Traumatismele dento-paradontale ale dinților permanenți

Dragomir Adriana Iuliana - grupa XII

Popescu Mircea - grupa VI
 Traumatismele dentare
- frecvente, afectează 1/3 din adolescenti si copii
- interesează zona frontală, in proporție de peste 80% zona incisivă
superioară
-până la 12 ani, 20-30% dintre copii( mai frecvent la băieți ) au
suferit un traumatism dento-parodontal la dinții permanenți, in
special fracturi coronare nepenetrante
-cauza principală a traumastimelor la dinții permanenți sunt
accidentele sportive
 Traumatismele dento-parodontale se impart in:
•dentare
•parodontale

•
 Traumatismele dentare pot fi :
•fisură de smalț
•fractură coronară nepenetrantă
•fractură coronară penetrantă
•fractură corono-radiculară
 1.Fisură de smalț
-reprezintă o fractură incompletă localizată numai in smalț sau uneori in smalț si in dentină, fără lipsă de structură dură dentară
-poate fi unică sau pot exista mai multe fisuri
Caracteristici:
•nedureroasă
•mobilitate fiziologică
•percuție negativă
•teste de vitalitate normal pozitive
•RX periapicală cu aspect normal
Tratament:
- igienă buco-dentară riguroasă
- fluorizare
- regim igieno-dietetic
- monitorizare
 2.Fractură coronară nepenetrantă
Poate fi:
a) FCN care interesează doar smalțul
-nedureroasă
-la inspecție se observă lipsă de substantă dură, muchii ascuțite si eventual leziuni ale parților moi (buze, obraji, limbă)
-mobilitate fiziologică
-percuție negativă
-teste de vitalitate normal pozitive
-Rx periapicală relevă lipsă de substantă dură dentară localizată la nivelul smalțului
Tratament:

• igienă buco-dentară riguroasă

• evitarea variațiilor de temperatură
• netezirea muchiilor ascuțite
• fluorizare
• monitorizare si regim igieno-dietetic
 b) FCN care interesează smalțul si dentina
-dureri provocate in special de rece
-inspecția relevă lipsă de substantă care interesează smalțul și dentina dar nu și pulpa si eventuale plăgi ale părților moi
-mobilitate fiziologică
-percuție negativă
-teste de vitalitate normal pozitive
-RX periapicală relevă lipsă de substantă dură dentară localizată la nivelul smalțului și dentină
Tratament:
•antialgice
•evitarea variațiilor de temperatură
•coafaj indirect cu HC/CIS
•refacere cu compozit
•monitorizare 4-6 săptămâni si regim igieno-dietetic
 
 3.Fractură coronară penetrantă

-dureri provocate la agenți fizici și chimici și masticație, uneori dureri spontane care indică apariția inflamației pulpare
-la inspecție se observă interesarea smalțului, dentinei și deschiderea camerei pulpare
-mobilitate fiziologică
-percuție negativă
-teste de vitalitate normal pozitive
-RX periapicală relevă lipsă de substantă dură dentară care deschide camera pulpară
 Tratament FCP :

•se poate recurge la un coafaj direct (rar), dar atunci se recheamă pacientul dupa 7 zile
•se analizează evoluția și se fac teste de vitalitate
•frecvent se recurge la pulpectomie(cu tehnica apexifierii)
•se recheamă după 3-4 luni, se solicită o radiografie pentru a evidenția vitalitatea dintelui
•acești dinți traumatizați iși pot pierde vitabilitatea intr-un interval variabil(câteva săptămâni->câteva luni)
 
-traversează teritoriul coronar in intregime inclusiv camera pulpară
-orientarea discontinuitatii coronare poate fi transversală sau oblică
-aspectul radiologic este dominat de lipsa unui fragment coronar important și de faptul că traiectul de fractură interferează radiotransparenta camerei pulpare

