* VINDECAREA

în psihoterapia antropocentrică şi cea

teocentrică
* Psalmi Cap. 37.3. „Nu este vindecare în trupul
meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în
oasele mele de la faţa păcatelor mele.”

* Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah

(Ecclesiasticul) Cap. 34.19. „El înalţă sufletul şi
luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi
binecuvântare.”

*MOTTO
* Termenul de „psihologie” provine din două cuvinte
greceşti: psyche = suflet şi logos = ştiinţă, studiu,
sudarea lor ştiinţa despre suflet.
* Teologii ar putea replica: ştiinţa despre suflet prin
excelenţă este teologia, chiar dacă denumirea
etimologică nu sugerează acest lucru: teologia este
ştiinţa despre Dumnezeu, iar drept urmare se ocupă şi
de suflet şi de mântuirea lui.
* nu putem vorbi de o rivalitate între aceste două
domenii de cercetare, ci mai degrabă de o ignorare
reciprocă a lor de-a lungul câtorva decenii

*Fundamentarea
teoretică
* VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se)
vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj.
Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.
* Vindecarea proces intrinsec al evoluţiei spre
Creator
- se întemeiază pe milostivirea legilor duhovniceşti,
care presupun posibilitatea şi şansa de a le schimba
prin rugăciune, post şi practicarea virtuţilor
* Sănătatea este o stare a celui care se simte
puternic și asigurat

*Noțiuni
* Matei Cap. 10.1. „Chemând la Sine pe cei doisprezece
ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor
necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi
orice neputinţă.”
* Luca Cap. 9.11.„Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi
El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu,
iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare îi făcea
sănătoşi.”
* Intreaga tradiție a Bisericii Ortodoxe se concentreaza
asupra vindecării și readucerii la viață a sufletului mort din
cauza păcatelor. Toate Sfintele Taine și viața ascetică în
întregimea ei contribuie la această vindecare.
* Știinţă înseamnă aici metoda corectă pe care o
folosim spre a ne tămădui.
*Credinţa este, pe de o parte, Descoperire
dumnezeiască pentru cei curăţiţi şi tămăduiţi, iar pe
de altă parte, este calea cea dreaptă spre a ajunge la
tămăduire, pentru cei care au ales să urmeze „calea".
*Teologia este roadă vindecării omului, dar şi calea de
a ajunge la tămăduire şi a dobândi cunoaşterea lui
Dumnezeu.
*La baza lor este Hristos ca țintă și cale.

*„Ortodoxia este
ştiinţa vindecării ! ”
* În această situație Modelul ideal de
normalitate, moralitate şi sănătate este Iisus
Hristos, Dumnezeul-Om. Iisus Hristos este
firescul, este singurul model pe care omul
trebuie să-l urmeze în dorința sa, în strădania
sa de trăire a stării de normalitate, a
firescului, El este modelul ce l-au urmat sfinții,
și pe care și l-au împropriat în firea lor, fără,
totuși, a-şi pierde identitatea.
* În psihologie, sufletul nu este după chipul lui Dumnezeu,
ca în teologia ortodoxă, ci este o simplă funcţie a trupului.
Din această pricină vorbim despre o psihologie fără suflet.
Iar când psihologia vorbeşte despre îmbolnăvirea sufletului,
înţelege doar dezechilibrul psihologic al omului sau
feluritele experienţe traumatice din viaţa sa de până
atunci. însă în teologia ortodoxă boala constă în
întunecarea minţii.
* De asemenea, în psihologia umanistă, terapia este
echilibrarea puterilor lăuntrice ale sufletului; pe când în
teologia ortodoxă, terapia este legată de unirea omului cu
Dumnezeu, de vederea lui Dumnezeu şi de ajungerea la
îndumnezeire, care este tot una cu vederea lui Dumnezeu

*DEOSEBIRI
* Psihologia poate acţiona ca un calmant care să
le aducă uşurare în înspăimântătoarea temniţă
a deznădejdii în care se află.

