Efecte Dozelor Mici de Radiatii-Studii Epidemiologice

EFECTELE DOZELOR MICI
DE RADIAŢII – STUDII
EPIDEMIOLOGICE
Efectele dozelor mici de radiaţii ionizante
asupra sănătăţii populaţiei
 Datorită complexităţii sale, organismul uman are

nevoie de interacţiuni între constituentele sale
pentru a menţine homeostazia.
 Fiecare celulă din corpul nostru este angajată
constant într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru
supravieţuire.
 Procesele fiziologice normale generează o serie de
produşi oxidativi toxici, care sunt dăunători, chiar
mutageni şi uneori cu potenţial carcinogenetic.
 Majoritatea sau toate celulele lezate de produşii
oxidativi supravieţuiesc datorită remarcabilei
capacităţi de reparare a celulei.
Efectele dozelor mici de radiaţii
ionizante asupra sănătăţii populaţiei
 Relaţia dintre acest proces biologic normal de

oxidare şi frecvenţa apariţiei tuturor formelor de
cancer este cunoscută însă prea puţin.
 Există întrebarea: „Este oare cancerul preţul pe

care îl plătim pentru procesele biologice care ne
menţin în viaţă ?”
 Pe de altă parte suntem expuşi constant la doze

mici de radiaţii care induc leziuni celulare similare
cu cele datorate produşilor oxidativi rezultaţi din
procesele celulare normale.
 S-a născut întrebarea dacă repararea celulară

după doze mici de radiaţii se face prin aceleaşi
procese şi cu aceeaşi eficienţă ca în cazul
leziunilor datorate efectelor oxidative normale.
 Datorită multiplelor întrebări pe care trebuie să ni

le punem „ Efectele dozelor mici de radiaţii
ionizante asupra sănătăţii populaţiei” constituie o
preocupare actuală şi constantă atât pentru public
cât şi pentru comunitatea ştiinţifică internaţională.
În baza celor mai importante studii epidemiologice,

cercetări biologice şi documente ale organismelor
internaţionale de reglementare în domeniul radiaţiilor
ionizante şi al sănătăţii la momentul actual s-ar putea
spune:
 fără a da o valoare, doze mici sunt cele care nu

induc efecte detectabile epidemiologic asupra
sănătăţii, iar cantitativ ar însemna un mic adaus
la doza rezultată din expunerea naturală;
 expuşii profesional şi membrii din
populaţie sunt cei care ar putea primi
asemenea doze;
 principala sursă suplimentară de
expunere pentru public, după fondul
natural, o constituie procedurile
diagnostice şi terapeutice pe bază de
radiaţii ionizante;
 creşterea riscului cancerigen ar fi cea
mai îngrijorătoare perspectivă.
 Există un domeniu de doze în care răspunsul

biologic al organismului se situează numai la nivel
celular, fără a avea expresie clinică, şi care
împarte lumea ştiinţifică în două curente unii
consideră că zona este:
a) generatoare de răspuns adaptativ;
b) cu receptivitate crescută faţă de boala
canceroasă.
Abordarea epidemiologică
 Epidemiologia este ştiinţa care studiază bolile la nivelul

populaţiei umane; ea nu răspunde la nici-un fel de
probleme de sănătate privind individul.
 Înainte de a merge mai departe este bine de

definit noţiunile legate de cuvântul risc utilizate
în epidemiologie.
 Termenul „risc” este o probabilitate care exprimă în

cifre frecvenţa apariţiei unei boli la o populaţie a cărei
expunere este definită. Pe baza investigaţiilor
epidemiologice se fac interferenţe de tip cauzal.
 Termenul „factor de risc” reprezintă orice condiţie care
poate fi descrisă şi dovedită că se asociază creşterii
frecvenţei unei boli.
 Factor de protecţie - reprezintă orice factor care prin
prezenţa lui asigură o stare de sănătate mai bună unei
populaţii.
Când porneşti un astfel de studiu trebuie

