MEDIU

CONCEPTUALIZARE
Definire – Legea Mediului (137/1995)
• ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei:
aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice,
toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele
vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale
şi spirituale.
Mediu natural

8 – 18 km 20
–
30
km
11 km
Abordarea sistemica

• La scară macro a ierarhiei sociale/economice/ecologice,

mediul se înţelege ca fiind un megasistem care cuprinde
ecosfera şi sistemele create de om.
 Sisteme create de om

Sisteme vii

atmosfera clima
Sistemul
energetic
hidrosfera litosfera solar

Sisteme fizico-chimice

Ecosfera
Megasistemul planetar
104

IV
ECOSFERA

BIOSFERA TOPOSFERA

103 III
COMPLEX MACROREGIOANAL 5x106 Km2
DE ECOSISTEME
“MACRO-LANDSCAPE”
Complex Complex
macroregional fizico-chimic
de biocenoze macroregional
BIOM

II
COMPLEX REGIOANAL DE 105 km2
102 ECOSISTEME
“LAND” sau “SEASCAPE”
Complex regional Complex fizico-
de biocenoze chimic regional

I
ECOSISTEM

BIOCENOZ Complex fizico- 5x102 km2

chimic elementar
10 A BIOTOP
Populaţia/
specia

0
COMPOZITIA FACTORILOR
DE MEDIU
HIDROSFERA
Componenţi gazoşi
• oxigenul (O2)
• fotosinteza vs consum

• dioxidul de carbon (CO2)

• legat, semilegat/ agresiv

• hidrogen sulfurat (H2S)

• amoniac (NH3)
• Indicator de poluare
 Componenţi minerali
cationi:
• H+, Ca2+ , Mg2+, Na+, K+,
• Fe2+ , Fe3+, Cu2+ , Al3+ , Zn2+ (sub forma ionilor lor hidrataţi [M(H 2O)n]n+),
• NH4+;

anioni:
HO-, HCO3-, SO42-, Cl-, NO3-, NO2- PO43-;

alte specii:
SiO2, polisislicaţi, boraţi, etc.
Compuşi organici
• de natură biologică ca rezultat al proceselor metabolice,
ca de exemplu:
• metanul,
• compuşii organici cu azot, fosfor, sulf
• ca rezultat al poluarii: produse petroliere, detergenti,
pesticide
Organismele vii
• inferioare (autotrofe şi heterotrofe) şi organisme
superioare;
• acestea reprezintă o fracţie mică din organismele subacvatice, dar
sunt deosebit de vulnerabile la eventualele dezechilibre în habitatul
lor.
• Eutrofizare!!!!!!!
• superioare
LITOSFERA
• grosimea (16-40 km)
• raza planetei, 6400 km.