Tratament:
-Obicetiv : menținerea vitalită ții pulpare, cel putin par țială ( d. permanent imatur)
•coafaj direct
•pulpotomie par țiala vitală
•pulpotomie vitală
•pulpectomie partiala vitala
•pulpectomie totală vitală
 4. Fractură corono-radiculară
Reprezintă o lipsă de substanța care interesează atât coroana cât si rădăcina
(smalț, dentina si cement).
Pot fi:
-oblice
-verticale
 -un capat al liniei de fractură se află in smalț, iar celălalt capăt in
cement, subgingival
-se detașează un fragment corono-radicular care este mobil, dar
este mentinut pe loc de ligamentele subgingivale
-poate fi penetrantă sau nepenetrantă in funcție de localizarea
fată de camera pulpară
 Tratament:
FCR nepenetrante: -imobilizare ca și tratament de urgență
-îndepărtare fragment fracturat +/- gingivectomie
-îndepărtare fragment si extruzie ortodontică
-extracția dintelui
FCN penetrante: -aceleași opțiuni de tratament ca la cele nepenetrante
-întotdeauna facem tratament endodontic
-refacere coronară cu compozit +/- pivot intraradicular
-dispensarizare
 5. Fractură radiculară
-interesează cementul, dentina radiculară si pulpa
-linia de fractură poate fi unică sau pot exista mai multe linii de fractură sau
chiar fractură cominutivă
-în funcție de traseul liniei de fractură, se descriu fracturi radiculare verticale,
oblice sau orizontale, cele din urmă fiind cele mai frecvente
-dintele este impărțit in doua fragmente, unul coronar si unul apical, intre care
poate exista un spatiu (fractură radiculară cu deplasare) sau nu (fractură
radiculară fără deplasare).
 Caracteristici:
• interesează cementul, dentina si pulpa
• inspecție – fragmentul coronar poate fi uneori deplasat, modificat de
culoare roșiatic sau gri, dacă fractura este cervicală apare sângerare din
șanțul subgingival
• fragmentul coronar este mobil
• sensibilitate la percuție
• teste de vitalitate negative de obicei, ceea ce indică o afectare pulpară
tranzitorie/permanentă. Se repetă.
• RX periapicală relevă numărul si traseul liniior de fractură
 Tratament:
• imobilizare elastică (fractură fără deplasare) 4 săpt +
regim igieno-dietetic
• repoziționare (fractură cu deplasare) + imobilizare +
regim igieno-dietetic
• Monitorizarea dintelui realizându-se Rx-uri periodice
• Caz clinic:
 Caz clinic:
Un copil de 9 ani se prezinta la cabinet la 2 ore după o căzătură cu bicicleta.
Radiologic se prezintă intruzia 21 si fractură radiculară in 1/3 medie la nivelul lui
22. Clinic se prezintă sensibilitate la 21 si mobilitate foarte mare la 22, fiind intr-
o pozitie anormală.
Tratament:
21-se realizeaza extruzia dintelui, pulpectomie si tratament de canal;
22- se incearca repozitionarea lui in pozitie fiziologica si se face imobilizarea pe
21-23 timp de 3-4 saptamani;
Urmeaza monitorizarea pe termen indelungat.
Prognosticul fracturii este bun, dintele fiind pe arcada si prezent (peste 13 ani).
Traumatismele parodontale

Dintii permanenti
 Contuziile

• Reprezinta un episod traumatic in care integritatea dentara este pastrata iar pozitia
dintelui in alveola ramane nemodificata.
• Se produce de fapt o suprasolicitare a ansamblului dento-alveolar cu ruperea unor
fibre ligamentare.
• Pe RX se poate observa o discreta largire a spatiului periodontal iar subiectiv prezenta
unui edem la inspectia in cabinet.
• Se constata totodata absenta sangerarii la nivelul dintelui respectiv cu prezenta
durerii la solicitarea acestuia in sens transversal sau lateral.
• Tratamentul nu este necesar in cazul contuziilor,fiind preferata o atitudine de
expectativa pe parcursul perioadei urmatoare pana la un an;se poate impune
totusi o dieta moale care sa nu solicite excesiv dintele contuzionat.
• In cazul aparitiei resorbtiei radiculare externe se cere interventia endodontica cu
obturatie cu HC la nivelul acesteia pentru a contracara resorbtia.
• Evolutia poate fi favorabila sau nu in cazul contuziilor,astfel avand:
-in cazul unei evolutii favorabile:dintele devine asimptomatic , continuarea
dezvoltarii radiculare este prezenta,lamina dura este intacta,testele de vitalitate
devin pozitive spre sfarsitul perioadei expectative(initial acestea pot fi negative din
pricina edemului localizat si ruperii fibrelor nervoase de la nivelul alveolei dentara
si a dintelui contuzionat);
-in cazul evolutiilor nefavorabile:dintele prezinta numeroase simptome precum
durerea si jena constanta,testele de vitalitate ies negative la finalul
expectativei,dezvoltarea radiculara este oprita,poate dezvolta diferite forme de
parodontita apicala si procese alveolar,impune interventia endodontica specifica
stadiului distructiv in care acesta se afla.
 Luxatia

