Metodologia de investigare

epidemiologica a poluarii
mediului si actiunea asupra
sanatatii populatiei

Conferentiar Dr. Mihaela Debita

A. Cercetarea nivelelor de poluare (stabilirea emisiilor
poluante, aria de raspandire a
poluantilor,determinarea nivelelor de poluare)
1. Emisiile poluante pot proveni de la diferite surse
de poluare. Cunoasterea lor permite stabilirea naturii
poluantilor, a volumului in care se elimina, a
momentelor de eliminare si a punctelor in care se
elimina.

O metoda exacta de a face acest lucru este prin

folosirea chestionarelor, solicitate unitatilor
poluante, utilizand datele existente la acestea.
Cea mai completa metoda de cunoastere a emisiilor
cuprinde determinarea concentratiei poluantilor la
locul de emisie.
3. Determinarea nivelului de poluare, ridica din punct de
vedere metodologic, trei probleme: stabilirea
metodelor,stabilirea punctelor de recoltare si a frecventei
optime a recoltarilor.
Metodele de determinare :
- metode automate – inregistreaza concentratiile gasite
(reglare periodica a aparatului; schimbarea
reactivilor);
- metodele manuale – analiza in laborator a probelor;
- metode semiautomate – variante ale metodei manuale;

a)Fixarea punctelor de recoltare

1. Recoltarile prin sisteme mobile – indicate in studiile
preliminare, in vederea stabilirii unei retele de puncte fixe de
control; pot fi folosite pentru verificarea unor situatii speciale
(plangeri ale populatiei, semnalarea unor conditii de poluare
accidentala, etc).
2. Recoltarea in puncte fixe (retea de control)
4. Evaluarea datelor

 metode de tratare matematica si stocare a

datelor: calcularea mediilor zilnice, lunare,
sezoniere, anuale si multianuale;

 interpretarea se face raportat la: concentratiile

maxime admisibile, factori meteorologici,
hidrologici;
B. Cercetarea starii de sanatate a populatiei

1. Cercetarea epidemiologica (cea mai fidela)

a) Studiul statistic – cercetarea morbiditatii si mortalitatii in

zona poluata;
b) Studiul clinic si paraclinic epidemiologic – examinarea unor
loturi representative pentru populatie si punerea in evidenta
a unor simptome sau boli in care poluantii respectivi
c) Studiul clinic si paraclinic de specialitate – pe loturi
selectionate in cadrul examenului epidemiologic.

2. Cercetarile experimentale (reproduce fenomenele

patologice observate)

3. Studiile pe plante si animale (indica efectul biologic al

poluarii)
Metode de determinare a poluarii AERULUI si a
actiunii asupra organismului si sanatatii populatiei

Determinarea poluarii aerului cu pulberi si

actiunea asupra organismului

Determinarea pulberilor din aer

Principiul metodei : separarea pulberilor din aer
prin metoda sedimentarii sau aspiratiei si
determinarea lor prin metoda gravimetrica,
coniometrica, reflectometrica etc.
Metoda sedimentarii: se recolteaza proba intr-
un vas cilindric de sticla cu diametrul de aprox.
20 cm si inaltimea de 30-40 cm, amplasandu-se
intr-o cutie protectare, pe un suport de lemn la
inaltimea de 2-4 m, la locul de recoltare. In vas
se introduce aprox 20 ml apa distilata (iarna
alcool 25-30%). Se expune vasul pentru 30 de
zile.

Determinarea pulberilor sedimentabile (⦰ > 0,1

µ) – se antreneaza cu un jet de apa intr-o
capsula cantarita si apoi evaporarea apei pe o
baie incalzita; diferenta de greutate este
reprezentata de pulberi si se calculeaza si se
interpreteaza in raport cu norma de 17g/m²/
Metoda aspiratiei: aerul este aspirat printr-o pompa
aspiratoare, pe un dispozitiv de masurat volumul de aer
(gazometru sau debitmetru) si unul pentru retinerea
pulberilor (filtru uscat sau vas cu lichid special construit
– impinge sau alt dispozitiv de barbotare)

Determinarea pulberilor recoltate prin aspirare – prin

gravimetrie cantarind hartia de filtru pe care s-au
retinut pulberile, inainte si dupa recoltare.
Norma: cc maxima momentana (30 minute) este de
0,50 mg/m ³
cc medie/24 h = 0,15 mg/m³

Determinarea refractometrica – masurarea optica a

gradului de innegrire a filtrului (pentru particulelor de
carbon complet incomplete arse/nearse) care reflecta
lumina invers proportional cu innegrirea.
Determinarea poluarii aerului cu gaze iritante
si a actiunii lor asupra organismului

SO2 este cel mai important gaz iritant, el

rezultand in mediul de viata si de munca din
combustii, cat si din prelucrarea minereurilor si
din diferite procese chimice. De regula,
coexistand cu particulele netoxice, actiunea
iritanta a SO2 este combinata cu a acestora,
indeosebi cu a celor submicronice.

