CAPITOLUL 6

IMPOZITUL PE
VENITURILE
MICROÎNTREPRINDERILOR

1
 O problemă aparte a fiscalităţii directe din
România se referă la impozitarea veniturilor
microîntreprinderilor. Astfel, urmărindu-se
crearea unui climat de afaceri mai propice
pentru societăţile comerciale de mici
dimensiuni, cu începere de la 1 septembrie
2001, s-a renunţat la perceperea de la acestea
a impozitului pe profit şi a fost promovată
impunerea veniturilor înregistrate, cu o cotă
redusă, de numai 1,5%.

2
 În actul normativ de instituire a acestui sistem de
impunere (O.G. nr. 24/2001), microîntreprinderile
au fost definite ca fiind acele persoane juridice
române care, la data de 31 decembrie a anului fiscal
precedent, îndeplineau cumulativ următoarele 4
condiţii:
a)erau producătoare de bunuri materiale,
prestau servicii şi/sau desfăşurau activităţi de
comerţ;
b)aveau de la 1 până la 9 salariaţi;
c)au realizat venituri reprezentând echivalentul în
lei de până la 100.000 euro;
d)capitalul social era deţinut de alte persoane
decât statul, autorităţile locale şi instituţiile
publice.
3
 Potrivit Codului Fiscal în vigoare de la 1 ianuarie
2016, microîntreprinderea este definită ca fiind
persoana juridică română care, la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent, îndeplinește
cumulativ următoarele 5 condiții:
a)a realizat venituri din activități economice
desfășurate în alte domenii decât cel bancar, al
asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital (cu
excepția persoanelor juridice care desfășoară
activități de intermediere în aceste domenii), al
jocurilor de noroc, precum și cele ale explorării,
dezvoltării și exploatării zăcămintelor petroliere și
gazelor naturale;
4
b) peste 80% din veniturile totale realizate sunt din
activități economice diferite de cele de consultanță
și management;
c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul
în lei a 100.000 euro (la cursul de schimb valabil la
închiderea exercițiului financiar în care s-au
înregistrat veniturile);
d) capitalul social este deținut de alte persoane decât
statul și unitățile administrativ-teritoriale;
e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare,
înregistrată în Registrul Comerțului sau la
instanțele judecătorești.
5
 În actul normativ de instituire în anul 2001 a
acestui sistem de impunere, la litera b a fost
înscrisă condiția de a avea „de la 1 până la 9
salariați”.
Prin această condiție și „pragul” de 100.000
euro (de la litera c) a fost vădită accepţiunea că
societăţile comerciale în cauză au dimensiuni
foarte, foarte mici.
Fără îndoială, în domeniul fizicii, cuvântul
„micro” are semnificaţia unor dimensiuni
extrem de reduse.
6
Dar această semnificaţie nu trebuia să
devină reper pentru legislaţia economică,
prin care să fie promovate asemenea
restricţii dimensionale pentru societățile
comerciale!
În acest context, am apreciat şi apreciem și
acum că aceste două condiţii au avut în
vedere dimensiuni mult prea reduse, în
raport cu ceea ce ar putea să reprezinte
autentice societăţi comerciale integrate
într-o economie de piaţă funcţională, de
tip concurenţial.
7
De aceea, noi am menționat încă în
anul 2001, că nu s-ar fi exagerat dacă,
în loc de 9 salariaţi, s‑ar fi considerat
50, şi dacă, în loc de 100.000 euro, s‑ar
fi acceptat limita de 1.000.000 euro
(adică venituri în sumă de circa
4.760.000 lei pe an – la nivelul anului
2019 sau de aproximativ 83.334 euro
pe lună).

8
 Între timp, asieta acestui impozit a suferit
mai multe modificări, dar cea mai
importantă modificare a fost cea referitoare
la cota de impozit – care a fost dublată,
ajungând la 3%.
Această cotă de 3% s-a menţinut timp de
doi ani fiscali succesivi, începând cu anul
fiscal 2004 până în anul fiscal 2015 inclusiv,
și a fost valabilă şi pentru anii fiscali 2016,
2017, 2018 și 2019, dar numai pentru
microîntreprinderile care nu au salariați.
9
 Până la 1 februarie 2013, impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor a fost
opţional, în sensul că microîntreprinderile
plătitoare de impozit pe profit puteau să
opteze pentru plata acestui impozit, dacă
îndeplineau cele 4 condiţii înscrise în actul
legal de instituire a acestui tip de impozit –
dacă nu au mai fost plătitoare ale acestui
impozit. Opţiunea trebuia exercitată în
scris până la finele primei luni după data
îndeplinirii cumulative a celor 4 condiţii.
10
 O persoană juridică română care era nou-
înfiinţată putea opta pentru plata impozitului
pe veniturile microîntreprinderilor – începând
cu primul an fiscal al funcţionării, dacă la data
înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului
era îndeplinită condiţia menţionată la litera d
(capitalul social să fie deținut de alte persoane
decât statul, autoritățile locale și instituțiile
publice ) , iar în termen de 60 de zile inclusiv
de la data înregistrării era îndeplinită şi
condiţia menţionată la litera b (aveau de la 1
până la 9 salariați) .
11
 Începând cu anul fiscal următor
celui în care nu mai îndeplinea una
din cele 4 condiţii anterioare,
microîntreprinderea nu mai putea
aplica acest sistem de impozitare,
fiind obligată „să opteze” pentru
plata impozitului pe profit.

