Părere personală și ce

putem învăța din

carte
Ce am invatat din carte?-Mihai

 In carte am putut invata valorile prieteniei

 Problemele pe care le are un pusti in scoala
 Frumusetea vietii nu sta in a fi bogat sau a fi un elev de succes.
 Cum poate o viata monotona si anosta de scolar sa ia o alta
turnatura peste noapte (viata ofera surprise in fiecare zi ).
 Prietenii ne ofera cele mai frumoase amintiri si experiente
Ce putem învăța din carte-Tudor

 Cât de importantă este prietenia.

 Depășirea problemelor nu poate fi făcuta de unul singur.
 Cât de diferit pot să se comporte două persoane asemănătoare.
 Ce dorințe pot avea anumiți adolescenți.
 Cum suntem văzuți noi ca popor.
Părere personala-Tudor

 Cartea prezintă viața unui adolescent și chiar dacă anumite

scene sunt mai intime, consider că prezintă un tip de adolescenți.
 Un aspect care mi-a plăcut in mod special a fost conturarea
eroilor, în special cea lui Maik, acesta fiind prezentat cu defecte,
cartea concentrându-se pe corectarea lor.
 Prezența monologurilor pe care le are Maik, prin prezența lor
putem observa cât de inteligent este acesta.
 Prietenia celor doi este conturată foarte interesant, Maik fiind
singurul care îl poate înțelege pe Chiștoc.
Parerea personala despre carte-
Mihai
 Nu este tocmai o carte pentru copii avand scene oarecum
nepotrivite
 Daca ar fi sa fac o comparatie este o combinatie dintre “Tom
Sawyer” si cu “De veghe in lanul de secara”
 Pentru mine aceasta carte a reprezentat o confesiune a
autorului,care isi transmite starile,ideiile si idealurile prin acest
baiat Mike.Probabil toata nefericirea si neimplinirea pe care o
simtea Mike, exprima gandurile autorului acesta fiind un posibil
motiv pentru care s-a sinucis in anul urmator, dupa ce a terminat
aceasta carte.
Citate din carte

 “Totul este fără sens. Chiar și iubirea”

 “Chiștoc și-a scos briceagul și a început să scrijelească. Și în timp
ce stăteam la soare și discutam și ne uitam la Chiștoc cum
sculptează lemnul, m-am gândit că peste o sută de ani toți o să
fim morți. Așa cum era și Anselm Wail. Și familia, părinții lui,
copiii lui și toți care l-au cunoscut erau morți. Și dacă o fi făcut
ceva în viața lui sau o fi construit sau o fi lăsat ceva în urmă,
probabil că nu mai exista, fusese distrus, pustiit de două războaie
mondiale și tot ceea ce mai rămăsese din Anselm Wail era
numele ăla într-o bucată de lemn”.
 “Nimic de aici nu contează. Ce contează e: ești fericit în pielea
ta? Atât și doar atât”