Bazele zootehnice de reproducţie a efectivului.

Biotehnologia creşterii tineretului

1.Structura efectivului şi optimizare a ei
2.Reproducţia efectivului
3.Biotehnologia întreţinerii şi hrănirii viţeilor în
perioada de alăptare şi viţelelor de reproducţie
1. Structura efectivului şi
optimizare ei.
În rezultatul bonitării efectivul
matcă la ferme se împarte în două
grupe de prăsilă şi producţie.
Efectivul animalelor în nucleul de
prăsilă se stabileşte reeşind din
necesităţile înnoirii efectivului.
La reproducţia simplă când fermele îşi
păstrează efectivul constant în nucleul
de prăsilă se includ 50-60% şi la
reproducţia lărgită până la 70% vaci.
Prin structură se înţelege raportul
grupelor de animale după vârstă şi sex
aflate în fermă. De obicei în fermă pot
exista următoarele grupe: tauri
reproducători, vaci, juninci, viţele peste
1 an, viţele până la 1 an, tăuraşi peste
1 an, tăuraşi până la 1 an.
Structura efectivului se determină la începutul
anului ţinînd cont de destinaţia fermei
(de prăsilă sau producţie) şi condiţiile
concrete ale gospodăriei. Se ia în considerare
sarcina pentru producerea laptelui şi cărnii,
vârsta animalelor, vârsta realizării tineretului.
In funcţie de structura efectivului depinde
reproducţia animalelor, producerea laptelui şi
cărnii. Mărirea cotei vacilor în efectiv la rasele
de lapte duce la mărirea efectivului tineretului
de prăsilă fiindcă el se realizează la o vârstă
mai tânără.
La reducerea cotei tineretului se limitează posibilităţile
reproducţiei lărgite a efectivului. În fermele de
producţie şi mai ales în raioanele de livrare a laptelui
integral în efectiv poate fi 60-65% vaci cu creşterea
viţelelor nemijlocit în fermă.
La specializarea fermelor şi creşterea tineretului
pentru înoirea efectivului în alte gospodării cota
vacilor creşte până la 80-85%
În condiţiile republicii noastre s-a practicat
transferarea viţelelor pentru reproducţie la complexe
şi creşterea lor de la vârsta de 15-20 zile pînă la 4-5
luni de gestaţie.
În gospodăriile unde afară de producerea laptelui
există condiţii pentru creşterea şi îngrăşarea
tineretului pentru carne până la vârsta de 15-18 luni
cota vacilor în efectiv constituie 40-50%.
Numărul tineretului pentru înnoirea efectivului
este în funcţie de durata exploatării vacilor şi
procentul de reformare. Cu cât durata exploatării
vacilor va fi mai mică, iar procentul reformării
mai mare, cu atât mai multe viţele va trebui de
lăsat pentru înnoirea efectivului.
De regulă la creşterea bovinelor de lapte
reformarea vacilor constituie 15-20%, iar în
gospodăriile specializate până la 25-30%.
În fermele de prăsilă cota vacilor în efectiv este
în funcţie de vârsta realizării tineretului de
prăsilă.
Realizarea tineretului la vârsta de 12 luni la
