GRUP SCOLAR INDUSTRIAL “NICOLAE CIORANESCU”

STUDIU DE TOPONIMIE ŞI
ETNOGRAFIE AL AŞEZĂRILOR
UMANE DE PE CURSUL
MIJLOCIU AL RÂULUI
DÂMBOVIŢA
CÂNDEŞTI-DRAGOMIREŞTI
prof. STANCU VALENTIN
 CUPRINS
1. TOPONIMIA ASEZARILOR
2. AŞEZĂRILE, GOSPODĂRIA ŞI ELEMENTELE
SPECIFICE
3. MEŞTEŞUGURI ŞI OCUPAŢII
4. PORTUL POPULAR
5. OBICEIURI
6. TÂRGURI POPULARE
7. MONUMENTE
8. DESCOPERIRI ARHEOLOGICE
Sectorul studiat
cuprinde 5 comune, 15
sate şi mai multe
cătune. Se întinde pe circa
50 km lungime, satele fiind
dispuse de-o parte şi de
cealaltă a râului Dâmboviţa
între Podişul Getic şi
Subcarpaţii Curburii până la
contactul cu câmpia în sud.
 TOPONIMIA SATELOR
Toponimia reprezintă ştiinţa care se ocupă cu studiul denumirilor de locuri şi aşezări din perspectiva
originii acestora.
După clasificarea facută de Iorgu Iordan, aşezările din valea Dâmboviţei aparţin următoarelor
categorii:
• -antroponime – denumiri provenite de la nume de persoane, importante pentru aceasta regiune
(de obicei conducatori de oaste, boieri şi proprietari ai terenurilor în trecut): Cândeşti – Cândea,
Voineşti – Voinea, Măneşti – Manea, Drăgăieşti – Drăgan, Dragomireşti – Dragomir.
• -zootoponime – denumiri provenite din numele unor animale Căprioru, sau Valea Ursului,
Sturzeni – cu 2 posibile origini ( şi cea a familiei Sturza)
• -fititoponime - denumiri cu originea în nume de plante (Valea Iederii, Valea Perelor) sau
Gheboieni (ghebe) în realitate un sat format prin roire (mutarea unui grup mai mare de locuitori)
din satul Gheboaia.
• -hidrotoponime: nume provenite de la ape satul Izvoare
• -oronime – denumiri provenite de la aspectul reliefului: Cândeşti Vale-Cândeşti Deal
• -denumiri a căror origine este purtată în cuvântul care le desemnează : Decindeni provenit de la
latinescul decindae – care înseamnă a coborâ, sau a trece peste, probabil referindu-se la
trecerea peste râul Dâmboviţa, Priboiu – priboi unealtă utilizată pentru confecţionarea şeilor din
piele. Tătărani – denumire controversată explicată fie prin prezenţa unei tabere de tătari în
arealul comunei în secolul al XVI-lea fie prin folosirea sensului peiorativ (adunătură de tătari)
deoarece foştii locuitori ai acestui sat nu se supuneau unei orănduiri boiereşti.
Interesant este dubletul Drăgăieşti Pământeni (locuitorii originari sau poate nu prin coincidenţă cei
care fac oale de lut) şi Drăgăieşti Ungureni pe partea cealaltă a Dămboviţei format din locuitori
proveniţi din Transilvania, rămaşi aici probabil datorită transhumanţei.

