Religiozitatea, personalitatea şi

catehizarea

Pr. Conf. Dr. Dan Sandu

Adolescenţa
1. Pasul de despărţire a copilului de adult pe care îl
dezidealizează
2. Se manifestă şi funcţionează prin opoziţie şi revoltă
3. “Victimele” sunt cei mai importanţi factori ai formării lui:
părinţii şi profesorii
4. Este valorizată de societate ca o forţă cu capacităţi şi
problematici deopotrivă de mari, diverse şi neaşteptate
5. Creează un conflict generaţional artificial, exprimat prin:
îmbrăcăminte, exprimare, comportament
 Religiozitatea adolescentului
1. Adolescentul se opune în general religiosului: nu este
rentabil, trebuie descalificat, poate fi discreditat, are o
notă de vetust, nu corespunde idealurilor tinerilor

2. Adolescentul îşi pune întrebările esenţiale: cine sunt? Ce

mă defineşte? Ce viitor voi avea?

3. Adolescentul are potenţial mare: idealuri mari, revoltă faţă

de nedreptate, energie considerabilă de a schimba (pe
sine şi istoria)
Credinţa
Dimensiunile caracteristice ale credinţei:
1. Este un proces de “cunoaştere constitutivă” (activitate care
implică sinele)
2. Presupune o “dinamică a relaţiei” (începe când nu e
conştientizată – părinţii – creşte spre spaţiul inefabilului –
Dumnezeu)
Fundamentele credinţei:
1. Intensitatea relaţiilor interpersonale
2. Existenţa şi accesul la valori comune
3. Un punct de referinţă comun (Dumnezeu, Împărăţia,
Veşnicia etc.)
 Stadiile credinţei
1. S0 (0-3) Experienţa prelinguală, inconştientă; Credinţă nediferenţiată
2. S1 (3-6) Gândirea şi limbajul; Credinţa intuitivă (urmează modelul)
3. S2 (6-12) Gândirea operativă; Credinţa mitic-literară (formule,
obiceiuri..)
4. S3(12-18) Asimilare şi acomodare; Credinţa sintetic-convenţională
5. S4(18-30) Viziune personală, identitară; Credinţa individual-reflexivă
(demitologizarea, plecarea, structuri, viziune asupra lumii, grup,
valori)
6. S5(30+) Revenirea la simbol, mituri, rituri, ritualuri, tradiţie; Credinţa
conjunctivă (bogăţia credinţei anterioare, simboluri, reintegrare,
tradiţie)
7. S6 (rar) Reacţie la fenomene sociale, negarea persoanei, experienţa
absolutului; Credinţa universalizantă (misticii, marii duhovnici sau
trăitori individuali, personalităţile internaţionale recunoscute: Martin
Luther King, Mahathma Ghandi, Tereza de Calcutta etc.)
Credinţa adolescentului

Pentru adolescent:
Are caracter relativ şi contestabil
Nu se bazează pe experienţă, ci pe argumente
Este provocată şi provocatoare (The Reason for God)
Are probleme cu cele două imperative: “ascultă!” şi “roagă-te!”
Poate fi valorizată dacă este confirmată şi susţinută de ştiinţă şi
tehnică

Adolescenţa reprezintă o stare tranzitorie, care trebuie abordată cu

înţelegere şi răbdare
 Cateheza pentru adulţi
Cateheza “re-începătorilor”, cea mai importantă categorie (de ce?):
1. Pentru eficacitatea catehezei cu copiii trebuie implicaţi adulţii (părinţii
pot deconstrui ceea ce se construieşte în clasă sau la biserică)
2. Înainte de 6-7 ani numai un părinte poate vorbi copilului despre
credinţă
3. Credinţa adulţilor este plină de false imagini despre Dumnezeu
4. Tot mai mulţi adulţi nu au o instruire religioasă autentică
5. Reflexia spirituală trebuie să fie parte din viaţa fiecărui creştin; numai
astfel va înţelege viaţa
6. Relativizarea credinţelor în epoca post-modernă, individualizarea
credinţei, absenţa reperelor privind adevărata şi falsa credinţă
7. Necesitatea de a aduce între preocupări cunoştinţe religioase în
structura unei gândiri coerente
Catehizarea în parohie
Viaţa parohială face parte din demersul catehetic şi invers:
cateheza este roditoare în relaţie cu mediul parohial
Parohienii au nevoie de catehizare pentru că parohia este un mediu
de învăţare, nu numai de “servicii religioase” (Matei 28,20)

Efectele formării cetehumenale la adulţii parohiei:

1. Înrădăcinează în viaţa parohială (cultivă valorile evanghelice,
formează şi transformă comunitatea)
2. Facilitează relaţiile multigeneraţionale (grupe de copii conduc la
grupuri de părinţi şi determină acţiuni comune)
3. Repune în centrul comunităţii Evanghelia (deschide orizontul
parohial, extinde valorile comune spre membri în devenire)
Tipuri de catehizare

Catehizarea poate fi abordată din patru puncte de vedere (ori

combinate):
1. Abordare existenţială (pleacă de la întrebări, cereri,
preocupări, solicitări)
2. Abordarea biblică (în centru sunt lecturile biblice şi
înţelegerea textelor)
3. Abordare comunitară (în centru se află comunitatea,
vieţuirea comună, părtăşia)
4. Abordare ritualică (insistă pe practica rugăciunii – publică şi
privată - viaţa liturgică, rituri, Taine, ierurgii etc.