Fig. 2.1.

Componentele neuronului
Fig. 2.3. Curentul local în fibra nervoasă amielinică.
Porţiunea excitantă (1) a nervului este stimulul, care se
propagă în direcţia de la porţiunea anterior ex-citată. În
porţiunea anterioară (2) excitaţiei apare depolarizarea
critică a mem-branei, iar în cea posterioară (3),
depolarizarea este compensată prin efluxul ionilor K+.
Fig. 2.2. Conducerea saltatorie a excitaţiei în fibra
mielinică
Particularităţile conducerii în fibrele
nervoase
• Conducerea indiferentă pentru fibra
nervoasă izolată – în ambele direcţii
• Conducerea izolată – transmiterea
excitaţiei fără propogare spre fibra
alăturată
• Conducere nedecremenţială
• Neuronii integri anatomic şi funcţional
• Fibrele A, în funcţie de grosime şi de viteza de conducere, se
clasifică în fibre α - alfa (15 μm, media 100 m/s), β - beta (8 μm,
media 50 m/s), γ - gama (5 μm, media 25 m/s) şi δ - delta (< 3
μm, media 12 m/s). Astfel de fibre sunt ata-şate motoneuronilor
şi proprioreceptorilor.
• Tipul B de fibre, cu diametrul de 1–3 μm şi viteza de conducere
medie de cca. 7 m/s sunt fibre preganglionare vegetative.
• Fibrele C, amielinice, cu diametrul sub 1 μm, au o viteză de
conducere între 0,5–2,0 m/s.
Astfel, la viteza de 0,5 m/s, PA va traversa calea de la creier
până la degetele picioarelor în timp de cca. 4 s; la viteza de 175
m/s această cale va fi traversată în timp de 0,01 s.
Clasificarea fibrelor nervoase din nervii mamiferelor

Tipul de Diametrul Viteza Funcţia

fibră (µm) (m/sec)

Aα 12 - 22 70 – 120 Propriorecepţie, somatomotorie

Aβ 5 – 13 30 – 70 Presiune, atingere în tegument
Aγ 3–8 15 – 30 Motorie, aferenţe spre fusurile neuro-
musculare

Aδ 1–5 12 – 30 Durere, temperatură, atingere în tegu-

ment

B 1–3 3 – 15 Fibre preganglionare vegetative

C 0,4 – 1,2 0,5 – 2 Durere, temperatură, mecanorecepţie,
o,3 – 1,3 0,7 – 2,3 răspunsuri reflexe simpatice, fibre
postganglionare vegetative
 După elementele care vin în contact se disting:

• sinapse neuroneuronale (axo-somatice, axo-

dendritice, dendro-denditice şi axo-axonice);
• sinapse neuroefectoare: neuromusculare între
un neuron şi o fibră musculară striată - placa
motorie sau joncţiunea neuromusculară; între un
neuron şi o fibră musculară netedă;
• de tip neuroglandular între un neuron şi o
celulă glandulară.
 Modalitatea de transmitere

• Sinapse electrice
• Sinapse chimice excitatoare- potenţial
postsinaptic excitator
•Sinapse chimice
(influx de Na , eflux de K+)
+

• Sinapse chimice inhibitoare - potenţial

sinaptic inhibitor (influx de Cl-, eflux de K+)
 Proprietăţile funcţionale ale
sinapselor
• Conducerea unidirecţională
• Sumarea
• Convergenţa,divergenţa,ocluzia
• Potenţierea (fascilitarea) posttetanică
• Întârzierea sinaptică
• Postdescărcarea
• Fatigibilitatea
• Susceptabilitatea la diferiţi agenţi
• Inexcitabilitatea electrică
• Plasticitatea
 Propogarea excitaţiei în sinapse

• Prezenţa neurotransmiţătorului în presinapsă

• Prezenţa receptorilor proteici în postsinaptică
• Specificitate pentru neurotransmiţător
• Apariţia depolarizării sau hiperpolarizării în
postsinaptică
• Apariţia sumaţiei postpotenţialului sinaptic (PPS)
• Creşterea PPS la inactivarea enzimelor de
degradare a neurotransmiţătorului
• Acţiunea drogurilor prin receptorii postsinaptici
 Substanţele care afectează neuromediaţia colinergică

Substanţa Originea Efectele

Curara Plante din America de Sud Interacţionează cu Ach la ni-velul
Chododendron tomentosum şi receptorilor din placa mo-torie
Strychnos toxifera
Botulina Bacilul Clostridium botulinum Inhibă eliberarea Ach
Stricnina Seminţele de Strychnos nux Împedică apariţia PPSI în mădu-va
vomica, plantă din India, spinării
Ceylon, Africa de Sud, chimice
•Sinapse
Australia
Neostigmina Bobul nigerian Inhibă AchE în celulele postsi-
naptice
Fizostigmină Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele
postsinaptice
Succinilcolina Sinteză chimică Blochează transmiterea sinapti-că,
fixându-se pe receptorii Ach
Gaz neuroactiv Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele postsi-
naptice
Tetrodotoxina Peşte tropical Tetrodon Blochează canalele Na+
Fig. 2.4. Convergenţa (A) terminaţiunilor presinaptice ale mai
multor neuroni pe un singur neuron postsinaptic şi divergenţa
(B) ramificaţiilor axo-nice ale unui neuron presinaptic, pe mai
mulţi neuroni postsinaptici
Fig. 2.5. Eliberarea neurotransmiţătorului în
sinapsele chimice
 Fig. 2.6. Sinapsa axo-axonică între terminaţia
axonică A şi terminaţia axonică B. C este corpul
celular postsinaptic comun