Ţesuturile

Ţesutul este o grupare de celule cu aceeaşi

origine,structură şi funcţie.
Tipuri de ţesuturi :
1. Epitelial
2. Conjunctiv
3. Muscular
4. Nervos
 1. Ţesutul Epitelial
Este ţesutul cel mai răspândit în organism,format din
celule foarte asemănătoare,strâns unite între ele şi de
diferite
forme:cubice,prismatice,cilindrice,pavimentoase, conice
aranjate într-unul sau mai multe straturi.
După funcţie,epiteliile se clasifică în:
 Epitelii de acoperire;
 Epitelii glandulare;
 Epitelii senzoriale;
 2. Ţesutul Conjunctiv
Ţesutul conjunctiv,după cum spune şi numele,face legătura dintre
diferitele organe ,precum şi dintre componentele acestora.
Este un ţesut care asigură rezistenţa organismului şi este alcatuit
dintr-o substanţă gelatinoasă numită substanţă fundamentală ,în
care se află celule si fibre.
Substanţa fundamentală poate fi: moale,semidură sau dură. După
consistenţa acesteia, ţesutul conjunctiv se clasifică în:
Ţesuturi conjunctive moi
Ţesuturi conjunctive semidure
Ţesuturi conjunctive dure
3. Ţesutul muscular
Este alcătuit din fibre musculare,legate în
fascicule prin ţesut conjunctiv. Fiecare fibră are o
membrană contractilă,numită sarcolema,care
înveleşte fibra musculară şi o citoplasmă, numită
sarcoplasmă,care conţine substanţe chimice necesare
pentru contracţia musculară ,cum ar fi glicogenul şi
fosfocreatina.
În funcţie de aspect şi de funcţia pe care o
îndeplineşte,ţesutul muscular poate fi:
Striat
Neted
4. Ţestulul nervos
Este alcătuit din două tipuri de celule: neuroni,celule
diferenţiate specific,care generează şi conduc impulsurile
nervoase, şi celule gliale care formează un ţesut de suport
sau interstiţial al sistemului nervos.
Neuronul reprezintă unitatea structurală şi funcţională a
sistemului nervos.
Celulele gliale susţin
şi hrănesc neuronul.
Aceste celule nervoase
se asociază cu ţestul
conjunctiv,vase şi nervi cu rol
de susţinere şi nutriţie.
 Analizatorii
În componenta corpului uman intra 6 tipuri
de analizatori:
1. Analizatorul vizual
2. Analizatorul olfactiv
3. Analizatorul cutanat
4. Analizatorul gustativ
5. Analizatorul auditiv
6. Analizatorul kinestezic
 Analizatorul vizual
 Cea mai mare parte a informaţiilor din mediul exterior este
recepţionata prin văz.Vederea are un rol esenţial în adaptarea
la mediu,orientarea spaţială,în menţinerea echilibrului şi în
activităţile specific umane.
 Ochiul omului este un organ transparent ce comunică
creierului impresiile primite din ambientul cromatic, prin
intermediul retinei. Sistemul optic datorită căruia se formează
imaginile pe retină este constituit esenţialmente din trei
elemente transparente, aşezate înaintea retinei: corneea,
umoarea apoasă şi cristalinul.
 Structurile principale ale ochiului:
 sclerotică (membrană externă)
- cornee
 coroida (membrană mijlocie)
- corp ciliar cu lentilă
- iris
-pupilă
- camera obscură
 retină (membrană internă)
- maculă cu fovee
-punct orb
- umoare apoasă
-umoare vitroasă (sau sticloasǎ)
 Analizatorul olfactiv
Analizatorul olfactiv
recepţionează şi prelucrează
informaţiile referitoare la
proprietăţile chimice ale unor
substanţe odorante aflate la o
anumită substanţă faţă de
organism.
 Substanţele odorante sunt recepţionate numai după
dizolvarea lor în stratul de mucus de la suprafaţa mucoasei.
Pentru a putea fi recepţionate, aceste substanţe trebuie să aibă
o concentraţie egală sau superioară pragului de excitabilitate.
Pragul de excitabilitate reprezintă cantitatea minima de
substanţă odorantă capabilă să provoace senzaţia de miros.
Omul poate diferenţia între 2000 – 4000 de mirosuri diferite.
Mecanismul discriminarii olfactive nu este cunoscult, dar este
dovedit că nu se datorează unor receptori specifici. Inflamarea
mucoasei nazale în afecţiuni respiratorii scade sensibilitatea
olfactivă.
 Analizatorul cutanat
Pielea = învelişul exterior
al corpului uman.
Cel mai mare organ:
• greutate ~5 kg
• suprafaţă de aprox 1,75
m2
Alcătuită din trei straturi:
• epiderm
• derm
• hipoderm
 Funcţiile pielii:
Protecţie:
-faţă de agenţi fizici, chimici, infecţioşi;
- stratul cornos;
-mantaua acidă a pielii;
-sebum - acizii graşi nesaturaţi;
Termoreglare:
- ţesutul adipos din hipoderm – izolant termic;
- secreţia sudorală - evaporarea apei ;
-suprafaţa pielii împiedică încălzirea excesivă a corpului;
Excreţie:
-Secreţia sudorală - uree, acid uric,
-creatinină, acid lactic şi alţi produşi de metabolism, ioni
Na+, Cl-, K+ etc.
 Organ de simţ:
-receptorii cutanaţi captează şi transmit semnale centrilor
nervoşi legătură între organism şi mediu.
Suprafaţa pielii - imens câmp receptor.
Toate structurile pielii conţin o varietate largă de
organe receptoare ce constituie segmentul periferic
(receptor) al analizatorului cutanat.
Recepţia cutanată deserveşte mai multe tipuri de
sensibilitate: tactilă, termică, dureroasă
 Terminaţiile nervoase libere
Fibre subţiri sărace în mielină
sau amielinice
• Prezente pretutindeni la
nivelul pielii.
• Pot detecta atingerea şi
presiunea.
 Analizatorul gustativ
Analizatorul gustativ are rolul de a informa asupra calității
alimentelor introduse în gură, dar intervine și în declanșarea
reflexă necondiționată a secreției glandelor digestive.

