SAU ȘI S-AU

cuvântul / ortograma

cuvânt – cratima - cuvânt

Copile drag,

Te-ai bucurat

Când sa și s-a ai învățat.

Învață astăzi ceva nou:

Când scriem sau, când scriem

s-au!
AȘADAR, SĂ ÎNCEAPĂ
POVESTEA!

Cei doi prinți

 Trăiau odată, demult, demult,

pe când lumea era plină de prinți și

prințese, împărați și împărătese,

trăiau doi prinți.

Părinții lor se sfârșiseră, iar cei

doi prinți stăpâneau o împărăție fără

pereche de frumoasă și bogată.

 Cei doi prinți erau foarte diferiți: ca ziua cu noaptea, ca

pământul și cerul, ca apa și focul, ca binele și răul.

Nici nu se mai știa de când cel mai mare dintre ei nu mai

dezbrăcase platoșa de războinic. Se zvonea prin împărăție că nici în

pat nu dormea. Nimeni nu putea pătrunde în palatele sale ferecate.

 Slugile vorbeau pe ascuns că cei doi
prinți nici nu se vedeau.

Într-una din zile, Marele Sfetnic îi chemă

pe cei doi prinți la el.

- Măriile Voastre! grăi acesta. Umblă vorba prin

împărăție că vistieria s-a cam golit. Măria Sa, tatăl

domniilor voastre a lăsat țara în belșug și bogăție, dar

toate astea s-au cam terminat. Ce gânduri aveți?

 - Eu zic să întrebăm poporul dacă așa

este și dacă mai poate plăti noi biruri.

- Da, Mărite Sfetnic. După cum știi, fratele

meu are mereu la el două batiste: cu una își

șterge nasul, iar cu cealaltă șterge lacrimile

poporului, spuse cu glas răstit prințul.

Atunci înțeleptul grăi:

- Nu este momentul să vă mai certați. Dezbinarea voastră

duce la risipirea moștenirii.

Un zgomot de sabie scoasă din teacă răsună.

- Fratele meu poartă toată vina. El iartă pe toată lumea de

dări. La el nu există datorie față de țară. El risipește toată

avuția prin atitudinea lui. La el totul se discută. Nu există

sau ori sau! Dările față de împărăție trebuie plătite!

 Înțeleptul grăi:

- Dările s-au plătit la timp. Însă toți banii

s-au cheltuit pentru armată. Dacă voi doi ați

comunica, banii ar fi cheltuiți cu chibzuială.

Timpul a trecut. Fratele cel mare nu a mai făcut cheltuieli pentru

armată. Prin bunătatea pe care o arăta fratele cel mic față de

popor în fiecare zi, avuția țării a crescut. Oamenii

munceau cu spor, iar împărăția redevenea ceea ce fusese în trecut.

 Într-una din zile, veni în împărăție

Prințesa Zorilor. Aceasta îl vizita pe Marele

Sfetnic, unchiul său.

Cei doi prinți se aflau fiecare în cabinetul său, ca de obicei. La

auzul trâmbițelor, care anunțau de fiecare dată un oaspete,

aceștia au ieșit la ferestre. Prințul cel mic a coborât imediat în

curtea palatului. Prințul cel mare a luat-o la goană și el pe scări.

S-au întâlnit cu toții în curte.

Prințul cel mare tună:

- Ai lăsat treburile țării și îți faci de treabă prin palat? Cu cine

am onoarea, preafrumoasă domniță?

- Ba te rog să îmi permiți să o întâmpin cum se cuvine pe

domnița care binevoiește să ne încânte cu prezența sa.

- Nu îl băgați în seamă! Fratele meu nu prea știe ce vrea. La el

totul este sau ori sau, adică la voia întâmplării. Eu sunt stăpânul

acestui palat!

- Te înșeli, frate! Nu așa se vorbește unei domnițe!

 Atunci ajunse în curtea
palatului Marele Sfetnic.

- Unchiule! Ce mă bucur să
te văd!
- Bine ai venit, draga mea!
Văd că ai fost întâmpinată de
cei doi prinți!

Prințesa Zorilor spuse:

- Nu știu dacă am asistat la o întâmpinare sau o ceartă. Și privi

spre prințul cel mic.

- Nu. Tocmai ai fost întâmpinată de omul care știe cel mai bine ce
vrea! spuse înțeleptul.
Acum am înțeles!

Scriem cuvântul
sau
atunci când se
poate înlocui cu
ori!
banane mango
sau

joacă somn

portocale semințe
ori
 TEMĂ DE DISCUȚII

Deosebiri. A fi diferit
Să presupunem că totul ni se pare la fel. Copaci, case,
oameni, animale, munți. Nu putem să le deosebim. Oare nu
ne-ar fi greu să mai comunicăm între noi, dacă nu am putea
deosebi lucrurile?

Cineva ar cere sarea și noi i-am da pisica sau furculița.

Cum le-am putea deosebi?
 Exercițiu
Să găsim deosebiri!

Care sunt deosebirile dintre:

- două ouă;
- două coli de hârtie;
- două pahare de apă;
- pantofii tăi și ai prietenului tău.
 Exercițiu
Să găsim asemănări între…

- un câine și o pisică;
- un fluture și un zmeu de hârtie;
- o batistă și un steag;
- un copac și o persoană;
- un gând și un sentiment;
- un telefon și un drum.
 Concluzii
1. Frumusețea acestei lumi în care
trăim este dată de diversitatea
sa.
2. Ca să înțelegem mecanismele
lumii în care trăim avem nevoie
să stabilim asemănări și
deosebiri!