fermele de prăsilă permite ridicarea cotei
vacilor până la 50%.
Cu scopul ameliorării calitative a cirezii
tineretul pentru înnoire trebuie să se crească
pentru a putea imprima în grupa vacilor 20-25
juninci la 100 vaci şi de a reforma o parte din
vaci primipare după performanţe proprii.
La determinarea structurii cirezii efectivul
animalelor din grupele mai tinere (juninci,
viţele peste 1 an şi până la 1 an) trebuie să fie
într-un număr mai mare de cât se cere
pentru înnoire pentru a avea posibilitate de
reformat animalele care rămân în urmă în
dezvoltare. În cireada cu cota vacilor de
60-65% trebuie de avut15-17% juninci,
18-20% viţele peste 1 an şi 20-25% viţele
până la 1 an. În cazul când cota vacilor
este mai mică o parte din tineret este
realizat la carne în vârstă de peste 12
luni.
La rasele de carne tineretul ocupă un
rol important în structura cirezii fiindcă
se foloseşte nu numai pentru înnoire, dar
şi pentru creştere la carne. La creşterea
intensivă tineretul poate fi realizat la
carne la vârsta de 15-18 luni. În aceste
cazuri cota vacilor va constituie 35-40%.
În regiunile unde creşterea bovinelor este
mai puţin dezvoltată şi tineretul se creşte
pentru cârne până la vârsta de 1,5-2 ani. În
acest caz numărul vacilor în structura
cirezii se va reduce până la 30-35%,
mărindu-se numărul animalelor prevăzute
pentru îngrăşare. Reformarea în fiecare an
a 20% vaci permite înnoirea cirezii peste
fiecare 5 ani.
Reeşind din structura cirezii se alcătuieşte
evoluţia cirezii, se determină termenul
trecerii animalelor dintr-o grupă în alta,
realizării la carne şi alte ieşiri şi intrări a
animalelor din fermă. Pe datele evoluţiei
cirezii se planifică producerea laptelui şi
cărnii şi necesităţile în nutreţ.
2. Reproducţia efectivului.
Sporirea efectivului de animale este în funcţie
de durata exploatării vacilor şi fertilitatea lor.
Pubertatea este în funcţie de rasă, condiţiile de
creştere şi hrănire. La rasele precoce pubertatea
apare mai timpuriu ca la cele tardive.
La viţelele raselor de lapte pubertatea apare mai
timpuriu ca la rasele de carne. Alimentaţia
limitată şi neechilibrată reţine creşterea şi
apariţia pubertăţii.
Durata zilei, temperatura, umiditatea aerului
influenţează dezvoltarea funcţiei organelor
reproductive. În raioanele de sud pubertatea
apare mai timpuriu ca în cele de nord.
În condiţii normale de creştere pubertatea la
viţele apare la 6-9 luni, la tăuraşi
spermatogeneza începe la vârsta de 7-8 luni.
Pentru prevenirea fecundării înainte de termen
începând cu vârsta de 5luni viţelele se întreţin
separat de tăuraşi.
În condiţii normale de creştere maturitatea
fiziologică la viţele în funcţie de rasă apare
Vârsta şi masa corporală la primul estru, la viţelele din
rasa Holştein furajate cu diferite nivele de hrănire

