Difteria la copii

A realizat eleva grupei AMg-402

Tizu Anastasia
 CUPRINS:

Definiție și etiologie

Clasificare

Tabloul clinic

Diagnostic

Tratament

Profilaxie
 Definiție
: :
 Este o boală infecțioasă și transmisibilă
care evoluează cu procese inflamatorii
locale și fenomene toxice generale.
Etiologie
 Este provocată de Corynebacterium diphtheriae,
descoperit în 1884. Actualmente este numit bacilum
Lofler. Exotoina difterică este o toxină puternică care
blochează ireversibil sinteza proteinelor celulare
sensibile și cauzează leziuni degerative în organe.
Bacteria este sensibilă la razele solare, substanțe
dezinfectante, la penicilină, eritromicină și este
rezistentă la temperaturi joase.
 CLASIFICAREA
FORMELOR CLINICE:
I. Conform localizării morfologice în ordinea frecvenței:
Вставка
 Difteria faringoamigdaliană (angina difterică); рисунка
 Difteria laringiană primară, secundară;
 Difteria nazală;
 Alte localizări.

II. Difteria faringiană:

 Localizată: eritematoasă, insulară, membranoasă;
 Difuză;
 Toxică: subtoxică gr. I, II, III;
 Hipertoxică;
 Hemoragică.

III. Difteria faringiană asociată cu alte localizări,

dintre care cele mai frecvente sunt difteria
faringoamigdaliană + laringiană sau nazală.
 TABLOUL CLINIC:

Perioada de incubație durează 2-7 zile, uneori 12 zile.

 FORMA FARINGIANĂ
LOCALIZATĂ
MEMBRANOASĂ:
 Debutul bolii este lent dar progresiv;
 Febra care depășește rareori ⁰t 38⁰C;

 Astenie;
 Anorexie;
 Dureri la deglutiție;
 În prima zi a bolii, obiectiv: mucoasele faringo-
amigdaliene sunt congestionate (forma eritematoasă);
 În ziua a 2-a pe amigdale apar membrane false de
culoare albă-sidefie, fine, sub formă de insulițe, ușor
detașabile (forma insulară);
 Aceaste membrane albe-cenușii, uneori gălbui, în zilele
3-4 se răspândesc pe toată suprafața amigdalelor, devin
compacte, dure, greu detașabile (forma membranoasă).
 Semne toxice mai
pronunțate și membrane
false pe amigdale, stâlpii
palatini, mucoasa
faringiană.

Edemul
faringian Forma Trece de la
forma
și faringian localizată
cervical la cea
nu apare. ă difuză: toxică.

Ganglionii limfatici
amigdalieni sunt
tumefiați și
dureroși.
 DIFTERIA FARINGIANĂ
TOXICĂ
Se declanșează ca formă primară sau
secundară.
Forma primarăare un debut brusc, brutal,
cu hipertermie, grețuri, vărsături, anorexie,
cefalee, astenie, uneori apar convulsii,
tulburări de conștiință, semne meningiene.
Se constată un edem bilateral al
mucoaselor faringelui și al amigdalelor,
congestie slabă cianotică, membrane false
compacte, dure, fibrinoase pe ammigdale,
stâlpii palatini, faringe, uneori pe laringe și
 RESPIRAȚIA NAZALĂ ESTE DIFICILĂ,
ZGOMOTOASĂ. APARE EDEM CERVICAL MOALE,
NEDUREROS, PIELEA FIIND NEMODIFICATĂ:
Forma
Forma
subtoxică –
toxică gr. II –
edemul este
edemul
periglandula
ajunge până
r sau
la claviculă.
unilateral.

Forma
Forma
toxică gr. III
toxică gr. I –
– edemul se
edemul
răspândește
atinge plica
pe torace, la
cervicală
ceafă, pe
medie.
față.
 FORMA HEMORAGICĂ A
DIFTERIEI FARINGIENE
TOXICE Вставка
рисунка
Este caracterizată prin semne clinice
ale difteriei toxice (gr. I-II), în care în
ziua a 2-3-a a bolii se declanșează
sindromul hemoragic, care
evoluează cu hemoragii cutanate,
epistaxis, melenă, vomă de tip zalț
de cafea , membrane false se
îmbină cu sânge. Decesul survine la
a 4-7- a zi a bolii.
 DIFTERIA FARINGIANĂ
HIPERTOXICĂ
Are debut brusc, brutal, cu
intoxicație gravă, ⁰t- 39-40, e însoțită de
grețuri, vărsături, hemoragii, tulburări de
conștiință, convulsii, insuficiență
cardiovasculară, hepatomegalie, nefrită toxică.
Din primile zile ale bolii se instalează edemul.
Membranele false se extind pe vălul palatin,
luetă, mucoasa nazală, faringe. Din gură și nas
se elimină o secreție sero-sanguinolentă
fetidă. Evoluția bolii poate fi fulgerătoare,
când decesul survine în 24-36 ore din cauza
insuficienței cardiovasculare și suprarenale.
 Difteria laringiană
Poate fi o manifestare izolată, primară a difteriei, sau apare secundar prin extinderea
procesului din faringe. Crupul difteric mai poate fi localizat și difuz. În evoluția crupului
difetric se deosebesc:

