Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pâinea integrală - se produce din grâu măcinat, iar pe eticheta acesteia trebuie să fie
indicată ca ingredient, făina integrală de grâu sau ovăz, dar în nici într-un caz
„multicereale”. Acest tip de pâine conține multe vitamine, minerale, fibre, la rândul său
este echilibrată nutrițional, nu duce la îngrășare în comparație cu pâinea albă. Termenul
de valabilitate este mic, iar energia calorică este de 230 kal/100 g.
Pâinea albă – are ca ingredient de bază făina albă și conține doar endospermul. Dacă
pâinea este mai albă, atunci valoarea ei nutritivă este mai redusă, adică nu conține
destule fibre, vitamine și minerale, însă are amidon, ce este transformat în glucoză și
respectiv duce la ridicarea nivelului de zahăr în sânge.
1) Pâinea de secară - aceasta în comparație cu pâinea albă, are mai multe fibre, la fel și
aminoacizi, vitamine și minerale. Ea reprezintă un factor pozitiv la detoxifierea
organismului și are un impact bun asupra pielii și a sistemului digestiv. Energia calorică este
218 kal/100 g produs.
2) Pâinea amestecată cu făină de secară și grâu – acest tip de pâine se prepară nu așa cum
ar trebui. Producătorii ar putea utiliza făina albă colorată cu substanțe chimice. Agenția pentru
Protecția Consumatorului, recomandă că în comerț o pâine de secară ar trebui să coste
aproximativ de două ori decât cea albă.
3) Pâinea cu semințe de in - conține foarte mult seleniu și potasiu. Oferă acizi grași esențiali
și fibre necesare în fiecare zi, ce duc la o îmbunătățire a sănătății.
Consumul mediu de pâine în comparație cu alte țări
Dacă să privim conform Birolui Național de Statistică, cam cât în mediu consumă o
persoană produsele de panificație, ajungem la o cifră de 116,8 kg/persoană anual. În deosebi
pentru oamenii ce trăiesc în mediul rural.
Dar dacă să privim în comparație cu România, conform surselor AIB International, putem
observa ceea că românii consumă în mediu 97 kg/an. Ceea ce îi face să ocupe primul loc în
Europa după consumul de pâine, întrecând așa țări ca Cipru, Belgia, Germania, Danemarca.
Creșterea continuă a consumului de pâine la nivel global
Piața mărfurilor de producere a pâinii și panificației la nivel global, este afișată modest, dar deține o creștere
durabilă în toată perioada analizată, dezvoltându-se de la 122 000 tone în 2007, până la 129 000 tone în 2016.
China apare pe piață cu cea mai rapidă creștere.
Țările cu cele mai ridicate consumuri de pâine și panificație
16 14.7
14
12
9.3
10 8.7
8
6.2
5.2
6 4.6
3.9
4
0
SUA China Rusia Marea Britanie Germania Egipt Italia
Țara(mil. tone)
Țările cu niveluri ridicate de consum pe cap de locuitor
96
100
90
77
80
70 65 65
61
60 52
46
50
40
30
20
10
0
Marea Britanie Spania Italia Germania Rusia Franța SUA
Țara(kg/an)
În schimb China (7kg/an) și India (2 kg/an) au înregistrat cifre slabe în
consumul de pâine și produse de panificație. Aceasta însă poate fi o cifră
subestimată, deoarece o mare parte din consumul de produse asemănătoare
pâinii, pot proveni de la domiciliu sau mici brutării stradale, care nu sunt
atribuite statisticilor corespunzătoare.
În măsură egală, consumul din China și India a crescut constant în
perioada din 2007-2016. În China, creșterea consumului este determinată în
principal de produsele de cofetărie și de produsele de panificație de tip dulce,
în comparație cu pâinea tradițională. Acest lucru se poate explica prin cererea
sporită de produse de cofetărie, numite turte dulci, în perioada sărbătorilor
sezoniere.
Consumul de pâine și produse de panificație stabilit pentru a menține
creșterea măsurată
Pâinea și produsele de panificație constituie una din cele mai populare
produse din coșul de cumpărături al consumatorului. Prin urmare,
cererea de pâine va rămâne stabilă. Creșterea populației globale și
creșterea treptată a veniturilor gospodăriilor din țările în curs de
dezvoltare, constituie cei doi factori cheie care determină cererea
respectivă.
