Veniturile Fundamentale

Piaţa factorilor de producţie

Recompensa factorilor de producţie
• Implicarea factorilor în activităţi economice
atrage necesitatea recompensării lor şi
deci apariţia veniturilor;
• Posesorii factorilor de producţie primesc
venituri drept plăţi pentru factorii puşi la
dispoziţia firmelor.
• Producţia este rezultatul combinării factorilor,
deci este normal ca fiecare factor (posesorul) să
primescă o parte din veniturile create. Acest
lucru este explică motivaţia factorilor de a
participa la activităţile economice.
• Fluxurile economice pun în evidenţă modul de
distribuire a bogăţiei şi de constituire a
veniturilor.
Trăsături ale pieţei factorilor de producţie:
- Asigură recompensarea proprietarilor factorilor de
producţie;
- Cererea de pe piaţa factorilor este o cerere derivată;
- Decizia de achiziţionare are la bază productivitatea
marginală;
- Decizia de cumpărare se bazează pe proprietatea
factorilor de a genera un venit mai mare decât costă ei;
- Factorii se pot substitui unii cu alţii.
• In confruntarea dintre ofertanţii de factori
şi consumatorii lor se stabileşte preţul
fiecărui factor într-un anumit moment şi,
desigur, pe o anumită piaţă.
• Ofertanţii doresc maximul de avantaj net,
cumpărătorii, doresc maximum de profit.
• Recompensarea factorilor de producţie
generează următoarele venituri: salariul,
profitul, dobânda, renta.
 18. Salariul; definire şi conţinut
• Venitul factorului muncă;
• Salariul categorie economică care a
apărut în anumite condiţii:
- libertate din punct de vedere juridic;
- libertate din punct de vedere economic.
• Salariul nu este, pur si simplu, preţ al
muncii, ci preţ al închirierii forţei de muncă,
a capacităţii de a muncii a unor oameni
liberi juridic şi economic şi, desigur, ca
preţ al serviciilor aduse prin munca
depusă de către aceşti oameni.
 Formele de salarizare
Formele de salarizare realizează legătura
între mărimea produsului muncii, partea ce
revine salariaţilor şi activitatea depusă.
Prin intermediul lor se determină cât de
mare este salariul fiecărui lucrător.
- salariul după timpul lucrat (în regie);
- salariul în acord;
- salariul mixt
• Salariul nominal = suma de bani pe care
salariatul o primeşte în urma închirierii
capacităţii sale de muncă :
• Salariul real = cantitatea de bunuri şi
servicii pe care salariaţii le pot procura cu
salariul nominal
Determinarea salariului
In condiţiile concurenţei
perfecte
In condiţiile monopolului

-Monopolul în oferta de muncă;

-Monopol asumat de sindicate, vizând
nivelul salariului deasupra celui care
domină piaţa cu concurenţă perfectă;
-Numărul salariaţilor este mai mic decât
în cazul concurenţei perfecte (reducerea
ofertei de muncă duce la creşterea
salariilor)
In condiţiile monopsonului
Salariul minim
-cale de a contracara puterea monopsonului;
-stabilirea salariului minim de către guvern are ca efect
creşterea salariului, a numărului de angajaţi şi,
implicit, a producţiei
Salariul este o componentă a sistemului de salarizare.
Sistemul de salarizare este format din ansamblul normelor juridice şi
economice, al principiilor, obiectivelor, formelor de salarizare şi elementelor
Acestora, al metodelor şi instrumentelor de determinare şi acordare a salariilor.

Elementele sistemului de salarizare sunt:

- salariul de bază;
- adausurile (pt. munca în acord, premii, cota parte din profit etc.);
-sporurile (pt. condiţii deosebite de muncă – grele, periculoase, penibile,
pt. munca de noapte, ore suplimentere, munca prestată în zilele nelucrătoare,
spor de izolare, pt. folosirea unei limbi străine etc.

Factori de influenţă:
- diferenţe de calificare;
- grade diferite de dificultate a muncii;
- tipul pieţei muncii;
- existenţa sau inexistenţa discriminărilor de sex, vârstă, culoare etc.
- prevederile legale în vigoare etc.
19. Profitul şi maximizarea lui

Definitie si forme
• Profitul provine din diferenţa dintre venitul
obţinut de firmă şi costul de producţie al
acesteia. Este excedentul preţului de
vânzare asupra costului de producţie
 Obiectiv al agentilor economici

