Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T.

Popa„ Iași
Specializarea- Asistență Medicală Generală
Disciplina- Puericultură

Infecția cu Virusul Papiloma Uman

Filipiuc Silviu
Iulian
Tataru Mădălina-
Cristina
Definitie

 Human Papilloma Virus (HPV) este un virus din familia papilomavirusurilor care
afecteazã omul, având tropism pentru tegumente și mucoase (gât, gurã,
picioare, degete, unghii, anus si col uterin)

 Au fost descoperite pânã în prezent peste 100 de tipuri de HPV, 40 dintre

acestea putând afecta zona genitalã.
 Clasificarea HPV
 Supergrupa A cuprinde marea majoritate a tipurilor de Papilomavirus ce produc infecţii la om
şi pot fi clasificate astfel:

 genotipuri cu potenţial oncogenic, numite HPV cu risc înalt:16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52,
56, 58, 59, 68, 69, 73 sunt tipuri cu muco-tropism, ce induc :
• neoplazia cervicală intraepitelială,
• carcinom cervical, vulvar, vaginal, anal, penian, dar şi la nivelul cavităţii bucale, a gâtului,
esofagului, laringelui.
• dintre cele 15 tipuri HPV cu risc înalt cunoscute, genotipul 16 şi 18 sunt cauza a 64% din
cazurile de cancer al colului uterin
 Clasificarea HPV

 genotipuri fără potenţial oncogenic, numite HPV cu risc redus: 6 şi 11; infectează de
asemenea mucoasele, cauză a:
• condiloamelor – în zona anogenitală, la nivelul laringelui şi a conjunctivei
• verucilor genitali plate.

 genotipuri ce produc infecţii cutanate: 2, 3, 7, 10, 28, 57, 63

• negi cutanaţi comuni (Verrucae vulgaris) localizaţi la nivelul mâinilor, degetelor
şi genunchilor
• negi la nivel plantar (Myrmecias)
• negi plaţi (Verrucae plana), la nivelul mâinilor şi a feţei.
 Semnele și simptomele de infecție cu HPV
 În majoritatea cazurilor, infecția cu HPV nu dã semne sau simptome vizibile.

 în 90% din cazuri, sistemul imunitar al organismului distruge HPV în termen de 24 de

luni. Este imposibil de determinat care dintre persoanele infectate urmeazã sã
dezvolte probleme de sãnãtate, inclusiv cancer. Anumite tipuri de HPV pot determina
veruci genitale atât la bãrbați cât si la femei. Într-un procent mic de cazuri, pacienții
pot dezvolta veruci la nivelul cãilor respiratorii superioare (papilomatoză respiratorie
recurentã).
 Unele tipuri de HPV pot modifica structura celulelor din organism, acestea putând în
cele din urmã sã devinã canceroase, ducând la cancer de col uterin, printre altele.
Tipurile de HPV care cauzeazã veruci genitale sunt diferite de cele cauzatoare de
cancer.
 Tipurile 16, 18, 33, 35, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73, si 82 pot cauza cancer - sunt
cancerigene si cu transmitere sexualã; ele pot duce în cele din urmã la dezvoltarea:
 Neoplaziei cervicale intraepiteliale cancer de col uterin
 Neoplazie intraepitelialã analã (AIN) - cancer anal
Tipuri de virus HPV si semnele si simptomele sau bolile cu care se asociazã:
 2, 7 - verucile comune care afecteazã, în general, degetele, mâinile si zonele din
jurul unghiilor. În majoritatea cazurilor singura lor problemã este aspectul lor. Cu
toate acestea, ele pot sângera uneori; unii pacienți pot prezenta dureri, dar acest
lucru este neobisnuit.