Nivelul de Vârsta la primul estru, Masa corporală la primul

hrănire faţă luni estru ,kg
de normă
Limite Valoare Limite Valoare
medie medie

Scăzut (60)% 13,6 – 18,5 16,6 195 - 261 245

Normal 8,5 – 12,7 11,3 200 - 295 263

(100%)

Ridicat 6,7 – 9,9 8,5 209 - 290 263

(140%)
la vârsta de 15-18 luni, iar la tăuraşi la 14-15 luni. La
această vârstă viţelele şi tăuraşii încep să fie folosiţi
pentru reproducţie.
În rezultatul cercetărilor despre eficacitatea
însămânţării viţelelor la diferită vârstă s-a stabilit că
luând în considerare precocitatea de început
folosirea viţelelor pentru reproducţie de la 16-19 luni.
Folosirea mai timpurie reţine dezvoltare şi poate
negativ să influenţeze activitatea sexuală.
Practica demonstrează că însămânţarea timpurie a
viţelelor deseori duce la dificultăţi la fătare, se nasc
viţei mici şi slabi ,negativ influenţează asupra
producţiei de lapte în special la I lactaţie.
De obicei la vacile care fată până la vârsta de doi ani
producţia de lapte este mai redusă faţă de cele care
fată la 25-28 luni
Prelungirea perioadei de creştere din cauza hrănirii
insuficiente şi însămânţarea la o vârstă mai avansată
tot nu este dorită fiindcă se măreşte numărul
însămânţărilor repetate. La vârsta de 18 luni
însămânţările sau repetat la 4-8% , iar la 24 luni la 18-
25% viţele.
La însămânţarea tardivă a viţelelor se reduce
cantitatea de lapte pe un an de viaţă , considerabil se
măresc cheltuielile legate de întreţinerea şi creşterea
viţelelor.
La prima fătare la vârsta de 28 luni cu masa de 400 kg
cheltuielile la creşterea ei au constituit 3700 U.N.,
iar la creşterea unei vaci cu aceeaşi greutate la 36
luni - 4500 U.N. sau cu 21,6% mai mult., Termenul
însămânţării se stabileşte în funcţie de vârstă şi
masa corporală. Masa viţelelor la însămânţare
trebuie să alcătuiască nu mai puţin de 70-75% din
greutatea de adult. Prima fătare la dezvoltarea
normală trebuie să aibă loc la vârsta de 25-28 luni.
Ciclul căldurilor la vaci şi viţele se repetă periodic
în mediu peste 20-21 zile cu devieri de la 12 până la
40 zile. În mediu căldurile durează 12-18 ore cu
devieri de la 3 până la 36 ore. La viţele ea este puţin
mai redusă ca la vaci.
Stabilirea începutului căldurilor se efectuează după
comportamentul animalelor. Ele sunt agitate,
mugesc frecvent ţin capul ridicat, manifestă
atenţie şi interes pentru cei din jur, ridică şi mişcă
coada, se angajează în lupte care are caracter de
joacă, sar pe alte animale scade producţia de
lapte. În perioada de iarnă semnele caracteristic
căldurilor sunt mai slab pronunţate ca primăvara
şi vara.
În legătură cu aceea că durata vieţii
spermatozoizilor şi ovulului în tractusul genital a
vacii este limitat însămânţarea trebuie efectuată la
mijlocul şi sfârşitul căldurilor. În acest caz
fecunditatea ajunge la 60-80%. Pentru obţinerea
rezultatelor dorite însămânţarea se petrece după
10-12 ore de la începutul căldurilor.
Termenul însămânţării vacilor după fătare. La
determinarea termenului însămânţării după fătare se
ea în considerare starea animalelor, productivitatea,
hrănirea, sezonul etc. Fecundarea are loc după
involuţia uterului de aceea însămânţarea se petrece
în această perioadă. Involuţia uterului în condiţii
normale are loc după 28 zile, după unii autori de
peste hotare 42-50 zile. Însă căldurile pot apărea şi
până la terminarea involuţiei uterului.
Involuţia se reţine la fătările cu dificultăţi, hrănirea
ne balansată, lipsa moţionului, întreţinerea anul
întreg în stabulaţie etc.
În aceste cazuri însămânţarea în prima căldură este
puţin eficientă.
La vacile din rasele de lapte primele călduri după
fătare apar la a 18-45 zi, iar la cele de carne mai
târziu.
Vacile cu producţia de lapte mai redusă în condiţii
normale se fecundează în termine mai reduse după
fătare. La vacile cu producţie mare de lapte
restabilirea funcţiilor aparatului genital se reţine de
aceea aceste vaci însămânţate în prima şi a doua
căldură deseori rămân ne fecundate
Experienţa acumulată demonstrează că în prima
lună după fătare căldurile se manifestă aproximativ
la 20-30% şi în a doua lună la 45-55 % vaci. La
însămânţarea în prima lună după fătare numărul
însămânţărilor repetate constituie 2,7 iar la
însămânţarea peste 60-90 zile – 1,7.
Pentru obţinerea în fiecare an de la fiecare vacă câte
un viţel perioada între fătări trebuie să fie nu mai
mare de 12 luni.
Mărirea intervalului între fătări (prelungirea service-
periodului peste 90 zile) nu asigură sporirea
producţiei de lapte pe viaţă. Ca urmare cel mai
convenabil termen de însămânţare la o stare
normală a vacilor este a doua lună după fătare.
Pentru vacile înalt productive şi la stimularea
producţiei de lapte în prima perioadă de lactaţie
acest termen se măreşte până la 70-90 zile. Vacile
care nu sunt fecundate în decursul a 90 zile după
fătare se consideră temporar sterile. Durata între
fătări la astfel de vaci este prelungită
 Efectul prelungirii intervalului între fătări
asupra producţiei de lapte şi de viţei

Pierderi
comparativ Durata intervalului între fătări
cu
intervalul
între fătări 13 luni 14 luni 15 luni
de 12 luni

Lapte în kg
pe vacă 72 144 216
Număr de
viţei pe 0,08 0,15 0,20
vacă
 Relaţia între repausul de gestaţie, intervalul între fătări şi
indicele de natalitate

