Geopolitica germană

Geopolitica germană

• Regiunile europene centrale ale popoarelor vorbitoare de limbă germană au fost

caracterizate de fragmentare politică până la mijlocul secolului XIX;
• Sub dominaţia lui Bismarck al Prusiei, Germania a realizat unificarea politică la sfârşitul
secolului XIX;
• În 1900, Germania era a treia ţară industrială a lumii, după Marea Britanie şi Statele
Unite;
• Situată în centrul marii câmpii europene, partea de nord a Germaniei a fost întotdeauna
la răscruce, vulnerabilă la atacurile duşmanilor;
• Germania unită şi puternică sau Mitteleuropa, incluzând toate popoarele vorbitoare de
limbă germană din Europa Centrală reprezenta cel mai eficient mod de menţinere a
integrităţii culturii germane.
 Geopolitica germană

• După înfrângerea din primul război mondial, gândirea geopolitică germană a reaccentuat
valoarea expansiunii teritoriale asociată cu unificarea popoarelor vorbitoare de limbă
germană din Europa Centrală;
• De la începutul anilor 1920 motto-ul Germaniei a fost „Drang nach Osten” (Împinge către
est), devenind o prioritate a acţiunilor politice germane.
• Friedrich Ratzel (1844-1904) – statele sunt organisme, respectă legile evoluţiei şi se află
în competiţie unele cu altele; “lebensraum” – spaţiu vital;
• Karl Haushofer (1869-1946): autarhie – independenţă economică şi politică; pan-regiuni
– sfere de influenţă;
 Friedrich Ratzel (1896) – “Legile cresterii teritoriale a statelor”

1. spatiul unui stat creste odata cu cultura lui – pe masura ce populatia creste avand
acelasi model cultural, noile teritorii ocupate de aceste popoare largesc statul;

2. cresterea statului urmeaza altor manifestari de crestere a popoarelor – expansiunea

comerciala si activitatile misionare preced cresterea statelor;

3. cresterea statului are loc prin adaugarea unor mici unitati – popoarele si teritoriile
trebuie “topite” impreuna pana la amalgamare;

4. granita este organul periferic al unui stat – frontierele nu reflecta doar securitatea unui
stat ci si cresterea acestuia;

5. in cresterea lui, statul absoarbe parti valoroase din punct de vedere politic – campii,
rauri, regiuni costiere, regiuni bogate in minereuri, petrol sau resurse de hrana;

6. primul imbold spre cresterea teritoriala vine de la popoaele primitive din exterior –
marile state cu cultura aduc ideile popoarelor primitive care avand populatii in
crestere asigura nevoia de expansiune;

7. tendinta generala de anexare si amalgamare se transmite de la un stat la altul si creste

in intensitate – istoria expansiunilor arata ca “pofta creste mancand”.
PAN-REGIONS
 „Problema germană”
Germania înainte de unificare
• Germania era un grup de 25 de state, care variau ca mărime de la mici principate până la puternica Prusie din punct de vedere
economic şi militar cu o populaţie de peste 30 milioane de persoane (a doua ca mărime era Bavaria cu 5,5 milioane de persoane);
• Etnicii germani trăiau sub suveranitatea altor state, ca în Alsacia-Lorena incluse Franţei sau Schleswig-Holstein incluse Danemarcei;
Unificarea
• Aducerea sub aceeaşi conducere a statelor şi anexarea altor teritorii care conţineau germani a fost opera cancelarului prusac Otto
von Bismarck, 1871;
• Trei războaie au fost necesare pentru a face sigură unificarea şi pentru a asigura dominanţa Prusiei şi excluderea Austriei: împotriva
Danemarcei (1864), pentru Schleswig-Holstein, împotriva Austro-Ungariei (1866) şi împotriva Franţei (1870) pentru Alsacia-Lorena;
După unificare
• Pentru prima dată în istoria modernă, centrul Europei era dominat de un singur mare stat;
• Populaţia Germaniei, de aproape 67 milioane de persoane în 1913 era a doua ca mărime după Imperiul Rus;
• Germania a înregistrat o industrializare rapidă – producţia de cărbune, fier şi oţel în 1870 mult sub cea a Marii Britanii, a depăşit-o în
1914;
• Din 1871 până în 1914 producţia agricolă s-a dublat, cea industrială s-a cvadruplat, iar comerţul exterior s-a triplat;
• Cu mari rezerve teritoriale, populaţie, forţă militară şi industrială, Germania avea capacitatea şi inclinaţia, după cum apreciază unii,
de expansiune. Naşterea Germaniei unificate a însemnat şi naşterea „problemei germane” în perspectiva celorlalte state europene,
prin ruperea fundamentală a balanţei puterii în Europa. Celelalte state au fost dispuse să formeze alianţe pentru a preveni
expansiunea teritorială a Germaniei prin utilizarea poziţiei sale geostrategice şi resursele economice.
 GERMANIA SI UNIUNEA EUROPEANA

• Strategia actuala a Germaniei este sa mentina Uniunea Europeana si relatia cu Franta, dar si sa aduca
Rusia mai aproape de Europa. Dificultatea acestei strategii este legata de faptul ca politica de comert
exterior a Germaniei este greu de gestionat de celelalte tari europene, inclusiv de Franta. Daca
Germania se va confrunta cu probleme legate de Uniunea Europeana, a doua optiune strategica ar
putea fi o alianta tripartita, in cadrul unei Uniuni Europene adaptate sau in afara structurilor europene.
Daca Franta decide ca are alte interese, cum ar fi crearea unei Uniuni Mediteranene, atunci relatia
Germano-Rusa devine o posibilitate reala.
• Relatia Germania-Rusia are capacitatea potentiala sa schimbe balanta de putere in lume. SUA reprezinta
puterea dominanta in prezent, dar combinatia dintre tehnologia germana si resursele rusesti -- o idee
visata de multi in trecut -- ar deveni o provocare la scara globala. Desigur, exista amintiri dureroase de
ambele parti, si increderea in sensul cel mai profund este greu de realizat. Dar desi aliantele se bazeaza
pe incredere, nu inseamna in modnecesar ca increderea trebuie sa fie deplina.
• Strategia Germaniei este “inchisa” in paradigma UE. Oricum, daca aceasta paradigma devine
incompatibila, alte strategii trebuie sa fie gandite. Relatia Ruso-Germana exista deja si se adanceste.
Germania considera aceasta relatie in contextul Uniunii Europene, dar daca Uniunea Europeana nu se
dovedeste viabila, atunci Rusia devine alternativa naturala pentru Germania.
Sursa: George Friedman, The state of the world: Germany’s strategy, Geopolitical Weekly, 2012
Conducand de la centru
Germania isi mai poate permite sa ramana pacifista?