12
 În perioada în care prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 au
fost valabile, dacă în cursul anului fiscal
curent microîntreprinderea realiza
venituri mai mari decât echivalentul în
lei a 100.000 euro, aceasta devenea
plătitoare de impozit pe profit –
începând cu trimestrul în care s-a
depăşit limita echivalentului în lei a
100.000 euro.
13
 Dacă în cursul anului fiscal
microîntreprinderea realiza venituri mai
mari decât echivalentul în lei a 100.000
euro, atunci trebuia să înştiinţeze
organul fiscal teritorial cu privire la
modificarea tipului de impozit datorat,
prin depunerea unei declaraţii de
menţiuni, potrivit Codului de procedură
fiscală.
14
 Cursul de schimb valutar folosit
pentru determinarea echivalentului
în euro era cel comunicat de Banca
Națională a României la închiderea
exerciţiului financiar precedent.

15
 Impozitul pe profit datorat (IPrd) este
egal cu diferenţa dintre impozitul pe
profit calculat de la începutul anului
fiscal până la sfârşitul perioadei de
raportare (IPrc) şi impozitul pe
veniturile microîntreprinderii datorat în
cursul anului respectiv (IVmd), fiind
calculat astfel:
IPrd=IPrc-IVmd ( 6.1)

16
 Potrivit prevederilor din Codul fiscal, pentru
acest sistem de impozitare a veniturilor nu
puteau să opteze persoanele juridice române
care:
a)desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b)desfăşoară activităţi în domeniul asigurărilor
şi reasigurărilor, precum şi al pieţei de capital, cu
excepţia persoanelor juridice care desfăşoară
activităţi de intermediere în aceste domenii;
c)desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor
de noroc, consultanţei şi managementului;
d)au capitalul social deţinut de un acţionar sau
asociat persoană juridică cu peste 250 de
angajaţi.
17
 Cum legislaţia fiscală odată edictată
nu rămâne valabilă pe o perioadă
nedeterminată, şi în cazul acestui
sistem de impunere au intervenit unele
modificări care se referă la definirea
microîntreprinderii şi la regulile de
aplicare a sistemului de impunere
(O.G. nr. 46/26 iunie 2014).

18
 Faţă de condiţiile inițiale ale definirii
microîntreprinderilor, modificările au
vizat:
acceptarea realizării de activităţi de
consultanţă şi management, cu
condiţia ca veniturile obţinute din
astfel de activităţi să fie sub 20% din
totalul veniturilor anuale înregistrate;
plafonul veniturilor anuale a fost
redus la echivalentul în lei a 65.000 de
euro (!!!);
19
 dintre deţinătorii capitalului social
au fost excluse instituţiile publice
(care, în opinia noastră, ar fi trebuit să
rămână în definiţie la condiţia c);
nu a mai rămas în vigoare condiţia
vizând numărul de salariaţi;
s-a introdus o condiţie nouă, redată
la litera d înscrisă mai înainte.

20
 În ce priveşte regulile de aplicare a sistemului
de impunere, impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor a devenit obligatoriu
începând cu 1 februarie 2013, cu excepţia
cazului în care persoana juridică română nou
înfiinţată avea, la data înregistrării în Registrul
Comerţului, un capital social subscris
reprezentând cel puţin echivalentul în lei al
sumei de 25.000 euro. (aproximativ 109.250
lei, la cursul de schimb de 4,37 lei/euro, cât a
fost acesta la 1 februarie 2013). Persoana
juridică română cu un astfel de capital social
subscris putea opta pentru plata impozitului
pe profit. 21
 Suma de 25.000 de euro a fost egală
cu 109.250 lei, la cursul de schimb
valutar de 4,37 lei/euro, cât a fost
acesta la 1 februarie 2013.
Persoana juridică română cu un astfel
de capital social subscris putea opta
pentru plata impozitului pe profit.

