Parteneriatul Public – Privat

Parteneriatul Public – Privat in

Serviciile Sociale
Asistenta sociala
Asistenţa socială este o componentă a sistemului naţional de
protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se
angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele
temporare sau permanente ale unor evenimente considerate
drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori
excluderea socială a persoanelor şi a familiilor aflate în
dificultate, care prin eforturi şi resurse proprii nu sunt în stare
să-şi îmbunătăţească situaţia, ajutându-i să-şi dezvolte propriile
capacităţi şi competenţe pentru o funcţionare socială
corespunzătoare integrării sociale.
Totodată, scopul asistenţei sociale este de a preveni posibila
excludere a persoanelor din viaţa socială şi de a reduce sărăcia.
Intr-un sens mai larg, asistenţa socială se referă la orice
beneficiu financiar sau serviciu social noncontributoriu, finanţat
din taxele şi impozitele generale sau din fonduri sociale speciale.
Asistenta sociala - Functii

Identificarea segmentului populaţiei ce face

obiectul activităţilor de asistenţă socială;
Diagnoza problemelor socio-umane cu care
persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc
crescut se pot confrunta;
Identificarea diferitelor surse de finanţare a
acestor programe de sprijin;
Dezvoltarea unor servicii îndreptate către
prevenirea unor situaţii defavorizante.
 Contractarea serviciilor sociale
Contractarea serviciilor sociale în locul producerii acestora de către
administraţiile publice locale este considerată o formulă de succes
în aplicarea principiilor parteneriatului public-privat în domeniul
social şi reflectă o schimbare a abordării organizaţiilor publice, de
la o perspectivă ierarhică la o perspectivă competitivă, de piaţă, în
care rolurile celor două părţi implicate sunt clar separate,
drepturile de proprietate explicate. Legat de dezvoltarea aplicării
parteneriatului public-privat în domeniul social, asistăm la o
creştere a formulelor de contractare socială. Aceasta reprezintă un
proces în care instituţiile publice, în loc să angajeze personal
propriu şi infrastructură pentru a susţine oferta de servicii sociale
identificată ca necesară, sprijină aceste servicii prin contractarea
unui agent privat, care va oferi cel mai bun raport calitate-cost în
urma unei licitaţii. În unele situaţii, la licitaţie pot participa şi
instituţii publice, dar respectând aceleaşi condiţii de
competitivitate impuse actorilor privaţi.
Contractarea socială - Conditii
Definirea bunurilor şi serviciilor pe care guvernul doreşte să le
contracteze. Standardelor de calitate dorite trebuie să determine care sunt actorii
privaţi care răspund cel mai bine cerinţelor prezentate în termenii de referinţă ai
licitaţiei. Termenii de referinţă vor include natura serviciului, obiectivele de
performanţă, criteriile de evaluare, procedurile pentru a rezolva eventuale plângeri şi
procedurile de terminare/sistare a contractului.
Licitaţie eficientă la care vor participa un număr suficient de mare de
ofertanţi de servicii care să asigure nivelul de competiţie necesar. Oferta
trebuie să asigure servicii de calitate la cel mai bun preţ, economii la fondurile publice,
şi acest lucru este posibil numai în condiţiile existenţei unui număr ridicat de posibili
competitori.
Serviciile contractate sunt „legate” de restul sistemului, ceea ce poate
fi asigurat prin implementarea unui sistem eficient de evaluare,
monitorizare şi raportare.
Evitarea monopolului în contractare astfel încât dacă sunt propuse spre
contractare mai multe tipuri de servicii, este de dorit ca acestea să nu fie
obţinute de acelaşi contractor sau de un număr foarte limitat de contractori,
ceea ce va conduce la descurajarea competiţiei şi drept consecinţă la
scăderea eficienţei sistemului de contractare socială.
Procesul de contractare/subcontractare - Principii
Principiul nediscriminării urmăreşte crearea unui cadru
competitiv pentru atragerea şi obţinerea celor mai bune rezultate
de pe piaţa serviciilor sociale prin interzicerea discriminării
potenţialilor participanţi în cadrul procedurii de contractare de
servicii sociale şi trebuie să permită oricărui ofertant acces egal.
