Tema 17

ALIMENTAŢIA ANIMALELOR DE BLANĂ

ŞI CARNIVORILOR ŞI DOMESTICE

17.1.Alimentaţia iepurilor de casă

17.2.Alimentaţia animalelor de blană

17.3.Alimentaţia carnivorilor
domestice (câinilor și pisicilor)
 17.1.Alimentaţia iepurilor de casă
Iepurii de casă sunt rozătoare monogastrice, erbivore şi au
cecumul dezvoltat. O caracteristică deosebită o prezintă
cecotrpofia.
Cecotrofia reprezintă un fenomen ce constă în aceea, că
iepurele elimină două tipuri de excremente – crotine tari şi moi
(cecotrofe). Crotinele moi sunt reingerate de către iepuri. Cele
două tipuri de crotine se deosebesc prin aspect şi compoziţie
chimică. Crotinele moi conţin 32,3% PB şi 28,5% CB, iar cele tari
respective 10,7% PB şi 51,1% CB.
Cecotrofele sunt constituite în mare parte din corpuri
microbiene, se formează şi sunt eliminate în jurul amiezei.
Cecotrofele sunt prinse cu gura în momentul expulzării din anus şi
înghiţite fără masticaţie. Ajunse în stomac, sunt lent desfăcute
prin mişcarea pereţilor stomacali, se amestecă cu nutreţurile
ingerate, apoi trec prin pilor în intestin.
În stomac secreţia gastrică este continuă (pH – 2,0) ce
determină necesitatea ca iepurele să ingere aproape continuu fie
furaje, fie cecotrofe (şi ca tampon).
Cerinţele de hrană diferă în funcţie de vârstă, sex, masă vie,
starea fiziologică, anotimpul anului.
 17.2.Alimentaţia animalelor de blană
Alimentaţia nutriilor . Nutriile sunt erbivore, rozătoare semiacvatice, consumă
furaje vegetale (voluminoase şi concentrate).
Aparatul digestiv: cavitatea bucală, dinţi puternici, buzele se închid în spatele
dinţilor, glande salivare bine dezvoltate, faringe, esofag, stomac, intestin subţire,
intestin gros (cecum şi colon).
Cecumul este mare, are o microfloră bogată şi echilibrată, care permite digestia
celulozei, iar acizii graşi rezultați asigură în mare măsură necesarul de energie.
Nutreţurile utilizate: fânul de lucernă, morcovul, sfecla, silozul, bostănoasele,
coceni de porumb, vrejurile de leguminoase, paiele, nutreţurile verzi, plante acvatice
(rogoz, stuf, trestie), deşeuri din grădinile de legume.
Structura raţiei: concentrate – 20 – 40%, suculente – 40 – 75% iarna şi 15-35%
concentrate, 50– 75% suculente vara. Nutreţurile fibroase şi grosiere 15 - 20%.
Sarea de bucătărie 0,3 – 0,6% şi alte minerale 1,0 – 1,5%.
În perioada de pregătire către montă pentru femele cele mai indicate sunt fânul
de lucernă, morcovul şi lucerna verde. Celuloza trebuie să fie între 22 și 28 g/zi.
În primele 2 luni de gestație rațiile sunt constituite din fân 35 – 40 g, rădăcinoase
250 - 300g, un amestec din concentrate 170 -230 g şi 5 – 10 g făinuri animaliere. Vara
sunt folosite nutrețurile verzi cca 350 g/zi şi concentrate 130-175 g, făinuri animaliere
5 – 10 g, sare 1,5 g.
În a doua perioadă de gestaţie: rădăcinoase 275 – 325 g, concentrate 200 – 250 g,
făinuri animaliere 7-15g, fân sau făină de fân – 40-45 g, sare – 1,5 g iarna; vara
nutreţuri verzi 275 – 325 g, concentrate 200 – 250 g, făinuri animaliere 7 – 15 g, sare
1,5 g.
 Cerințele nutritive a iepuroaicelor în lactație variază cu
vârsta, masa corporală, şi cu numărul de pui alăpta ți. Imediat
după fătare nutria nu trebuie să primească nici un fel de furaj.
Apa de băut – la discreție.

În perioada de lactaţie: rădăcinoase 250 – 300 g, concentrate

170 – 230 g, făinuri animaliere – 7-15 g, fân sau făină de fân – 30 -
35 g, sare – 1,5 g - iarna; nutreţuri verzi 250 – 300 g, concentrate
170 – 230 g, făinuri animaliere 7 – 15 g, sare 1,5 g – vara.

În primele zile după fătare puii de nutrie se hrănesc cu laptele

matern. Cu cca 5 zile de la fătare începe furajarea suplimentară
cu făinuri de cereale, şroturi, lapte praf, săruri minerale şi fânul
la discreţie.

Tineret 4-6 luni: grăunţe de graminee 100-130 g, boabe de

leguminoase şi şroturi 5-8 g, făinuri animaliere - 5-7 g, fân sau
făină de fân – 14-18 g.
 17.3.Alimentaţia carnivorilor
domestice (câinilor și pisicilor)
Carnivorele domestice sunt animale monogastrice, omnivore.
Pereţii stomacului sunt foarte elastici, oficiul cardia este lung şi
permite o revenire a alimentelor spre cavitatea bucală.
Procesul de digestie propriu-zis se realizează în intestinul subţire,
proteinele încep a fi digerate în stomac. În intestinul gros, flora
bacteriană, digeră proteinele şi celuloza. Amidonul crud sau prost
preparat nu poate fi digerat sau absorbit, apar tulburări.
Aparatul digestiv al câinelui este mai eficient decât al pisicii.
Pisica realizează o bună prelucrare mecanică a hranei, câinele
înghite alimentele fără a le mesteca în prealabil.
În hrana câinilor şi a pisicilor se folosesc nutreţuri de origine
animală şi vegetală:
- carne, subproduse de abator, peşte şi subprodusele sale, lapte,
brânzeturi, ouă, grăsimi.
- grâu (sub formă de pâine), orez, porumb – preparate, legume, fructe,
ceapă, usturoi, iarbă
- resturi culinare, ciocolată, bomboane, oase, drojdii.
- alimente preparate pe scara industrială în trei variante: umede (70-
80% apă), semiude (30-50% apă), uscate.
Echilibrarea raţiilor se face după următorii indicatori: EM, PB, GB,
SEN, minerale, vitamine.
 Normele de hrană depind de: vârstă, rasă,
sex, starea fiziologică, individualitate, activitatea
fizică, anotimpul anului.

Structura raţiilor pentru câini (tip manager):

carne slabă 35-45%, cereale şi pâine – 10-40%,
legume 15-30%, adaosuri (ulei, drojdii, minerale,
vitamine) – 7-10%.

Structura raţiilor pentru pisici (tip manager):

carne slabă 50-60% (sau peste slab 50-55%),
cereale preparate 15-25%, legume 15-25%,
adaosuri (ulei, drojdii, minerale, vitamine) 6-10.
La 1 kg SU ingerată – 2,5 l apă.