avut în vedere următoarele rezerve:
 efectele asupra sănătăţii nu sunt specifice radiaţiilor,
ele pot avea şi alte cauze (ex. leucemia pentru care a
fost dovedită asocierea atât cu expunerea la radiaţii
cât şi cu expunerea la toxice chimice din clasa
benzenului);
 de obicei grupurile luate în studiu mai au şi alte tipuri
de expunere (medicală, naturală...);
 populaţiile pot diferi între ele printr-o serie de factori
cum ar fi: alimentaţia, stilul de viaţă, încărcătura de
viaţă etc.;
 efectele tardive asupra sănătăţii induse de radiaţii
apar după o perioadă de latenţă care poate dura de la
câţiva ani (leucemia) la câteva zeci de ani (cancerul
tiroidian) sau după generaţii (efectele genetice).
 Toate acestea pot interveni ca factori de confuzie

care fie pot masca efectul căutat, fie pot evidenţia
un efect care de fapt nu are legătură cu expunerea
incriminată şi pot induce dificultăţi în interpretarea
rezultatelor şi în formularea concluziilor în studiile
epidemiologice.
Pe de altă parte, într-un asemenea studiu

epidemiologic pe populaţii expuse, trebuie
acordată o atenţie deosebită următoarelor
aspecte:
 alegerea celui mai potrivit indicator de sănătate

raportat la natura expunerii şi la categoria de
populaţie căreia îi este adresat studiul, de
exemplu: pentru copiii expuşi intrauterin la raze
X – indicatorul de sănătate sensibil este leucemia
în timp ce expunerea minerilor la radon s-a
dovedit a duce la creşterea incidenţei cancerului
pulmonar;
 capacitatea de a demonstra existenţa relaţiei

doză-răspuns (existenţa unei relaţii între
frecvenţa îmbolnăvirilor şi nivelele de doză);
 factorul timp – atât sub aspectul perioadei de

latenţă cât şi ca moment al efectuării studiului în
raport cu expunerea. Astfel un studiu făcut
înainte de expirarea perioadei de latenţă a bolii
poate subestima efectul ca urmare a pierderii
cazurilor de boală încă neexprimate.
EFECTELE BIOLOGICE
TARDIVE
 DOZE MICI
 Ideea procesului de cancerizare indus de RI
trebuie legată de faptul că transformarea
celulei normale în celulă canceroasă este o
mutaţie.
 În radiobiologie nu se admite o doză prag în
cadrul proceselor de radiocancerizare.
EFECTELE BIOLOGICE
TARDIVE
 DOZE MICI
 Dacă se ia în considerare frecvenţa
mutaţiilor şi se extrapolează la
cancer se poate accepta faptul că la
limita fondului natural de expunere
se înregistrează o incidenţă
naturală a cancerelor – zise
spontane – cauzate de către
radiaţiile nucleare ale radioactivităţii
naturale.
EFECTELE BIOLOGICE TARDIVE
 DOZE MICI
 Transformarea unei celule normale în
celulă malignă este o mutaţie, dar
aceasta nu înseamnă deja proces de
cancerizare, adică apariţia tumorii,
cancerul nu apare decât atunci când
celulele canceroase au condiţii
favorabile de dezvoltare şi când sunt
învinse reacţiile antagonice ale
organismului.
Fără
modificări
Mutaţii ADN
Radiaţia
ionizantă
are ca ţintă
nucleul celulei
Mutaţii Celule viable
Alterarea unei baze
reparate
Locus fără bază
Rupere unică
de lanţ Celule neviable
Celula moartă
Mutaţii ADN
Celule
Cancer ?
supravieţuitoare dar
mutante
Stratul celulelor diferenţiate
ŢESUT NORMAL
Stratul bazal al
celulelor în diviziune Membrana
bazală
Capilar
INIŢIEREA CELULARĂ
Un eveniment iniţial
creează o mutaţie
într-una din celulele
bazale
DISPLAZIA
Apar mai multe mutaţii

