Tema 1.

STATISTICA - ŞTIINŢĂ,
INSTRUMENT DE
CUNOAŞTERE ŞI DIRIJARE ÎN
ECONOMIE
 Subiectele temei:

1.1. Momente principale din evoluţia

statisticii moderne.

1.2. Obiectul statisticii.

1.3. Noţiuni fundamentale ale statisticii.

1.4. Metoda statisticii şi etapele

cercetărilor statistice.
 BIBLIOGRAFIE

Anghelache Constantin. Statistica teoretică şi economică. – Bucureşti: Editura

economică, 2004, 640p. ISBN 973-709-000-4

ISAC-MANIU A. ş. a. Statistică. - Bucureşti: Editura universitară (ediniţia a

doua), 2004, - 443 p. ISBN 973-8499-88-7.

TIMOFTI E. Statistică. Teorie şi aplicaţii (manual). – Chişinău: UASM, 2010, -

257 p., ISBN 978-9975-64-198-2.

Зинченко А.П. Статистика: Учебник. - М.: Издательство РГАУ - МСХА им.

К.А.Тимирязева, 2013. – 368 стр.: ил. ISRN 978-5-9675-0879-0.

Статистика: учебник для бакалавров / под ред. И.И.Елисеевой. – 3-е изд.,

с.78, перераб. и дополн. – М.: Издательство Юрайт, 2013. – 558 стр. –
серия: Бакалавр. ISRN 978-5-9916-2688-0.
 Scopul prelegerii:

de a obţine cunoştinţe în
domeniu esenţei, obiectului şi
conţinutului statisticii ca
ştiinţă şi instrument de
cunoaştere şi dirijare în
economie
 OBIECTIVELE:
- a studia momentele principale de dezvoltare
a statisticii;

- a clarifica esenţa obectului statisticii;

- a clarifica noţiunile fundamentale ale

statisticii;

- a studia şi caracteriza metodele statisticii şi

etapele cercetărilor statistice.
1.1. Momente principale din
evoluţia statisticii moderne
Statistica în calitate de domeniu de
activitate, metodă de abordare a
feno­me­nelor social-economice şi
ştiinţă a ajuns la stadiul actual de
dezvoltare după ce, pe parcursul
anilor a cunoscut numeroase şi
controversate schimbări, modificări,
precizări, mutaţii în ceea ce
priveşte obiectul şi metodele de
cercetare.
Prima etapă în evoluţia statisticii
coincide cu apariţia primelor
forme de evidenţă. În China,
Egipt, Imperiul Roman se ţinea
evidenţa terenurilor, popu­laţiei,
animalelor, averii ş.a., se
întocmeau registre fiscale,
vamale, cadastrale, care pot fi
asemuite cu unele observări
statistice utilizate şi în prezent.
Odată cu trecerea de la simplele înregistrări ale
fenomenelor sociale şi econo­mice la analiza
comparativă a datelor şi „descrierea faptelor”, în
Germania s-a format prima şcoală reprezentată
de: Hermann Conring (1606-1681), care a
elaborat primul curs de statistică cu denumirea
„Notiţia rerum publicarum” (1660);

Martin Smeitzel, Gotffried Achenwale etc., au

introdus pentru prima dată în lucrările lor
denumirea de statistică („status” – situație sau
stare socială).
În sec. XVII în Anglia apare o statistică
deosebită, cunoscută sub numele de
„aritmetica politică”.

Reprezentantul şcolii Aritmeticii politice

John Graunt (1620-1674) – statis­tician şi
demograf englez, punând accentul pe
studierea problemelor populaţiei, a
elaborat prima tabelă de mortalitate şi a
constatat proporţia naşterilor de 105
băieţi şi 100 fetiţe, proporţie testată şi
valabilă şi astăzi, la nivelul unei mulţimi.
William Petty (1623-1687), economist
şi statistician, profesor la
Universitatea din Oxford, „părintele
economiei politice şi într-o oarecare
măsură inventatorul statisticii”, prin
lucrarea sa „Aritmetica politică”
confirmă bazele statisticii ca ştiinţă,
foloseşte pentru prima dată noţiunea
de mărime medie, contribuie la
formarea „legii matematice a
mortalităţii”.
În România, acest curent a fost
prezentat de Ion Ionescu de la Brad
(1818-1891), agronom, economist şi
statistician, profesor la Academia
Mihăileană (1842), care a condus
Direcţia Centrală de Statistică a
Moldovei (1859) şi a organizat
primul recensământ modern al
populaţiei din Moldova. El a scris
primul curs de statistică în limba
română
Dionisie Pop Marţian (1829-1865), statistician
şi economist, primul director al Oficiului Central
de Statistică din România (1862-1865), a
organizat primul recensământ modern din Ţara
Românească (1860). A înfiinţat prima revistă
română de statistică: „Analele statistice”
(1860).

Un moment deosebit în progresul statisticii a

fost sfârşitul secolului XIX. Iată câteva nume
celebre care au contribuit la acest progres au
fost: Galton K. Pearson, W. S. Gosset, R. A.
Fişher ş.a.
La dezvoltarea statisticii matematice, teoriei şi
practicii statistice au contribuit savanţii ruşi A.
Marcov, A. Liapunov, S. Strumilin, V.
Nemcinov, B. Jastemischi, A. Boiarschi, N.
Riauzov ş.a.