Determinarea SO2 din aer. Metoda colorimetrica

Principiu : SO2 reactioneaza cu
tetracloromercuratul de sodiu formand un ion
complex (diclorosulfitomercuratul) care cu
Recoltarea probelor din aer : aerul de analizat se aspira
printr-un vas absorbitor in care se afla 10 ml solutie
absorbanta. Dupa timpul de reactie (20 min), intensitatea
coloratiei probei se citeste la spectrofotometru la o lungime
de unda de 552nm. Pentro etalonare se traseaza o curba cu
valorile extinctiilor. Extinctia probei se extrapoleaza pe curba
si se obtine concentratie in µg SO2 .
CALCUL:
mg SO2 / m³ aer = C (concentratia SO2 din proba de aer) in
µg /
V (volumul de aer recoltat) in L

cc max momentana = 0,75 mg SO2 /m³ aer

cc medie / 24h = 0,25 mg SO2 /m³ aer

Investigarea functionala a aparatului respirator : spirometria

Oxizii de azot (NOX)
Determinarea dioxidului de azot.
Principiu
Dioxidul de azot reactioneaza in mediul slab
acid cu acidul sulfanilic, pe care-l diazoteaza si,
in prezenta N-1-naftiletilendiaminei, formeaza
un compus azoic de culoare roz pana la rosu, in
functie de concentratia dioxidului de azot.

Recoltarea probelor de aer: In

microabsorbitoare se introduce cate 20 ml
solutie absorbant, aerul recoltandu-se prin
metoda aspiratiei cu un debit de 0,3-0,4 l/min.
Solutia absorbanta se coloreaza in functie de
Modul de lucru
Culoarea obtinuta se compara cu o scara de
etaloane, preparata dupa schema

Calcul : mg NO/m³ aer = C ( cc NO2 din proba de

aer) µg /
V (volum de aer recoltat) L

C.m.a. 0,3 mg/m³ /30 min SAU 0,1 mg/m³ / 24h

Oxidantii
Determinarea puterii oxidante a aerului .
Principiu : puterea oxidanta a aerului se datoreaza ozonului
si nitratului de peroxiacetil. Se determina prin masurarea
cantitatii de iod eliberat dintr-o solutie de iodura de potasiu.
Iodul eliberat se determina prin titrare cu o solutie de
tiosulfat de sodiu, in prezenta amidonului ca indicator.

Recoltare probe: Aer aspirat (debit 1-2 l/min) printr-un

absorbitor in care s-au introdus in prealabil 10 ml solutie
absorbanta de IK 8% si 0,5 ml solutie amidon.

CALCUL : mg O3 / m³ = N ( ml sol. Tiosulfat pt titrare) x f

(factorul solutiei de tiosulfat) x 0, 024 x 1000 / V
(volumul de aer recoltat) L
 Determinarea poluarii aerului cu oxid de carbon si a
actiunii asupra organismului

Determinarea a oxidului de carbon din aer.

Principiul metodei. Oxidul de carbon reduce clorura
paladoasa la paladiu metallic proportional cu
concentratia lui, iar paladiul metallic obtinut
reactioneaza cu acidul fosfowolframomolibdenic
(reactivul Folin-Ciocalteu) care da o coloratie de la
galben-verde la albastru, in functie de concentratia
paladiului, respectiv a CO din proba de aer.
Recoltarea aerului: in recipient de sticla de dimensiuni variate (1-5
l) sau in pipete mari numite tonometre.

