DREPTURILE ACȚIONARILOR

1. Drepturi nepatrimoniale
• Dreptul la informare
• Supravegherea și controlul gestiunii
• Dreptul de vot
 Excepții reale și aparente
2. Drepturi patrimoniale
• Dreptul de natură financiară
• Dreptul de dispoziție asupra titlurilor
 Dreptul la informare (I)
 În dreptul comun al societăţilor pe acţiuni
• Informarea cu ocazia AGA (art.1172 LS)
 Situaţii financiare anuale; Rapoartele consiliului/directoratului, auditorilor/cenzorilor
– Se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării adunării generale.
La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Sumele percepute
pentru eliberarea de copii nu pot depăşi costurile administrative implicate de furnizarea
acestora
 Procedura întrebărilor scrise anterior întrunirii AGA
– Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări
în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale,
urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de
internet proprie, răspunsul se consideră dat dacă informaţia solicitată este publicată pe
pagina de internet a societăţii, la secţiunea "Întrebări frecvente”
• Informarea permanentă
– Registrul acţionarilor şi al deliberărilor AGA (nu şi registrul CA !)
– Acces la alte documente/informaţii prevăzute în actul constitutiv sau în regulamentele și
procedurile interne ale societății
 Dreptul la informare (II)
 În cazul societăţilor tranzacţionate pe piaţa de capital (suplimentar)
• Informarea continuă privind evenimente corporative semnificative
- Raportări CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă (detalii infra)
• Informare periodică (raportări semestriale şi anuale către autorităţile pieței)
 O sancţionare ineficientă a neîndeplinirii obligaţiei de informare
• În dreptul comun, prima sancțiune ar fi inopozabilitatea (dar nu este aplicabilă)
• Anulabilitatea pentru motive ținând de vicierea consimțământului (condițiile sunt rar
împlinite în cazul societăților, datorită caracterului colectiv al voinței sociale)
 Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, RDC nr.9/2012
[Jurisprudență comercială comentată – C.B. Nasz]. Informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor
supuse deliberării … nu permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la
adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte … atrage sancţiunea
nulităţii. Nerespectarea obligaţiei de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei
care vizează concordanţa acestui element cu legea şi ordinea publică societară. Formalităţile … care
urmăresc asigurarea formării corecte a voinţei sociale vizează nu numai ocrotirea directă a interesului
privat al asociaţilor, ci şi ocrotirea intereselor terţilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu
entitatea...[n.n. pe drumul unei nulități absolute; puțin exagerat, dar raționament care dă speranțe…]
• Pe piața de capital, sancțiuni eficiente de altă natură: contravenţii / publicitate negativă
 Supravegherea și controlul gestiunii
 Dreptul de a solicita convocarea AGA acționarii deținând 5% (art.119 LS)
 Dreptul de a introduce noi puncte pe ordinea de zi (5%) – art.1172
• 15 zile de la publicarea convocării
• Ordinea de zi completată trebuie republicată cu 10 zile anterior AGA
• Problemă: modificarea ordinii de zi necesită aprobarea (majorității) AGA ?
 Dreptul de a reclama fapte cenzurabile (art.1641 LS)
• Numai dacă dețin 5%, atunci cenzorii şi auditorii interni sunt obligaţi să verifice
• Obligaţia cenzorilor de convocare AGA în caz de urgenţă şi întemeiere a reclamației
 Solicitarea expertizei judiciare de gestiune (10%)
• Pentru verificarea unor operaţiuni punctuale, nu a întregii gestiuni (art.136 LS)
 Dreptul de a introduce acțiune în despăgubiri în contra administratorilor sau
directorilor (5%) - art.1551 LS
 Dreptul de numire și revocare a administratorilor (metoda votului
cumulativ)
 Dreptul la vot. Excepții reale
 Principii (derivate din egalitatea titlurilor)
• Dreptul de vot este esenţa titlului (nu poate fi cedat separat de titlu)
• Universalitate / Proporţionalitate/ O acțiune=un vot/ Libertatea votului
 Excepţii reale
• Suspendarea dreptului de vot
 Pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadență (art.101 al.3
LS)
 Pentru investitorii care nu respectă anumite obligaţii legale pe piaţa de capital
– E.g. Nu declară depășirea unor praguri de deținere (e.g. 10%, 33%, 50%)
• Obligaţia de abţinere de la vot (art.126-127 LS)
 Acţionarul aflat în conflict de interese este “răspunzător de daunele produse
societăţii”, cu condiția ca fără votul său să nu se fi obţinut majoritatea)
– Problema reparării în natură a prejudiciului creat societăţii (anulare hotărâre AGA?)