• marile blocuri continentale

• bazinele oceanului planetar
• sursa pentru componenta minerală a solului,
pentru sedimente şi pentru chimismul apei,
• suport şi sursă de nutrienţi şi microelemente
pentru componentele sistemelor vii.
Solul
• mediul pentru producerea hranei de care depind
organismele terestre
• amestec de
• minerale
• substanţe organice
• apă
• capabil de a întreţine creşterea plantelor pe suprafaţa sa.
componenti minerali
• O (46,6%),
• Si (27,7%),
• Al (8,1%),
• Fe (5%),
• Ca (3,6%),
• Na (2,8%),
• K (2,6%),
• Mg (2,1%)
componenţii organici
• polizaharide,
• aminozaharuri,
• nucleotide,
• substanţe humice,
• compuşi polinucleari aromatici,
• acizi organici,
• alcooli superiori.
ATMOSFERA
 Atmosfera se constituie din amestecul de gaze, vapori de
apă, praf care se distribuie sub forma unui înveliş
neomogen în jurul planetei, datorită atracţiei
gravitaţionale.
• grosime de circa 10000 km,
• densitatea scade cu creşterea altitudinii,
• 99% din masa - într-un strat cu grosimea medie de 30 km
(aer sau aerul atmosferic).
Compozitia standard a aerului uscat
Straturi atmosferice
Distributia
straturilor
atmosferice,
temperatura
si altitudine
HOMOSFERA
• Altitudine: 0-80/90 km
• Temperatura: variază cu altitudinea
• Densitatea: scade cu altitudinea
• Schimbările în compoziţie (vezi compozitia standard) sunt
datorate reacţiilor chimice care au loc, provocate de
substanţele poluante
troposfera
• Altitudine media: 0 – 12,5 km
• poli: 0 – 8/10 km
• ecuator: 0 – 17 km
• Temperatura: scade cu creşterea altitudinii:
• câte 6,40C la fiecare 1000 m, (~14 0C la suprafaţa uscatului şi
oceanului planetar).
• Compoziţia standard;
• compoziţie variabilă au vaporii de apă: 30.000 ppmv în zonele
tropicale (caracterizate prin umiditate).
• suportul principal al fenomenelor şi proceselor meteorologice
• se realizează schimbările directe cu hidrosfera, litosfera şi biosfera
• activitatea umană a modificat şi modifică direct compoziţia standard a
troposferei şi, în mod indirect clima.
tropopauza
• Strat subţire 8 – 17 km, funcţie de latitudine şi sezon
• Modificare bruscă a gradientului termic
• cantităţi mari de apă – sub formă de vapori condensaţi
(ceaţă, nori) şi praf
• interfaţa troposferă / stratosferă-
• apa ajunge relativ uşor în troposferă sub formă de ploaie
şi zăpadă
stratosfera
• Altitudine medie: 12,5 – 30 km
• Temperatura: creşte lent cu creşterea altitudinii
• extrem de uscată (vaporii de apă: 5 ppmv)
• se formează ozonul, la altitudinea de 18-25 km -
cantitatea maximă: 2-8 ppmv
• cantitatea de ozon este rezultatul a două procese: de
formare şi consum.
• ozonul are rol de protecţie pentru sistemele biologice
împotriva radiaţiei UV-b solare.
• vaporii de apă se formează in-situ datorită oxidărilor
substanţelor poluante (ex: CH4)
Stratopauza
• Strat subţire
• Temperatura: modificare a pantei (rămâne ascendentă)
• Scade concentraţia ozonului (sub 2 ppmv)
• Interfaţa stratosferă / mezosferă

Mezosferă
• Altitudine medie: 30 – 80/90 km
• Temperatura
• creşte cu altitudinea, maxim: 800C (la 55 km)
• scade brusc, minim: -800C (la 80/90 km)
• Atmosfera bogată în ioni şi electroni, se mai numeşte
ionosferă
 HETEROSFERA
• Altitudine medie: 80/90 – 10.000 km
• densitatea de 10-9 din densitatea atmosferei la nivelul
oceanului planetar.
• Compoziţia se schimbă cu altitudinea, şi este determinată
de separarea moleculară după gravitaţie

termosfera
• Altitudine medie: 100 – 400 km
• Temperatura creşte
• Substanţe predominante:
• N2 – până la 200 km
• [O] – până la 1.100 km
exosfera
Peste 400 km
• [O] – până la 1.100 km
• He - până la 3.500 km
• H2 - până la 10.000 km
• Se pierde în spaţiul
• interplanetar
SISTEMUL CLIMATIC
• Soarele: 6000 K
• radiaţii electromagnetice 80 – 10000 nm,
• 10% domeniul UV, având l< 400 nm;
• 45 % domeniul IR, având l> 700 nm;
• 45 % se situează în domeniul vizibil, având 400 nm < l< 700nm
Reflexia radiatiei solare
• se estimează ca aproximativ 32% din radiaţia
electromagnetică este reflectată în spaţiu de către:
o moleculele de gaz, praful troposferic (5%)
o nori (21%),
o suprafaţa terestră şi ocean planetar (6%);
• cea mai mare parte din energia calorică incidentă pe
suprafaţa terestră este reflectată (aproximativ 77%)
radiatiile solare absorbite
• N2 şi O2 componentele principale ale stratului inferior al
heterosferei absorb aproape integral radiaţiile X şi g;
• O3, component al stratosferei, absoarbe cea mai mare parte a
radiaţiilor UV;
• particulele de praf (particulele în suspensie) şi norii din
troposferă absorb radiaţii electromagnetice.
EXPRIMAREA
CONCENTRATIEI
SPECIILOR CHIMICE IN
MEDIU
Sisteme disperse
• Definitie
• Tipuri de sisteme disperse (functie de mediul de dispersie:
apa, aer, sol)
• Solutii (apoase, gazoase, solide)
• Moduri de exprimare a concentratiei unei solutii
exemplu
• Apa de mare contine 1.06% Na+ (procent masic). Care este
concentratia molara a ionilor de sodiu in apa de mare?