22
 Opţiunea era definitivă, cu condiţia
menţinerii valorii capitalului social de la data
înregistrării pentru întreaga perioadă de
existenţă a persoanei juridice respective.
Dacă această condiţie nu era respectată,
persoana juridică trecea la sistemul de
impozitare al veniturilor microîntreprinderii,
începând cu anul fiscal următor celui în care
valoarea capitalului social se reducea sub limita
echivalentului în lei al sumei de 25.000 euro.

23
 Cursul de schimb utilizat pentru
determinarea echivalentului în lei pentru
suma de 25.000 euro a fost cursul de
schimb lei/euro comunicat de Banca
Naţională a României la data înregistrării
persoanei juridice.
Această excepție este înscrisă și în
Codul Fiscal în vigoare de la 1 ianuarie
2016.

24
 Cotele de impozitare aplicate asupra bazei
impozabile sunt următoarele:

a)1% pentru microîntreprinderile care au 2

sau mai mulți salariați;
b)2% pentru microîntreprinderile care au un
singur salariat;
c)3% pentru microîntreprinderile care nu au
salariați.

25
 Baza impozabilă a microîntreprinderii
(Bim) se calculează prin scăderea din
veniturile obținute din orice sursă (Vos) a 13
posibile categorii de venituri (Vded) și
adăugarea a 4 posibile sume (S), folosind
relația:

Bim = Vos – Vded + S (6.2)

26
 Cele 13 posibile categorii de
venituri care se scad sunt
următoarele:
a)aferente costurilor stocurilor
de produse (Vacstp);
b)aferente costurilor serviciilor
în curs de execuţie (Vacs);

27
 c) din producţia de imobilizări
corporale şi necorporale (Vpi);
d) din subvenţii (Vs);
e) din provizioane & ajustări pentru
depreciere sau pentru pierdere de
valoare, care au fost cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului
impozabil (VproviPaj);

28
f) rezultate din restituirea sau anularea unor
dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au
fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului
impozabil (Vr/adp);
g) realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse
bunurilor de natura stocurilor sau a activelor
corporale proprii (Vdesp);
h) din diferenţe de curs valutar (Vdcv);
i) financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu
decontare în funcţie de cursul unei valute,
rezultate din evaluarea sau decontarea acestora
(Vfcr&d);
29
j) reducerile comerciale acordate ulterior
facturării, înregistrate în contul “709", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile (Vrca);
k) aferente titlurilor de plată obţinute de
persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari
iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii
legali ai acestora (Vtpl);
l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii
Europene a Drepturilor Omului (DhCEDO);
m) obţinute dintr-un stat străin cu care România are
încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri, dacă acestea au fost impozitate în
statul străin (Vostr).
30
 Cele 4 posibile sume de adăugat sunt
următoarele:
a)valoarea reducerilor comerciale primite ulterior
facturării, înregistrate în contul „609”, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile (Vrcpr);
b)în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al
perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi
încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre
veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile
financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu
decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate
din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile
din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare
aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului
(Dfdcv);
31
c) rezervele, cu excepţia celor reprezentând
facilităţi fiscale, reduse sau anulate,
reprezentând rezerva legală, rezerve din
reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a
terenurilor, care au fost deduse la calculul
profitului impozabil şi nu au fost impozitate în
perioada în care microîntreprinderile au fost şi
plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă
reducerea sau anularea este datorată
modificării destinaţiei rezervei, distribuirii
acesteia către participanţi sub orice formă,
lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau
oricărui altui motiv (Rez);
32
d) rezervele reprezentând facilităţi fiscale,
constituite în perioada în care
microîntreprinderile au fost şi plătitoare de
impozit pe profit, care sunt utilizate pentru
majorarea capitalului social, pentru
distribuire către participanţi sub orice
formă, pentru acoperirea pierderilor sau
pentru oricare alt motiv. În situaţia în care
rezervele fiscale sunt menţinute până la
lichidare, acestea nu sunt luate în calcul
pentru determinarea bazei impozabile ca
urmare a lichidării (Rezff).

33
 Dacă microîntreprinderea achiziţionează case de
marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce
din baza impozabilă în trimestrul punerii lor în
funcţiune (Vacm). În acest context, baza de
impozitare se recalculează folosind relaţia:

Bimr = Bim – Vacm (6.3)

34
 Dacă în cursul anului fiscal
microîntreprinderea realizează venituri
mai mari de 100.000 euro sau/și dacă
ponderea veniturilor din consultanță și
management în totalul veniturilor
depășește limita de 20%, începând cu
trimestrul următor , microîntreprinderea
datorează impozit pe profit.