Aplicarea principiului tratamentului egal urmăreşte realizarea
unui cadru bazat pe încredere, corectitudine şi imparţialitate pe tot
parcursul derulării procedurii de atribuire a contractului de servicii
sociale.
În conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, autoritatea
contractantă are obligaţia de a accepta documente echivalente
celor cerute de legislaţia din România, emise de organisme
stabilite în alte state ale Uniunii Europene.
În aplicarea principiului transparenţei, informaţia relevantă va fi
oferită în mod coerent şi la timp tuturor părţilor interesate prin
metode de comunicare eficiente, asigurarea” vizibilităţii” regulilor,
oportunităţilor, proceselor, claritatea documentelor elaborate pe
parcursul derulării procesului de contractare.
Procesul de contractare/subcontractare - Principii
Principiul eficienţei utilizării fondurilor sau “valoare pentru banii investiţi”
semnifică cantitate scontată contra unei calităţi considerate corespunzătoare,
plătind un preţ considerat corespunzător, la momentul oportun şi în locul
oportun.
Principiul confideţialitaţii urmăreşte nedezvăluirea de către autoritatea
contractantă a unor informaţii pe care furnizorul privat de servicii sociale le
precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv,
dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale furnizorului
privat de servicii sociale, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi
proprietatea intelectuală.
Principiul creşterii calităţii serviciilor presupune obţinerea de către
autoritatea contractantă a unor servicii mai bune din punct de vedere calitativ
decat cele existente în prezent. Aplicarea acestui principiu este condiţionată de
aplicarea principiilor enunţate mai sus, deoarece creşterea calităţii serviciilor nu poate fi
obţinută decat în măsura în care atribuirea contractului către furnizorul privat de servicii
sociale este efectuată în condiţii de transparenţă şi cu respectarea principiilor
concurenţiale.
Principiul echilibrului între sarcinile impuse prin contract şi obligaţiile
ulterioare solicitate, solicită să nu fie impuse furnizorului sarcini care exced
cadrului legal sau pot să devină impovaratoare pentru furnizorul privat de
servicii.
 Formalizarea parteneriatelor
public - privat
Convenţiile de parteneriat se referă la cadrul de cooperare
stabilit în urma negocierilor între instituţia publică ( autoritatea
subcontractantă) şi furnizorul privat cu privire la scopul
organizării şi dezvoltării serviciilor sociale acordate de către
furnizorii implicaţi în parteneriat. Asfel, convenţiile de
parteneriat reflectă programele locale de acordare a
serviciilor sociale prin intermediul furnizorilor publici de
servicii sociale specializate şi de proximitate la nivelul
consiliilor judeţene şi locale şi vor cuprinde:
responsabilităţile partenerilor de la nivel local şi central
implicaţi în furnizarea serviciilor sociale;
sursele de finanţare şi estimarea nivelului acestora;
resursele umane implicate în acordarea serviciilor sociale;
modalităţile de sancţionare a încălcării prevederilor convenţiei.
 Procesul de contractare
Procesul de contractare trebuie să înceapă prin definirea unui
cadru pentru parteneriatul public-privat. În acest scop câteva
precondiţii inter-relaţionale sunt necesare pentru folosirea
adecvată a acestor forme alternative, precum ar fi:
 Cadrul legislativ în sprijinirea relaţiilor contractuale între domeniile
public şi privat;
 Schimbări organizaţionale în cadrul autorităţilor publice, centrând
atenţia asupra rolului beneficiarului şi transferând răspunderea pentru
deciziile publice;
 Reglementări financiare în sprijinul unei înţelegeri mai bune a
costurilor reale ale serviciilor;
 Noi forme de management al serviciilor, licitarea şi monitorizarea
contractului;
 Mediul de piaţă, cu mecanismele sectorului privat şi consecinţele lui.
