TROMBOCITOPENIILE

A realizat eleva grupei Amg-402

Tizu Anastasia
CUPRINS:
Definiție
Cele 3 grupe de trombocitopenii
Purpura trombocitopenică idiopatică
autoimună - Boala Werlhof
Etiologie
Clasificare
Tablou clinic
Diagnostic de laborator
Tratament
 DEFINIȚIE:
Trombocitopeniile
reprezintă o grupă de
maladii și sindroame,
care evoluează cu
numărul scăzut de
trombocite. Durata
supraviețuirii
trombocitelor constituie
7-10 zile.
 DEOSEBIM 3 GRUPE DE TROMBOCITOPENIE :

 Anemii aplastice  Distrucția mecanică în  Tromboze

splenomegalii de diverse origini  Sindromul de cuagulare
 Iradiere ionizantă
intravasculară diseminată
 Distrucții imune: izoimună,
 Hemoblastoze heteroimună, autoimună.
 Tratament cu chimiopreparate
 Incidența – 1,5- 2,0 la 100.000 copii de ambele sexe.
Adolescentele și femeile se îmbolnăvesc de 2 ori mai frecvent
decât bărbații (la 100.000 – 4,5 bărbați și 7,5 femei).
 Boala Werlhof sau cum este numit purpură
trombocitopenică - o modificare patologică în
corpul uman, care se formează pe baza sensibilității
la agregarea plachetara (procesul de lipire între o
celulă, inițial trombi formarea pas).
Până în prezent, cauzele bolii Werlhof nu au fost
stabilite cu certitudine. Dacă vorbim despre
caracterul ereditar, genetic, al bolii, atunci este
diagnosticată mult mai rar decât forma dobândită
de înfrângere. Geneza fermentopatică, imună sau
virală a patologiei a fost, de asemenea, luată în
considerare, însă această schimbare a problemei nu
a primit încă nicio confirmare gravă.
 Reducerea sângelui a numărului de trombocite
al unui pacient luat pe unitatea de volum de
plasmă. Acest rezultat poate fi obținut prin
utilizarea activă a acestor componente de
sânge în formarea cheagurilor de sânge.
 Trombocitopenicul este însoțit de tulburări
ischemice care afectează aproape toate
organele corpului uman: inima, vezica biliară,
ficatul, organele genitale, rinichii, creierul și așa
mai departe.
 Simte oboseala rapida.
 Există o scădere generală a tonului corpului.
 Pacientul are un apetit slab.
 Simptomul bolii lui Verlhof poate fi greață, în
situații rare poate ajunge chiar într-un reflex de
vomă.
 Este posibil să apară o febră.
 Există simptome de durere, localizate în piept și
peritoneu.
 Aproape întregul corp al pacientului este
acoperit cu o cantitate mică de hemoragii și
vânătăi. Hemoragiile sunt spontane, manifestate
mai ales pe timp de noapte.
 Afecțiuni vizuale.
• Acute (< 6 luni) – 85-95% cazuri • De criză (acutizare)
• Cronice (> 6luni) – 10-15% cazuri • Remisie clinică parțială și completă
1. cu recidive rare
2. cu recedive frecvente
 Cea mai tipică manifestare este sindromul
hemoragic cutanat, care se caracterizează prin :

 Apariție spontană (predominant noaptea);

 Polimorfism al erupțiilor purpurice: de la peteșii
până la echimoze;
 Policromie – erupțiile purpurice sunt de diferite
culori;
 Asimetrie;

Hemoragiile nu au o localizare specifică. Apar

după traumatisme pronunțate. Pot apărea
hemoragii nazale. În formele severe pot apărea
hemoragii în retina ochilor, pancreas, ovare,
urechea internă, etc. Foarte periculoase sunt
hemoragiile intracraniane. La fetițe pot apărea
metroragii, care durează 3-4 săptămâini.
În majoritatea cazurilor bolnavii se spitalizează. Se
recomandă repaus la pat.

 administrarea corticosteroizilor, splenectomia și

folosirea în unele cazuri a remediilor
imunodepresante;
 concomitent se indică terapia vasoprotectoare
(acid ascorbic, rutin, diținon, etamsilat);
 din grupa glucocorticosteroizi mai frecvent se
folosește: Prednizolonul 1-2 mg/kg/zi, în decurs
de 4-5 săptămâni, apoi doza se micșorează
treptat până la suspendare.

Cea mai eficientă metodă de tratament este

splenectomia. Aceasta se efectuează de urgență
în caz de :

 hemoragii cerebrale
 hemoragii digestive
 hemoragii uterine
Splenectomia
“ COPIII NU-ȘI AMINTESC CEEA CE
INCERCI SĂ-I ÎNVEȚI. EI ÎȘI
AMINTESC CEEA CE EȘTI.
Jim Henson
”