Celulele iniţiate primesc
avantaje proliferative
Celulele cu diviziune
rapidă încep să se
acumuleze în epiteliu
TUMORI BENIGNE
Mai multe modificări

la nivelul liniilor
celulelor proliferative
conduc la
dezvoltarea completă
a tumorii.
TUMORI MALIGNE
Tumora sparge lamina
bazală.
Celulele au forma
neregulată iar linia
celulară este nemuritoare.
Ele au o mobilitate
crescută ceea ce duce la o
mare invazivitate.
METASTAZE
Celulele canceroase trec

prin peretele vaselor
limfatice sau peretele
capilarelor.
Acum pot migra în corp
şi au posibilitatea de a
produce noi tumori
Primele observaţii privind
efectele radiaţiilor
 1895 Roentgen descoperă razele X.

 1896 Se raportează primele arsuri radiologice.
 1896 Se folosesc pentru prima oară radiaţiile X
în tratamentul cancerului.
 1896 Becquerel descoperă radioactivitatea.
 1897 Se raportează primele cazuri de afecţiuni
cutanate.
Primele observaţii privind
efectele radiaţiilor
 1902 Prima raportare de cancer radio– indus.

 1911 Primele raportări de leucemie şi cancer
pulmonar prin expunerea profesională la
radiaţii ionizante.
 1911 Se raportează în Germania 94 de cazuri cu
tumori (50 fiind radiologi).
Monument al martirilor
radiaţiilor
radiaţiilor
 Într-un loc linistit în afara spitalului Sf.

Gheorghe din Hamburg, din Germania se află
un monument al martirilor radiaţiilor.
 159 de nume au fost inscripţionate în piatră la
ridicarea lui in 1936.
 Alte multe sute au fost adaugate de atunci.
 Moartea lor este un fapt implinit.
radiaţiilor
 Descoperirea razelor X a fost o mare
încântare deoarece o lumină invizibilă
intră în corp şi iese aducând cu ea
informaţii miraculoase despre structura
internă.
 Implicaţiile pentru ştiinţă şi medicină au
fost uriaşe.
 Dar aceeaşi putere miraculoasă de
penetrare a prezentat şi un pericol.
radiaţiilor
 Deci cine au fost martirii radiaţiilor X?
 Au fost oameni de ştiinţă, medici,
asistentele, fizicientii si tehnicienii a căror
moarte ne-a ajutat pe noi să înţelegem că
natura nu respectă fanteziile umane.
 Legile actiuni şi reacţiunii, cauză şi efect
sunt lipsite de moralitate.
radiaţiilor
 La cât de stălucitoare sunt triumfurile ştiinţei, la
fel de devastatoare pot fi greşelile.
 Prima poveste este a unei călugărişe care a
făcut un cancer agresiv la mâini dupa ce s-a
expus la raze X iar şi iar pentru a ajuta copii
suferinzi din spitalul ei (citat din Societatea
Radiologică Europeană).
radiaţiilor
 A doua victima este Clarence Darrow,

primul martir al razelor X în Statele
Unite.
 Acesta a fost un sticlar în laboratorul lui
Thomas Edison.
 După construirea fiecarui tub de raze X
el îi testa funcţionarea şi puterea
observandu-şi mâinile lui la flouroscop.
radiaţiilor
 El de asemenea a dezvoltat un cancer agresiv
la mâini. In ciuda amputarii progresive la
degete, mâini, braţe şi chiar omoplat cancerul
s-a răspândit.
 Perioada de boală şi moartea au fost raportate
ca agonizante.
radiaţiilor
 Ultima victimă este Dr. Mihran
Kassabian, un medic din Spitalul
Medico Chirurgical din Philadelphia.
 Acesta a suferit aceeaşi soartă după ce
în mod repetat s-a expus neprotejat la
razele X în laboratorul sau.
radiaţiilor
 El a redactat un documentat meticulos în
care a prezentat progresia bolii, acesta
constituind ultimul dar pe care a putut să îl
dea posterităţii.
 Acestea ar trebui să constituie lecţii
învăţate.
radiaţiilor
 Uitaţi-vă în jurul vostru!. Uitaţi-vă la voi!.
Vor fi întotdeauna martiri atâta timp cât
speranţele noastre depăşesc temerile,
vor fi unii care vor plăti preţul evoluţiei
cunoaşterii.
 Terapii noi, medicamente noi, tehnologii
noi – în ciuda prudenţei, numai timpul
va dezvălui greşelile îngrozitoare.
radiaţiilor
 Cine va fi următorul? Eu? Tu? Ar trebui să nu
mai forţăm viitorul?
Nu
radiaţiilor
 Ar trebui să învăţăm cu grijă, să