Începând cu sfârşitul secolului al XX-lea şi

începutul secolului XXI-lea în Rusia au fost
publicate manuale fundamentale privind teoria
statisticii elaborate de savanţii V.
Proscureacov, M. Nazarov, I. Ivanov, J.
Eliseev, M. Izbaşev, S. Sergheev, A. Zincenco
ş.a.
În România şi Republica Moldova, o
contribuţie considerabilă în teoria şi practica
statisticii au adus-o economişti statisticieni ca:
E. Biji, T. Baron, E. Jaba, I. Capanu L, P.
Wagner, C. Secăreanu, C. Anghelache, Al.
Isac-Manin, A. Grădinaru, I. Pârţachi, I. Lâsâi
ş.a.

În evoluţia sa istorică statistica a avut

diferite accepţiuni, care o calificau drept
ştiinţă, iar altele o admiteau numai ca
metodă.
1.2. Obiectul
statisticii
 Denumirea de „Statistica” vine de
la cuvântul latin „status” care
înseamnă „stat”.
Cuvântul „status” a fost interpretat
de alţi autori ca „stare”, „poziţie” sau
„situa­ţie”, toate înţelesurile sunt
acceptabile, însă cel de stare şi
situaţie pare mai corespunzător
obiectului statisticii. Statistica a
suferit mai multe schimbări.
 În etapa actuală, denumirea
„statistica” are câteva semnificaţii:

- înseamnă evidenţa fenomenelor

statistico-economice, care se realizează
de organele statistice;

- este ansamblul de date statistice

publicate în culegerile statisticii
îndrumătoare, în presă şi utilizate de
organismele naţionale şi internaţionale;
- statistica este mulţimea de date
statistice obţinută din activitatea
practică curentă;

- statistica este ansamblul metodelor

şi procedeelor de culegere şi analiză
a datelor obţinute;

- statistica este o ştiinţă unitară, de

sine stătătoare.
- statistica este o ştiinţă
independentă.

- studiază latura cantitativă a

fenomenelor economico-sociale de
masă într-o strânsă legătură cu
latura lor calitativă, care se
manifestă în condiţiile concrete
variabile de timp şi spaţiu.
Statistica este prezentată de:

- statistica teoretică;

- statistica generală;

- statistica matematică;

- statistica diferitor ramuri.

1.3. Noţiuni fundamentale
ale statisticii
La cercetarea şi analiza fenomenelor de
masă, statistica foloseşte un număr mare
de noţiuni şi concepte. Unele dintre
acestea au caracter generale şi formează
vocabularul de bază al statisticii.

1. Colectivitatea statistică sau

mulţimea (populaţia statistică) reprezintă
o totalitate a unităţilor de aceeaşi natură,
Colectivitatea (mulţimea) statistică
poate fi:

- colectivitate generală, numită şi

colectivitate originală. Ea cuprinde
totalitatea tuturor elementelor supuse
cercetării;

- colectivitatea de selecţie, numită şi

eşantion, care reprezintă o parte a
mulţimii, selectată cu scopul de a
reprezenta întreaga colectivitate statistică.
2. Unităţile colectivităţii sau
mulţimii statistice reprezintă
elementele componente ale
colectivităţii. Ele pot fi unităţi simple şi
unităţi compuse.

3. Variante sau valori – sunt forma

de manifestare a caracteristicii la
nivelul fiecărei unităţi statistice (de
obicei se notează convenţional cu
„X”).
4. Frecvenţa sau ponderea, numărul de
unităţi (de repetare) la care se înregistrează
aceeaşi variantă sau valoare (se notează
convenţional cu „f”).

5. Datele statistice sunt caracterizări

numerice ale unităţilor, obţinute prin
observare şi prelucrare. Înainte de a obţine
date statistice se elaborează conceptele,
clasificarea, metodologia de culegere şi
prelucrare a lor. Datele statistice pot fi absolute
sau relative, primare sau derivate.
6. Informaţia statistică este
mesajul datelor statistice ce
caracterizează un fenomen, un
proces economic sau social.

7. Caracteristice statistice
denumite şi variabile statistice
reprezintă trăsătura, proprietatea
sau însuşirea comună a tuturor
unităţilor unei colectivităţi.
8. Indicatorii statistici reprezintă
expresia numerică a unor determinări
calitative, obiective ce rezultă dintr-o
cercetare statistică. Indicatorii
statistici, de regulă, exprimă o
categorie economică, însă o categorie
economică poate fi exprimată prin mai
mulţi indicatori, adică este necesitatea
de a avea un sistem de indicatori,
necesari pentru punerea în evidenţă
anumite aspecte esenţiale ale
acesteia.
1.4. Metoda statisticii şi
etapele cercetărilor
statistice
 Bazându-se pe metodele
ştiinţifice generale, statistica
elaborează şi utilizează metodele
sale proprii de cercetare. Statistica
foloseşte unele noţiuni şi categorii
proprii legate de obiectul său
(colectivitate statistică, unitate
statistică, caracte­ristică (variabilă)
statistică ş.a. sau de metodologia
sa (indici statistici, corelaţie şi
regresie, ecuaţie de estimare ş.a.).
Figura 1. Etapele de cercetare statistică
 Există numeroase puncte
comune între statistică şi alte
discipline, atât în privința
obiectului, cât şi a metodelor de
cercetare, dar nici una nu o poate
suplini într-o măsură
satisfăcătoare pe statistică. Acest
fapt l-a determinat pe H. G. Wells
să aprecieze că, într-un viitor nu
prea îndepărtat, oamenii vor
învăţa statistică, aşa cum învaţă
să scrie şi să citească.
Statistica este o
disciplină ştiinţifică,
care are însuşirea de
a fi în acelaşi timp
ştiinţă şi metodă
utilizată în alte ştiinţe.