Ciclul de Repaus de Intervalul între fătări Indicele de

călduri gestaţie, zile natalitate
Zile Aproximativ,în luni

I 21 301 10 121
II 42 322 11 113
III 63 343 11,5 106
IV 84 364 12 100
V 105 365 12,5 95
VI 126 406 13 90

VII 147 427 14 85

VIII 168 448 14,5 81

IX 189 469 15 77
X 210 490 16 74
Sterilitatea poate fi înnăscută (nativă) şi dobândită.
Sterilitatea nativă se întâlneşte rar, de înlăturat nu se
poate de aceea aşa vaci se reformează. Sterilitatea
poate apărea şi în urma bolilor genitale (vibrioză,
trihomonoză) . Dacă animalele bolnave nu se pot trata
atunci se reformează.
Deseori motivul dereglării capacităţilor de
reproducţie la vaci şi tauri sunt hrănirea, întreţinerea şi
exploatarea incorectă..
Sterilitatea temporară poate avea loc când în raţie nu
ajung substanţe minerale în special iod.
Folosirea suplimentară a iodului în hrană unde nu
ajunge permite restabilirea funcţiilor de reproducţie la
animale.
Permanent trebuie de controlat calitatea materialului
seminal.
Sistemul de reproducţie. Ultimele decenii la
creşterea bovinelor substanţial s-a extins
însămânţarea artificială . De rând cu însămânţarea
artificială se poate aplica şi monta care poate fi
dirijată şi liberă.
Însămânţarea artificială. Este o metodă eficientă de
ameliorare care permite pe larg de folosit cei mai
valoroşi tauri.
La o montă taurul elimină 4-5 cm3 de material seminal.
Cu această cantitate se poate însămânţa 10-20 vaci.
Utilizând diferiţi diluanţi cu materialul seminal obţinut
de la un taur în medie se poate însămânţa 1500-2500
vaci pe an.
Aplicând însămânţarea artificială se poate evita
răspândirea bolilor infecţioase (vibrioza,
trihomonoza) În acelaşi timp se reduc necesităţile în
tauri. În gospodăriile mari specializate înşămânţarea
se planifică astfel ca ca fătările să aibă loc eşalonat
pe parcursul anului pentru producerea ritmică a
laptelui.
Particularităţile întreţinerii vacilor lactante la
complexe (întreţinerea în stabulaţie, lipsa moţionului,
păşunilor) influenţează negativ asupra funcţiilor de
reproducţie, şi căldurile pot fi slab pronunţate.
Din aceste motive depistarea la timp a vacilor în călduri
are mare importanţă la utilizarea tehnologiilor
intensive.
Pentru evidenţa situaţiei în reproducţia cirezii pentru
fiecare vacă sunt deschise fişe speciale unde se
înregistrează data însămânţării, data fătării, repausul
mamar etc.
Monta dirijată permite raţional de folosit taurii şi de
petrecut potrivirea individuală a perechilor. După un
taur se întăresc 80-100 vaci. Vacile sănătoase sunt
dirijate spre standul de montă.
Monta liberă. Taurul se găseşte împreună cu vacile
pentru efectuarea moţionului sau la păşune unde el
montează vacile la care apar căldurile. Fiindcă
numărul
Împerecherilor se măreşte durata exploatării taurului se
reduce Afară de aceasta este posibil răspândirea
bolilor. La monta liberă după un taur se întăresc 20-
30 vaci. La fermele de prăsilă monta liberă este
interzisă
Longevitatea gestaţiei se consideră din ziua ultimei
însămânţări până la fătare. În medie ea durează 285
zile cu devieri de la 240 la 320 zile. Perioada
embrionară este în funcţie de rasă,sexul viţelului,
condiţiile de hrănire şi întreţinere.. La rasele masive (
Simmental, Brună alpină) şi cele specializate pentru
carne longevitatea gestaţiei este puţin mai mare 282-
287 zile , iar la Jersey 277-279 zile.
3. Biotehnologia hrănirii şi întreţinerii viţeilor în
perioada de alăptare şi viţelelor de
reproducţie
Începând cu vârsta de 10-15 zile viţeii sunt
trecuţi din profilactoriu în adăposturi unde se
întreţin perioada de alăptare în grupe câte 10-
15 capete. Diferenţa în vârstă nu trebuie să
depăşească 10-15 zile. Durata alăptării poate
fi 2-6 luni în funcţie de schemele de alăptare
utilizate. Se recomandă diferite scheme de
hrănire care se deosebesc prin diferite
cantităţi de lapte, lapte degresat, cantitatea
de concentrate şi suculente(tab).
 • Schema hrănirii viţelelor de reproducţie până la 6 luni în perioada de
iarnă.