minimalizăm riscurile, iar când tragediile
inevitabile vin, să învăţăm chiar şi
atunci.
 Să lăsăm speranţa să strălucească mai
puternic ca frica.
 Şi să nu lăsăm martirii să fi murit
degeaba.
EFECTELE TARDIVE
Efectele stocastice
 Au fost puse în evidenţă prin studii
epidemiologice.
SURSA PRINCIPALĂ de informaţii au fost
supravieţuitorii bombardamentelor atomice
de la Hiroshima şi Nagasaki din 1945.
EFECTELE TARDIVE
 LEUCEMIA a fost primul EFECT apărut după o

latenţă de 2 ani, cu maximum 6- 7 ani,
şi
 TUMORILE solide care au început să apară după
10 ani.
POPULAŢIE DE STUDIU
 Studii asupra persoanelor expuse căderilor

radioactive atmosferice (explozii nucleare,
testări de arme, populaţii vecine reactoarelor
nucleare, etc.)
 Studii privind expunerea profesională (mineri,
şantiere navale, profesii medicale, defectoscopie
nucleară, etc.)
 Expunerea intrauterină a fătului.
POPULAŢIE DE STUDIU
 Populaţii expuse medical în scop de diagnostic sau

terapeutic
 Populaţii din zone cu fond natural ridicat sau
amplificat tehnologic.
EVALUAREA DOZELOR
 Element cheie în estimarea riscului de cancer.

 Pentru expunerile profesionale se pot folosi
datele de dozimetrie individuală.
 Pentru expunerea medicală – prin
reconstrucţia dozelor per organ, pornind de la
înregistrarea dozelor primite de pacient în
timpul procedurii.
Cancerul radioindus
 Cancerele radioinduse, cu sau fără contribuţia
altor agenţi, nu pot fi deosebite de cele
provocate de alte cauze, sau apărute spontan.
Cum probabilitatea apariţiei cancerului
radioindus este proporţională cu doza, acest tip
de efect poate fi detectat numai prin mijloace
statistice în studii epidemiologice realizate pe
grupuri de populaţie expusă.
Cancerul radioindus
PREZENTAREA CUNOŞTIINŢELOR
ACTUALE PRIVIND ESTIMAREA RISCULUI
CANCERIGEN ÎN EXPUNEREA LA DOZE
MICI DE RADIAŢII
Cancerul radioindus
 Efectele expunerii la radiaţii pentru aceeaşi doză sunt

diferite în situaţia în care doza provine dintr-o
expunere unică (expunere acută) sau este rezultată
din mai multe expuneri cumulate în timp (expunere
cronică).
Cancerul radioindus
 Pentru expunerile acute au fost luate în

considerare studiile :
a) efectuate pe supravieţuitorii bombardamentelor de la
Hiroşima, extinse pe toată durata vieţii;
b) asupra copiilor expuşi intrauterin la raze X.
Cancerul radioindus
 Pentru expunerile cronice studiile au cuprins cohorte

mari de muncitori din domeniul nuclear.
 Ambele studii pun în evidenţă o creştere a

mortalităţii prin cancere solide cât şi prin leucemie.
LEUCEMIA
 In studiul pe supravieţuitorii bombardamentelor

atomice s-a calculat incidenţa leucemiei şi s-a
dovedit asocierea expunerii cu apariţia bolii.
CANCERE SOLIDE
EFECTELE TARDIVE
 Pe 86.500 de supravieţuitori, pe 40 de ani de studiu

s-au depistat 7.800 cancere, deşi aşteptările erau
de 7.400.
 Excesul de 400, a fost pus pe seama radiaţiilor.