• Acţiunile preferenţiale fără drept de vot
 Dreptul la vot. Excepții aparente
 O acţiune = un vot, un principiu neuniform în dreptul global al societăților
• Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul
constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Actul constitutiv poate limita numărul voturilor
aparţinând acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune (art.101 al.1și al. 2 LS)
• Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporţional cu numărul
acţiunilor pe care le posedă, cu excepţia prevăzută la art. 101 alin. (2)
 Rezultă că reducerea numărului de voturi pentru acționarii deținând peste un anumit prag este
acceptată, însă majorarea numărului de voturi pentru anumiți acționari (e.g. fondatorii
societății) este discutabilă
– In Frața vot dublu pentru acțiunile detinute de mai mult de 2 ani (L.225-123 Code de commerce).
Protecția stabilității puterii (controlului) în societate
 Convenţiile de vot
• O reglementare permisivă, din 2006 (art.128 LSC)
 Trebuie validate de jurisprudență numai dacă sunt conforme cu interesul social
• Interzise numai dacă acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii
de reprezentare (nulitate expresă)
 Votul prin reprezentare
 Mandatar poate fi orice persoană
• Liberalism - voting trust; proxy; contrar - restricţii în dreptul francez
• Cu excepţia membrilor consiliului, directoratului și a “funcţionarilor societăţii”, sub
sancţiunea nulității hotărârii
 Procurile se depun cu cel puţin 48 ore anterior şedinţei
• Sub sancțiunea ”pierderii dreptului de vot” (art.125 al.3 LS). Discutabilă opțiunea
legiuitorului pentru sancțiunea decăderii
 Formularul de procură propus de CNVM în anexă la Regulamentul
nr.6/2009 nu este un document fixat ca formă
• Importantă este respectarea conţinutului informațional al procurii, prevăzut la art.15 din
Regulament
 Problema mandatului în alb sau discreţionar
• Valabil dacă sunt specificate clar problemele asupra cărora se votează. Sa nu devina o
procură generală!
 C. Duțescu, op.cit., pp.274-286 ; S.P. Gavrilă, op.cit., pp.179-183, pp.261-276
 Drepturile patrimoniale. Drepturi de natură
financiară
 Dreptul la dividende
• Cota parte din profit care se plătește acționarilor (art.67 LS). Condiţii
 Să existe un profit real net la sfârşitul exerciţiului financiar, determinat potrivit legii
- Acţiunea societăţii în restituirea dividendelor plătite ilegal (prescripție 3 ani)
 Să se adopte o hotărâre ordinară de repartizare a profitului în dividende
• Data de referinţă este cea la care acționarii trebuie să fie înscrişi în
evidenţele societăţii sau ale registrului independent al acţionarilor ,
pentru a fi îndreptăţiţi să încaseze dividende (art.123 LS)
 Data de referinţă se stabileşte prin convocator şi poate fi anterioară cu mai mult de
60 de zile, datei ţinerii şedinţei AGA.