 1, 2, 4, 63 - negii plantari. Mici leziuni care apar pe tãlpile picioarelor; aratã de

obicei ca o conopidã, cu hemoragii foarte mici (petesii), sub piele. Când sunt
zgâriate ele pot sângera. Pacientii pot prezenta durere la mersul pe jos sau
ortostatism prelungit. Ele pot fi similare bãtãturilor sau calusurilor.
 3, 8, 10 - negi plați. De cele mai multe ori se manifestã prin leziuni plate, care sunt
mai pigmentate decât pielea din jurul lor. Ele pot apãrea pe genunchi, coate,
încheieturi, mâini, gât sau fațã afectând de obicei adulții tineri, adolescenții si copiii
mici.

 6, 11, 42, 44 si altele - veruci anogenitale, frecvent conopidiforme. La femei apar, de

obicei, pe vulvã, dar pot fi, de asemenea, gãsite si în vagin, pe colul uterin si aproape
de anus. La bãrbati, ele pot apãrea în jurul anusului, și pe scrot. Acestea sunt rareori
dureroase și de obicei nu cauzeazã disconfort.

 6, 16, 18, 31, 53, 58 - leziuni anale.

 Factorii de risc în infecția HPV
 Comportamentul sexual – este cel mai important factor de risc; probabilitatea de a intra
în contact cu HPV și în consecințã de a se infecta crește direct proporțional cu numãrul
de parteneri sexuali.
 Contactul intim cu un partener care a avut relații sexuale cu mai multe persoane
crește, de asemenea, riscul.
 Vârsta tânãrã - copii si adolescenții sunt mai susceptibili la veruci comune. Desi negii
plantari pot afecta adultii, ei sunt mai frecventi la copii. Adolescenții și adulții tineri au
mai multe șanse de a dezvolta veruci genitale.
 Compromiterea sistemul imunitar - oamenii cu sistem imunitar incompetent au o șansã
mai mare de a se infecta cu HPV. Exemple sunt pacienții care sunt HIV-pozitivi, pacienții
care au suferit transplant de organe si se aflã în tratament medicamentos
imunosupresor, cei care au primit chimioterapie sau cei cu diabet zaharat care nu-și
controleazã boala în mod corespunzãtor.
 Leziunile tegumentare - în cazul în care pielea prezintã soluții de continuitate, șansele
de contactare a unei infectii HPV sunt crescute. Persoanele care obisnuiesc sã îsi roadã
unghiile au de asemenea un risc crescut de a dezvolta negi periunghiali.
Cauzele infecției HPV
 Virusul HPV, de obicei, intrã în corpul uman prin solutii de continuitate la nivelul
epidermului si mucoaselor (incizii, abraziuni).

 Principalul mod de transmitere este prin contact direct. Transmiterea HPV genital se
produce prin contact sexual (vaginal, oral si anal). Sexul oral poate duce la infectarea
regiunilor orofaringiene si a cãilor respiratorii superioare.

 Transmiterea verticalã de la mamã la fãt a HPV-ului în timpul nasterii este posibilã, dar
acest lucru este rar. Atunci când aceasta se produce, sunt afectate sistemul respirator
superior sau organele genitale ale nou-nãscutilor.

 Schimbul de obiecte contaminate este un mod mult mai putin întâlnit de transmitere a
HPV de la o persoanã la alta. Contactul deget – sfera genitalã este o cale de transmitere
posibilã, dar nu una majorã.
 Diagnosticarea infectiei cu HPV
 Diagnosticul poate fi pus cu usurintã prin vizualizarea directã a leziunilor din sfera genitalã. În
cazul în care acestea nu sunt vizibile, se pot folosi urmãtoarele teste de diagnostic:

 Test Babes - Papanicolau - un esantion de celule de la nivelul colului uterin (endo si exocol) si
vaginului sunt colectate si trimise la laborator. Acest test poate determina modificãrile celulare,
o structurã anormalã sugerând existenta unui risc mai mare de a dezvolta cancer.

 Testul ADN este folosit în vederea detectării tulpinilor cu risc crescut pentru neoplasmele
genitale. Sunt recoltate celule de la nivelul cervixului vaginal cu periute abrazive si trimise în
vederea analizei în laborator. Un studiu a emis ipoteza conform cãreia testarea ADN HPV este
recomandatã femeilor cu vârsta peste 30 de ani.

