Efecte psihosociale Semne și simptome

Epilepsia poate avea efecte diverse asupra bunăstării sociale și

psihologice. Dintre aceste efecte fac parte izolarea socială,
stigmatizarea sau dizabilitatea. Acestea pot conduce la rezultate
EPILEPSIA Epilepsia se caracterizează printr-un risc pe termen
lung al crizelor recurente. Aceste crize pot apărea în
școlare proaste și la rezultate slabe obținute la locul de
mai multe moduri, în funcție de partea creierului
muncă. Dificultățile de învățare sunt des întâlnite la persoanele cu
această afecțiune, în special în rândul copiilor cu epilepsie. Stigmatul implicată și de vârsta persoanei
epilepsiei poate, de asemenea, afecta familiile celor bolnavi. Crizele
La persoanele cu epilepsie pot apărea anumite tulburări, în funcție, Cele mai des întâlnite tipuri de crize (60%)
parțial, de sindromul epileptic prezent. Acestea sunt convulsive.[20] Două treimi dintre acestea se
includ: depresie, tulburări anxioase și migrene. Tulburarea manifestă sub formă de crize focale (care pot, ulterior,
hiperkinetică cu deficit de atenție afectează de trei până la cinci ori
mai mulți copii cu epilepsie decât copii din populația generală. ADHD
deveni generalizate), în timp ce o treime se manifestă
și epilepsia au consecințe semnificative asupra dezvoltării sub formă de convulsii generalizate.[20] Restul crizelor,
comportamentale, de învățare și sociale a copilului. De asemenea, în proporție de 40%, sunt de natură neconvulsivă. Un
epilepsia este mai des întâlnită la persoanele cu autism. astfel de exemplu este absența epileptică, care se
Cauze POPULAR NUMITĂ ȘI „BOALA
prezintă ca nivel scăzut de conștiență și durează, de
obicei, aproape 10 secunde.
Epilepsia nu este o singură boală, ci un simptom care poate conduce
NEAGRĂ”,REPREZINTĂ UN GRUP
la o serie de tulburări diferite.Prin definiție, crizele apar spontan,
fără nicio cauză imediată precum bolile acute. Cauza subiacentă a DE TULBURĂRI NEUROLOGICE DE LUNGĂ
epilepsiei poate fi de natură genetică sau datorată unor probleme DURATĂ, CARACTERIZATE PRIN UNA SAU MAI
metabolice sau structurale, însă în 60% din cazuri, cauza este MULTE CRIZE EPILEPTICE. ACESTE CRIZE SUNT
necunoscută.] Problemele genetice, congenitale și de dezvoltare sunt
cele mai comune în rândul tinerilor, în timp ce tumorile EPISOADE CARE VARIAZĂ DE LA PERIOADE
cerebrale și accidentele vasculare cerebrale au șanse mai mari de a SCURTE ȘI APROAPE NEDETECTABILE, LA
apărea la persoanele mai în vârstă.Crizele epileptice pot apărea, PERIOADE LUNGI DE CONVULSII
de asemenea, ca urmare a altor probleme de sănătate; dacă
PUTERNICE. ÎN CAZUL EPILEPSIEI, CRIZELE AU
acestea apar imediat în urma unei anumite cauze, precum un accident
vascular cerebral, traumatism cranian, intoxicație alimentară sau TENDINȚA DE A SE REPETA, NEAVÂND NICI-O
problemă metabolică, ele sunt cunoscute drept crize acute CAUZĂ SUBIACENTĂ, ÎN TIMP CE CRIZELE
simptomatice și intră mai degrabă în clasificarea extinsă a
CARE APAR DINTR-O ANUMITĂ CAUZĂ NU
tulburărilor referitoare la convulsii decât a epilepsiei în sine. Cele
SUNT CONSIDERATE ÎN MOD OBLIGATORIU
mai multe dintre cauzele crizelor acute simptomatice pot, de A realizat eleva grupei AMg-402,
asemenea, conduce la crize ulterioare, acest caz fiind cunoscut drept EPILEPSIE.
epilepsie secundară Tizu Anastasia
 Tratament medicamentos Sindroame
Există o serie de sindroame epileptice, care sunt, în
Tratamentul de bază al epilepsiei îl constituie general, clasificate în funcție de vârstă și de momentul de
medicamentele anticonvulsivante, posibil pe întreaga durată a debut al bolii: perioada neonatală, copilăria, maturitatea
vieții. Alegerea anticonvulsivantului se face în funcție de tipul de și cazurile fără nicio corelație cu vârsta. De asemenea,
criză, de sindromul epileptic, de alte medicamente utilizate, de alte există grupuri cu constelații specifice de simptome, cele
probleme de sănătate și de vârsta și stilul de viață al datorate unor cauze metabolice sau structurale specifice,
pacientului. Inițial, se recomandă un singur medicament; dacă sau cele datorate unei cauze necunoscute. Capacitatea de
acesta nu este eficient, se recomandă administrarea unui alt a clasifica o cauză a epilepsiei într-un sindrom specific este
medicament în monoterapie.Se recomandă două tipuri de mai des întâlnită la copii. O parte dintre aceste tipuri
medicamente în același timp doar dacă un singur medicament nu includ: epilepsia rolandică benignă (2,8 la 100
funcționează. În circa jumătate din cazuri, este eficient primul 000), epilepsia absentă a copilului (0,8 la 100 000)
agent; un al doilea agent în monoterapie ajută în circa 13% și un și epilepsia mioclonică juvenilă (0,7 la 100
al treilea agent sau doi agenți în același timp pot ajuta un 000). Convulsiile febrile și convulsiile neonatale benigne nu
procentaj ulterior de 4% din pacienți. Circa 30% din pacienți sunt forme de epilepsie.