RADONUL ŞI FUMATUL
Incidenţa cancerelor la 1000 nefumători
Incidenţa cancerelor la 1000 fumători
140
120
100
80
Nr. cancerelor
60
15
40
48
Concentraţia de radon
74
20
148
296 0
370
740
CANCERUL DE SÂN
 Cea mai frecventă cauză de mortalitate la femei în

anumite zone (SUA, Europa de vest, unele ţări din
Asia).
 Factori de risc: vârsta, istoric familial de cancer de
sân, menarha precoce, prima naştere târzie,
nuliparitatea, vârsta târzie de menopauză, greutate,
greutatea postmenopauză, tumori benigne.
CANCERUL DE SÂN
 RI s-au dovedit o cauză de apariţie a

cancerului de sân.
 O creştere semnificativ statistică a
riscului pentru cancerul de sân a fost
găsită în studiul unei cohorte de tinere
sub 20 de ani suferind de scolioză şi care
au fost expuse la raze X în scop
diagnostic, doza medie la nivelul sânului
fiind de 108 mSv din 25 de expuneri.
Cancerul tiroidian
 Este o forma rară de cancer.

 Incidenţa mai mare sub 40 de ani, şi mai ales la
femei.
 S-a demonstrat rolul RI în apariţia cancerului
tiroidian, mai ales daca există nodului benigni
sau guşă.
 Studii s-au făcut pe copiii expuşi în timpul şi
după accidentul de la Cernobîl.
CANCERUL TIROIDIAN LA COPII DUPĂ
ACCIDENTUL DE LA CERNOBIL
100
Copii care aveau sub 15 ani la diagnosticare

80 
Numărul de cazuri
 

Belarus
60 
 

  
40 Ukraina 



20
  


Fed. Rusă 
  
  
   
0   
86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98
ESTIMAREA RISCULUI ÎN EXPUNEREA
PROFESIONALĂ
LEUCEMIA LA RADIOLOGI
 Un studiu desfăşurat în SUA intre 1938 –

1942, pe 175146 medici de diverse
specialităţi.
 S-au urmărit bolile si cauzele de deces.
 La radiologi s-a demonstrat o creştere a
ratei de apariţie a leucemiei, precum şi
scurtarea duratei de viata cu 5,2 ani.
 Dozele primite de radiologi în acea
perioadă erau mari din cauza lipsei unei
culturi de radioprotecţie.
CANCERUL PULMONAR
Pentru cancerul pulmonar
studiile au putere statistică mică pentru că nu s-

au luat în considerare alţi factori (fumatul).
CANCERUL DE SÂN
Cancerul de sân
NU s-a dovedit asocierea expunerii la radiaţii

ionizante cu TLE mic şi creşterea incidenţei
cancerului de sân.
[studiul a fost efectuat în SUA pe 79000 femei
(radiologi sau tehnicieni radiologi) şi au fost
luaţi în consideraţie factorii de risc enunţaţi mai
sus].
EXPUNEREA
PRECONCEPŢIE
 NU există dovezi care să confirme importanţa