Denumirea papilelor linguale este legată de forma pe care o au:

Papilele calciforme, în număr restrâns (7-11), sunt cele mai mari
papile gustative și se găsesc la baza limbii, sub forma literei V, cu
deschidere spre vârful limbii.
Papilele fungiforme se află pe vârful și pe marginile limbii. Au
forma unor ciuperci, prezentând la vârf o umflătură
numită cap sprijinită pe o porțiune subțire numită peducul. Fața
superioară a capului conține corpusculi gustativi.
Papilele foliate sunt reprezentate prin niște lame paralele, asemenea
foilor unor cărți. Ele se găsesc în posterior și pe marginile limbii
având pe suprafața lor corpusculi gustativi .
Papilele filiforme sunt alcătuite dintr-o parte centrală care se desface
la vârf în mai multe firișoare. Au rol numai în sensibilitatea generală
a limbii, lipsindu-le corpusculii gustativi. Mucoasa linguală prezintă
și glande mucoase, care se deschid în șanțurile circulare ale papilelor,
având rol deosebit în funcția gustativă.
 Analizatorul auditiv
Segmentul periferic:
Segmentul periferic este urechea, care conţine aparatele
receptoare a 2 simţuri: simţul auzului (analizatorul acustic) şi
simţul poziţiei spaţiale şi a echilibrului corpului (analizatorul
vestibular)
 Urechea este formată din 3 zone :
1. Urechea externă:
Este formată din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.Are rolul de a capta
şi conduce undele sonore spre urechea medie.
2. Urechea medie:
Este o cameră cu aer, formată din casa timpanului (cavitatea timpanului (cu
osişoarele urechii)), cavităţile mastoide şi tuba auditivă.  Între urechea externă şi cea
medie se afla timpanul. Timpanul este o membrană circulară fibroasă, elastică, subţire
şi rezistentă, bombată spre casa timpanului. Între casa timpanului şi urechea internă
se afla 2 orificii numite ferestre:fereastra ovală şi fereastra rotundă Fereastra
ovală sau vestibulară este închisă de o membrana şi reprezintă locul de comunicare a
casei timpanului cu rampa vestibulară. Fereastra rotundă sau cohleară este acoperită
de o membrană şi reprezintă locul de comunicare al casei timpanului cu rampa
timpanică. Între timpan şi fereastra ovală se înşiră un lanţ de 3 osişoare articulate
între ele, denumite: ciocan, nicovală şi scăriţă.