 În dreptul pieței de capital, prin derogare față de LS, identificarea acţionarilor care
urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi este ulterioară cu cel puţin 10
zile lucrătoare datei adunării generale a acţionarilor (art. 238 LPC)
– La societățile tranzacționate, data de referință servețte doar la identificarea acționarilor
care au dreptul să participe la AGA .Trebuie să fie ulterioară publicării convocatorului și
anterioară A.G.A. (Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 2)
 Alte drepturi patrimoniale
• Termen de plată: 6 luni de la aprobarea situaţiilor fianciare anuale
 Sub sancțiunea dobânzii legale sau prevăzute în actul constitutiv
 Drepturi de creanţă la lichidarea societăţii
• Emolumentul constă în bunurile (lichiditățile) rămase din patrimoniul
societăţii radiate, care revin acţionarilor (art.260 al.12 LS)
• Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-
ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii (art.256
LS)
 Acționarii: creditori reziduali sau subordonați (a se vedea și art.123 Legea
nr.85/2006)
 Drepturi de dispoziţie asupra titlurilor
• Înstrăinarea titlurilor (cesiune vs. negociabilitate / S.A. de tip închis)
• Ipoteci mobiliare asupra acțiunilor
 C. Duțescu, op.cit., pp. 474-508
 Exercitarea abuzivă a
drepturilor acţionarilor (I)
 Creaţie a jurisprudenţei
• Abuzul de majoritate : hotărârea adoptată contrar intereselor societăţii şi în scopul de a
favoriza membrii majorităţii în detrimentul membrilor minorităţii
• Abuzul de minoritate (de egalitate) : atitudinea contrară interesului general al societăţii,
prin faptul împiedicării unei operaţiuni esenţiale pentru aceasta, în scopul de a favoriza
propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalţi asociaţi
 Fundamentul teoretic
• Tradiţional - teoria abuzului de drept prin reunirea accepţiunilor sale obiectivă (exerciţiu
al dreptului de vot contrar scopului pentru care a fost legalmente recunoscut) şi
subiectivă (intenţia de a dăuna)
 Dreptul de vot este discreţionar. Dar nu poate fi exercitat arbitrar!
• Modern - teoria deturnării de putere (din potestativitatea dreptului de vot)
 Prerogativele juridice - drept subiectiv vs. putere
• Noua orientare (legislativă) - înspre noţiunile de bună-credinţă şi interes social
 Menţine în aparenţă bivalenţa naturii societăţii comerciale (contract vs. instituţie)
 Exercitarea abuzivă a
drepturilor acţionarilor (II)
 Fundamente de lege lata
• Art.1361 LSC: acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu
respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari
• Art.210 LPC: se interzice folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari... prin
recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea
drepturilor...şi prejudicierea deţinătorilor valorilor mobiliare. Deţinătorii valorilor
mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu
respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului
prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daune provocate
 Condiţii, de lege lata, ale abuzului de majoritate și de minoritate
• Rea-credinţă
 Numai aceasta face diferența dintre un abuz de putere și o decizie de afaceri gresită (prejudiciabilă
pentru societate, dar adoptată cu credința că este în mod rezonabil în interesul societății)
• Neconformitatea atitudinii cu interesul social
 Interesul social: o noțiune cu conținut variabil (interesele actionarilor/salariaților/
creditorilor/întreprinderii). Interesul comun, colectiv, al acționarilor de a beneficia de pe urma
prosperării sustenabile a întreprinderii societare
 Manifestări ale abuzului de majoritate (I)
 Constituirea de rezerve excesive
• Acţionarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv, nedistribuirea profitului net sub
formă de rezerve şi hotărăsc încorporarea acestuia în rezerve
 Abuzul este reţinut când profitul societăţii nu este destinat scopului comun (împărţirii),
constatându-se o tezaurizare excesivă a profitului de către societate, nejustificată din punct de
vedere economic şi care ascunde prosperitatea întreprinderii (societatea nu este ”bancă”)
 Majorări abuzive ale capitalului social
• Ridicarea sau limitarea dreptului de preferinţă la propunerea motivată a consiliului de
administrație (art.217 al.1 LS) de către adunarea acționarilor, cu cvorum special de 3/4