In acestea se introduce 1,5 ml solutie clorura paladoasa, o,5 ml

reactiv, si 8 ml de apa distilata. Dupa 6 ore de reactie, continutul se
trece intr-o eprubeta si culoarea obtinuta se compara cu o scara de
etalonare intocmita dupa urmatoarea schema:
Rezultatul se exprima in mg CO/m³ aer care se
calculeaza dupa formula C/V.
Norma: Cc max momentana = 6mg CO/m³
aer/30 min
Cc undei / 24 h = 2 mg CO/m³ aer /24 h

Metoda se foloseste numai pentru

determinarea concentratiilor momentane (30
min), deoarece prin aceste metode nu se pot
recolta probe de aer pe lunga durata.

Metode de determinare a efectelor asupra

organismului: Determinarea
CARBOXIHEMOGLOBINEI;
 Determinarea poluarii aerului cu plumb si a actiunii
asupra organismului
Metoda colorimetrica cu ditizona:
Principiu – Pb reactioneaza cu ditizona
(difenilcarbazona), formand un compus colorat, (in
mediu puternic alcalin), extractibil cu chloroform.
Intensitatea culorii este proportionala cu concentratia
Pb.
Reactivi : acid azotic conc., cloroform, ditizona (sol 0,1%
in cloroform), solutie tampon (acid
citric+ammoniac+cianura de potasiu + sulfit de sodiu),
solutie de spalare (amoniac + cianura de potasiu).

Recoltarea probelor de aer – prin aspiratie, particulele

de Pb fiind retinute pe o hartie de filtru cu porozitate
Valoarea extinctiei obtinuta pentru proba de analizat se
raporteaza la o curba de etalonare care se intocmeste
folosind concentratii successive de solutie etalon si
care se trateaza la fel ca si proba. Rezultatul obtinut
este exprimat in micrograme Pb.

Calcul: µg Pb/m³ aer = C (CC Pb in proba) / V (vol de

aer in m³)

Norma: pentru puritatea aerului este de 1µg Pb/m³

aer/24 ore.

Determinari asupra organismului in expunerea la Pb:

plumbemia,
plumburia,
coproporfirinele urinare,
 Determinarea contaminarii microbiene a aerului, obiectelor si
suprafetelor
Analiza bacteriologica a aerului: desi nu exista o microflora a
aerului, in atmosfera se gasesc permanent microorganism in
suspensie, densitatea acestora depinzand de regiune si altitudine.

Indicatorii bacteriologici ai aerului:

1. Numarul total de germeni din aer care se dezvolta la 37º (flora
mezofila). Semnificatia acestui indicator consta in faptul ca ne
permite a aprecia masura in care aerul este incarcat cu flora de
origine umana sau animala.
2. Streptococii hemolitici ( ß hemolitici) si viridans ( £ hemolitici) –
indicator de contaminare a aerului cu flora nazofaringiana si
bucala
3. Stafilococii – indica mai precis originea umana sau animala a
contaminarii
4. Coliformii – prezenta lor in aer indica un grad ridicat de
insalubritate a mediului incaperii
Metoda prin sedimentare (metoda Koch) – consta in
expunerea placilor Petri cu mediu solid de cultura,
deschise un timp determinat in pozitie orizontala. Dupa
expunere, cutiile Petri se inchid si se incubeaza la
thermostat la 37º, 24 ore. Rezultatul se raporteaza la
volumul de aer, utilizandu-se formula Omelianski care
pleaca de la observatia ca in timp de 5 min se depun pe
o suprafata de 100 cm² germenii din 10 L de aer.

Metodele bazate pe aspiratie - numarul de

microorganiste dintr-un volum determinat de aer.

Metodele de filtrare - aerul aspirat este trecut prin filtre

care retin microorganismele, filtrele se spala in lichid
isotonic steril si suspensia se insamanteaza nediluata pe
medii solide.
Interpretarea rezultatelor si norme : In incaperi, numarul de
germeni mezofili se recomanda sa fie sub 2500/m³, iar
streptococii hemolitici sa nu depaseasca 1% - max 2% din nr.
total de germeni.
In institutiile pentru copii se considera contaminare
acceptabila a aerului valoarea de 1500 germeni la 37º/m³,
maxim 2000/m³.
Pentru spitale, sunt recomadate dupa curatenie cu dezinfectie
urmatoarele norme – sala de operatie – 300 germeni
mezofili/m³
- Sali speciale – maxim 500 germeni/m³
- Saloane bolnavi – max 600 germeni/m³

 Flora hemolitica si germenii coliformi trebuie sa fie ABSENTI.