Faza I Faza II Faza III

Dispneică, durează 2-3 zile. Asfixică.

Disfonică, durează 2-3 zile.
 Apare febră,
 Răgușeală, treptat se
șterge până la afonie, care
durează 2-3 zile.
 respirație zgomotoasă,
 tuse uscată și aspră,
spasmodică.
 Laringoscopia indică edem
și congestie a mucoasei.
Se caracterizează prin:
 febră,  Somnolență
 agitație,  Extremități reci și
 afonie, tuse afonică, cianotice, acrocianoză
 Puls slab, neregulat,
șuierătoare,
tahicardie
 triajul cutiei toracice.
 Dispnee, acces de
 Laringoscopia indică
edem, congestie a sufocație
mucoaselor glotei,
 Ușor poate surveni coma
 DIFTERIA
NAZALĂ
Poate fi primară și
secundară prin extinderea
procesului din faringe.
Poate fi localizată difuză și
toxică.
Prezintă o rinită cu exsudat
seros sau sero-
sanguinolent, cruste
hemoragice și membrane
false, cu erodarea narinei și
 Difteria Difteria
cutanată Difteria otică și
conjunctivală
vulvovaginală
Prezintă membrane false,
edem și hiperemie a
Apare în plăgi, Sunt forme foarte rare,
conjunctivei, edem excoreații și fiind suspecte după
palpebral.
alte leziuni. prezența membranelor
Poate fi unulateral și false.
bilateral.

Difteria la copiii
neimunizați:
Evoluează mai grav, sunt frecvente
formele toxice ale difteriei faringiene,
forme hipertoxice. Au fost semnalate
cazuri de difterie cutanată. Sau mai
frecvent complicații specifice. Deseori se
asociază cu o infecție virală sau
bacteriană care agravează evoluția și
consecințele difteriei. În aproximativ 90
% din cazuri, boala este cauzată de
Corynebacterium diphtheriae tip gravis,
Difteria la copiii
imunizați:
Este cunoscut că antitoxică obținută prin
vaccinarea antidifterică nu întotdeauna protejează
împotriva infecției, însă cei imunizați se
îmbolnăvesc mai rar decât cei neimunizați. Cea mai
frecventă formă clinică la ei este difteria faringiană
localizată (86,7 %). Se caracterizează prin febră
(37-38 ⁰C) cu durata de 2-3 zile, semne toxice
moderate sau absente. La majoritatea se
depistează angină difterică unilaterală. 50 % din
copii se vindecă ușor.
Drept complicație poate apărea: pareza n.
Glossofaringian; difteria faringiană eritematoasă și
insulară.
Acești copii prezintă pericol epidemiologic.
Imunizarea împotriva difteriei, permite o suferire
mai ușoară a bolii și previne unele complicații.
 Miocardit
ă toxică
difterică.

Paraliziile
Complicațiil periferice
Necroza ca
toxică. e difteriei la complicații
copii toxice ale
difteriei.

Paraliziile de
nervi
oculomotori
cu slăbirea
sau
pierderea
reflexelor de
acmodare la
distanță.
 DIFTERIA LA SUGARI:

