PEDAGOGIA SOCIALĂ

www.uaic.ro
Eu personal (individual)
• se referă la o componentă a personalității constituită din
trăsături (comportamente) originale, care îl deosebesc pe
individ de ceilalți membrii ai colectivității;

• exprimă raportul de diferențiere între individ și

colectivitate;

• presupune un ansamblu de premise biologice înnăscute,

dar și comportamente dobândite în experiența socială;

• definit întotdeauna în raport cu o anumită colectivitate,

eul personal este, asemeni eului social, multiplu.
Eu social
desemnează o componentă a personalității constituită
din trăsături (comportamente) articulate într-o unitate
relativ coerentă (care nu exclude, însă, contradicțiile) și
relativ stabilă, comune majorității membrilor unei
colectivități;

nu este înnăscut, ci dobândit, în contactul direct și/sau

mijlocit, real și/sau imaginar, cu colectivitatea (altul
generalizat);

întrucât orice individ intră în contacte cu o multitudine

de colectivități, personalitatea sa socială este multiplă.
Eu social
• asigură coeziunea, stabilitatea grupului,
conservarea ordinii sociale, reproducerea
structurii sociale;

• are rolul de a normaliza un comportament

original și de a-l fixa, stabiliza, obiectiva în
instituții;

• esențial în schimbarea socială.

Socializarea
• Procesul de creare (producere) a eului social, a identității
sociale a unui individ; evoluția personalității individuale pe
o traiectorie dependentă de traiectoria sa socială.

• În sensul cel mai larg, socializarea este procesul prin care o

ființă asocială care nu stăpânește principiul (sensul)
structurii sociale date și nu se comportă în mod sistematic
similar cu majoritatea membrilor colectivității devine o
ființă socială (corespunde tipului individual mediu al
colectivității).
Socializarea
• Prin socializare, individul include structurile sociale
(norme după care acționează grupul, scheme de
comportament acceptate social, rutine ș.a.) învățate
conștientizate, în cele proprii (percepție, observație,
gândire, mișcări corporale), asigurându-se de
reproducerea lor în experiența ulterioară;

• Interiorizarea structurilor sociale implică selecție și

reinterpretare din partea individului și se produce
întotdeauna într-o situație interacțională, care presupune
negociere.
 Socializare primară. Socializare secundară

• Socializarea primară: un individ biologic, asocial în raport cu

oricare dintre colectivitățile umane, dobândește primul său eu social,
prima sa identitate socială;

• Socializarea secundară: individul care posedă deja cel puțin un eu

social (cel puțin o identitate socială) este supus unor procese simultane
și succesive de socializare secundară, în urma cărora dobândește o
pluralitate de „ euri sociale (o pluralitate de identități sociale);

• mecanismul prin care se realizează socializarea este

interiorizarea/internalizarea/aproprierea structurii sociale
(rolurilor) în experiența cotidiană.
 FEREASTRA LUI JOHARI
(Joseph Luft & Harry Ingham, 1950)
CUNOSCUT DE SINE NECUNOSCUT DE SINE

ARENA ZONA OARBĂ

Eu știu, ei știu Ei știu, eu nu știu

FAȚADA ZONA ASCUNSĂ

Eu știu, ei nu știu Eu nu știu, ei nu știu
Grupul social

• este constituit din indivizi uniți prin relații a

căror rețea se organizează prin
complementaritate.

• apartenența la un grup social îi determină pe

indivizi să se auto-definească în termenii
caracteristicilor grupului respectiv, conferind
membrilor o anumită identitate socială.

• http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/omul-multiplu
Clasa de elevi

• grup social foarte important pentru membrii săi,

datorită longevității.
Clasa de elevi. Caracteristici
• Interacțiunea față-în-față a fost considerată
întotdeauna o caracteristică fundamentală a
grupului social;

• Se dezvoltă norme ce modelează

comportamentele și le face previzibile;

• Structura clasei este întărită de statusurile și

rolurile ce apar și evoluează în interiorul ei.
Clasa de elevi. Caracteristici
• Clasa tinde, ca grup, să atingă anumite scopuri.

• Membrii clasei se percep pe ei înșiși ca făcând parte din

grup, iar elevii din alte clase (grupuri) îi identifică pe
baza acestei apartenențe.

• Clasa școlară este un grup social specific ce mediază, în

timp, la nivelul fiecărui membru, schimbări cognitive
fundamentale.

• Ca grup social, clasa îndeplinește mai multe funcții, însă

integrarea socială este cea mai importantă.
 Alte instituții de socializare

• internatele școlare/ programele after school;

• centrele de joacă și petrecere a timpului liber;
• centrele de consiliere pentru copii, adolescenți,
familii;
• centrele de animație, inclusiv pentru bătrâni;
• casele de tip familial;
• centrele pentru copiii străzii;
• centrele care oferă consiliere psihopedagogică.
 PRINCIPII ALE PRACTICII ÎN PEDAGOGIA SOCIALĂ

• raportarea la persoană se realizează din perspectivă multiplă:

educaţională, psihologică, culturală, fizică, socială etc.

