CULTURA

COMUNICĂRII
VERBALE A
CADRULUI DIDACTIC
Construiţi un tabel din 3 rubrici:

Comunica Limbaj Limbaj

re verbală verbal pedagogic
 Limbajul verbal
• instrument de realizare a comunicării prin cuvînt
• sub aspect fonetic (sunete),
• lexical (cuvinte),
• Morfologic (reguli de modificare a cuvintelor (timp,
mod, conjugare , declinare)
• Sintactic (aranjarea propoziţiilor în frază).

Se realizează oral şi scris.

• A. Palii, Cultura comunicării

 Limbajul se învaţă:
• La baza limbajului stau reflexele
condiţionate, deprinderile verbale.”

• S-a constatat, că un copil:

• la 3-5 ani „învaţă aproximativ 50 de cuvinte
pe lună”,
• la 6-7 ani stăpâneşte „2500-3000 de cuvinte
(dintre care 1500-1600 vocabular activ),
• la 14 ani poate să stăpânească peste 9000
de cuvinte”.
 Limbajul pedagogic
• exprimă competenţa profesional-intelectuală a
cadrului didactic de a opera eficient cu
discursul informaţional în vederea decodificării
conţinutului de către elev.

• Este un limbaj normativ (limbaj al ştiinţei),

de aceea
• aspectul cel mai important constituie
capacitatea de adaptare a codului la registrul
interlocutorilor
 Concluzii:
• Un conţinut didactic nu trebuie să
demonstreye în ce limbaj frumos ştie să
se exprime profesorul, ci să ajute
elevii/studentii să inţeleagă materia prin
noţiuni şi exemple relevante.

• Cadrul didactic trebuie să constituie un

exemplu pozitiv  din toate punctele de
vedere (vocabular decent, punctualitate,
obiectivitate în aprecierea şi abordarea
elevilor)
 Regula de aur:

• Dacă vreţi să vorbesc cinci minute,

am nevoie de două săptămâni de
pregătire.
• Dacă vreţi să vorbesc o oră, am
nevoie de o săptămână de pregătire.
• Dacă nu are importanţă cât vorbesc,
atunci mă voi ridica şi o voi face chiar
acum.”
CICERO
Zgomotul
căruţei
 Intr-o dimineaţă un băiat se
plimba prin pădure împreună cu
tatăl său.
La un moment dat, tatăl s-a
oprit, a stat cîteva secunde
ascultînd, apoi şi-a intrebat
băiatul:
 - In afară de cîntecul
păsărilor şi de foşnetul
frunzelor, ce mai auzi?
 Băiatul ciulind
urechile îi răspunse:

- Aud zgomotul unei

căruţe.
 -Aşa este,

răspunse tatăl,

mai mult decît atît,

este o căruţă goală.
 -Cum ştii că este o
căruţă goală,
deşi încă nu se vede
şi doar o auzi?
-Este foarte uşor să-ţi
dai seama cînd o
căruţa este goală,
din cauza zgomotului
pe care îl face.
Cu cît caruţa este mai
goală,
cu atît face mai mult
zgomot.
In viaţa de zi cu zi, cînd vedem o
persoană  vorbind prea mult,
întrerupînd conversaţia tuturor,
fiind inoportun şi îngîmfat,
simţindu-se preaputernic si
reducînd valoarea oamenilor din
jurul lui, trebuie să ne amintim:
 CU CÎT ESTE
CARUŢA MAI
GOALĂ, CU ATÂT
ESTE MAI MARE
ZGOMOTUL PE CARE
ÎL FACE.
 REŢINEM:
CU
CÎT ESTE CARUŢA MAI
GOALĂ,

CUATÂT ESTE MAI MARE

ZGOMOTUL PE CARE ÎL
FACE.
 Criterii de evaluare a CV
I. Corectitudine semantică - utilizarea
corectă a semnificaţiei cuvintelor
II. Respectarea formelor gramaticale
(timp, mod, numeral, etc.)
Condiţii:
evitare de cacofonii,
pleonasme, tautologii, alte
asociaţii/repetări de sunete.
 TAUTOLOGÍE