* Psihoterapia Ortodoxă devine strigătul unui

act terapeutic eclezial de a întoarce sufletul
spre Creator și de a-l face să „evolueze„ spre
El.
* La psihoterapeut te eliberezi de tensiunea psihică prin
punerea ei în cuvinte. Punând-o în cuvinte, începi să
te auzi pe tine însuți și înveți să-i asculți și pe ceilalți.
Ascultându-te, și ascultând și perspectiva
psihoterapeutului asupra problemelor tale, începi să
întelegi. întelegând, începi sa te vindeci.
* Subliniind legatura dintre boală, suferință și ignoranță,
psihoterapia vizează o vindecare prin întelegere. Un
psihoterapeut este eficient în masura în care este
preocupat nu de a judeca, nu de a pune etichete și
diagnostice, ci de a înțelege.
* Fără a insista doar, asupra trecutului bolii,
spovedania este îndreptată spre viitor. Ea nu
îl privește pe om din perspectiva unui trecut de
care singur se rușinează și a cărui rememorare
îi provoacă adeseori suferință, ci îl privește din
perspectiva viitorului. Nu îl judecă după
păcatele în care a trăit, după intensitatea
iadului în care se află, ci ca pe o ființă în
permanentă mișcare, în urcuș, dar și coborâș,
într-o epectază sau un progres neîncetat.
* Spovedania merge mult mai departe. Ea este
dialogul omului cu Dumnezeu, purtat prin
intermediul preotului duhovnic. Puterea în
numele căreia lucrează acesta, sfătuiește și
vindecă, nu este una pur omenească, ci este
puterea lui Dumnezeu, prezent în scaunul
spovedaniei, în chip tainic.
* Dezlegarea pe care el o primește la sfârșitul
spovedaniei sale nu este o încurajare umană
cum că starea sa s-a mai ameliorat, dar mai
este nevoie de câteva ședințe, că se află pe
calea cea bună și că mai este încă destul loc de
progrese, de consiliere și autocontrol, ci este
un cuvânt proclamat cu autoritate divină, a
preotului hirotonit și hirotesit.
* Psihologul foloseşte metoda întrebării şi ascultării,
încercând să-l facă pe om să-şi conştientizeze problema
şi să-l ajute să se maturizeze psihologic. Părintele
duhovnicesc, luminat de harul lui Dumnezeu, localizează
problema - care sunt întunecarea minţii, închipuirile etc.
- şi încearcă să-l ducă pe om la vederea lui Dumnezeu
prin metoda ortodoxă de curăţire şi luminare.
* Psihologul acţionează antropocentric, folosind gânduri şi
idei. Părintele duhovnicesc lucrează în chip dumnezeiesc
şi omenesc. El foloseşte meşteşugul vindecării, dar şi
Tainele, prin care inima primeşte harul lui Dumnezeu.

*Psiholog/părinte
* Ambele presupun o descărcare a poverii sufletului,
dar, fiecare îşi au palierele lor specifice de acţiune,
chiar dacă în multe cazuri tehnicile de abordare sunt
comune. Drept mărturie stă chiar o oarecare
similitudine care se poate observa între metodologia de
realizare a spovedaniei propusă în cărţile de ritual
aflate în uzul clericilor şi tehnica psihanalitică. Nevoia
de interiorizare şi desprinderea de realitatea
imediată, obţinută de psihanalist prin ambientul anodin
şi relaxant, cu excluderea terapeutului din câmpul
vizual al pacientului, se realizează şi la spovedanie

*ASEMĂNĂRI
* Păcatul protopărințilorboalavindecarea
* „Liturghia de după Liturghie ”-Trebuie să
precizăm foarte clar că liturghia fratelui sau
liturghia socială a creştinilor nu se poate
subtitui niciodată Liturghiei euharistice din
biserica, ci ea are valoare în măsură în care
este o continuare a acesteia” .

*CONTEXT
* Vitezda –omniprezentă în secolul XXI
* „Numai cei vindecați sufletește, care au atins
comuniunea cu Dumnezeu pot fi numiți teologi,
și numai ei pot calauzi pe alti crestini pe calea
care duce spre locul vindecării lor.”