Denumirea râului şi a judeţului Dâmboviţa provine de la cuvântul dâmb-stejar, această regiune fiind
acoperita preponderent cu astfel de păduri în trecut.
 AŞEZĂRILE, GOSPODĂRIA ŞI
ELEMENTELE SPECIFICE
• Aşezările sunt dispuse în spaţii largi,
depresionare, pe terasele
Dâmboviţei sau pe pantele dealurilor
sub forma satelor cu case răsfirate.
• Ponderea principală a ocupaţiilor o
deţin creşterea animalelor,
pomicultura, exploatarea şi
prelucrarea lemnului, legumicultura
în lunca râului Dâmboviţa.
• Relevantă pentru pentru persistenţa
unor legături de ordin economic şi
cultural rămâne bogata reţea de
drumuri care a favorizat dezvoltarea RÂUL DÂMBOVIŢA LA MĂNEŞTI
schimburilor comerciale: Drumul
Câmplungului, Drumul Mocanilor.
LIVADA POMI FRUCTIFERI
Gospodăria sătească: tipul acesteia, structura şi
organizarea internă sunt în funcţie de ocupaţiile
dominante, de specializarea unor sate în diverse
meşteşuguri:
• -gospodării pomicole unde cerinţele economice impun
realizarea unor construcţii (pivniţe, instalaţii, adăposturi
specifice) cu rol de depozitare, conservare şi depozitare
a produselor
• -gospodării specializate în creşterea animalelor cu
grajduri şi alte anexe utile acestei activităţi
• -gospodării specializate în diverse meşteşuguri la care
îşi fac apariţia anexele utilizate în practicarea
meşteşugurilor precum cele din satele de olari -
Drăgăieşti-Pământeni, sau în satele unde se practică
inens prelucrarea lemnului (Cândeşti).
ANEXA CU PIVNITA SI MAGAZIE
ASEZATA PE SOCLU DE PIATRA
• Sistemul de împrejmuire este prezent la majoritatea gospodăriilor şi
este format în special din gard de ulucă (rar acoperit în două ape),
fie gard din piatră de râu, în ultima perioadă pătrunzând materiale
noi precum fierul forjat, beton.
• Un rol deosebit în funcţionalitatea şi estetica satelor îl au porţile de
înalte de lemn cu inscripţii diverse.
• Se observă o densitate mare a caselor cu etaj ce reflectă intensa
locuire, dezvoltarea economică a acestui spaţiu şi prezenţa
materialelor de construcţie (piatră şi lemn).
• In trecut erau frecvente casele cu două camere , cu intrări separate,
în care una constituia locuinţa şi alta avea rol de depozitare. In
cadrul populaţiei se mai păstrează şi denumiri cum ar fi camera
curată, cuine, pătul, tindă, prispă.
• În partea mai înaltă casele erau ridicate pe temelie din piatră, la
nivelul solului sau cu soclu peste care se suprapun temeie din lemn
masiv de stejar, pereţii fiind exclusiv din bîrne lungi, rotunde şi
cioplite.
• Sunt prezente şi inscripţii de lemn pe porţi sau case cu privire la
anul construcţiei, proprietarul şi uneori meşterul.
• În Cândeşti se mai întâlnesc case cu soclu înalt de piatră şi cu două
nivele
GARD ULUCA
CASA VECHE 1923
IN GHEBOIENI