• Greşeală de limbă care

constă în repetarea inutilă
a aceleiaşi idei, formulată
cu alte cuvinte
 Pleonasm
• eroare de exprimare constând în folosirea
alăturată a unor cuvinte, construcţii,
propoziţii etc. cu acelaşi înţeles., tautologii,
alte asociaţii/repetări de sunete)
• Exemple:
• În concluzie putem conchide
• În continuare urmează
• Ne vom referi la referinţa lui S. Cristea
 Cacofonie:
• DEX- asociaţie neplăcută de sunete.
• “repetări intenţionate a câtorva sunete
care, puse împreună, produc un impact
neplăcut asupra auditorilor, în special
când terminaţia unui cuvânt se
intersectează cu începutul unui alt cuvânt,
făcând ascultătorii să se gândească la
ceva neplăcut ” – manual Pedagogie,
ed.Timişoara
 GREŞIT !!!!!!!!
“ca ca” – ca cafeaua;
- “ca că” – a remarca că;
- “ca ce” – ca ceva;
- “ca ci” – ca cineva;
- “ca co” – ca consătean;
- “ca cu” – a se împăca cu;
- “că ca” – discotecă care;
- “că că” – explică că;
- “că când” – fiindcă cândva;
- “că co” – proza
românească contemporană;
- “că cu” – se identifică cu;
- “că cum” – explică cum;
- “ce ce” – deoarece cei trei;
- “de de” – dispune de destui
bani;
- “la la” – la Laura;
- “le le” – lalelele le-am
cumpărat;
- “ma ma” – prima manşă;
- “pi pi” – rupi pistilul;
- “sa sa sa” – în casa sa s-a
găsit;
- “sau sau” – sau s-au
scufundat;
- “to to” – a respectat-o toată
Modalităţi de evitare a cacofoniilor:

• prin utilizarea cuvântului “virgulă”;

• introducerea unui cuvât sau
sintagme între cele două cuvinte
care ar putea intra în relaţie de
cacofonie;
• recurgerea la sinonime;
• flexionarea unor cuvinte.
 Criterii de evaluare
III. Ameliorarea stilului prin
exprimare succintă, laconică
(ordonarea logică a cuvintelor,
coerenţă în înlănţuirea frazelor -
legătură armonioasă)

IV. Respectarea normelor stilistice

în aranjarea unui text pe pagină
 Teme de seminar:
1. de analizat expresiile din 3 ziare Faclia: rubrica:
ERARE HUMANUM EST, PERSEVERARE
DIABOLICUM (a greşi este omeneşte, a stărui în
greşeală- este diavolesc) şi de alcătuit o rubrică
pentru inregistrarea greselilor de limbă a unui
cadru didactic;
2. De evaluat raspunsul unui coleg din cadrul
seminarului şi de înregistrat greselile de
exprimare;
3. De scris un demers adresat primarului capitalei
şi o cerere adresată rectorului (Ion Palii, Cultura
comunicării)
 ADĂUGATE:
• Greşeli de accent
• În exprimarea orală accentul nu trebuie neglijat, mai ales de către cei care vorbesc în public, pentru că şi
deplasarea inoportună a accentului constituie o încălcare a normei literare. 
• La noi, unele cuvinte sunt pronunţate după ureche şi circulă de ani buni cu deformări de accent - este
vorba de mult vehiculata variantă incorectă diplómă, corectă fiind pronunţarea díplomă cu accentul pe i.
Asemenea aberaţii ca diplómă de biólog sau chiar de filólog pot fi auzite deseori şi din gura multor
reprezentanţi din sistemul educaţiei.
Surprinzător de repede se molipsesc de accentele greşite crainicii şi prezentatorii - nu demult, toate
posturile de radio şi TV vorbeau despre administratóri (de microbuze) şi nimeni din acest cor nu şi-a dat
silinţa să verifice cum se pronunţă respectivul cuvânt, or acesta, conform dicţionarelor, are accentul pe al
doilea a, deci sună administrátor. La fel stau lucrurile şi cu alte lexeme: indústrie se pronunţă greşit
industríe (la TVM „Mesager” - „Camera de Comerţ şi Industríe”), editór, fúrie capătă inoportun accentul pe
i şi auzim edítor, furíe.

•
E drept că pentru unele cuvinte este îngăduită accentuarea dublă, atunci când modificarea accentului nu schimbă
semnificaţia cuvântului (ca în ácele şi acéle), prin urmare, se admit variantele ántic şi antíc, profésor-profesór,
íntim-intím, tráfic-trafíc.
Însă asemenea situaţii sunt destul de puţine şi, de regulă, din două variante de accentuare care circulă în vorbire,
corectă şi recomandabilă este doar una. Deci, se cere mare atenţie în cazul următoarelor cuvinte, care, în
conformitate cu normele actuale, trebuie accentuate astfel: avárie (nu avaríe), butélie (nu butelíe), simból (nu
símbol), regízor (nu regizór), crédit, tránzit (nu credít, tranzít), adultér (nu adúlter), rúcsac (nu rucsác), neútru
(nu néutru).
I, Condrea Timpul, La 15 Octombrie 2010, ora 04:16