*BENEFICIARI
* Din interior in exterior-„minte curată trup
vindecat” prin Trezvia-(străjuirea) gandurilor,
Paza mintii, Tăierea gândurilor și „Du-ți
Mintea în iad și nu deznădăjdui ”

* Sufletul-contemplație, rugăciune și post

*METODE
* „Nu spre judecată sau spre osânda sa-mi fie mie
împartasirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre
tamaduirea sufletului si a trupului.”
* ÎMPĂRTĂȘANIA... „ frângând o singură pâine, care este
medicamentul nemuririi, un antidot care protejează
contra morţii, ne îngăduie să trăim întotdeauna în Iisus
Hristos”
* SPOVEDANIA...probiotic pentru Trupul și Sângele Domnului
Medicina are grijă de trupul care este casă pentru sufletul
nostru, însă de suflet, are Hristos care Se frânge spre a-i
deveni hrană.

*INSTRUMENTE
* “Pastoratia bolnavilor trebuie sa înceapă înainte de a se
îmbolnăvi, cand putem stabili cu ei o relație simplă și
apropiată. Acea persoană trebuie abordată cu toată
sinceritatea fiind în același timp patrunși lăuntric de un
puternic sentiment de sfială , să fim capabili s-o privim
ca pe o icoana, o icoana vie, de care ne apropiem cu un
profund respect, cu cinstire și în fața careia ne
comportam ca și cum ai fi vorba de o icoana din
biserica.
* Sănătatea, între două verbe:„a fi” și „a avea”;
-sunt tată! /am un fiu!

*Rezultate așteptate
* "A avea" naște îndoieli, naște deziluzii, naște dezamăgiri,
naște nehotărâri, naște dorințe, naște comparații și
orgolii, naște deznădejde, naște insatisfacții, naște teama
de a pierde, naște frica de hoți, naște ura, naște teama
de concurență, naște lăcomie, naște limite, naște
frustrări. "A avea" presupune atașament material.
Atașamentul înseamna robie.

* "A fi" este o stare. "A fi" presupune să trăiești așa cum
ești: natural, fără griji, fără îndoieli, numai tu cu
dorințele tale de schimbare.
* "A fi" presupune existență, trăire, viață - tot
ceea ce este contrariul lui "a avea". "A fi"
înseamnă lipsa bolii ca entitate separată,
fiindcă boala face parte din viață, este
normală, este existența noastră modificată,
atunci cand greșim, sau facem alegeri greșite!
Boala se vindecă, sau putem coexista cu ea,
într-un stil modificat de viață.
 * „Boala este un drum practicabil, nu este în sine nici
unul bun, nici unul rău. Depinde exclusiv de cel afectat
ce face din el. Unii au parcurs acest drum în mod
constient și au constatat retrospectiv că greutatea lor
excesivă devenise marea lor şansă”
* Medicamentul potrivit la timpul potrivit
(discernamantul preotului) Din nefericire, indiferenţa
oamenilor faţă de spovedanie şi nepriceperea multor
duhovnici, care nu cunosc meşteşugul de vindecare al
Bisericii, îi fac pe mulţi oameni să ajungă la psihiatru
* Pacientul opune rezistență

*Probleme întâmpinate
(anticipate)
* Din alt punct de vedere, trebuie sa recunoaștem ca
noile tehnici medicale , biologice si genetice
creează urmatoarea problemă: ele transformă bolile
și suferințele oamenilor în entitați independente și
în disfuncționalitați pur tehnice; astfel omul devine
uneori un obiect al experienței . Cu alte cuvinte,
tratarea persoanei trece pe locul doi pe lista
prioritaților medicilor, în timp ce progresul științei
și al tehnicii ocupă primul loc. Din păcate, omul cu
buna știința se transformă pe el însuși din subiect al
existenței în obiect.
* „Convertirea tuturor puterilor, însușirilor,
energiilor și tendințelor omului, prin care se
face trecerea de la boala adusă prin patimi, la
sănătatea virtuților, se înfăptuiește prin două
mișcări simultane: prima, de îndepărtare a lor
de la rău sau, altfel spus, de încetare a relei
lor folosiri, de desprindere a lor de realitățile
trupești; a doua, de întoarcere a lor spre
realitățile duhovnicești și slujirea lui
Dumnezeu” Larchet

*CONCLUZII
 * Hristos –Doctor, dar în același timp
medicament
* Nu ne rămâne decât să batem la ușa unde scrie
„HRISTOS, DOCTORUL SUFLETELOR ȘI
TRUPURILOR NOASTRE ”, care ne poate
vindeca de orice boală și neputință!
* VĂ MULȚUMESC !