SE OBSERVA CELE 2 INTRARI SEPARATE

MOTIVELE SCULPTATE SI CERDACUL
(HOLUL DESCHIS DIN FATA CASEI)
CASA DIN LEMN
 PORTILE TRADITIONALE

NUMELE PROPIETARULUI SI
ANUL CONSTRUCTIEI

MOTIVE GEOMETRICE SI FLORALE

PORTI FOARTE ASEMANATOARE

AU FOST CUMPARATE IN 1985
DE CATRE MUZEUL SATULUI
CASA CU ETAJ
FRECVENT
INTALNITA IN
SECTORUL
STUDIAT.
CONSTRUCTIE
RELATIV NOUA.
 INTERIORUL LOCUINTEI
• În prezent foarte modificat, era în trecut utilizat
la capacitate maximă. Camera bună păstra lada
de zestre, hainele de sărbătoare şi alte obiecte
în timp ce dormitoarele aveau sobă cu firidă şi
cuptor, diverse nişe în perete pentru depozitarea
unor obiecte, carpete şi ştergare pe pereţi cu
diferite motive populare iar într-un colţ era agăţat
calendarul ortodox şi candela cu ulei care ardea
în zilele de sărbătoare.
INTERIOR LOCUINTA REFACUT
 MEŞTEŞUGURI ŞI OCUPAŢII
• Deşi unele denumiri păstrează vechile ocupaţii ale
locuitorilor – Uliţa rotarilor în Cândeşti, în prezent se
păstrează ca meşteşuguri doar olăritul din satul
Drăgăieşti. Ceramica este profilată pe formele de oale şi
stăchonide diferite capacităţi. În anii „50 majoritatea
locuitorilor se ocupau cu olăria, astăzi producţia de
ceramică a scăzut simţitor, numărul meşterilor populari
fiind foarte redus, numai cîţiva lucrând permanent, ceilalţi
sporadic , pentru târgurile tradiţionale de la Voineşti,
Măneşti şi Dragomireşti sau pentru expoziţii in Târgovişte.
• Caracteristice sunt eleganţa şi supleţea formelor de
decoraţie - motive arhaice incluse unei concepţii
decorative tradiţionale – şarpele, cârligele, poteca pietruită
utilizate şi astăzi, sugestiv redate cu humă albă pe fondul
nesmălţuit al vasului.
• La Drăgăieşti socotit afi „cel mai curios caz de
continuitate”, caracteristica de bază o consttituie
varietatea în forme şi dimensiuni a vaselor destinate
folosinţei casnice: boalce, oale din fier, oale cu baieră,
borcane, caţaveici, putineie, ulcioare şi castroane. Bătrânii
decorau vasele cu motive zoomorfe: şerpi, fluturi, „un fel
de sculptură pe vase” din dorinţa de a se suplini lipsa
culorilor şi de a îmbogăţi aspectul artistic.
• Ceramica aminteşte de vechile motive „geto-dacice”
 PORTUL POPULAR
• Portul popular din acestă regiune are
influenţe musceleană înscriindu-se în
caracteristicile portului popular muntenesc.
În present costumul popular este purtat
numai în zile de sărbătoare, la diferite
evenimente sau pentru înmormântare şi
doar la populaţia feminină.
• În general, costumul femeiesc e compus
din: camasa -ie, poale şi fota iar pentru
acoperirea capului năframa alba sau
galbenă-arămie cusută cu fir de aur pe
matase sau pânză topită.. Aceste piese sunt
tesute din lana, avand ornamentatie mai
simpla sau mai complicate, de obicei cu
figuri geometrice, frunze sau cusătura “în
râuri”. Camasile au aceleasi parti
ornamentale, cu unele deosebiri cromatice
si ornamentale.Alte piese ale costumului
femeiesc sunt braiele si betelele, care
prezinta si ele deosebite realizari artistice.
Caracteristic costumului femeiesc consta în
folosirea, ca fond, a culorii albe, a tesaturilor
de in, canepa si lana.
 Costum tradiţional bărbătesc
• Costumul barbatesc e mai simplu, compus
dintr-o camasa lunga specifică în sudul si
estul tarii, iar pantalonii sunt lungi si stramti.Ei
erau confectionati din panza sau postav tesut
în casa. Peste camasa barbatii îsi pun un
brau tesut în casa sau un chimir de piele.
Iarna, peste hainele enumerate mai sus se
poarta haine din postav, frumos ornamentate,
sau cojoace din piele si pieptare.
• În general ornamentatia costumelor este
geometrica, stilizand formele de inspiratie
naturala, cum ar fi: pasari, flori, animale.
Specific costumului romanesc este elementul
cromatic, caracterizat prin sobrietate si
echilibru în folosirea culorilor, în combinatia
lor în mod armonios, rezultand obtinerea
efectelor coloristice de bun gust si rafinament
artistic. Culorile de baza sunt: negru, rosu,
cafeniu inchis, albastru şi verde.
 OBICEIURI
• Deşi aflată în apropierea oraşului regiune păstrează
unele obiceiuri:
• focul lu’ Sumedru (în seara zilei de 25 octombrie, de
Sfantul Dumitru, în fiecare an doar în unele sate se face
focul cu resturile vegetale, se petrece şi se mănâncă
covrigi şi gogoşi împărţite de femeile satului. Este un
ritual de purificare prin foc păstrat, se pare, din vremuri
dacice.
• Petrecerea bradului şi alte obiceiuri legate de nuntă
(scosul mitresei la apă, ploconul naşilor)
• Colindatul în seara de 23 decembrie şi dimineaţa de 24
decembrie, Pluguşorul, Sorcova, Capra în noaptea de
An Nou şi Iordănitul în seara de Boboteză
 TÂRGURI POPULARE
• Sunt prezente câteva târguri populare
săptămânale (Măneşti, Dragomireşti, Voineşti)
sau câteva tărguri desfăşurate cu diferite ocazii
(Florii, Sfânta Maria, Sfântul Dumitru).
• În cadrul acestor târguri sunt comercializate
produse alimentare locale sau aduse din zonele
din apropiere (cereale, legume, brănzeturi,
fructe), produse din piele sau lână, unelte, vase
sau diverse alte obiecte.
 MONUMENTE
• Datorită trecutului istoric al
regiunii atestat de numeroase
documente în arealul studiat sunt
prezente o serie de monumente
de importanţă deosebită:
• -troiţele aşezate la răscruce de
drumuri
• - biserica veche din lemn din
Cândeşti Vale
• -monumentele eroilor din
Dragodăneşti, Căprioru şi
Gheboieni
• -cruciile din piatră cu inscripţii
slavone sau chilirice.
DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN
ACEASTĂ REGIUNE
• Continuitate locuirii în acestă regiune este atestată de
numeroasele descoperiri arheologice şi de vechimea
satelor:
• neolitic prin aşezări de tip „Tell” la Dragomireşti
• epoca fierului cu materiale ale culturii geto-dace la
Căprioru
• Prima aşezare atestată documentar din regiune şi printre
primele din judeţ a fost Tătărani – 1451.
• In istoria regiunii se vorbeşte şi de taberele tătarilor şi
cea a lui Mihai Viteazu de pe Dealul Domnesc sau
despre movilele necercetate încă, care ar putea fi
necropole sau puncte de observaţie pentru oştile
medievale.
 BIBLIOGRAFIE
• Mihai Gabriel Popescu, Dâmboviţa 2002
(Micromonografii), Ed. Bibliotheca,
Târgovişte, 2003.
• Teodor Simion, Maria Simion, Mic
dicţionar de toponimie geografică
dâmboviţeană, Ed. Roza Vânturilor,
Bucureşti, 1999.
• Georgescu C. Monografia comunei
Tătărani -manuscris