 Testul cu solutie de acid acetic se realizeazã aplicând acid acetic în zona genitalã. Dacã
infectia cu HPV este prezentã, zonele infectate se coloreazã in alb (epiteliu acetoalb). Unele
leziuni plate sunt dificil de detectat. Acest test vine în ajutorul stabilirii diagnosticului de cãtre
doctor.
 Optiuni terapeutice în infectia HPV
 În ceea ce priveste tratarea HVP-ului, nu existã tratament radical specific. Cu toate astea, în cele
mai multe din cazuri infectia se remite de la sine. Unii specialisti considerã totusi cã eliminarea de
cãtre sistemul imun nu se face în totalitate, ci doar rãmâne nedetectabil. Este dificil de apreciat
dacã în aceste cazuri individul este în continuare infectios sau nu.

Optiunile terapeutice sunt urmãtoarele

A. Metode chimice:
1. Topice
2. Injectabile
B. Metode fizice:
1. Electrocoagulare
2. Laser CO2
3. Crioterapia
C. Imunoterapia
1.Interferonul
2. Imiquimod
Metode distructive

 PODOFILINA
 PODOFILOTOXINA
 5FLUOROURACIL
 ACID TRICLORACETIC
 ACIDUL SALICILIC
Metode fizice:

 1. Electrocoagulare – sub anestezie localã sau generalã; se poate utiliza în

sarcinã; risc de infecție și hemoragie, dezvoltã cicatrici vicioase și posibile
stenoze anale.

 2. Laser CO2 –defocalizat, permite un baleiaj perilezional, vaporizant

leziunile și ducând la o cicatrizare rapidã net superioarã electrocoagulãrii.

 3. Crioterapia – nu necesitã anestezie, se poate utiliza în sarcinã; se poate

repeta; aplicare 30-50 secunde cu regresia condiloamelor în 1-2 sãptãmâni;
este eficace când leziunile sunt mici și multiple, mai ales pe verucile interne
(meat).
C. Imunoterapia:

 1. Interferonul – antiviral, imunomodulator, antiproliferativ, injectat direct

intralezional.

 2. Imiquimod (Aldara) – imunomodulator, modificã rãspunsul imun prin

aplicare localã eliberând citokine de cãtre mononucleare si limfocite: IFN
gama, TNF, IL. Nu are actiune directã antiviralã, nu se aplicã perianal,
uretral, vaginal, cervical, rectal si nu se cunosc efectele aplicãrii în sarcinã.
Se prezintã sub formã de cremã 5%.
Profilaxia HPV

 Prevenirea verucilor comune este dificil de realizat.

 Verucile plantare pot fi evitate prin meținerea extremitãților inferioare într-un mediu
curat și uscat. Se recomandã purtarea șosetelor curate și evitarea mersului în
picioarele goale în jurul piscinelor sau vestiarelor sportive publice.

 Verucile genitale recunosc ca factori de risc infidelitatea în cuplu, parteneri sexuali

multipli precum și contactul sexual neprotejat (cu metode de barierã). Folosirea
prezervativului reduce riscul de infecție, dar nu oferã protecție completã.
Abstinența totalã de la orice contact genital și monogamia reciprocã pe durata
întregii vieți reprezintã singurele metode eficiente de prevenire a infectiei HPV
Vaccinarea

 Vaccinarea se face in scop profilactic, adică este folosit în prevenirea infecției.

 Vaccinul nu vindecă cancerul de col uterin, nu poate vindeca o infecție cu Human

Papilloma Virus (HPV) deja aparută. Deasemenea nu exclude posibilitatea, e
adevarat mult mai rară, a dezvoltării unui cancer de col uterin produs de o altă
cauză decât infectia cu virusul Papilloma Uman.

