Tema 16

ALIMENTAŢIA
CABALINELOR
16.1. Particularităţile de digestie şi
valorificare a substanţelor
nutritive de către cabaline

16.2. Alimentaţia iepelor

16.3. Alimentaţia armăsarilor

16.4. Alimentaţia tineretului cabalin

16.5. Alimentaţia cailor de muncă

 16.1. Particularităţile de digestie şi valorificare
a substanţelor nutritive de către cabaline
Cabalinele sunt animale erbivore, nerumegătoare, au o serie de
particularităţi anatomo – fiziologice ce le fac pretenţioase la condiţiile de
hrănire.
Furajele şi lichidele sunt preluate prin participarea activă a buzei
superioare, iar fragmentele mici şi concentratele cu ajutorul limbii şi
buzelor.
Nutreţurile celulozice mărunţite incomplet se reţin în cavitatea
bucală, între arcadele dentare şi obraji, fiind readuse de mai multe ori între
tablele dentare cu ajutorul limbii şi musculaturii obrajilor, pentru a fi tăiate
mărunt.
Stomacul are un rol mai pronunţat de mărunţire decât în digestia
chimică.
În stomac fibroasele şi suculentele se stratifică la pereţi(pe marea şi
mica curbă), iar concentratele la mijloc. Din acest motiv, pentru a se
realiza o bună digerare a concentratelor se recomandă ca adăparea să se
facă înaintea administrării acestora.
Prezenţa nutreţurilor celulozice este obligatorie – 16-20% din SU. Este
dezvoltat foarte bine cecumul, unde are loc fermentaţia.
În hrana cabalinelor ponderea o au fânul şi concentratele: fânul 40-
80%, grosiere 10-12%, suculente 10-20%, concentrate 15-50%, nutreţuri
verzi 20-80%. Se administrează – fibroasele, suculentele, apa şi la urmă
concentratele.
 16.2. Alimentaţia iepelor

În primele 2-3 luni ale gestaţiei, iepele sunt folosite la

tracţiune şi ca urmare raţiile trebuie să asigure substanţele
nutritive necesare pentru efortul ce trebuie efectuat. În
ultima treime a gestaţiei iepele au cerinţe mari de hrană. În
această perioadă, la necesarul de întreţinere exprimat în
UN se adaugă 2 – 3 UN pentru sporul de gestaţie şi pentru
fiecare UN din raţie trebuie să se asigure 100 – 110 g PD, 6
– 7 g Ca, 5 – 6 g P şi 20 – 25 mg caroten.

Raţiile în prima perioadă de gestaţie trebuie să

conţină: fân 6-8kg, siloz 5-8kg, sfecla, morcovul 4-5kg,
nutreţ verde 40kg, concentrate 2-4kg.
În perioada de lactaţie iepele primesc: fân 10-
14kg, suculente 10-15kg, concentrate 2-5kg şi 45-60kg
(dacă se foloseşte la muncă nutreţul verde 20-25kg, se
adaugă 4-5kg fân şi 2-3kg concentrate).
 16.3. Alimentaţia
armăsarilor
Alimentaţia armăsarilor trebuie să permită menţinerea lor în
condiţie de reproducţie.
Se deosebesc trei perioade:
•repaus,
•pregătirea pentru montă
•perioada de montă.
În perioada de repaus se folosesc la tracţiune sau la călărie.
Normele de hrană în perioada pregătirii sezonului de montă şi
montei se schimbă în funcţie de intensitatea folosirii la montă. Pentru
fiecare UN din raţie trebuie să se asigure 120 – 130 g PD, 6 – 7 g Ca, 4 – 5
g P şi 50 mg caroten.
În perioada de pregătire pentru montă raţia constă din fân 10kg,
suculente 3-8kg, nutreţ verde 20-25kg, concentrate 3-6kg.
În perioada de montă – adăugător: ouă crude de găină, lapte
smântânit 2-4kg, făină de carne 0,2-0,4kg. În amestecul de concentrate
trebuie să predomine ovăzul (peste 50%).
Structura, % Iarna Vara
Fibroase 35-40 10-15
Suculente 15-10 -
Verzi - 40-25
Concentrate 50-60 50-60
Pentru armăsari de mare valoare este recomandabil să se
folosească nutreţuri combinate granulate sau brichetate.
 16.4. Alimentaţia tineretului cabalin
De la naştere până la înţărcare, mânzul se ţine, de regulă,
împreună cu mama lui.
În primele 3-4 săptămâni după naştere, laptele matern, inclusiv
colostrul, este singurul aliment care trebuie să asigure cerinţele de
întreţinere şi de creştere ale mânzului. În primele săptămâni mânzul suge de
30 – 50 ori pe zi, apoi frecvenţa suptului scade la 15 – 20 ori şi se reduce
treptat pe măsură ce creşte consumul altor nutreţuri.
La tineretul cabalin orfan laptele matern poate fi înlocuit cu
lapte de vacă diluat în apă fiartă + puţin zahăr. În alăptarea artificială
cantitatea zilnică de lapte se măreşte treptat, începând cu 4 – 5 l în prima
săptămână, ajungând la 6 – 7 l în a doua şi la 10 – 12 l până la 1 – 1,5 luni.
De la vârsta de 3-4 săptămâni: amestec de concentrate – 200-400g care
treptat se majorează, fân, nutreţ verde.
La înţărcare ( cca 5-6 luni) tineretul poate consuma 1,5-2,0 kg fân, 10-
12kg nutreţ verde, 3-4kg concentrate.
O caracteristică a procesului de creştere a mânjilor este marea sa
intensitate, ceea ce face ca mânjii să-şi dubleze greutatea în prima lună
după naştere, iar la înţărcare să aibă o greutate de cca. 5 ori mai mare
decât cea de la naştere (250 – 350 kg). Potenţialul de creştere al mânjilor
este cel mai ridicat până la vârste de 1 an, vârstă până la care se realizează
cca. 70 % din greutatea animalului adult.
La vârsta de 8-9 luni: fân 3-5kg, suculente 3-5kg, concentrate 3-4kg.
Vara nutreţuri verzi + concentrate.
La vârsta 15-20 luni: 6-12kg fân, 2-3kg concentrate. De la vârsta de 2-3
ani se folosesc la muncă.
 16.5. Alimentaţia cailor de muncă
Efortul depus determină sporirea cerinţelor de hrană, în primul rând
de energie, ca rezultat al creşterii activităţii muşchilor scheletici şi în mai
mică măsură datorită intensificării circulaţiei ţi respiraţiei.
Normele de hrană depind de masa corporală şi de efortul
efectuat.
Raţia: fân 10-12kg, 8-10kg siloz, 10-15kg rădăcinoase, 6-8kg cartofi,
nutreţ verde 40-50kg. Concentratele în funcţie de efort 3-8kg/zi.
În perioada de lucru, hrana se administrează în cel puţin 3 tainuri:
dimineaţa înaintea ieşirii la muncă, în pauza de la prânz şi respectiv, după
terminarea programului de lucru. În tainul de dimineaţă se dau mai ales
concentratele şi fânul, la prânz concentrate, iar seara în special nutreţuri
de volum (inclusiv celulozice).

Efort Efort
Structura raţiei: Efort uşor Repaus
mediu intens
Concentrate 25-30 35-45 50-55 10-20
Fibroase,
60-65 50-45 40-35 35-40
grosiere
Suculente 15-5 15-5 10-5 20-25