3. Urechea internă:
Este formată din nişte încăperi ce alcătuiesc labirintul osos. În interiorul acestuia se
află labirintul membranos. Între labirintul osos şi membranos se
află perilimfa (conţine mult Na), iar în interiorul celui membranos, endolimfa(conţine
mult K). Labirintul osos este format din vestibul osos, canale semicirculare
osoase şi melc osos (cohlee osoasa).
 Analizatorul kinestezic
Rolul analizatorului kinestezic:
Informează SNC despre poziţia şi mişcarea în spaţiu
ale corpului şi ale segmentelor sale, precum şi
despre gradul de contracţie al muşchilor.
 Segmentul periferic:
Proprioceptori situati în: muşchi,tendoane,
aponevroze,periost,pericondru.

Mişcări,modificări
de presiune

Tensiunea dezvoltată în
Sensibiliate dureroasă timpul contracţiei musculare
 Segmentul de conducere:
-căile sensibilităţii  -căile sensibilităţii
proprioceptive proprioceptive
inconştiente(tracturile conştiente(fasciculele
spinocerebelos direct spinobulbare Goll şi
Flechsing şi încrucişat Burdach)
Gowers)
Segmentul central:
- în lobii frontal şi parietal, în
ariile senzitivo-motorii
(realizează procese psihice
complexe (atenţia,
gîndirea,etc)
Stiaţi că!?
Pielea este ultimul organ la care ajung
nutrienţii,vitaminele si minerlele din sânge.
Lipsa vitaminei A din alimentaţie determină tulburări
ale vederii prin diminuarea sintezei de pigmenţi
fotosensibili.
Atunci cand atingi un obiect,semnaul circulă prin
corp,prin intermediul nervilor cu peste 200 km/h .
Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism,el
se contractă în mai puţin de o sutime de secundă.
80% dintre oameni nu ştiu că de fapt simţul gustativ
se datorează în mare parte şi simţului mirosului.
O persoană răcită va produce aproape 2 litri de mucus
pe zi,ceea ce afectează vizibil pofta de mâncare.
Numărul bacteriilor din ureche poate creşte cu până
la 70% într-o oră de ascultat muzică.
Cel mai dur os al corpului este stânca
temporală,situată în jurul urechii interne.
În ureche avem oase care nu depăşesc marimea unui
bob de orez.
Glandele responsabile de producerea cerii din
urechi,incluse în clasa glandelor apocrine,secretă mai
multă substanţă când suntem în situaţii extreme de
stres sau frică.
Afecţiuni ale analizatorilor:
 HERPESUL: Infecţia cu virusul Herpes simplex constă din apariţia unei erupţii
cutanate sau mucoase cu aspect caracteristic (vezicule pe o bază eritematoasă).
Infecţia poate fi primită sau recurentă. Se poate transmite de la om la om.
Terapia se face cu medicamente antivirale.
 RINITELE: Edem şi vasodilataţie la nivelul mucoasei nazale, manifestată clinic
prin rinoree şi obstrucţie nazală.Poate avea multiple etiologii şi poate fi acută sau
cronică.
 CATARACTA: Reprezintă opacifierea cristalinului din componenta sistemului
optic al globului ocular,ceea ce duce la pierderea completă a vederii. Această
opacifiere se datorează unor modificări chimice ale proteinelor din compoziţia
cristalinului,modificări apărute ca urmare a unor infecţii, traumatisme sau
înaintării în vârstă. Cataracta reprezintă principala cauză de pierdere a vederii.
Tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a cristalinului afectat şi
implantarea unuia artificial.
 OTITA: Otita externa este un termen general prinncare se denumeşte orice
infecţie a urechii externe(micotica,bacteriana,virala).
Otita medie purulentă acută este o infecţie a urechii medii. Patogenii ajung la
acest nivel,de obicei prin trompa lui Eustachio . Simptomul cel mai frecvent este
durerea la nivelul urechii medii,iar presiunea exercitată de inflamaţia de la acest
nivel poate duce la ruperea membranei timpanice cel sensibili sunt copii.
Bibliografie:
1.https://conspecte.com/Medicina/tesuturile.html?
fbclid=IwAR3fiKsd60izZ7j4YVIp4zA-
7B_4oQWNFa1uvByBLk3khYo6Pz65eSw7jp4
2.https://adevarul.ro/sanatate/medicina/curiozitati-
despre-urechea-
umana1_55a70cfef5eaafab2c9cadba/index.html
3.BIOLOGIE, Manual pentru clasa a XI-a , Autori: Dan
Cristescu, Carmen Salavastru, B. Voiculescu, edutura
Corint
Specializare: Kinetoterapie şi motricitate specială

Anatomia viscerelor şi a sistemului nervos

Membrii echipei:
Grosu Olesea
Găină Mădălina-Maria
Lungu Georgiana