35
 Calculul impozitului pe veniturile
microîntre-prinderii se efectuează
trimestrial, iar virarea la bugetul de stat
a impozitului trebuie efectuată până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare
trimestrului pentru care s-a calculat.
Tot până la această dată,
microîntreprinderea este obligată să
depună declarația de impozit.
36
 Așa cum am menționat ceva mai înainte,
până la 1 februarie 2013, impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor a fost opţional,
în sensul că microîntreprinderile plătitoare de
impozit pe profit puteau să opteze pentru plata
acestui impozit, dacă îndeplineau cele 4 condiţii
descrise în actul legal de instituire a acestui tip
de impozit – dacă nu au mai fost plătitoare ale
acestui impozit.
Opţiunea trebuia exercitată în scris până la
finele primei luni după data îndeplinirii
cumulative a celor 4 condiţii.
37
 Microîntreprinderile care se dizolvă cu
lichidare, potrivit legii, în cursul aceluiaşi an
în care a început lichidarea au obligaţia să
depună declaraţia de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor şi să plătească
impozitul aferent până la data depunerii
situaţiilor financiare la organul fiscal
competent.

38
 Microîntreprinderile care, în cursul anului
fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligaţia să
depună declaraţia de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor şi să plătească impozitul
până la închiderea perioadei impozabile.
Încheiem subcapitolul prin rezolvarea unei
aplicaţii practice ipotetice, luând în considerare
următoarele date pe cazul societăţii comerciale
„Trend” – S.R.L. Timişoara, cu referire la anul
fiscal N încheiat (2018, de exemplu):

39
40
• Cursul de schimb valutar la finele exerciţiului
financiar precedent (2017) a fost de 4,66
lei/euro;
• Profitul impozabil (Pri) determinat pentru
întregul an fiscal N (2018) a însumat 192.600
lei.
• Microîntreprinderea “Trend“ SRL Timișoara are
angajat un singur salariat.

41
 Rezolvare
Calculele se efectuează după finalizarea
fiecăruia din primele 3 trimestre,cu luarea în
considerare a cotei de impozit de 2%.
 
BimI= 148.324 – 18.540 – 8.724 – 3.760 =
= 148.324 – 31.024 = 117.300 lei;

IVmI = BimI x2% = 117.300 x2% = 2.346 lei

42
 Suma de 2.346 lei va trebui să fie virată la
bugetul de stat până la 25 aprilie din anul fiscal
considerat (2018).
 
Bim6l = 302.588 – 35.120 – 18.438 – 6.030 =
= 302.588 – 59.588 = 243.000 lei;
 
IVm6l = 243.000 x 2% = 4.860 lei;
 
IVmII = IVm6l – IVmI = 4.860 – 2.346 = 2.514
lei.

43
 Până la 25 iulie din anul fiscal, societatea
comercială „Trend”-S.R.L. trebuie să vireze la
bugetul de stat suma de 2.514 lei – cu titlul de
impozit pe venitul microîntreprinderii.
 
Bim9lr = 466.000 – 90.160 – 30.200 – 9.490 –
– 4.450 = 466.000 - 134.300 = 331.700 lei;
 
IVm9l = 331.700 x 2% = 6.634 lei;
 
IVmIII = IVm9l – IVm6l = 6.634 – 4.860 =1.774
lei.
44
 Suma de 1.774 lei va trebui să fie virată la
bugetul de stat până la 25 octombrie din anul
fiscal considerat (2018).
Întrucât după 30.09 din anul fiscal, veniturile
înregistrate au depăşit echivalentul în lei a
100.000 euro, societatea comercială a trebuit
să înştiinţeze organul fiscal cu privire la
modificarea tipului de impozit datorat, prin
depunerea unei declaraţii de menţiuni.

45
 În acest context se calculează impozitul pe
profit datorat (IPrd), care se determină folosind
relaţia:
 
IPrd = IPrc – IVm (6.4)
 
Pe baza datelor din enunţ şi a rezultatului
obţinut din calculele anterioare, avem:
 
IPrc = 192.600 x 16% = 30.816 lei;
 
IPrd = 30.816 – 6.634 = 24.182 lei.
46
 Impozitul pe profit datorat de către
S.C. „Trend”- S.R.L., pentru anul fiscal N
(2018), în sumă de 24.182 lei, va trebui
să fie virat la bugetul de stat până la 25
ianuarie din anul fiscal următor (2019).

47