În același timp, în țările dezvoltate, accentul va fi pus pe pâine cu
conținut scăzut de zahăr, fără gluten și produse de panificație care
conțin niveluri minime de carbohidrați nocivi. În schimb în țările în
curs de dezvoltare, segmentul de panificație urmează să crească în
continuare, datorită creșterii venitului gospodăriei, sărbătorilor
tradiționale cu o mulțime de produse de painificație consumate și
extinderea comerțului cu amănuntul cu produse ambalate atât la
companii locale, cât și de la companii transnaționale.
Exporturile înregistrează câștiguri moderate
În 2016, volumul global de export a pâinii și produselor de panificație a fost de 11 248 000 tone, ceea ce este egal cu
31 120 milioane dolari.
Țările cu cel mai mare volum global de export a pâinii și produselor de panificație
1136
1200
1000
800 701
659 654
602 599
555
600
400
200
0
Germania Franța Belgia SUA Olanda Canada Mexic
Țara(mii tone)
De ce apare întrebarea de a consuma sau a nu
consuma pâine?
3) Al treilea factor pozitiv este ceea că pâinea îmbunătățește energia. În aceasta se conține 50% amidon,
adică o mulțime de glucide complexe. Iar consumului de pâine integrală chiar se recomandă pentru a
reduce riscurile de cancer intestinal și diverse boli cardiovasculare.
4) Încă un avantaj este acțiunea pozitivă asupra creierului și a funcțiilor cognitive. Creierul în
mediu consumă 20% din energia totală. Acesta depozitează energia, pentru a obține o autonomie timp de
10 minute. De aceea este important pentru copii să consume pâine la micul dejun, care influențează
pozitiv și asupra memoriei.
5) Ultimul avantaj constă în ceea că pâinea integrală rămâne a fi cea mai bună pentru alimentație,
deoarece este săracă în glucide, ceea ce înseamnă că nu poate duce la îngrășare.
Dezavantajele consumului de pâine la fiecare masă
În trecut, mai ales în urma foametelor, pâinea se considera a fi cea mai prețioasă. Însă astăzi, oamenii nu duc lipsă
de produse alimentare, dar mai ales de pâine. Trist este faptul că pâinea nu mai are acea calitate.
Înainte, oamenii făceau pâinea din făină integrală, boabe care nu se prelucrau cu substanțe chimice împotriva
bacteriilor, mucegaiurilor și rozătoarelor. Ei utilizau grâu, crescut pe pământuri curat ecologice, fără a fi traumate de
îngrășăminte chimice. Și bineînțeles că nu era vorba de niciun fel de organism modificat genetic.
În ziua de azi, practic toate produsele de panificație se produc din făină rafinată. În urma procesului de rafinare
din boabe se distrug aproape toate substanțele utile. Mai întâi germenul, ce reprezintă o parte biologică activă a
bobului, iar apoi tărâțele – sursa de fibre, vitamine din grupa B și substanțe minerale.
Drojdia termofilă. Dacă în trecut pentru coacere se utiliza aluatul de casă, care la rândul său îmbogățea
organismul cu diferite tipuri de vitamine, fermenți și oxigen, atunci pâinea contemporană se produce din drojdii
termofile – produs sintetizat artificial, care în mod normal nu se produce și de asemenea nu se distruge nici în
urma temperaturilor ridicate, nici chiar în urma procesului de digestie a tractului gastro-intestinal.
Nu este de mirare, deoarece în urma producerii drojdiilor termofile, în ele se formează asemenea metale ca:
Zinc, cupru, cobalt, magneziu, etc. Datorită mărimii mici și masei moleculare, aceste celule ale drojdiilor, se
răspândesc rapid în tot organismul, astfel otrăvind-ul și treptat distrugându-l.
Iar aici, o listă de boli care pot apărea în urma abuzului de produse ce conțin drojdii: boli la stomac, arsuri,
ulcer, formarea de nisip în vezica biliară, ficat și pancreas, tulburări metabolice, cheaguri de sânge, uzura
limfatică, și epuizarea sistemului nervoz, acidoză și chiar tumori maligne.
Glutenul. Din limba engleză acesta se traduce ca „clei” sau
lipici. Din cauza lipiciozității, el netezește vilozitățile, cu care
sunt acoperite părțile interioare ale pereții intestinului și
împiedică digestia bună a alimentelor, absorbind vitaminele,
mineralele și oligoelementele benefice.
Toată aceasta duce la boli de stomac, constipații, uscarea
pielii, fragilitatea unghiilor și a părului, obosirii. Ba mai
mult, datorită ingineriei genetice, cerealele moderne conțin
de 40 ori mai mult gluten, decât cele ce au fost crescute câțiva
zeci de ani în urmă.