Proiect: Personalitatea juridică a societăților comerciale

 
\
 Definiție:
Personalitate juridică: aptitudinea unei persoane
juridice de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii,
încheind acte juridice, în calitate de subiect de drept, prin
reprezentanţii săi legali.
Personalitatea juridică se dobândeşte de către o
societate comercială prin înmatriculare în Registrul
Comerţului şi se pierde prin radierea din acelaşi registru.
 Societatea comercială se constituie din inițiativa asociaților, prin
îndeplinirea formalităților prevăzute de lege. Din moment ce s-a constituit cu
respectarea condițiilor stabilite de lege, societatea comercială dobândește
personalitate juridică. Art. 1 din Legea 31/1990, dispune: În vederea efectuării
de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și
constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.
Legea nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial nr. 1066/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, spune că dacă prin lege nu se prevede altfel, societăţile cu
personalitate juridică se constituie în una dintre următoarele forme: 
a) societate în nume colectiv; 
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acţiuni ; 
d) societate în comandită pe acţiuni şi
e) societate cu răspundere limitată.

NU au personalitate juridică sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau

alte asemenea unităţi.
 Dobândirea personalităţii juridice
Potrivit Codului civil, prin contractul de societate sau printr-un act separat,
asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică, cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În acest caz, răspunderea lor pentru
datoriile sociale este subsidiară, nelimitată şi solidară, dacă prin lege nu se
dispune altfel.
Societatea dobândeşte personalitate juridică prin şi de la data înmatriculării
în registrul comerţului, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Până la data dobândirii personalităţii juridice, raporturile dintre asociaţi
sunt guvernate de regulile aplicabile societăţii simple.
   Prerogativele personalităţii juridice
 Personalitatea juridică îi conferă formei de organizare calitatea de subiect
de drept distinct de constituentul său. În calitate de subiect de drept, persoana
juridică are:
a) atribute de identificare proprii (sediu propriu, nume sau denumire,
emblemă);
b) voinţă proprie şi interese proprii, pe care şi le exercită sau, după caz, şi le
gestionează prin organele proprii;
c) naţionalitate proprie, distinctă de cea a constituenţilor;
d) patrimoniu propriu, distinct de cel al constituenţilor;
e) responsabilitate juridică proprie, inclusiv responsabilitate penală.
 Diferența dintre o persoană fizică și o personalitate juridică

Persoana fizică este ori ce om care ia ființă încă de la naștere și

participă la relațiile sociale prin faptele sale,având drepturi și obligații
în societate. Persoana juridică ia naștere prin voința omului,
constituindu-se prin contract într-o societate ce capată personalitate
juridică în urma înregistrării.
Persoana juridică poate fi compusă dintr-o singură persoană sau
dintr-o asociere de mai multe persoane ce își pun în comun mai multe
bunuri în vederea obținerii unui profit.
 Trecerea de la persoana fizică la dobândirea personalității juridice

Pentru a întări încă o dată caracterul societății simple (de

asociere fără personalitate juridică), legea prevede posibilitatea transformării
acesteia într-o societate cu personalitate juridică.
Astfel, dacă asociații doresc dobândirea personalității juridice, vor trebui, în
primul rând, să modifice contractul de societate, printr-un act adițional în care vor
indica, în mod expres, forma juridică a noii societății, de pildă, una dintre
societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.
 Trecerea de la persoana fizică la dobândirea personalității juridice

Prin același act adițional, asociații vor pune de acord toate clauzele contractului de societate
cu dispozițiile legale aplicabile societății nou-înființate, adică, spre exemplu, dacă vor decide să
transforme societatea lor într-o societate cu răspundere limitată, contractul va trebui să conțină
toate clauzele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990 pentru această formă de societate și să
dispună de capitalul social minim cerut de lege.
Prin urmare, indiferent de obiectul de activitate, noua societate poate fi constituită numai în
forma și în condițiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică,
personalitate care se dobândește prin și de la data înmatriculării în registrul comerțului. Așadar,
acest act adițional modificator este necesar, logic și reprezintă punctul de plecare în demersurile
de dobândire a personalității juridice.
 Trecerea de la persoana fizică la dobândirea personalității juridice

În cazul modificării societății simple într-una cu personalitate juridică, aceiași asociați vor
deveni, practic, asociații noii societății, însă răspunderea lor pentru datoriile sociale contractate
în timpul existenței societății simple este subsidiară, nelimitată și solidară, dacă prin lege nu se
dispune altfel.
Într-o astfel de ipoteză, dobândirea personalității juridice se face fără a se dispune
dizolvarea societății simple. Asociații și societatea nou-înființată răspund solidar și indivizibil
pentru toate datoriile societății născute înainte de dobândirea personalității juridice.
Până la data dobândirii personalității juridice (data înregistrării în registrul comerțului),
raporturile dintre asociați sunt guvernate, în continuare de regulile aplicabile societății simple.
În fine, legea mai face precizarea că societățile supuse condiției înmatriculării conform legii
și rămase neînmatriculate, precum și societățile de fapt sunt asimilate societăților simple.
 Elementele definitorii ale personalității juridice

Societatea comercială – persoană juridică, are ca elemente definitorii ale

personalității juridice, așa cum rezultă din definiția societății dată de Codul civil
art. 187 și Legea nr. 31/1990 art.1:
 Organizare de sine stătătoare;
 Un patrimoniu propriu;
 Un scop propriu.
Prin organizare proprie sau de sine stătătoare vom înțelege:
 Alcătuirea ca un tot unitar și structurarea colectivului de oameni în organe
investite cu funcții distincte;
 Variază de la un tip de persoană juridică la alta;
 Necesitatea practică de gestiune în cadrul oricărei persoane juridice face
să apară o diferențiere între organele ei deliberative și organele executare.
Prin patrimoniu propriu distinct înțelegem acel element constitutiv care:

 Constăîn totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au titular

persoana juridică;
 Oricepersoană fizică sau persoană juridică este titular a unui patrimoniu care
include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia;
 Poateface obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și în
condițiile prevăzute de lege.
Scopul propriu – este motivul înfințării respectivului subiect de drept.
Scopul trebuie să fie determinat, licit, moral și în concordanță cu interesul general. Scopul
propriu al unei persoane juridice poate fi:
 Unul patrimonial (economic sau lucrativ) sau
 Unul nepatrimonial (nelucrativ) care vizează promovarea unor interese fără conținut
economic (asociațiile, fundațiile).
Scopul lucrativ sau comercial și nelucrativ sau de binefacere – constituie și unul dintre
criteriile de distincție între persoane juridice de drept public și cele de drept privat.
Scopul propriu al persoanei juridice dă sens celorlalte două elemente constitutive.
Vă mulțumesc
pentru atenția
acordată!