Dezvoltarea

turismului durabil
1. Istoricul aparitiei turismului durabil

 În anii `80 au devenit din ce în ce mai evidente schimbările majore ale

mediului, schimbări care surveneau într-un mod cât se poate de
neaşteptat, fiind în mare parte neprevăzute de specialişti.
 Pentru a nu se ajunge la o situaţie de criză, organizaţiile mondiale din
domeniul protecţiei mediului au propus schimbări fundamentale în stilul
de viaţă al populaţiei, rezultatele concretizându-se în apariţia unui nou
concept, şi anume “dezvoltarea durabilă” sau “durabilitatea”.
 Conceptul a început să fie tratat într -un sens mai larg în anul 1987,
odată cu publicarea ubui raport, de către Comisia Mondială a
Mediului şi Dezvoltării .In cadrul acestui raport au fost stabilite principiile
şi legile dezvoltării durabile grupate în 5 categorii: conservarea mediului
natural, protecţia bio-diversităţii şi a patrimoniului uman,dezvoltare-
regenerare, generaţiile viitoare, eliminarea disparităţilor economice
mondiale.
2. Dezvoltarea durabila a turismului

 Odată cu creşterea gradului de urbanizare, destinaţiile turistice, atât

cele din ţările dezvoltatecât şi cele din ţările aflate în curs de
dezvoltare, devin tot mai populare în rândul turiştilor.În aceste condiţii,
conservarea şi protejarea mediului natural trebuie să constituie o
prioritate pentru guvernele acestor ţări
 Organizaţia Mondială a Turismului defineşte turismul durabil ca „turismul
al căruimanagement duce la asigurarea nevoilor economice, sociale şi
estetice, păstrând în acelaşi timp integritatea culturală, diversitatea
biologică şi bunăstarea comunităţilor locale”
 Turismul are una dintre cele mai mari contribuţii la realizarea dezvoltării
durabile, în primul rând datorită dinamismului şi creşterii acestui sector
cu implicaţii directe asupra creşteriieconomice din regiunile şi
destinaţiile turistice, şi în al doilea rând datorită faptului căturismul se
bazează pe o legătură directă între consumatori (turişti), industrie,
mediu şicomunităţile locale.
 3. Relaţiei turism-dezvoltare
durabilă
 Exista 3 aspect principale:
Interacţiunea. Natura turismului, ca o componentă a industriei
serviciilor, presupune ointeracţiune directă şi indirectă între turişti,
comunităţiile gazdă şi mediul local;
 Conştientizare. Prin intermediul activităţilor turistice, turiştii devin
conştienţi de problemele mediului înconjurător şi de diferenţele
culturale, acordând o mai mare atenţie aspectului durabil;
 Motivaţie.Cea mai mare parte a activităţilor turistice se bazează pe
dorinţa turiştilor de vizitaregiuni cu un mediu natural intact, atractiv şi
de a intra în contact cu comunităţiile locale
 4. Instrumentele turismului durabil
1. Instrumentele de măsurare sunt
utilizate pentru a determina nivelul
la care se află industria turismului
dintr-o anumită regiune
(stat), impactul turismului şi
schimbările careapar pe parcurs,
activităţile de management
şi rezultatul acestora etc.
- acolo unde turismul are o
imagine negativă acest lucru se
datorează volumului ridicat
deturişti sau a dezvoltării excesive,
mult peste capacitatea de suport
a destinaţiei respective;
-este important astfel, să
identificăm şi să măsurăm limitele
în care se poate dezvolta turismul
2.Instrumentele de comandă şi
control asigură guvernelor posibilitatea
de a exercita uncontrol strict asupra
aspectelor privind dezvoltarea, cadrul
legislativ şi licenţierea activităţilor
turistice.
Există o serie de aspecte referitoare la
dezvoltarea şi managementul
activităţilor turistice care ar trebui
controlate prin intermediul
legslaţiei:drepturile şi obligaţiile
angajaţilor; siguranţa şisănătatea
turiştilor; degradarea mediului natural
(poluare); utilizarea în exces a unor
resurse (inclusiv apa);comportamentul
neadecvat sau chiar exploatarea de
către turişti a populaţiei locale şi
viceversa; dreptul de a avea acces la
servicii, pământ
3.Instrumentele de natură
economică sunt cele prin intermediul
cărora pot fi cuantificateaspectele
financiare ale activităţilor turistice
(acestea se referă în principal la
taxele pe care leimpune guvernul
dintr-o anumită ţară asupra
activităţilor turistice). Aceste
instrumente pot fi utilizate în două
direcţii:
-aplicarea unor taxe pentru utilizarea
resurselor, serviciilor sau utilităţilor
publice (apă,energie electrică,
canalizare etc.);
-introducerea unor taxe cu caracter
general sau specific asupra
activităţilor operatorilor dinturism sau
cu privire la comportamentul turiştilor.
 5. Indicatori ai turismului durabil

Indicatorii dezvoltării durabile a turismului reprezintă un sistem de

avertizare asupra riscurilor potenţiale, dar şi un semnal de acţiune.
 -Indicatorii pot lua valori diferite în funcţie de circumstanţe, fiind
utilizaţi pentru monitorizarea şi măsurarea schimbărilor unui fenomen.
 -Indicatorii reprezintă un set de informaţii, care pot fi utilizaţi pentru a
sesiza schimbările care apar în dezvoltarea managementului unei
destinaţii
 -Începând cu anul 1992, Organizaţia Mondială a Turismului a depus
eforturi active în vederea elaborării şi implementării unui set de
indicatori, care să vină în sprijinul dezvoltăriidurabile a unor destinaţii
turistice.
 - În perioada 1995-1996 organizaţia a elaborat un manual al
indicatorilor turismului durabil, avâd la bază exprienţa obţinută prin
teste pilot în ţări precum: Canada, USA, Mexic, Olandasau Argentina
6. Concluzie

 În concluzie, turismul durabil este o formă de turism alternativ care însă are la
bază următoarele principii:

 minimizarea impacturilor activității turistice asupra mediului natural în vederea

obținerii durabilității ecologice contribuind la menținerea și îmbunătățirea stării
de conservare prin întoarcerea unei părți a veniturilor la aria protejată.
Practicarea formelor de turism care nu afectează mediul natural.
 minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra comunității
locale și a membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale. Dezvoltarea
acelor forme de turism care nu perturbă și nu întrerup viața de zi cu zi a
populației destinației turistice. Evitarea apariției situațiilor ostile în relație cu
comunitatea locală.
 minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra
culturii/tradițiilor/obiceiurilor comunităților locale în vederea obținerii durabilității
culturale.