• Luxatia laterala reprezinta un traumatism dento-parodontal in urma caruia apare lezarea

fibrelor ligamentului periodontal precum si fracturarea alveolei dentare in directia dinspre
care actioneaza forta contondenta.
• Clinic se observa:-dintele deplasat (mezial sau distal sau vestibular sau oral) uneori
fix,imobilizat in os
-modificari de ocluzie
-sangerare de obicei abundenta
-sunet caracteristic de dinte anchilozat la percutie(sunet metallic)
• Radiologic se observa largirea spatiului periodontal mai ales in expuneri
excentrice/ocluzale precum si fracturarea procesului alveolar iar pe
retroalveolara subiectiv dintele poate parea mai scurt.
• Evolutia poate fi atat favorabila cat si nefavorabila.In primul caz
observam:radiologic, revenirea la normal a inaltimii crestei osoase dupa
repozitionare precum si pastrarea dimensiunilor spatiului periodontal si
continuarea dezvoltarii radiculare in cazul dintilor imaturi,absenta simptomelor
de la nivelul unitatii dentare in cauza si pozitivizarea testelor de vitalitate la mai
tarziu de 3-4 luni dupa tratament.In cazul unei evolutii nefavorabile se observa
radiologic accentuarea resorbtiei radiculare externe,prezenta unui aspect
resorbit a crestei osoase marginale precum si semne de parodontita apicala
acuta/cronica.Testele de vitalitate sunt negative si tratamentul endo este
neaparat necesar.
• Tratamentul in cazul luxatiei laterale difera in functie de gravitatea acesteia
astfel:-in cazul unei luxatii laterale fara fracturarea procesului alveolar se face
dezangrenare din peretele alveolar,repoziționare +si imobilizare elastică 3-4
săptamâni
-in cazul unei luxatii cu fractura prezenta se face imobilizare
semielastica aproximativ 4 saptamani dupa dezangrenarea si repozitionarea
unitatii dentare;
• Monitorizarea pulpara trebuie efectuata pe tot parcursul tratamentului si
intervenit endodontic in cazul in care pulpa devine necrotica.
• Un sistem de imobilizare este un dispozitiv care sprijină și imobilizează dinții
mobili favorizând vindecarea ligamentului dento-parodontal prin regenerarea
fibrelor parodontale sau prin formarea unui calus osos.Poate fi rigid,flexibil sau
intermediar.
• Cerintele pentru un astfel de sistem sunt:sa nu fie traumatizant pentru copii,sa
fie usor de manipulate in cabinet,sa fie confortabil,sa favorizeze readucerea
dintilor in pozitia initiala si sa permita fixarea acestora pe parcursul
tratamentului,sa fie usor igienizabil si sa nu favorizeze agregarea de
microroganisme pe suprafata sa,sa nu modifice ocluzia si sa fie estetic.
 Subluxatia