 Cadrul institutional al
parteneriatelor public - privat
a. Autoritatea naţională responsabilă de elaborarea politicilor privind
parteneritele publice private în domeniul social este Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, principalele atribuţii şi responsabilităţi fiind:
elaborarea legislaţiei în domeniu şi urmărirea aplicării ei de instituţiile
administraţiei publice, precum şi de către partenerii societăţii civile;
elaborarea planurilor şi programelor specifice pentru dezvoltarea şi
diversificarea serviciilor sociale la nivel naţional;
identificarea priorităţilor de dezvoltare a serviciilor sociale;
elaborarea metodologiei şi procedurilor de evaluare, monitorizare şi control a
serviciilor sociale, precum şi a proceduri de acreditare a furnizorilor de servicii
sociale;
asigurarea prin programe de interes naţional a finanţării serviciilor sociale de
la bugetul de stat; elaborarea şi aprobarea criteriilor obligatorii de organizare şi
funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială;
elaborarea şi aprobarea modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale,
precum şi a standardelor obligatorii de calitate la care se atribuie serviciile sociale;
exercitarea controlului de furnizare a serviciilor sociale;
identificarea surselor interne şi externe de finanţare destinate dezvoltării şi
diversificării serviciilor sociale.
 Cadrul institutional al
parteneriatelor public - privat
b. Autorităţile administraţiei publice locale:
contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială;
au obligaţia de a implica activ comunitatea în identificarea,
prevenirea şi soluţionarea la nivel local a problemelor sociale;
identifică şi evaluează situaţiile care impun furnizarea de servicii
sociale în funcţie de nevoile specifice comunităţii;
organizează, finanţează şi susţin serviciile sociale cu caracter primar
acordate la nivel local; asigură administrarea de competenţe şi
resursele financiare necesare funcţionarii serviciilor sociale
organizate la nivel local;
promovează parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;
controlează din punct de vedere administrativ serviciile sociale
acordate la nivel local.
 Cadrul institutional al
parteneriatelor public - privat
c. Serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivel judeţean
are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale
specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate. Principalele
atribuţii în domeniul serviciilor sociale ale serviciului public de
asistenţă socială organizat la nivel judeţean sunt:
pune în practică planurile şi strategiile naţionale din domeniul serviciilor
sociale;
elaborează planuri şi programe judeţene în vederea dezvoltării şi
diversificării serviciilor sociale, în funcţie de nevoile semnalate şi
identificate la nivel local;
evaluează activităţile desfăşurate de furnizorii de servicii sociale în cadrul
programelor subvenţionate de la bugetul local al judeţului;
coordonează metodologic şi monitorizează activitatea instituţiilor publice şi
private care au responsabilităţi şi atribuţii în domeniul serviciilor sociale;
încheie contracte şi convenţii cu alţi furnizori de servicii sociale.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Etapa 1 Evaluarea opţiunilor pentru un parteneriat puiblic privat
eficient.
La această etapă, administraţia publică locală, în baza politicilor şi
criteriilor guvernului local, identifică serviciile care se potrivesc cel
mai mult pentru a fi implementate prin intermediul parteneriatului
public privat, precum şi identificarea cel mai potrivit partener privat.
În acest sens se realizează un studiu de oportunitate care va avea
drept scop evaluarea managementului serviciilor existente în scopul
identificării domeniilor neacoperite şi dezvoltării unor servii noi sau
pentru îmbunătăţirea celor existente. Prin acest studiu trebuie să se atingă
cel puţin următoarele repere: inventarierea standardelor serviciilor existente
în raport cu nevoile beneficiarilor; estimarea costurilor necesare întreţinerii
unui serviciu; evaluată necesitatea şi posibilitatea de transfera beneficiarul
unui serviciu public câtre unul privat şi costurile acestui transfer, inclusiv
cele sociale. În final, studiul de oportunitate trebuie să identifice cele
mai potrivite servicii care ar putea fi obiectul unor eventuale
parteneriate publice private.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Etapa 2 – Pregătirea pentru prestarea serviciilor sau a
proiectului prin intermediul PPP implică pregătirea
pentru un parteneriat de succes. Activităţile vor include
definirea exactă a serviciului ce urmează a fi prestat,
selectarea metodelor preferate de a alege un partener privat
în baza criteriilor de evaluare, care vor fi definite şi
determinate, precum şi a beneficiarului serviciului şi
stabilirea strategiei de comunicare sau implicare publică.