Controlul bacteriologic al suprafetelor (stergerea suprafetei cu

ajutorul unui tampon)– se folosesc tampoane de vata sau
tifon sterilizat, montate pe o tija de obicei din lemn
 Metode de determinare a poluarii APEI si a
actiunii asupra organismului si sanatatii
populatiei

 Grupul bacteriilor coliforme - definit de OMS ca

totalitatea bacililor in forma de bastonas, aerobi si
anaerobi facultative, gram - , nesporulati, care
fermenteaza lactoza in mai putin de 48 ore la 35-37 º C
cu producere de gaz si aciditate.
 Escherichia Coli este singura specie recunoscuta ca
fiind de origine fecala, reprezentand 90% dintre
bacteriile coliforme din intestinul uman. In mod
obisnuit se foloseste numai testul de crestere la 44,5 º
C.
Alti indicatori de contaminare fecala sunt:
 grupul streptococilor fecali – saprofiti intestinali; arata
o contaminare recenta a apei;
 Si grupul bacteriilor sulfito-reductoare : sporulate;
Recoltarea probelor de apa: cantitatea de apa
necesara variaza de la 500 ml (analize curente)
la cativa litri (analize speciale)

Analizele curente:
 Determinarea numarului de germeni la 37 º si
pe 1 cm³ apa, pe geloza nutritiva 2%
 Determinarea prezentei si numarului probabil
de coliformi totali la 1 dm³ apa
 Determinarea prezentei si numarului probabil
de bacilli coliformi fecali la 1 dm³ apa
 Analize complementare :
 Determinarea numarului de germeni la 22º
 Determinarea prezentei si numarului de streptococci fecali
la 1 dm³ apa
 Determinarea numarului probabil de bacteriofagi tifici Vi si
coli in apa
 Determinarea bacteriilor sulfito-reductoare (C. perfringens)

Analize speciale:
 Determinarea germenilor patogeni din apa. Cei mai
frecventi germeni patogeni cercetati la noi in tara, sunt din
grupul Salmonella, Shigella, Micobacterium tuberculosis si
leptospirele patogene.
 Determinarea enterovirusurilor din apa
Analiza chimica a apei: recoltarea se va face in flacoane
de sticla / polietilena prevazute cu inchidere ermetica,
bine spalate si uscate. Spalarea se va face cu amestec
sulfo-cromic sau detergenti, dupa care se clatesc foarte
bine cu apa de robinet si in final cu apa distlata. Flaconul
se va clati de 2-3 ori cu apa ce urmeaza a fi colectata.

Vasul se va umple pana la refuz cu apa iar dopul se va fixa

in asa fel incat sa nu ramana nicio bula de apa in interior.

Conservarea probelor de apa: se recomanda ca timpul

dintre recoltarea si analiza sa nu depaseasca 4 ore,
deoarece componentele chimice din apa pot suferi
modificari. Daca nu este posibil, probele trebuie
conservate cu diferite substante in functie de analizele ce
urmeaza sa se efectueze.
 Clasificarea analizelor de apa:
 Analize curente – determinarea indicatorilor chimici care
indica poluare recenta
 Analize complete – cunoasterea aproximativa a
componentilor chimici ai apei :
determinarea indicatorilor cuprinsi in analiza curenta
+ reziduu fix,
cloruri, duritate,
Ca, Mg,
Fe, I,
Fl, proprietatile organoleptice
 Clasificarea indicatorilor chimici ai apei – determinarea
substantelor indicatoare de poluare:
 Substante organice ca indicator sanitar – nivelul
substantelor organice de provenienta telurica este in
general scazut si constant;
1. cresterea brusca a nivelului acestora indica o poluare
recenta insotita de o incarcare microbiana de origine
animala si vegetala si posibil patogena;
2. totodata nivelul crescut al substantelor organice in
apa aduce prejudicii procesului de autopurificare a
apei, prin descompunere consumandu-se mari
cantitati de oxigen;
3. Substantele organice absorb lumina si interfera in
acest mod in desfasurarea normala a vietii acvatice,
formand complexe stabile cu metale grele, absorbind
pesticide;
4. Unele substante organice rezista la procesele de
 Continutul substantelor organice se determina
global,determinandu-se puterea reducatoare a apei data si de
substantele organice.

Metoda de determinare a substantelor organice cu permanganat de

potasiu
Principiu : permanganatul de potasiu oxideaza substantele organice
din apa la cald, in mediul acid sau alcalin (in functie de continutul in
cloruri al apei), excesul de permanganat se neutralizeaza cu acid
oxalic si apoi se retitreaza acidul oxalic ramas tot cu permanganat.