expunerii la radiaţii ionizante a părinţilor în
perioada de preconcepţie.
CONCLUZII
 Probabilitatea apariţiei efectelor stocastice creşte cu doza de
radiaţie receptată de celulă şi este invers proporţională cu
vârsta.
 Pentru carcinogeneza umană relaţia doză – efect a dozelor
mici nu este pe deplin elucidată.
 Efectele sunt întotdeauna legate de radiosensibilitate care
variază mult în funcţie de ţesut şi organul expus.
 Cancerele solide radioinduse au o lungă perioadă de latenţă,
între 2 -7 ani pentru leucemii şi de peste 10 ani pentru
cancerele solide.
 Embrionul şi fătul sunt mult mai sensibili comparativ cu copii şi
adulţii.
CONCLUZII
 Nu există încă dovezi certe că aceste doze mici au
un efect biologic pozitiv (hormesis) asupra sănătăţii
umane.
 Conceptul actual al modului de acţiune al producerii
efectelor dozelor mici poate explica cel puţin teoretic
de ce în anumite situaţii dozele mici pot fi chiar mai
nocive decât dozele superioare lor; explicaţia poate
consta în faptul că o doză mai mare poate distruge
complet un anumit număr de celule ale unei structuri
(prin necroză sau apoptoză), acestea nemaiputând
transmite nici o informaţie greşită.
CONCLUZII
 În acest caz rolul celulelor distruse va fi suplinit
de rezerva funcţională a structurii respective.
În schimb o doză inferioară care nu distruge
complet aceste celule va avea ca rezultat
implementarea unei informaţii greşite în ADN-
ul celular, informaţie transmisă şi responsabilă
pentru efectul neoplazic sau ereditar.
Explicaţia unui asemenea fenomen în prezent
este doar de natură teoretică neputând fi
dovedită experimental.
CONCLUZII
 SE IMPUNE
CONTINUAREA STUDIILOR EPIDEMIOLOGICE, ATÂT PE
SUPRAVIEŢUITORII BOMBARDAMENTELOR ATOMICE, PRECUM
ŞI PE CEI CU EXPUNERE LA DOZE MICI (CUM AR FI ÎN
EXPUNEREA PROFESIONALĂ).

Efecte Dozelor Mici de Radiatii-Studii Epidemiologice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efecte Dozelor Mici de Radiatii-Studii Epidemiologice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EFECTELE DOZELOR MICI

 Datorită complexităţii sale, organismul uman are

 Relaţia dintre acest proces biologic normal de

 Există întrebarea: „Este oare cancerul preţul pe

 Pe de altă parte suntem expuşi constant la doze

 S-a născut întrebarea dacă repararea celulară

 Datorită multiplelor întrebări pe care trebuie să ni

În baza celor mai importante studii epidemiologice,

 fără a da o valoare, doze mici sunt cele care nu

 Există un domeniu de doze în care răspunsul

 Epidemiologia este ştiinţa care studiază bolile la nivelul

 Înainte de a merge mai departe este bine de

 Termenul „risc” este o probabilitate care exprimă în

Când porneşti un astfel de studiu trebuie

 Toate acestea pot interveni ca factori de confuzie

Pe de altă parte, într-un asemenea studiu

 alegerea celui mai potrivit indicator de sănătate

 capacitatea de a demonstra existenţa relaţiei

 factorul timp – atât sub aspectul perioadei de

Locus fără bază

Apar mai multe mutaţii

Mai multe modificări

Celulele canceroase trec

 1895 Roentgen descoperă razele X.

 1902 Prima raportare de cancer radio– indus.

 Într-un loc linistit în afara spitalului Sf.

 A doua victima este Clarence Darrow,

 Ar trebui să învăţăm cu grijă, să

 LEUCEMIA a fost primul EFECT apărut după o

 Studii asupra persoanelor expuse căderilor

 Populaţii expuse medical în scop de diagnostic sau

 Element cheie în estimarea riscului de cancer.

 Efectele expunerii la radiaţii pentru aceeaşi doză sunt

 Pentru expunerile acute au fost luate în

 Pentru expunerile cronice studiile au cuprins cohorte

 Ambele studii pun în evidenţă o creştere a

 In studiul pe supravieţuitorii bombardamentelor

 Pe 86.500 de supravieţuitori, pe 40 de ani de studiu

 Excesul de 400, a fost pus pe seama radiaţiilor.

 Cea mai frecventă cauză de mortalitate la femei în

 RI s-au dovedit o cauză de apariţie a

 Este o forma rară de cancer.

 Un studiu desfăşurat în SUA intre 1938 –

Pentru cancerul pulmonar

studiile au putere statistică mică pentru că nu s-

NU s-a dovedit asocierea expunerii la radiaţii

 NU există dovezi care să confirme importanţa

S-ar putea să vă placă și