1) Definirea serviciului ce urmează să fie prestat
2) Definirea metodelor şi determinarea criteriilor de
evaluare a partenerului privat
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Furnizorii de servicii sociale pot contracta servicii
sociale dacă îndeplineasc cumulativ următoarele
condiţii:
să fie persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial,
constituite potrivit legii;
să prezinte garanţii de solvabilitate financiară ;
au desfăşurat sau desfăşoară activităţi similare celor scoase la
licitaţie ;
dispun de resurse umane şi materiale necesare derulării
contractului încheiat cu consiliul judeţean, consiliul local;
sunt acreditaţi în condiţiile legii;
dacă pot demonstra faptul că serviciile de calitate propuse pentru
prestare corespund standardului de calitate.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Partenerul privat trebuie să demonstreze abilităţi suficiente de a
asigura buna funcţionare a procesului de acordare a serviciilor
sociale, care trebuie organizat, conform Normelor Metodologice,
în câteva etape principale:
a) evaluarea iniţială;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de
intervenţie şi în planul individualizat;
f) monitorizarea;
g) reevaluarea;
h) evaluarea opiniei beneficiarului.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Furnizarea serviciului va fi realizată astfel, încăt drepturile beneficiarului de
servicii sociale să fie respectate:
să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare pe bază
de naştere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori
socială;
să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale;
să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind drepturile
fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;
să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;
să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi
primite;
să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se
menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;
să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate
de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau intr-o instituţie;
să li se garanteze demnitatea şi intimitatea; să participe la evaluarea serviciilor
sociale primite.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Etapa 3 va include proceduri specifice privind
selectarea partenerului. În timpul Etapei 3, guvernul
local face public invitaţia de a prezenta propuneri în
baza unei licitaţii, evaluează propunerile depuse,
selectează propunerea preferată şi candidatul cel mai
potrivit în baza tenderului competitiv. Dialogul
competitiv este procedura prin care orice furnizor
privat de servicii sociale are dreptul să-şi propună
candidatura pentru dezvoltarea unui serviciu alternativ.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Criteriile de evaluare a asociaţiilor şi fundaţiilor vor face referinţă la:
a) justificarea unităţii de asistentă socială în raport cu necesităţile şi
priorităţile de asistenţă socială ale comunităţii;
b) capacitatea organizatorică: funcţionarea unităţii de asistenţă socială
într-un sediu adecvat; organizarea activităţilor din unitatea de asistenţă
socială.
c) capacitatea de funcţionare a unităţii de asistenţă socială: experienţa
asociaţiei sau a fundaţiei în domeniul serviciilor sociale propuse; căile şi
modalităţile de identificare a beneficiarilor; calitatea standardelor propuse de
asociaţie sau de fundaţie pentru serviciile acordate de unitatea de asistenţă
socială; capacitatea bugetului de venituri şi cheltuieli al unităţii de asistenţă
socială de a asigura funcţionarea acesteia, pe perioada subvenţionării, la
standardele propuse; capacitatea resurselor umane de a asigura funcţionarea
unităţii de asistenţă socială la standardele propuse; experienţa de colaborare,
parteneriat cu autorităţile locale, cu alte organizatii guvernamentale şi
neguvernamentale.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Selectarea şi evaluarea dosarelor se face, potrivit legii, de către o
comisie de selecţie şi evaluare organizată în cadrul Autorităţii
Contractante care evaluează solicitările de subvenţie după o grilă
stabilită de membrii acesteia, în funcţie de criteriile prevăzute în
actul normativ. De asemenea, comisia întocmeşte un raport de
oportunitate pentru fiecare solicitare de subvenţie; stabileşte care
asociaţii şi fundaţii vor beneficia de subvenţie, cat şi nivelul total
al acesteia; înaintează direcţiilor/departamentelor competente
documentele organizaţiilor propuse pentru subvenţie; anunţă în
scris, rezultatul selecţiei organizaţiilor solicitante.
Există şi riscuri în procesul de selectare a partenerului privat.