Masa la Sporul Cheltuielile de nutreţ la 1cap, kg

6 luni zilnic,g
Lapte Concen Siloz Rădăcin Fân
trate oase

integral degresa
t
125 550-600 180 200 170 400 160 250

125 , -, 180 - 20 400 160 250

150 650-750 200 400 180 400 160 250

150 ,-, 200 - 225 400 160 250

170 750-800 250 600 180 400 210 250

Primele 30-40 zile viţeii trebuie să primească lapte în
cantitate de 1/5 – 1/6 din masa vie la naştere. După
aceasta cantitatea de lapte se reduce înlocuindu-se cu
lapte degresat în aceeaşi cantitate. Laptele integral şi
cel degresat nu se amestecă administrându-se 5-10 zile
după ce se trece numai la lapte degresat. Nutreţurile
suculente se administrează din luna a doua, fânul din
prima săptămână şi concentratele de la 10-12 zile.
Din a 11 zi laptele integral poate fi înlocuit cu substituienţi
de lapte. Alăptarea artificială se efectuează prin mai
multe metode:
Alăptarea la găleată este mai mult răspândită.
Alăptarea la biberon este cea mai bună metodă de
hrănire artificială de oarece imită suptul natural.
Alăptarea în grup se realizează cu ajutorul unor instalaţii
speciale.
În perioada de iarnă începând cu ziua 10-15 din viaţă
viţeii trebuie în fiecare zi să se folosească de mişcări
active la început cu o durată de 10-20 minute şi apoi 2-
4 ore. Iarna trebuie de ţinut sub control ca viţeii să nu
se culce pe zăpadă, trebuie de asigurat cu aşternut de
paie. În padocuri se instalează iesle pentru fân şi siloz
care se vor folosi pe timp favorabil.
În perioada de vară tineretul se întreţinere în tabere
câte 25-30 capete în secţie. În padocuri se amenajează
umbrare cu trei pereţi. Pentru păşunat sunt selectate
sectoarele cu umiditate mai mică. Viţeii sunt deprinşi
cu păşunatul din a 15-20 zi. În raţiile viţeilor până la 3
luni fânul şi suculentele sunt înlocuite cu nutreţ verde.
Creşterea viţeilor cu ajutorul vacilor “doici” Se
foloseşte în unităţile agricole specializate pentru
producerea laptelui. Viţeii utilizează lapte calitativ.
Cu ajutorul unei vaci se cresc mai mulţi viţei.
Înţărcarea se efectuează aproximativ la vârsta de 3
luni.În cazul când se utilizează lapte degresat sau
nutreţ combinat “starter” atunci ei se înţarcă la 60-70
zile. Este necesar de a selecta corect vacile “doici”,
bine de le hrănit şi corect de format loturile de viţei.
Vacile trebuie să fie sănătoase, docile, starea de
îngrăşare normală, ugerul şi mameloanele
sănătoase. Producţia de lapte se determină înaintea
începerii alăptarii prin mulsul de control. Rezultate
mai bune se obţin în cazul când la un viţel îi revine 4-
4,5kg lapte pe zi. În acest caz ei mai bine
şi mai timpuriu utilizează furajele vegetale. Viţeii încep
să se alăpteze din a 5-6 zi de la naştere. Se selectează
viţeii în lot după vârstă, masă şi temperament.
Diferenţa în vârstă să nu depăşească 10 zile şi masa
10 kg.. Tot lotul se alăptează simultan.
La început se spală ugerul, se mulg primele geturi
de lapte şi se udă cu el o cârpă cu care se şterge
capul, spinarea şi crupa viţelului. Viţeii se întreţin în
aceeaşi încăpere cu vacile numai în boxe separate. Se
alăptează de 3 ori pe zi. Din primele lzile li se
administrează alte furaje. La vârsta de 3 luni
concentratele în raţie constituie 1,5 kg/cap/zi.
Se înţarcă lotul simultan şi viţeii se trec la hrănire
conform schemelor. Practica acumulată demonstrează
că un lot de 16 vaci şi 50-60 viţei este îngrijit de un
lucrător.
La creşterea bovinelor specializate din rasele de
carne fiecare viţel este alăptat de mamă până la vârsta
de 6-8 luni.
Întreţinerea viţeilor în cuşti individuale în afara
adăpostului. Această tehnologie a fost utilizată în multe
ferme din republică.Viţeii se transferă în aceste cuşti
după perioada colostrală şi se întreţin pe parcursul a
2,5-3 luni. Cuştile pot fi cu şi fără padoc. Lungimea
cuştii constituie 1,5m, lăţimea 1,2 m şi înălţimea 1,1m.
Indiferent de anotimp se utilizează aşternut de paie care
se adaugă după necesitate ..Padocul are suprafaţa de
circa 2m2 în el se amenajează loc pentru fân şi găleţi