• practicantul devine el însuşi participant în construirea relaţiei cu

persoana aflată în dificultate;

• dimensiunea relaţională este pronunţată, pedagogul social facilitează

integrarea prin participarea la activităţi comune: educaţionale,
artistice, fizice, de dobândire a conduitelor autonome etc.

• în calitate de profesionişti, pedagogii sociali sunt încurajați să

reflecteze în mod constant cu privire la activitatea lor și să aducă atât
contribuţii teoretice, cât şi noi modalităţi de semnificare şi înţelegere a
intervenţiei educaţionale din perspectivă socială.
 Responsabilități ale pedagogului social

• se integrează în viaţa copilului, tânărului, adultului cu care lucrează,

indiferent de mediul de provenienţă al acestuia: familial,
instituţional (şcolar sau rezidenţial);

• lucrează în echipe multidisciplinare, colaborând cu resurse umane

specializate în problematica de intervenţie;

• intervine nu doar la nivel individual, prin oferirea serviciilor

educaţionale necesare realizării integrării sociale, ci acţionează la
nivel macro, comunitar, acţionând în spiritul dezvoltării toleranţei,
acceptării şi responsabilizării;
 Responsabilități ale pedagogului social

• acordarea asistenței educaționale persoanelor aflate în

dificultate: copii, tineri, șomeri, vârstnici, familii

• realizarea activităților de prevenție.

• formarea acelor abilități care să permită depășirea

problemelor care au condus la marginalizare/ excludere/
instituționalizare.
Responsabilități ale pedagogului social

• Conform Codul de Clasificare a Ocupaţiilor din

Romania (COR, ed. 2013), pedagogul social poate lucra
în comunităţi educative pentru copii, tineri și adulți, de
stat sau private;

• formarea în această profesie presupune o abordare

holistică a individului, prin asimilarea unor cunoștinţe
teoretice din domeniul psihologiei, pedagogiei, şi
sociologiei, şi aplicarea lor în practica educativă.
 Responsabilități ale pedagogului social

• planificarea, realizarea şi evaluarea procesului de dezvoltare a

copilului/tânărului/ adultului în cadrul instituţional;

• colaborare cu personalul de specialitate (psiholog, asistent social,

educatori) în evaluarea situaţiei beneficiarilor şi a dificultăţilor
specifice cu care acesta se confruntă;

• propune soluţii pentru integrarea familială, socială sau şcolară;

• stabilește strategiei de soluţionare; alege tipul de servicii şi

activităţi, în funcţie de specificul cazului.
 ANIMAȚIA SOCIO-CULTURALĂ ÎN
CONTEXTUL PEDAGOGIEI SOCIALE

• Animaţia socio-culturală vizează susţinerea motivaţională a indivizilor

şi a comunităţilor, prin activităţi care încurajează participarea şi
actualizarea potenţialului de rezolvare a problemelor (Kurki, 2000).

• Dezvoltarea capacităţii de comunicare, a abilităţilor practice, sociale,

emoţionale, cognitive, de dezvoltare armonioasă a personalităţii, de
reintegrare socială, de relaxare şi refacere a beneficiarilor, de
recreere şi divertisment.

Clasificării Ocupațiilor din România (COR) din 2015 include ocupația de

animator socio-educativ (cod 516907)
 ARTĂ ȘI INTERVENȚIE SOCIO-EDUCAŢIONALĂ

• Implicarea în crearea unui act sau produs

artistic, precum și consumul de artă (fie și
pasiv), pot avea influențe pozitive la nivel
individual (cognitiv, comportamental, stare de
sănătate), dar și socio-comunitar (creșterea
nivelului de incluziune socială, reducerea
incidenței comportamentelor deviante și a
delincvenței, beneficii socio-economice).
 TEHNICI DE ARTĂ TEATRALĂ ÎN
PEDAGOGIA SOCIALĂ

• Teatrul reprezintă o modalitate de alfabetizare culturală

care se poate folosi de la vârsta preșcolarității, până la
vârsta adultă.

• Într-o lume marcată de derivă axiologică și profunde

probleme sociale, jocul de rol oferă instrumente pentru
conturarea propriei identități, în condițiile înțelegerii
diversității.
 SPORT ȘI INTERVENȚIE
SOCIO-EDUCAŢIONALĂ

a) beneficii pentru starea de sănătate (prevenirea și

controlul problemelor de sănătate fizică și psihică și, în
final, reducerea cheltuielilor pentru servicii de sănătate în
sectorul medical);

b) beneficii sociale (stimularea comportamentelor

prosociale și reducerea incidenței comportamentelor
antisociale);
 SPORT ȘI INTERVENȚIE
SOCIO-EDUCAŢIONALĂ
c) beneficii educaționale (în principal, niveluri mai înalte
ale performanței școlare și reducerea abandonului școlar);

d) beneficii economice (ex., susținerea economiei locale

prin investiții în facilități și evenimente sportive care
generează infuzie de capital, creșterea numărului de locuri
de muncă, creșterea sectorului turistic etc).