Procesul de selectare a ONG în domeniul contractării sociale
trebuie să fie clar, iar regulile uşor de aplicat, introducerea
regulilor prea birocratice de selectare şi nu întotdeauna justificate,
pot descuraja participarea ONG la licitaţie.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Etapa 4 va include proceduri specifice de semnare a contractului. O
dată ce partenerul preferat este selectat, ambele părţi iniţiază
procedura de semnare a contractului pentru prestarea de servicii de
asistenţă socială. Prin contract de servicii sociale vom înţelege actul
juridic ce reprezintă acordul de voinţă al celor doua părţi, încheiat
intre serviciul public de asistenţă socială, în calitate de autoritate
contractantă şi un furnizor privat acreditat de servicii sociale, în
calitate de furnizor. Astfel, în baza contractului serviciul public de
nivel judeţean sau local transmite pentru o perioada unui furnizor
privat acreditat în condiţiile legii, dreptul şi obligaţia de a administra
şi dezvolta servicii sociale. Prin contractare de servicii se va avea în
vedere transferul dreptului şi a obligaţiei de administrare a serviciului
destinat protecţiei unei categorii de beneficiari, precum şi a
responsabilităţii privind acordarea serviciilor sociale de la Consiliile
Judeţene şi Consiliile locale, către furnizorii privaţi acreditaţi care
acţionează pe riscul şi răspunderea lor în interesul beneficiarului, în
vederea sporirii calităţii serviciilor.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Contractul va indica în mod obligatoriu:
obiectul contractului, care îl constituie furnizarea serviciilor sociale conform
caietului de sarcini;
natura serviciilor oferite şi costurile acestora, perioada şi condiţiile de
furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de
serviciu;
drepturile şi obligaţiile părţilor va include cadrul de acţiune a autorităţii
contractante, serviciul public care are în competenţa sa prestarea de servicii
de asistenţă socială şi a furnizorului de servicii sociale, organismul privat
autorizat, acreditat în condiţiile legii;
beneficiarii contractului, care sunt persoanele fizice, beneficiari ai
serviciilor care constituie obiectul contractului;
procedura de administrare a fondurilor contractate de furnizor de la
autoritatea contractantă, fonduri destinate înfiinţării şi administrării serviciului
ce constituie obiectul contractului,
coordonarea, conducerea şi controlul activităţilor acestui serviciu;
sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate
necorespunzătoare.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Contractul este semnat doar în baza respectării standardelor, adică a
reglementărilor tehnice sau alor acte similare prevăzute în caietul de sarcini
şi în propunerea tehnică. Propunere tehnică şi propunere financiară
înseamnă propunerea care a constituit oferta de preţ pentru realizarea
obiectului contractului, aşa cum au fost acestea acceptate de autoritatea
contractantă.
Caietul de sarcini cuprinde în mod obligatoriu:
scopul serviciului social care urmează a fi contractat;
modul de funcţionare a serviciului contractat de furnizorul privat de
servicii sociale;
obiectivele serviciului social contractat;
indicatori fizici - unitatea de măsură, indicatori de eficienţă, indicatori de
rezultate;
activităţi generale privind specificul serviciului social, administrarea,
dezvoltarea sau înfiinţarea serviciului social contractat (orientativ) ;
personalul şi pregătirea acestuia;
rapoarte şi grafic de derulare a activităţilor.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Obligaţiile asociaţiei şi fundaţiei prevăzute în convenţie sunt următoarele:
să folosească subvenţia în mod exclusiv pentru serviciile de asistenţă socială
acordate persoanelor asistate;
să prezinte la încheierea convenţiei un raport final de activitate;
să accepte controlul şi verificările organului de control, în legătură cu utilizarea
fondurilor din subvenţie;
în cazul nerespectării prevederilor legale în vigoare, să ramburseze sumele
primite, precum şi penalităţile aferente acestora;
punerea la dispoziţia finanţatorului a unor bunuri dobândite prin subvenţie, în
situaţia în care activitatea unităţii de asistenţă socială încetează;
obligaţia de a evidenţia şi raporta separat veniturile şi cheltuielile primite ca
subvenţie;
asociaţia poate primi din partea autorităţii contractante îndrumare metodologică;