continuă să aibă crize, în ciuda tratamentului anticonvulsivant.
Intervenția
chirurgicală
Intervenția chirurgicală pentru
epilepsie poate fi o opțiune pentru
persoanele la care crizele focale persistă
în ciuda altor tratamente. Printre aceste
alte tratamente se numără cel puțin
încercarea a două sau trei
medicamente. Obiectivul operației este
controlul total al crizelor ce se poate
obține la 60-70% din cazuri. Printre
procedurile obișnuite se numără: Diagnosticarea
tăierea hipocampusului printr-o rezecție Diagnosticarea epilepsiei se realizează, în general,
anterioară a lobului temporal, îndepărtarea tumorilor și a porțiunilor pe baza descrierii crizei și a evenimentelor
din neocortex. Se încearcă proceduri ca secționarea corpului calos în efortul de adiacente. O electroencefalogramă și imagistica
a micșora numărul crizelor și nu ca soluție de vindecare a bolii. După
intervenția chirurgicală tratamentul medicamentos se poate opri treptat în cerebrală sunt, de asemenea, o componentă de bază
multe cazuri. Neurostimularea poate fi o altă opțiune pentru cei care nu a tratamentului. Deși în majoritatea cazurilor se
[51]
îndeplinesc toate condițiile pentru intervenția chirurgicală. Trei tipuri s-au încearcă identificarea unui sindrom epileptic specific,
dovedit a fi eficace în cazul celor care nu răspund la medicație: stimularea acest lucru nu este întotdeauna posibil. monitorizarea
nervului vag, stimulare talamică anterioară, și stimulare (cerebrală) în buclă video și EEG se poate dovedi utilă în cazurile dificile.
închisă.
Teste de laborator
În cazul adulților, este importantă testarea nivelurilor de
electroliți, glicemia și nivelul calciului, pentru a le exclude ca
posibile cauze. O electrocardiogramă poate exclude problemele
referitoare la ritmul cardiac. O puncție lombară poate fi utilă
pentru diagnosticarea unei infecții a sistemului nervos central, însă
nu este necesară de obicei. În cazul copiilor, pot fi necesare teste
suplimentare, cum ar fi analizele biochimice ale urinei și sângelui,
pentru a determina dacă există sau nu boli metabolice.Un nivel
înalt al prolactinei în sânge, în primele 20 de minute după o criză,
poate confirma o criză epileptică în raport cu convulsiile
psihogenice non-epileptice. Nivelul prolactinei serice este mai puțin
util în detectarea crizelor convulsive parțiale. Chiar dacă acesta
este normal, o criză epileptică este posibilă și prolactina serică nu
diferențiază crizele epileptice de sincopă.
!!! Primul ajutor !!!
Așezarea persoanei care are convulsii tonico-clonice pe o parte,
în poziția de recuperare, împiedică lichidele să ajungă în plămâni. Nu se
recomandă introducerea în gură a degetelor, a unui șablon de ocluzie
sau a unui apăsător de limbă, deoarece ar putea induce voma sau
mușcarea persoanei care acordă primul ajutor. Trebuie luate măsuri
pentru a preveni și alte răni Nu sunt necesare, în general, precauțiile
pentru coloana vertebrală.Dacă o criză durează mai mult de 5 minute
sau dacă apar mai mult de două crize într-o oră, fără a reveni la
normal între ele, aceasta constituie o urgență medicală cunoscută
ca status epilepticus. Poate necesita ajutor medical pentru a menține
căile respiratorii deschise și protejate; pentru acest lucru, poate fi
utilă intubarea nazofaringiană. Acasă, tratamentul recomandat inițial
pentru o criză de lungă durată este midazolamul, introdus în cavitatea
bucală. Poate fi administrat și diazepam, rectal. În spital, se
preferă lorazepamul, administrat intravenos. Dacă două doze
de benzodiazepină nu sunt eficiente, se recomandă alte medicamente,
cum ar fi fenitoina. Status epilepticus convulsiv, care nu reacționează la
tratamentul inițial, necesită internarea la secția de terapie intensivă și
tratament cu medicamente mai puternice, cum ar
fi tiopentona sau propofolul.