Premiu pentru asumarea riscului

Profit Venit implicit

Recompensă pentru contributia factorilor de producti

Avantaj, câştig
Profit total
PROFITUL NORMAL este atât o
renumeraţie de muncă, cât şi una de
capital.
- munca de coordonare, organizare,
conducere a întreprinzătorului;
- recompensa (dobânda) capitalului adus
firmei de către întreprinzător.
PROFITUL ECONOMIC este privit ca fiind
răsplata pe care o primeşte
întreprinzătorul pentru riscul asumat, riscul
de a pierde capitalul :
- riscul de piaţă;
- riscul tehnologic;
- riscul financiar;
- riscul social-politic etc.
Profitul privit ca un tot se cuvine
întreprinzătorului din mai multe motive:
- inovaţia;
- managementul;
- speculaţia comercială;
- asigurarea contra riscurilor.
• In concluzie, profitul poate fi privit ca un
element rezidual al activităţii economice a
firmelor. El nu are bază contractuală,
depinzând de succesul în afaceri şi
norocul întreprinzătorului.
• Alte forme de profit
- profit de monopol;
- profit neaşteptat (windfall profit)
Masa şi rata profitului
 Maximizarea profitului
• Maximizarea profitului total se face
maximizând profitul economic
» Maximizarea profitului în condiţiile pieţei cu
concurenţă perfectă (perioada scurtă)
 Profitul în perioada lungă
• In perioada lungă nr. firmelor care produc
un bun oarecare se va mări, dacă firmele
respective obţin profit economic pozitiv şi
invers, dacă firmele înregistrează pierderi
(adică profitul total este mai mic decât
profitul normal) atunci, treptat, treptat, ele
vor renunţa la producţia bunului respectiv,
iar numărul vor va descreşte
• Migrarea capitalului.
• Efectele intrării sau ieşirii firmelor din
ramură:
- creşterea ofertei, reducerea preţului,
scăderea venitului;
- creşterea cererii de factori, creste preţul
factorilor şi , desigur, a costului.
• Profitul în condiţiile pieţei
imperfecte
- dorinţa de maximizare este aceiaşi;
- diferenţa este dată de strategiile alese în
cadrul diferitelor forme de piaţă
a) Situaţia de monopol;
b) Situaţia de oligopol.

STRATEGII DESCHISE FIRMELOR.

- Competiţie prin preţ;
- Competiţie în afara preţului
 Funcţiile profitului
• Funcţia de motivare;
• Funcţia de stimulare a iniţiativei
economice;
• Funcţia de creştere;
• Funcţia de control asupra activităţii
firmelor;
 Dobânda
• Dobânda apare atunci când posesorul
capitalului transfera capitalul lui, prin
împrumut, unui întreprinzător. Este vorba
de capitalul lichid.
• Condiţii :
- existenţa capitalului lichid (bănesc);
- amânarea satisfacerii unor cheltuieli
prezente în favoarea unora viitoare.
• Dobânda = preţul plătit de debitor
creditorului pentru dreptul de folosire a
împrumutului până la scadenţă;
= preţul renunţării la capitalul
lichid.
• Sursele capitalului de împrumut (oferta) :
- Economiile populaţiei;
- Economiile firmelor;
- Amortismentele capitalului fix;
- Economii ale guvernului
• Cererea :
- Populaţia;
- Firmele;
- Guvernul central şi administraţiile locale.
• Rata dobânzii = nivelul preţului la care
poate fi dobândit împrumutul, acceptant de
solicitant.

• d =D/Cx100
• Rata scăzută stimulează investiţiile
D =dobânda totală;
C =capitalul ămprumutat
Determinarea dobânzii:
Ds = Si(1 + nd)

Dc = Si( 1 + d)n
unde :

Ds = dobânda simplă;
Dc = dobânda compusă;
d = rata dobânzii;
Si = suma înprumutată;
n = perioada pentru care se acordă creditul

Rata dobânzii scăzută stimulează investiţiile(dobânda trebuie să fie mai mică decât pro
O rata mare a dobânzii este avantajoasa pentru deţinătorii de capital

Dobânda = răsplată pentru economisire şi aşteptare

• Factorii de influenţă :
- Raportul cerere-ofertă de capital de împrumut;
- Riscul pentru cel ce acordă; dobânda proprizisă; primă de asigurare.
- Inflaţia; dobânda nominală; dobânda reală
Rn = Rr + Ri
unde: -Rn = rata nominală sau rata de piaţă a dobânzii; Rr = rata reală
a dobânzii şi Ri = rata inflaţiei
- Durata creditului;
- Raportul dintre rata dobânzi şi cea a profitului;
- Raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut;
- Costul de acordare a împrumutului.
-.
 19. Renta
• Definiţie, condiţii de formare, renta
funciară
• Renta = venitul obţinut de
un factor de producţie care
se caracterizează prin
completa inelasticitate a
ofertei
• Renta funciară:
- diferenţială;
- absolută
- Arenda
 RENTA
Renta economică este recomopensa (venitul adus) prin utilizarea
unui factor de producţie a cărui ofertă este perfect inelastică.
Această caracteristică o are factorul pământ, dar şi ceilalţi factori de
producţie.
De exemplu. Un cercetător de excepţie va fi angajat de o firmă cu
un salariu mult superior faţă de alţi cercetători – surplusul primit se
va numi rentă. În acest caz, oferta de astfel de capacităţi de muncă
fiind perfect inelastică.
Alte forme de rentă sunt:
a) Renta obţinută de pe pământurile utilizate în producţia agricolă este
renta funciară.
b) Renta diferenţială apare din diferenţele de fertilitate între terenuri şi
diferenţele de amplasament al terenurilor faţă de centrele de
aprovizionare şi de consum.
c) Rentă de poziţie, întâlnită în construcţii.
d) Rentă minieră în industria extractivă.