 Pe piata din Romania este folosit vaccinul Gardasil 9

 Cel mai folosit vaccin este Gardasil 9 ce contine 9 tipuri de hpv tipurile HPV 6, 11,
16,18, 31, 33, 45, 52 și 58
Vaccinarea
 Vaccinul este o suspensie injectabilă disponibilă în flacoane sau seringi
preumplute.
 De obicei, vaccinul se administrează în conformitate cu o schemă de
administrare cu două doze sau cu trei doze, pentru bărbați și femei cu vârste
cuprinse între 9 și 14 ani, și cu o schemă de administrare cu trei doze pentru
bărbați și femei cu vârsta peste 15 ani.
 Pentru o schemă de administrare cu două doze, a doua doză trebuie
administrată în interval de 5 - 13 luni de la prima doză.
 Pentru o schemă de administrare cu trei doze, a doua doză trebuie administrată
la două luni după prima, iar a treia doză la patru luni după a doua. Trebuie făcută
o pauză de cel puțin o lună între prima și a doua doză și de cel puțin trei luni
între a doua și a treia doză, iar toate dozele trebuie administrate în interval de
un an.
 Vaccinul se administrează prin injecție intramusculară, de preferință în umăr sau
în coapsă.
 Vaccinul se poate obține numai pe bază de rețetă.
Mod de administrare

 Vaccinul trebuie administrat prin injectare intramusculară. Locul de

injectare preferat este în regiunea deltoidă a braţului sau înregiunea
antero-laterală superioară a coapsei.

 Gardasil9 nu trebuie injectat intravascular, subcutanat sau intradermic.

Vaccinul nu trebuie amestecat în aceeaşi seringă cu niciun alt vaccin şi
soluţie
Contraindicaţii

 Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi

 La persoanele care prezintă hipersensibilitate după administrarea anterioară de

Gardasil9 sau Gardasil/Silgard nu trebuie să se administreze ulterior Gardasil9
 
 Vaccinarea trebuie amânată la persoanele diagnosticate cu o boală febrilă acută
severă. Cu toate acestea, prezenţa unei infecţii minore, cum este o infecţie uşoară a
tractului respirator superior sau febra cu valori mici, nu reprezintă o contraindicaţie
pentru imunizare.
 Ca încazul oricărui vaccin, este posibil ca vaccinarea cu Gardasil9 să nu asigure
protecţia tuturor persoanelor vaccinate.
 Vaccinul asigură protecţie numai împotriva afecțiunilor determinate de tipurileHPV
din componenţa vaccinului. De aceea, trebuie continuate măsurile de precauţie
adecvate împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
 Vaccinul este destinat doar pentru utilizare profilactică şi nu prezintă niciun efect
asupra infecţiilor cu HPV active sau bolii clinice instalate.
 Nu s-a demonstrat că vaccinul are un efect terapeutic. De aceea, vaccinul nu este
indicat pentru tratamentul neoplasmului cervical, vulvar, vaginal și anal,al leziunilor
displazice cervicale, vulvare, vaginale și anale de grad înalt sau al verucilor genitale.
De asemenea, el nu este indicat pentru prevenirea progresiei altor leziuni deja
instalate determinate de HPV.
 Gardasil9 nu previne leziunile determinate de unul dintre tipurile de HPV prezente în
vaccin la persoanele infectate cu acel tip de HPV la momentul vaccinării.
 Studii de monitorizarepe termen lung sunt în curs de desfăşurare înprezent,
pentru a determina durata perioadei de protecţie

 Datele studiilor clinice demonstrat o eficacitate si imunogenitate foarte buna.

 Vaccinurile utilizate pentru prevenirea infrectiei cu Human Papilloma Virus

(HPV) asigura protectie de 100% impotriva leziunilor precanceroase provocate
de virusul Papilloma Uman tipurile 16 si 18.

 De asemenea, datele studiilor au aratat faptul ca vaccinarea asigura protectie

sustinuta de 100 %, pana la 5 ani dupa vaccinare.

 Studii in desfasurare vor furniza date despre protectia pe termen lung conferita
de vaccinarea impotriva HPV.