Creatorul demiurg la Mihai Eminescu

 Cu privire severã asupra omenirii, Mihai Eminescu i-a scris

despre luminã, i-a dat expresia dreptãtii, a iubit si a învãţat
lumea cã sensul existenţei este celebrarea luminii pe Pãmânt.
 Situatã în universul cugetelor unde domneşte ordinea si unde
se atrag ele însele în desãvârşirea ei, lumina transpare vie si
personalã, se alãturã fãpturii omeneşti pentru a-i defini drumul
cãtre întoarcerea la Demiurg.
 Motivul Demiurgului-creator apare în a treia parte a
Luceafărului, unde Hyperion ajunge la momentul 0 (momentul
creaţiei) unde, în viziunea eminesciană, acesta se află.
Amurgul idolilor(sfârşitul politeismului) şi naşterea creştinismului la
Lucian Blaga (Paşii Profetului şi Laudă Somnului)

 Volumul Paşii Profetului conţine 10 poezii ce au ca viziune

religioasă moartea zeilor (reprezentat prin personajul
supranatural Pan ce la finalul volumului moare).
 În anul universitar 1940-1941, la Sibiu, Lucian Blaga a ţinut un
curs de filosofia religiei, în care a propus ca început al reflecţiei o
“familiarizare” cu fenomenul religios, în care acesta realizează o
paralelă între cultura şi religia Hindu şi cea occidentală,
evidenţiind moartea zeilor.
 În Volumul Lauda Somnului alcătuit din 6 poezii sunt prezente
motive religioase încadrate creştinismului precum: iadul, muntele
cu crini (raiul), binecuvântarea pâinii,etc.
 Conştientizarea rupturii de divin la Vasile Voiculescu

 Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile
Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc.
 Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase,
generate de convingerea că există Dumnezeu.
 Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia
gândiristă.
 Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în
simboluri și alegorii.
 Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur,
sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului.
 Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului.
 În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice, întreg universul
poetic e cuprins de această hierofanie.
 POEME CU ÎNGERI

 Volum de poezii de Vasile Voiculescu, a apărut la Bucureşti si conţine 45 de poezii.

 Este unul dintre titlurile de referinţă pentru lirica poetului si o realizare majoră a
„tradiţionalismului" românesc din perioada interbelică.
 In Poeme cu Îngeri s-a văzut, pe drept cuvânt, momentul de vârf al poeziei lui
Voiculescu de până la această dată: o remarcabilă unitate tematico-motivică,
asigurată de natura reflexivă a discursului axat pe teme morale („sufletul" si
neliniştile sale, problematica credinţei, a raporturilor dintre uman si divin, sacru şi
profan, carnal si spiritual), căreia îi corespunde un univers imaginar „sistematizat"
într-o stilizare iconografică de sursă ortodox-bizantină.
 In viziunea creştină a lui Voiculescu, omul este un homo religiosus, însă, cum
observa T. Vianu in 1927, religiozitatea poetului „nu este făcută dintr-o fericită şi
calmă impăcare a omului cu Dumnezeu", ci „este mai degrabă ecoul unei lupte cu
sine însuşi". Alegoriile care-l aproximează vorbesc despre înfruntarea limitei si a
singurătăţii.
 Revolta îndreptată către un Dumnezeu care nu-şi afirmă prezenţa
(Tudor Arghezi “Psalmi”)

•  UNA DIN LATURILE DOMINANTE ALE POEZIEI ARGHEZIENE STĂ SUB SEMNUL
CĂUTĂRILOR FILOZOFICO-RELIGIOASE.
•  MOTIVUL CĂUTARII DIVINITĂŢII, PREZENT IN POEZIA ARGHEZIANĂ ÎNCĂ DE LA
PRIMELE DEBUTURI ALE POETULUI, DEVINE IN PSALMI O OBSESIE TIRANICĂ,
ÎNFRIGURATA CĂUTARE CARE SE PRELUNGEŞTE PANA IN STIHURI DE
SEARA ŞI HORE ŞI IN MULTE ALTE POEZII ŞI SCRIERI IN PROZĂ ALE POETULUI.
• ACEASTĂ DRAMĂ A CĂUTĂRILOR OBSEDANTE CAPĂTĂ ÎN VERSURILE DIN PSALMI
O DEOSEBITA FORŢĂ A EXPRESIEI LIRICE.
• PSALMII ARGHEZIENI SUNT MONOLOGURI ALE CELUI CARE GLĂSUIEŞTE-N
PUSTIU. MONOLOGUL NU AJUNGE NICIODATĂ SĂ DEVINĂ DIALOG.
   Psalmul I. - „Aş putea vecia cu tovărăşie” este revolta lui Arghezi
împotriva Tatălui, al lui Dumnezeu cel vechi care s-a retras, s-a ascuns şi
a părăsit omul.
  Psalmul II. - „Sunt vinovat ca am râvnit” este lupta poetului cu
Divinitatea, încercarea sa de a-l răsturna.
 In Psalmul III. „Tare sunt singur, Doamne, şi piezis!” poetul se simte
însingurat şi părăsit.
 Psalm IV „Ruga mea e fără cuvinte” poetul ne prezintă confruntarea sa
cu Logosul, cu Dumnezeu - cuvântul.
 Psalmul V. „Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă” este un apel al
inteligentei desnădăjduite.
  Eul este Chinuit de îndoieli „Pari când a fi, pari când că nu mai eşti” (Psalm
VI) neputând inţelege tăcerea de stâncă a unei divinităţi care nu dă nici un
semn palpabil al existentei ei.
  In Psalm VII. „ Pentru că n-a putut să te-nţeleagă” poetul face un rechizitoriu
puterii Divine învinuind-o, acuzând-o de crima celui care a creat lumea si apoi
a părăsit-o.
 Psalm VIII. „ Pribeag în şes, în munte şi pe ape” e psalmul călătorului-
prizonier în universul închis. Psalm al maturităţii melancolice, al revizuirii şi al
cunoaşterii de sine, acest psalm este un psalm al socotelilor. Ironic, sarcastic
este poetul şi în Psalm X.
   In Psalm XI. „ca să te ating, ţăriş pe radacină” poetul revine la chemarea
Divinităţii. De data aceasta el doreşte un contact organic care însă nu se
realizează.