• Reprezinta un traumatism dento-parodontal cu ruperea unor fibre la acest

nivel.
• Apar modificari importante radiologice ale spatiului periodontal date de
sensul de actiune al fortei.
• Clinic se observa prezenta durerii si mobilitatii,prezenta sau nu a
sangerarii,prezenta dintelui in alveola si sensibilitate crescuta la stimulare
transversal si verticala.
• Subluxatiile pot fi de mai multe tipuri precum:
-tip intruziv:dispare spatiul periodontal in segmentul apical dentar si apare
deformarea laminei dura la acest nivel(urmare a presiunei exercitate de apex in
tendinta de a migra spre spongioasa secundar fortei aplicate);marginea incizala
este deplasata spre apicat iar in intruziile severe apexul poate strapunge podeaua
foselor nazale si sa patrunda in sinus;la copii pot afecta astfel foliculul dentar al
dintilor permanenti in cazul in care se intampla la dintii temporari.
-tip extruziv:apare o largire importanta a spatiului periapical lamina dura
ramanand integra si bine delimitate.
-sens mezio-distal
• Tratamentul consta in dieta moale pentru 1-2 saptamani si imobilizare elastic.
• In cazul subluxatiilor grave pot fi necesare interventii chirurgicale de reparare a
planseului foselor nazale sau a rebordului laminei dura.
• In cazul formelor usoare evolutia poate fi favorabila(dinte asimptomatic,lamina
dura intacta,teste de vitalitate pozitive ,continuarea dezvoltarii radiculare) sau
nefavorabila (dinte simptomaic,teste de vitalitate negative,afectarea dezvoltarii
radiculare,aparitia de procese apicale,resorbtie inflamatorie externa etc) caz in
care ar necesita interventie endodontica specifica stadiului deficitar in care
dintele se afla.
 Avulsia

• Reprezinta expulzia totala a dintelui din alveola.

• In cazul acestora se pot constata fracturi ale dintilor vecini,ale rebordului
alveolar,septului interdentar etc.
• Se observa absenta totala a dintelui din alveola,cu sangerare in acea
zona,prezenta de cheaguri,uneori aspect de plaga postextractionala.
• Tratamentul are ca scop vindecarea fibrelor parodontale fara instalarea
RR(mentinerea fibrelor viabile pe suprafata radacinii)
• Tratamentul urmat este diferit in functie de situatia in care se afla
pacientul,astfel:
-in cazul in care dintele a fost replantat anterior prezentarii in cabinet in urma
anesteziei si a verificarii clinice si RX a pozitiei sale acesta se imobilizeaza elastic
pentru 7-14 zile efectuandu-se totodata sutura plagilor de partile moi;pacientului I
se dau indicatii de AB si AINS(la nevoie) precum si regim dietetic urmand ca mai
apoi sa I se efectueze tratament endo la 2 saptamani (pulpectomie
nonvitala,sterilizarea canalului cu pasta cu antibiotic Ledermix,obturatie cu
CaOH2 pentru 2 saptamani-6 luni urmata mai apoi de obturatie definitiva si
monitorizarea in timp a situatiei;
-in cazul in care dintele a stat extraoral mai putin de 60 de min (mediu umed) se
efectueaza pregatirea radacinii si a alveolei pentru replantare(eliminarea
cheagurilor prezente,irigarea cu SF,initierea formarii de ligament nou pe baza
celulelor vii din alveola) si se efectueaza implantarea prin presiune digitala pe
marginea incizala a dintelui;se efectueaza apoi verificarea pozitiei dintelui si
imobilizarea cu banda elastica urmand ca pacientul sa se prezinte dupa alta
saptamana la medic pentru efectuarea tratamentelor de canal precum in cazul
anterior;pe parcursul imobilizarii pacientului I se dau aceleasi indicatii ca in cazul
de mai sus;
-in cazul in care dintele a stat extraoral mai mult de 60 de minute (mediu uscat)
etapele sunt aceleasi precum in cazul in care acesta a stat in mediu umed dar
faptul ca mediul a fost uscat duce la pierderea fiabilitatii fibrelor de la nivelul
alveolei in totalitate ceea ce dupa sine atrage complicatii mult mai frecvente;in
baza acestora unii autori de carti au introdus o metoda diferita de tratament ce
consta in tratarea radacinii cu Sf inainte de repozitionarea acesteia in alveola si
imersia sa in solutie de NaF 3% timp de 20 min(scade riscul aparitiei complicatiilor)
• Tratamentul endo este nerecomandat DP imaturi deoarece creste
vascularizarea la acest nivel putand sa faciliteze astfel aparitia necrozei sau
resorbtiei radiculare externe.Tratamentul endo se face doar in cazul aparitiei
necrozei si e urmat de obturatie provizorie cu CaOh2.