• 1.06 % -------1.06gNa+/100 mL = 10.6gNa+/1000mL

Na: A=23g/mol
Nr. mol Na+ din 1 L = 10.6/23 = 0.46 mol

Deci, concentratia molara a ionilor de sodiu in apa de mare

este 0.46 mol/L
Solutii diluate si foarte diluate!!!!
• Milimolar: 10-3 mol/L
• Micromolar 10-6 mol/L
• Nanomolar 10-9 mol/L
Parti per milion
• Convenabil pentru descrierea concentratiilor solutiilor
foarte diluate
• Unitati de masa

1ppm = 1 mg/L
 1g _ solut
1 ppm  Densitatea apei: 1 g/mL
1 _ milion _ g _ apa

1g _ solut
1 ppm 
1000000mL _ apa
1L  1000mL;
1g  1000mg
1g 1000mg
1 ppm    1mg / L
1000 L 1000 L
Transformarea ppm---molaritate
• Se ia in considerare masa molara a speciei
chimice
• Ex: 1mg Pb2+/L (1 ppm Pb2+) in apa potabila

1mg
 0.00482mol
207.2 g
mol

1 ppm Pb2+ = 0.00482mol/L =

0.00482 M = 4.82X10-3 M
Parti per miliard (bilion)

1ppb = 1µg/L
exemplu
Agentia de protectie a mediului din SUA prevede
concentratia plumbului in apa potabila de 15 ppb. La un
laborator s-a determinat o concentratie de 18µg/100mL.
Cum este aceasta valoare fata de limita impusa?
1 ppb  1 g L
18g 180 g 180 g
   180 ppb
100mL 1000mL 1L

Concentratia determinata (180 ppb) depaseste limita

impusa de EPA (15 ppb)
In calculul concentratiei solutiei apoase trebuie luata in
considerare densitatea acesteia
Concentratia se exprima si prin unitati de masa (masa de
solut/masa de solutie)
Exemplu:
• 1ppm = mg solut / kg solutie
• 1ppb = µg solut / kg solutie
Probe solide:
• 1ppm = mg specie chimica / kg proba

• 1ppb = µg specie chimica / kg proba

Concentratii atmosferice
• Parti per milion (ppmv)
• Parti per miliard (ppbv)
---Numar de molecule de gaz / proba de aer

PV=nRT (legea gazelor perfecte n~V)

Exemplu:
concentratie a ozonului de 10 ppmv
10 molecule de ozon la fiecare 1 milion de
molecule care compun aerul.
Molecule / cm3
• 5 ppmv CO = ? molecule/cm3
5 molecule CO -----1 milion molecule aer:

10 6 molecule
n
6.023  10 23 molecule / mol
n  1.66 10 18 mol
PV  nRT
nRT
V
P

V
 
1.66 10 18 mol  0.082atm  L / mol  K  298 K 
1atm
V  4.06  10 17 L
1L  1000cm 3
17 14
4.06  10 L  4.06  10 cm 3

5 molecule CO -----1 milion molecule aer

5molecule _ CO
14
 1.23 10 molecule / cm
14 3

4.06 10 cm 3
µg/m3
230µg/m3 NO2-----ppb (t=27oC, p=1atm)
molecule _ NO2
ppb _ NO2 
1miliard _ molecule _ aer

? Molecule NO2 sunt in 230µg

1 mol NO2 ------ 46g ------6.023x1023molecule
6 1mol 6.023  10 molecule23
230 10 g  
46 g 1mol
 3.011018 molecule _ NO2
• Aer:
• ? Molecule-------1m3
• 1L = 10-3m3

PV  nRT

PV
  3  1L 
1atm  1m  3 3 
10 m 
n  
RT  atm  L 
 0 . 082  300 K 
 mol  K 
n  40.7 mol _ aer
 23 molecule 
 40.7mol    6.023 10 
 mol 
 2.45  10 25 molecule _ aer
3.0110 molecule _ NO2
18
7
 1.23  10
2.45 10 molecule _ aer
25

9
7 10 123molecule _ NO2
1.23 10  9  9 
10 10 molecule _ aer
 123 ppbv
transformari
• ppmv = (mg/m3)(273.15+xoC)/(12.87)(MW)
• mg/m3= (ppmv)(12.87)(MW)/(273+xoC)