pentru lapte şi concentrate.
Iarna se recomandă să fie amplasate sub o copertină
închisă din trei părţi cu baloturi de paie. Vara să se afle
sub o copertină
În comparaţie cu întreţinerea în adăpost are
neajunsul fiindcă au loc cheltuieli suplimentare de
muncă însă substanţial reduce maladiile fiindcă
lipsesc gazele nocive, flora microbiană, se
îmbunătăţeşte rezistenţa organică. În cazul apariţiei
bolilor infecţioase cuştele se mută pe loc nou.
Teritoriul afectat se dezinfectează.
Cuştele se amplasează cu ieşirea spre sud cu distanţa
între ele de 50 cm pe teren uscat acoperit cu un strat de
petriş cu grosimea de 10cm.. Cuştile se curăţă în
fiecare zi. Dacă teritoriul fermei permite atunci locul se
schimbă după fiecare lot de viţei crescuţi. Când nu este
posibil de schimbat locul după fiecare lot crescut
atunci se
Înlătură stratul de petriş,terenul se dezinfectează cu
var sau alţi dezinfectanţi
şi se aşterne alt strat de petriş pe care se instalează
cuştile.
Această metodă asigură hrănirea, îngrijirea
individuală, limitează răspândirea.
Diferitor maladii, se exclude suptul reciproc, sporul în
greutate este mai mare cu 19% ca în adăposturi.
Tehnica întreţinerii şi hrănirii viţelelor de reproducţie.
Scopul principal la creşterea viţelelor de reproducţie
după perioada de alăptare este asigurarea dezvoltării
normale şi însămânţării la timp.
Viţelele pentru reproducţie se întreţin în grupe de 40-50
capete maximum în stare liberă.. Raţiile alcătuite din
siloz şi nutreţuri grosiere în perioada de iarnă pot
asigura circa 400g spor zilnic în greutate.. Pentru a
obţine spor de 550-600 şi mai mult trebuie de administrat
suplimentar 1-1,5 kg de concentrate.
Viţelelor în vârstă peste 12 luni 20-25% din proteină se
poate înlocui cu uree. Pentru distribuirea furajelor se
utilizează distribuitoare staţionare sau mobile.
Adăparea se efectuează din adăpători de grup. Dejecţiile
se evacuează mecanic cu transportoare cu racleţi sau
plug raclor.
În perioada de vară nutreţul de bază este iarba de
pe păşune. Asigurarea cu nutreţ verde în
cantităţi necesare dă posibilitatea de obţinut
spor în greutate de 600-700g pe zi.
La întreţinerea pe păşune se dezvoltă bine
organele interne, osătura se acumulează
rezerve de substanţe minerale şi vitamine..
Importanţă deosebită are tehnica folosirii
păşunilor . Este de dorit parcelarea lor şi
utilizarea fiecărei din ele o singură zi. Loturile se
formează în funcţie de vârstă: 6-12 luni, 12-18
luni, peste 18 luni şi juninci. În cazul când
cantitatea
de masă verde pe păşune este insuficientă
atunci suplimentar se administrează masă verde
în cantitate de 15-25kg pe zi. În unităţile care nu
dispun de păşuni masa verde se administrează
la iesle. În unităţile agricole care dispun de
cantităţi necesare de nutreţ verde administrarea
concentratelor nu este raţională.
În perioada de iarnă adăposturile trebuie să
fie dotate cu padocuri unde viţelele să aibă
acces liber.
În funcţie de condiţii şi scopul creşterii se
utilizează diferite sisteme de creştere
a viţelelor de reproducţie.
În fermele de elită se practică creşterea intensivă
care prevede scăderea treptată a sporului în greutate
cu vârsta. În fermele de producţie mai frecvent se
foloseşte sistema de creştere cu nivel moderat de
hrănire în primele 6 luni şi mai ridicat în perioada
maturităţii sexuale, de asemenea se întâlneşte
sistema de creştere cu diferite sporuri în greutate pe
sezoanele anului.
În SUA şi alte ţări se foloseşte sistema cu
adausuri moderate primele 3 luni şi adausuri mai
mari în perioadele ulterioare. Î n SUA se foloseşte
următorul standard de creştere a viţelelor de rasă
Holştein (tab.)
 • Standardul de creştere pentru viţele
de rasă Holştein în SUA
Vârsta Masa, kg Sporul,g
La naştere 40 -
1 lună 50 330
2 luni 67 570
3 luni 88 633
6 luni 161 800
12 luni 287 700
18 luni 400 630
24 luni 485 500
5 ani 600 -
 • Pentru asigurarea standardului de creştere se
utilizează schema de hrănire:

Vârsta Lapte kg Concentrate Grosiere,

succulentesa
re
0-3 zile Colostru 2, 3 - -

3-14 zile Colost. sau 0,45 Deprindere cu Acces liber

sub.de lapte “starter”

2-6 Subst. de 0,68 “starter” la discreţie “

săptămâni lapte

1,5-4 luni - - Până la 2,3kg “

4-6 luni - - Până la 1,8kg “
6-12 luni - - Până la 0,9 kg “
12-27 luni - - Se admin.cu6- “
8săpt.până la fătare
Din considerente economice multe ferme cresc
tineretul cu spor diferit pe sezoanele anului, mai înalt
vara şi mai redus iarna.
Intensificarea ramurii şi trecerea la tehnologii
industriale au înaintat problema de creştere intensivă
a viţelelor
Ştiinţa şi practica demonstrează că termenul
însămânţării viţelelor este determinat nu numai de
vârstă, dar şi de masa corporală în primul rând.
Necrasov D.a efectuat o experienţă de creştere intensivă
a viţelelor. Nivelul hrănirii în lotul experimental a fost cu
15-20% mai mare faţă de normă.. Aceste viţele au fost
însămânţate la vârsta de 13,5 luni cu masa de 297 kg, iar
din lotul martor la 18 luni cu masa de 339 kg După a doua
fătare masa corporală a fost practic egală 529 şi 531 kg.La
I lactaţie în lotul I s-a obţinut 3097kg lapte şi în lotul
martor 3172kg.. S-a constatat că însămânţarea timpurie la
creşterea intensivă şi nivel înalt de hrănire în perioada
gestaţiei şi în prima lactaţie nu influenţează negativ
asupra dezvoltării lor şi producţiei de lapte.
Creşterea intensivă reduce perioada ne productivă a
vacii şi ridică efectul selecţiei .Despre eficienţa creşterii
intensive a viţelelor se poate vedea di rezultatele
următoarei experienţe.
 Până la 2 ani primul lot a primit 4000 U.N. şi 440kg
proteină digestibilă inclusiv: lapte integral -452
kg, lapte degresat-1200 kg, concentrate-725 kg,
suculente-1110 kg. -, fân -120.0 kg
. Lotul II a primit 2986 U.N. şi 367 kg proteină digestibilă
inclusiv : lapte integral-200kg, lapte degresat-425kg,
concentrate-525kg, suculente-1627kg, fân-1960kg.
Influenţa nivelului de hrănire asupra producţiei de lapte

Lotul Pe 305 zile de lactaţie

I II III

n Lapte, % Lapte,k % Lapte,k %

kg grăsi g grăsi g grăsi
me me me

I 16 3546 4,0 3758 3,98 3902 3,96

II 17 2615 3,89 3315 3,87 3876 3,90

Viţelele din grupa a doua care au folosit o cantitate mai mare de
nutreţuri suculente şi fibroase deja la vârsta de 9 luni au avut
aparatul digestiv mai bine dezvoltat
Influenţa tipului de hrănire la dezvoltarea aparatului
digestiv
Indicii I lot II lot I lot II lot I lot II lot
9 luni 9 luni 24 24 4 ani 4 ani
luni luni
Masa vie, kg 240 223 460 437 595 552

Lungimea 26,8 32,0 31,5 41,2 36,0 49,0

intestinului
subţire, m

Raportul 1:5 1 :6 1:8,5 1:10 1:8 1:10

volumului
cheagului şi
rumenului