Difteria Difteria faringiană

nazală Difteria toxică
Apare treptat cu subfebrilitate sau laringiană La sugarii în vârstă până la 6
temperatură normală, fără La copiii până la 3 luni, care au
luni nu se întâlnește, la cei
manifestări toxice. Mucoasa aparatul neuromuscular laringian
de 6-12 luni se manifestă
nazală devine hiperemiată și insuficient dezvoltat. Tusea lătrătoare
edemațiată. Secrețiile nazale și respirație zgomotoasă stenotică sau tipic.
posedă un caracter muco- slab pronunțate. Afonia este prezentă Cea mai frecventă
sanguinolent. Pielea la intrare în în toate cazurile. La sugarii mai mari
complicație a difteriei la
cavitatea nazală este cu de 3 luni tabloul clinic al crupului
sugari este pneumonia.
escoreații, cruste. Copilul nu poate difteric este clasic, însă evoluează
Letalitatea în difterie la
să sugă, slăbește ponderal. rapid, astfel ca asfexia se instalează în
 DIAGNOSTIC
Se bazează pe date clinice, cele mai importante fiind: prezența membranelor
false pe amigdalele tumefiate care progresează rapid, sunt compacte, dure,
aderente, de culoarea albă-sidefie, greu detașabile, nu se strivesc la presiunea
între 2 lamele și se scufundă în apă; edemele faringian și cervical sunt în forme
toxice, adenită regională.
La orice suspiciune clinică se indică analiza bacteriologică la difterie.
În cazurile tipice de difterie izolarea bacililor difteriei toxicogeni și atoxicogeni
confirmă diagnosticul, iar rezultatul negativ al examenului bacteriologic nu
permite anularea difteriei.
La fel și examenle serologice confirmă diagnosticul difteriei, prin care
evidențiază antitoxine specifice.
 TRATAMENT
 În condiții de spitalizare obligatorie.
Seroterapia se aplică precoce și în cantități
suficiente. Administrarea precoce conduce la
reducerea letalității. Seroterapia se aplică și la
cei suspecți de difterie.
 Doza variază conform formei clinice și
precocității aplicării serului. Serul antidifteric se
administrează după testarea specială, iar în
cazurile alergice numai prin tehnica
desensibilizare.
 În difteria localizată faringiană tratamentul se
face doar prin administrarea serului. Iar în cazul
care membranele nu se detașează, serul se
administrează și la a 2-a zi.
 În difteria toxică serul se administrează la
fiecare 12 ore.
 În forma hipertoxică la fiecare 8 ore. Doza inițială de
ser e necesar să constitue ½ din doza totală pentru o
cură de terapie cu ser , iar în primele 2 zile să fie
egală cu ¾ din doza totală.
 În formele grave de difterie se introduce intravenos
¼ sau ⅓ din doza totală de ser diluat 1:20 în soluție
izotonică de natriu clorid, iar restul – intramuscular.
De obicei seroterapia durează 3-4 zile, dar poate
dura și mai mult, o dată cu dispariția membranelor
false, edemul faringian și cervical.
 Terapia cu antibiotice are drept scop distrugerea
bacilului difteric, însă nu înlocuiește terapia specifică
cu ser. Durează 10-14 zile.
 Eritromicina parenteral câte 40-50 mg/kg sau per
os 4 doze pe zi.
 Penicilina i/m 50-100 mii U/kg pe zi în 2 prize.

 Corticosteroizi în formele toxice și hipertoxice,

perfuzii intravenoase cu scop de dezintoxicare,
cardiace, vitamina C în doze mari, vitaminele B₁ și B₆
 În miocardita toxică se
indică repaos strict la
pat, alimentația
individuală, băi calde,
inhalații, băuturi calde.
 Cardiotrofice;
 Corticosteroizi (8-10
zile);
 Anticuagulante;
 Bronhlitice;

 Antihistaminice;
 Corticosteroizi;
 La necesitate se recurge
la traheostomie;
 La externare se
administrează DT 0,5 ml
i/m.
 PROFILAXIE
Profilaxie specifică: Profilaxia
• primovaccinarea cu nespecifică:
• depistarea precoce a
trivaccinul DTP la
bolnavilor, examinarea la
vârsta de 2,4 și 6 difterie a bolnavilor cu
luni; revaccinarea cu angină, laringită,
DTP la 22-24 luni;
laringotraheite și alte boli
celelalte revaccinări suspecte. Spitalizare
cu DT la 6-7 și 14-15 provizorie. Depistarea
copiilor neimuni și
ani. imunizarea lor urgentă.
Chimioprofilaxia:
• difteriei la contactații
apropiați se face cu
Penicilină retard (Bicilină-3
sau 5) 600.000 U copiilor
până la 6 ani și 1,2 mln U
copiilor mai mari de 6 ani.
Sau cu Eritromicină
(40mg/kg.24h) în decurs de
7-10 zile. Purtătorii vor fi
izolați și tratați cu
Penicilină sau Eritromicină.