• ppmv = numarul de ppm exprimat in unitati de

volum (molecule)
• mg/m3 = numarul de miligrame poluant/m3 aer
• MW = masa molara a speciei poluante
• xOC = temperatura, garde Celsius
• 0F = 1.8 x (OC) + 32; OC = (OF -32)/1.8
• K = OC +273.15
Variatia concentratiei cu altitudinea
• Cauza: variatia presiunii atmosferice
• ca=(c)(0.9877a)
• a = altitudinea (x100m)
• c = concentratia la nivelul marii (unit. De masa / unit. de
volum)
• ca = concentratia la altitudinea a
Unitati de volum
• Nm3 = normal m3 (conditii normale: 00C, 1 atm)
POLUARE
definire
• orice modificare a calităţii mediului care nu îl mai face apt
pentru a asigura condiţiile necesare vieţii
• apariţia unor factori perturbatori ai mediului şi de
producere a dezechilibrelor la nivelul ecosistemelor
• de obicei cauzată de funcţionarea sistemelor create de
om
Poluarea – problema universala

• Nu este restrictionata la nivelul tarilor sarace sau

dezvoltate

• Nu este restrictionata la aer, apa, sol.

model

P
O
L TRANSPORT
SURSA DE U
POLUARE ŢINTA
A
N în
T AER,APA,SOL
după provenienţă

• poluarea naturală
• poluarea antropică (artificială)
după natura poluanţilor emişi

• poluare fizică
• poluare chimică
• poluare biologică
• poluare estetică
după starea de agregare a poluanţilor emisi
in mediu

• poluare cu gaze
• poluare cu pulberi în suspensie,
• poluare cu lichide
• poluare cu substanţe solide
după modul în care se produce

• poluare normală (continua)

• poluare accidentală
după modalitatea de percepere

• poluare de fond - reprezintă poluarea existenta in zonele in

care nu se manifesta direct influenta surselor de poluare;
• poluare de impact - produsă în zonele aflate sub impactul
direct al surselor de poluare.
după subsistemul de mediu afectat

• poluarea aerului
• poluarea apei
• poluarea solului
• poluarea de interior
dupa scara la care se manifesta efecte ale
poluarii

• Poluare la nivel local

• Poluare la nivel regional
• Poluare la nivel global
după categoria de poluant care o produce

• poluarea cu petrol/produse petroliere

• poluarea cu pesticide
• poluarea cu metale grele
• poluarea cu îngrăşăminte chimice
• poluarea cu izotopi radioactivi
după efectul pe care îl are
• eutrofizarea
• eroziunea
• acidifierea/ploile acide
• distrugerea stratului de ozon
• efectul de seră
• degradarea unui ecosistem (micromediu)
SURSE DE POLUARE.
POLUANTI
Surse naturale de poluare
• solul prin furtuni de praf, sau ca rezultat al eroziunii;
• vulcanii care emit gaze (oxizi ai sulfului, azotului,
carbonului), vapori de apă, materiale solide, lavă;
• cutremurele care distrug solul, poluează aerul cu
particule solide şi în gaze;
• plantele – în cazul apelor, vegetaţia poate produce
fenomene de impurificare a apelor cu viteză mică de
curgere şi a celor mici, prin vegetaţia acvatică sau cea de
pe maluri. În cazul aerului, acesta poate fi poluat cu fungi,
polen, substanţe organice şi anorganice;
• praful cosmic, căderile de meteoriţi care pot avea
caracter radioactiv;
• incendii ale masei vegetale cu cenuşă, oxizi de sulf, de
azot şi de carbon;
Surse antropice de poluare
Industria
• Industria extractivă
• Industria de extracţie şi prelucrare a ţiţeiului
• Industria energetică
• Termocentralele
• Hidrocentralele
• Centralele nuclearo-electrice
• Centralele eoliene
• Industria siderurgică
• Metalurgia neferoasă
• Industria chimică
• Industria materialelor de construcţii
• Industria celulozei şi hârtiei
• Industria alimentară
• Transporturile
• Activităţile menajere
Agricultura
• Irigaţiile
• Desecările şi asanările
• Utilizarea pesticidelor
• Utilizarea fertilizantilor
• Zootehnia
după amplasare
a. punctuale – coşuri de case, sau furnale, halde de
deşeuri, puncte de deversare a unor efluenţi etc.;
b. liniare – autostrăzi, linii aeriene, terenuri agricole, etc.;
c. zonale – complexe urbane sau industriale.
după mobilitate

Surse de poluare:

- staţionare
- mobile
După înălţimea la care are loc descărcarea

a. la nivelul străzii
b. la nivelul acoperişului caselor
c. la înălţime
tipul emisiei care se produce

• emisie planificată
• scăpările
• emisii accidentale