(drept comun), precum şi în cazul aportului în natură (art.240 LPC - piaţa de capital)
• Subscrierea ca aport în natură de bunuri neperformante, care nu sunt necesare realizării
obiectului de activitate
• Supraevaluarea aporturilor în natură vărsate de acționarii majoritari și participarea la
votul privind evaluarea aporturilor în natură, a acționarului majoritar care a vărsat
aportul (și a desemnat expertul evaluator)
 La S.A. nu există prevederi, în schimb la SRL lucrurile sunt tranșate la art.193 LS ”Un asociat
nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în natură”
 Manifestări ale abuzului de majoritate (II)
 Filializarea abuzivă a societăţii
• În mod activ: acţionarii majoritari constituie o filială, a cărei activitate scapă oricărei
influenţe şi oricărui control din partea acţionarilor minoritari din societatea mamă
 Majoritarii îşi vând participarea în societatea mamă la un preţ mult mai mare decât cel pe care
l-ar obţine minoritarii dacă și-ar vinde titlurile la prețul pieței
 Din rândul majoritarilor se desemnează administratorii filialei, cu remuneraţii excesive
• În mod pasiv: acţionarii majoritari sunt companii a căror filială este societatea
 Impun societăţii filiale sarcini inutile şi nerentabile din perspectiva intereselor acesteia, în
vederea asigurării suportului socităţilor mamă
 Constituie garanţii asupra activelor filialei în vederea obţinerii de credite de către societăţile
mamăsocietăţii masupradimensionate
 In general, o acţiune care nu constituie o manifestare legitimă şi firească a interesului de grup;
reprezintă profit pentru mamă si nu conferă nici un avantaj filialei, al cărei patrimoniu îl
afectează prin ignorarea interesului acesteia
 Revocarea abuzivă a administratorilor şi directorilor
 Art.1371 (4) LS: În cazul în care revocarea administratorilor (directorilor) survine fără justă
cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese
 Sancţionarea abuzului de majoritate (I)
 Principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului
• Consecința este anularea hotărârii adunării acţionarilor adoptată prin exercitarea
drepturilor cu rea-credinţă sau neconformă cu interesul social (art.15 NCC)
 exercitarea drepturilor cu rea credință este o chestiune ce ține în principiu de răspunderea civilă
delictuală, cu regimul juridic aplicabil, inclusiv aplicarea termenului general de prescripție. Însă
faptul solicitării anulării hotărârii AGA drept consecință a abuzului de drept ar trebui să urmeze
regimul special al nulității relative prevăzute de art.133 LS, inclusiv termenul special de prescripție
de 15 zile (abuzul este în sine o cauză de nelegalitate a hotărârii adunării) !
• Posibilitatea anulării unor clauze statutare prin care acționarul majoritar
 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 570 din 11 februarie 2010 http://www.scj.ro/SE%20rezumate
%202010/SE%20r%20570%202010.htm
Abuzul de majoritate este o formă a abuzului de drept care există mai ales atunci când deciziile
adunării generale a acţionarilor sunt luate cu intenţia de a-i prejudicia pe minoritari contrar
interesului general. Principiul majorităţii creează doar o prezumţie în sensul că voinţa majorităţii
echivalează cu voinţa socială. În concret, în cadrul voinţei sociale trebuie urmărit interesul social,
care la rândul său trebuie să coincidă cu interesul comun al acţionarilor. Abuzul de majoritate
există atunci când au fost reglementate obligaţii excesive, corelative dreptului de preemţiune, în
sarcina exclusiv a acţionarului minoritar şi în folosul exclusiv al majoritarului, încălcându-se
dreptul dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate asupra acţiunilor
 Sancţionarea abuzului de majoritate (II)
• Eficienţa limitată principiului reparării în naturăare. Anularea hotărârii şterge
efectele imediate ale conflictului dintre acționari, dar nu poate restaura
comunitatea de interese între aceștia
 Daune interese compensatorii în completare
• Este o acţiune socială prin care acționarii minoritari împrumută interesul social,
sau este o acțiune individuală a acţionarilor minoritari ?
 Acționarii majoritari ar fi cei obligați la plata daunelor, însă cine este creditorul
beneficiar – societatea sau acționarii minoritari reclamanți?