Materiale: permanganat de potasiu solutie 0.01N, acid sulfuric

solutie 0.01 N , hidroxid de sodiu 30%, pipete, biureta, flacon
Erlenmeyer, bec de gaze.

Rezultatul se exprima in mg permanganat de potasiu sau in mg

consum chimic de oxigen (CCO)
Norme: concentratii admisibile : 10 mg MnO4K /l sau 2,5 mg CCO /l
concentratii admise exceptional: 12 mg MnO4K /l sau 3 mg
CCO/l .
 Amoniacul din apa ca indicator sanitar
Amoniacul si sarurile de amoniu nu se gasesc in natura
sub forma de zacaminte, ci se formeaza prin reducerea
nitratilor dintr-un mediu lipsit de oxigen.
Metode de determinare a amoniacului cu reactivul
Nessler
Principiu: amoniacul din apa, sau ionii de amoniu
formeaza cu reactivul Nessler (tetraiodomercuratul de
potasiu) un complex colorat in galben (iodura de
oximercuramoniu) a carui intensitate este proportionala
cu concentratia amoniacului.
Materiale necesare: reactive Nessler, sare Seignette,
etalon pentru amoniac, eprubete, pipete.
Amoniacul se exprima in NH4 / L apa.
Norme: concentratia admisa este 0.
Concentratiile admise exceptional = 5 mh NH4 / l
( doar cu aprobarea forurilor superioare sanitare)
 Nitritii din apa ca indicator sanitar
Metode de determinare a nitritilor cu acidul sulfanil-
naftilamina
Principiu: nitritii din apa formeaza un complex azotic de
culoare rosie prin diazotare cu acid sulfanilic si cuplarea
cu alfa-naftilamina.
Materiale necesare: alfa-naftilamina solutie acetica 0,5%
(reactiv Griss I), acidsulfanilic solutie acetica 0,5%
(reactiv Griss II), etalon pentru nitriti, preparat din azotit
de sodiu (1 ml corespunde la 0,5 µg NO2 )
Norme: concentratie admisibila 0.
Concentratie admisa exceptional 0,3 mg NO3 /l ( doar in
cazul apelor care din punct de vedere bacteriologic
corespund normelor de potabilitate).

Nitratii prezenti in apa in concentratie mica mai ales

in apele de suprafata arata o poluare veche si cu
 Determinarea nitratilor

Metoda colorimetrica cu reactivul fenoldisulfonic

Principiu: nitratii reactioneaza cu acidul fenoldisulfonic,
formand nitroderivati de culoare galbena, in mediul
puternic alcalin. Intensitatea culorii este proportionala
cu concentratia nitratilor.
Material necesar : acid fenoldisulfonic (preparat din acid
sulfuric si fenol); amoniac solutie 25%; solutie etalon
pentru nitrati preparata din nitrat de potasiu in care 1
ml corespunde la 0,05 mg NO3 ; eprubete, pipete,
capsule de sticla si portelan.

Norma : concentratia admisibila = 45 mg NO3 / dm³

 Fluorul - concentratie admisa 1,2 mg/dm ³

 Analiza biologica a apei
Clorul rezidual indica pe de o parte ca s-a introdus o cantitate
suficienta de clor in apa, pentru a asigura desinfectia, iar pe de
alta parte actioneaza ca agent de securitate prin desinfectia
permanenta, pe intregul traseu al conductelor, unde mai pot
patrunde germeni.

Controlul dezinfectiei
Pentru controlul dezinfectiei apei se efectueaza urmatoarele
determinari:
 Determinrea clorului activ din substanta clorigena;
 Determinarea cerintei sau necesarului de clor pentru dezinfectia
eficienta;
 Determinarea clorului residual.

Principiu: clorul eliberat de substanta clorigena scoate iodul din

iodura de potasiu proportional cu concentratia sa, iar iodul eliberat
se titreaza cu tiosulfat de sodiu in prezenta amidonului ca
indicator.
Determinarea necesarului de clor
Principiu: prin introducerea cantitatilor
crescande de clor in trei pahare cu acelasi
volum de apa ce urmeaza sa fie dezinfectata,
se identifica doza optima clorului ramas in
exces dupa contactul de 30 de minute dintre
apa si clor.

