Hipertensiunea arteriala

• Grupa 4
 Definitie

Hipertensiunea arterială este definită ca valori în cabinetul medical ale

TA sistolice ≥140 mmHg şi/sau ale TA diastolice ≥90 mmHg.

Frecvenţa hipertensiunii arteriale creşte cu înaintarea în vârstă, cu o

prevalenţă >60% la persoanele cu vârsta >60 de ani.12 Prevalenţa
hipertensiunii arteriale în lume va continua să crească pe masură ce
populaţiile îmbătrânesc, prin adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi
creşterea greutăţii corporale.
ub 80 mmHg. Peste o PAS de 140 mmHg sau o PAD peste 90 mmHg, un pacient este d
 Evaluarea SCORE
Hipertensiunea este rareori singura patologie a pacientului. Este asociată des cu
alți factori de risc cardiovascular precum dislipidemia și intoleranța la glucoză.
De aceea este important de evaluat riscul total cardiovascular al unui pacient cu
HTA. Din 2003 acestă evaluare se face cu ajutorul sistemului SCORE
(Systematic COronary Risk „Evaluation), bazat pe o populație mare
reprezentativă pentru populația europeană. Acesta permite estimarea riscului pe
10 ani a unui eveniment aterosclerotic fatal pentru persoanele de peste 40 de ani.
Ia în calcul vârsta, sexul, fumatul, nivelul colesterolului total și nivelul PAS și o
serie de factori adiționali precum inactivitatea fizică, obezitatea sau istoricul
familiar
 Tratament
Există 2 intervenții terapeutice recomandate de ghid: schimbarea stilului de viață și tratamentul
medicamentos
Schimbarea stilului de viață
Este recomandată tuturor pacienților cu valoarea PA peste cea optimă (120/80mmHg).

Principale elementele ale schimbării stilului de viață sunt:

• Exercițiu fizic aerobic regulat: cel puțin 30 min pe zi, 5-7 zile pe săptămână
• Încetarea fumatului
• O dietă bogată în legume, fructe, pește, nuci și acizi grași nesaturați (ulei de măsline)
• Restricția aportului de sare sub 5g pe zi
• Restricția consumului de alcool la sub 14 unități pe săptămână pentru bărbați, respectiv sub 9
unități pentru femei (o unitate de alcool = 10 ml alcool pur) și evitarea consumării unei cantități
mare de alcool într-o perioadă scurtă de timp.
• Controlul greutății corporale: atingerea unui indice de masă corporală între 20-25 kg/m2 și a
unei circumferințe abdominale de sub 94 cm pentru bărbați și sub 80 cm pentru femei.
 Tratament medicamentos
Este recomandat:
• Tuturor pacienților cu HTA grad 2 și 3;
• Pacienților cu HTA grad 1 și:
• Risc crescut sau foarte crescut, cu boală cardiovasculară, boală renală sau leziuni de organ mediate de
HTA
• Risc moderat sau scăzut și PA necontrolată după 3-6 luni de schimbare a stilului de viață
• Pacienților cu PA normală crescută și cu risc foarte crescut cu boală cardiovasculară, mai ales boală
arterială coronariană

Pentru pacienții vârstnici pragul PA la care se începe tratamentul este diferit:

• La pacienții peste 80 de ani tratamentul, dacă este tolerat, se începe la PAS peste 160 mmHg
• La pacienții între 65 și 80 de ani, tratamentul începe de la HTA grad 1, dacă este bine tolerat
• Nu se recomandă întreruperea tratamentului pe baza vârstei, atâta timp cât este bine tolerat
într-o singură pastilă, spre deosebire de ghidul trecut ce recomanda monoterapia. Motivele acestei s
mai eficientă în controlul PA, la doze mai mici, reducând astfel reacțiile adverse. Administrarea me
angiotensină cu un blocant al canalelor de calciu sau cu un diuretic. Beta blocantele sunt recomanda
controlul HTA sunt metildopa, labetalol și blocanți al canalelor de calciu.

într-o singură pastilă. O a 2a pastilă, cel mai adesea cu spironolactonă, se adaugă în cazul HTA rezi
 Tratamentul factorilor de risc cardiovascular
asociați HTA

Pentru că HTA apare rar în izolație, tratamentul complet al unui pacient cu HTA trebuia să aibă în
vedere și posibili factori de risc asociați. În funcție de riscul SCORE sunt indicate următoarele
intervenții:

• Pacienți cu risc foarte ridicat: statine cu scopul de a scădea LDL-C la sub 70 mg/dL sau pentru a
scădea cu cel puțin 50% nivelul de LDL-C dacă valoare inițială este între 70-135 mg/dL
• Pacienți cu risc crescut: statine cu scopul de a scădea LDL-C la sub 100 mg/dL sau pentru a
scădea cu cel puțin 50% nivelul de LDL-C dacă valoare inițială este între 100-200 mg/dL
• Pacienți cu risc scăzut-moderat: statine cu scopul de a scădea LDL-C la sub 115 mg/dL
• Terapia antiplachetară este recomandată pentru prevenția secundară dar nu și pentru prevenția
primară (pentru a preveni un al doilea eveniment cardiovascular dar nu pentru a preveni un prim
eveniment cardiovascular)
 HTA secundara

În majoritatea cazurilor de HTA nu se poate identifica o cauză.

Totuși, 5-15% din pacienții cu HTA ar putea fi tratați cu o intervenție
specifică unei cauze identificabile a HTA. Aceștia sunt bolnavii de
HTA secundară. Cei mai frecvent afectați de aceasta sunt tinerii sub
40 de ani, cei cu HTA severă sau rezistentă la tratament, sau
persoanele ce au dezvoltat brusc HTA la vârstă mijlocie. În aceste
cazuri este nevoie de o evaluare la un specialist.