• Sunt dificil de evaluat şi ineficiente, pentru că interesul real al reclamanților
acționari minoritari este reparația în natură

 R. N. Catană, Dreptul societăților comerciale…, pp.107-160 (pentru întreg capitolul)

 Manifestări ale abuzului de minoritate (I)
 Abuzul negativ al minorităţii de blocaj (abuz de împotrivire)
• Împiedicarea realizării unei operaţiuni esenţiale pentru societate, vitale
pentru continuitatea activităţii societăţii
 Este vorba despre operațiuni în absența cărora s-ar ajunge la imposibilitatea
realizării obiectului de activitate, sub sancţiunea dizolvării societății
 Situaţie în care este legalmente obligatorie modificarea actului constitutiv
– Majorarea limitei legale minime a capitalului social (sub sancţiunea dizolvării)
– Reducerea ori reîntregirea capitalului când se constată pierderea unei jumătăţi din acesta
– Schimbarea sediului social pentru a se conforma unor constrângeri legale imperative
 Extinderea reţinerii abuzului la situaţiile în care operaţiunea nu este
legalmente obligatorie, însă “funcţionarea normală” a societăţii este
imposibilă în lipsa acesteia
– Operaţiunea împiedicată să fie singura posibilitate raţională de redresare a societăţii, de
continuare a activităţii ori să facă parte dintr-un ansamblu articulat de măsuri care să
conducă, în baza opiniei unui expert (judiciar), la concluzia că doar aceste măsuri pot
permite continarea funcţionării societăţii
 Manifestări ale abuzului de minoritate (II)
 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 4199 din 02. 12. 2010 (Curierul
Judiciar nr.12/2011)
În cazul în care interesele proprii ale acţionarilor nu mai coincid cu interesul general al
societăţii, iar acţiunile acestora urmăresc doar realizarea intereselor proprii, fiind încălcat
elementul esenţial de ordin psihologic al contractului de societate – affectio societatis (sic!)
… se ajunge la încălcarea interesului general al societăţii, ceea ce are ca efect împiedicarea
funcţionării societăţii şi în final dispariţia acesteia. În această situaţie devin funcţionale
dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990, a căror aplicare permite sancţionarea abuzului
acţionarilor, ca un ultim remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale
acţionarilor cu interesul general al societăţii.
 Abuzul pozitiv sau hărţuirea minoritară
• Un abuz procesual, de drept la acţiune
• Rolul social al minoritarilor este de a supraveghea, cu vigilenţă,
demersurile efectuate de puterea societară
• Exercitarea prerogativelor active de supraveghere şi control (cereri,
acţiuni, expertize, pretenţii la informare) prin deturnarea acestora de la
rolul de vigilenţă, nu serveşte interesul comun al asociaților (ca interes
social). Critica se transformă în dăunare, iar contestarea în hărţuire.
 Sancţionarea abuzului de minoritate (I)
 Daunele-interese, o sancţiune
• Inevitabilă: refuzul sau absenţa minoritarului determină grevarea societăţii de sarcini
financiare, pe care nu le-ar fi suportat dacă operaţiunea s-ar fi realizat (la timp).
Societatea va releva că a trebuit să recurgă la alte mijloace de finanţare, în special
împrumuturi, ale căror dobânzi aferente vor trebui suportate de asociatul culpabil
• Ineficientă: o pedeapsă pur patrimonială nu este suficientă într-o conjunctură în care
însăşi continuitatea întreprinderii depinde de realizarea unui act juridic şi nu de plata
unei sume de bani
 Substituirea prin justiţie a organelor sociale
• Aplicarea teoriei le jugement vallant acte nu este legală. Instanța nu se poate
substitui asociatului minoritar, hotărârea judecătorească nu poate ține loc de hotărâre
a asociaților
• Soluția discutabilă a jurisprudenței franceze: desemnarea unui mandatar judiciar ad-
hoc, care să se prezinte la întrunirea organului statutar şi să voteze prin reprezentarea
asociatului obstrucţionist
 Sancţionarea abuzului de minoritate (II)
 Suspendarea judiciară a drepturilor de vot ale asociatului minoritar
• Conform art.79 şi art.127 din Legea nr.31/1990, asociaţii şi acţionarii care, într-
o operaţiune determinată, au interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua
parte la nici o deliberare sau decizie privind acea operaţiune, fiind obligaţi să se
abţină. Cvorumul în vederea întrunirii legale a adunării asociaților nu ar trebui
să cuprindă și partea din capital a asociatului recalcitrant
 Excluderea (remediu) a asociatului minoritar
• Aparent (şi conform jurisprudenţei actuale) contestabilă, datorită abordării
restrictive, limitative a cauzelor excluderii
• Admisibilă, sub condiţia repetabilităţii şi gravităţii comportamentului
acţionarului minoritar, întrucât acesta nu mai poate pretinde că are dreptul
intangibil de a rămâne în societate, atâta timp cât însăşi prezenţa lui împiedică
perenizarea, continuitatea întreprinderii societare