Determinarea clorului rezidual din apa norma

0,5mg/l
Metoda ortotoluidina-arsenit
Principiu: clorul din apa reactioneaza cu
ortolidina, cu care formeaza o coloratie galbena
a carei intensitate este proportional cu
Metode de determinare a poluarii SOLULUI si a
actiunii asupra organismului si sanatatii populatiei

Determinarea poluarii bacteriene parazitare a

solului. Poluarea bacteriana si indicatorii sanitari

Grupa bacteriilor proprii solului - toate speciile

carora solul le serveste in mod continuu si natural
drept mediu de viata.

Bacteriile supraadaugate – au ca sursa omul si

animalul (microorganism mezofile adaptate unui
parazitism in organismul gazda). Prezenta lor pe sol
este intamplatoare si persistenta, supravietuirea lor
variaza in limite foarte largi.
Indicatori bacteriologici : pentru aprecierea
sanitara a solului se determina o serie de
indicatori bacteriologici, prezentati in
succesiune in ordinea importantei:

 Bacterii coliforme( E. coli)

 Streptococii fecali
 Clostridium perfringens
 Numarul total de germeni mezofili( la 1g de
sol uscat la 105 ºC)
 Bacteriile termofile ( dezvoltare optima la 60 º
C)
Determinarea numarului total de germeni din
sol (metoda placilor turnate Koch) care
inglobeaza in medii de cultura solide (geloza
nutritiva) cantitatea de germeni in functie de
dilutia insamantata.

 Determinarea germenilor mezofili

 Determinarea germenilor termofili
 Determinarea numarului de germeni sub
forma de spori
 Determinarea germenilor indicatori ai poluarii fecale a
solului:
 Coliformii totali
 Coliformii totali
 Streptococii fecali
 Germenii sulfito-reducatori
 Fagii enterici (bacteriofagi anticoli)
 Determinarea (confirmarea) Clostridium perfringens
 Determinarea enterobacteriilor patogene
 Determinarea geohelmintilor din sol

 Determinarea poluarii chimice

 Determinarea carbonului organic
 Determinarea substantelor toxice din sol ( Pb, Ni, Cr)
 Metode de investigare a igienei locuintei
si a actiunii asupra organismului si
sanatatii populatiei

Metode de determinare a caracteristicilor fizice

ale ambiantei termice:

 Determinarea temperaturii aerului

 Determinarea umiditatii aerului
Determinarea poluarii sonore si a actiunii
asupra organismului

 Sonometrele - aparate de precizi, care pot

determina nivelul global al zgomotului.
 Scara decibelica – exprimare decibelica a
intensitatii sonore percepute de urechea
umana
 Curba de zgomot
 Nivelul global de zgomot
 Nivelul de zgomot echivalent
Interpretarea nivelului de zgomot:

- zona de locuit 50 dB

- zona de recreere 45 dB

- zone protejate ( spitale, sanatorii, camine) 45 dB

- centru de cartier 55 dB

- centru orasenesc 65 dB

Valoarea maxima admisibila a zgomotului in interiorul

locuintei va fi de 30 db (+/- 5) ziua si 25 db noaptea,
Datele cu privire la poluarea Sonora in
exteriorul/interiorul locuintei si influenta lor se refera la:

 Timpul petrecut in locuinta

 Tipul activitatilor efectuate in locuinta si durata lor
medie zilnica
 Surse de zgomot si gradul de incomodare a locatarilor
de catre fiecare sursa
 Momentul din zi in care incomodarea este mai mare
 Activitatile din locuinta care sunt incomodate
 Masuri de protectie
 Date privind starea de sanatate a investigatului
 Antecedente heredo-colaterale
 Antecedente personale
 Simptome acuzate deinvestigatsi pe care le leaga de
poluarea Sonora a locuintei
Audiometria – cauta pragul de audibilitate pentru fiecare
frecventa audimetrica.

 Determinarea vicierii aerului

Determinarea bioxidului de carbon ca indicator de
viciere prin metoda titrimetrica Pettenkofer ( folosind
biureta Subottin-Nagorski)

Principiul metodei: bioxidul de carbon din aer este fixat

sub forma de carbonat de Ba dupa reactia cu hidroxid de
Ba, iar excesul de hidroxid de Ba se titreaza cu acid
oxalic in prezenta fenolftaleinei ca indicator.
Ba(OH)2 + CO2 = BaCO3 + H2O