participă la şedinţele autorităţii contractante în cadrul cărora se iau decizii cu
impact asupra serviciilor sociale care fac obiectul contractului; poate fi
consultată în elaborarea strategiei locale de dezvoltare a serviciilor sociale.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare

Autoritatea Contractantă are obligaţia:

de a aloca fondurile reprezentând subvenţia;
de a acorda asistenţă de specialitate în
desfăşurarea şi realizarea programelor;
de a dispune suspendarea plăţii lunare a
fondurilor, în cazul nerespectării obligaţiilor
asumate de asociaţie sau fundaţie.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare

Etapa 5 – Implementarea şi monitorizarea

contractului. După aprobarea contractului de ambele
părţi, începe implementarea contractului. Activităţile
administraţiei publice locale includ monitorizarea
performanţelor şi asigurarea conformării partenerului
privat la prevederile contractului. Astfel
responsabilităţile acestora sunt nu numai de a aloca
lunar fondurile solicitate, ci şi de a verifica
utilizarea subvenţiei, de a controla activitatea şi de a
acorda asistenţa de specialitate asociaţiilor şi
fundaţiilor.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Activitatea de monitorizare, evaluare şi control are ca
principale obiective următoarele:
îmbunătăţirea calităţii şi creşterea eficienţei serviciilor
sociale acordate de furnizori;
respectarea standardelor de calitate;
îndrumarea şi coordonarea metodologică a activităţii
serviciului public de asistenţă socială de la nivel local şi
judeţean cu privire la acordarea serviciilor sociale;
asigurarea respectării drepturilor sociale ale beneficiarului;
colectarea datelor cu privire la situaţia beneficiarilor,
furnizorilor şi tipurilor de servicii.
 Etapele procesului de contractare/subcontractare
In scopul bunei funcţionări a serviciului, autorităţile contractante:
se obligă să acorde furnizorului, după caz, spaţii/resurse umane/mijloace
financiare/alte bunuri şi servicii, în vederea susţinerii furnizării tipurilor de
servicii sociale prevăzute în contract;
să verifice utilizarea eficientă a spaţiilor/resurselor umane/mijloacelor
financiare/altor bunuri şi servicii acordate furnizorului, în vederea furnizării
serviciilor sociale prevăzute în contract;
să verifice modul de furnizare a serviciilor sociale, pentru a stabili conformitatea
lor cu prevederile din propunerea tehnică şi din termenii de referinţă;
să informeze furnizorul cu privire la modificările legislative apărute în timpul
derulării prezentului contract;
să respecte, conform legii, confidenţialitatea tuturor datelor şi informaţiilor
primite de la furnizor şi să asigure securizarea acestor date;
să asigure accesul furnizorului la baza de date pe care o deţine referitor la
furnizorii de servicii sociale, în situaţia în care aceste date sunt necesare
soluţionării cazurilor aflate în evidenţa serviciului care face obiectul contractului,
şi să asigure securizarea acestora;
să asigure furnizorului îndrumare metodologică cu privire la domeniul serviciilor
sociale.
 Etapele procesului de
contractare/subcontractare
Pentru a asigura succesul unei astfel de cooperări şi
pentru a evita eşecurile este nevoie:
de coordonare a activităţilor şi deciziilor;
de un management de calitate al acţiunii comune, ceea ce
presupune acceptarea de către parteneri a regulilor şi
normelor comune de operare;
distribuirea corectă a riscurilor între parteneri;
delegarea de gestiune din partea sectorului de stat spre
sectorul privat;
contracte de parteneriat bine negociate şi structurate legal;
Etapele procesului de contractare/subcontractare

Pentru a asigura succesul unei astfel de cooperări şi pentru a

evita eşecurile este nevoie:
licitarea proiectului propus pentru cofinanţarea publică pentru a
alege partenerul privat cel mai convenabil din punct de vedere al
calităţii şi costului;
preluarea de către sectorul public a metodelor de management privat,
dat fiind că proiectul de parteneriat public-privat se dovedeşte a fi
unul dintre principalele mecanisme prin care sectorul public reuşeşte
să obţină valoare în schimbul banilor;
monitorizarea partenerului privat la toate fazele realizării investiţiei
şi în exploatare;
capacitatea parteneriatului public privat de a răspunde problemelor de
interes public ale unei comunităţi, ceea ce va solicita administraţiei
publice locale să înveţe să acţioneze local.