Afecţiuni veziculo-buloase

de etiologie virală
 Afecţiuni veziculo-buloase de
etiologie virală
Practic toate afecţiunile veziculo-buloase de origine
virală au ca leziune elementară vezicula.
Veziculele sunt colecţii intraepiteliale de dimensiuni
mici (sub 5 mm), cu conţinut lichid, clar sau
hemoragic. Ele se rup cu uşurinţă şi lasă locul unei
eroziuni izolate, multiple sau confluente, cu contur
policiclic.
 Afecţiuni veziculo-buloase de etiologie virală

Virusurile implicate în apariţia de afecţiuni veziculo-

buloase, cu manifestări la nivelul cavităţii orale sunt:
Virusul Herpes Simplex
Primoinfecţia herpetică
 Infecţia herpetică recidivantă

Virusul Varicela-Zoster
Varicela
 Zona Zoster

Virusul Coxackie
 Boala Gură-Mână-Picior
 Herpangina
 VIRUSUL HERPES SIMPLEX

Virusul VHS este un virus ADN, ce aparţine familiei

herpes viridae, caracterizat prin apariţia de infecţii
recurente, întotdeauna după o primă infecţie, care
survine, frecvent, în copilărie.
Infecţiile herpetice sunt produse de virusul Herpes
Simplex I şi II, virusuri cu proprietăţi dermotrope şi
neurotrope; au o largă răspândire, afectează toate
vârstele, cu excepţia perioadei de nou născut, fiind
frecvente la adulţii tineri.
 VIRUSUL HERPES SIMPLEX

Infecţiile cu virusul VHS-I interesează mucoasa orală,

nazală, ochiul şi, ocazional, tegumentele în partea
inferioară a corpului, ”sub centură”.
VHS-I este responsabil, aproape în totalitate, de apariţia
infecţiilor herpetice orale; în mai puţin de 5% din cazuri,
infecţiile herpetice orale sunt produse de VHS-II.
VHS‑I determină herpesul oro-labial, gingivostomatita
herpetică, panariţiu herpetic, angina herpetică,
keratoconjunctivita acută.
Virusul VHS-II determină apariţia infecţiilor în partea
inferioară (cu unele excepţii) a corpului: herpesul genital.
Primoinfecţia
herpetică

Apare frecvent la
copii în vârstă de 6
luni-5 ani
(îndeosebi între 1-
3 ani); ocazional,
poate să apară la
adolescenţi şi la
persoanele adulte.
 Primoinfecţia herpetică (Stomatita herpetică primară)

Infecţia primară poate avea manifestări triviale sau

fulminante.
Manifestările triviale evoluează subclinic, asimptomatic,
trecând adesea neobservate, fiind asociate cu durerile
dentare sau cu o banală gripă. 90% dintre adulţi prezintă
anticorpi pentru VHS-I, fără a avea o anamneză pozitivă
pentru primoinfecţia herpetică.
Răspunsul inflamator acut la infecţia cu Virusul Herpes
Simplex apare după o perioadă de incubaţie de 3-10 zile.
Pacientul prezintă stare generală alterată, febră, cefalee,
adenopatie loco-regională bilaterală, iritabilitate.
 Primoinfecţia herpetică (Stomatita
herpetică primară)

În faza preeruptivă, apar semne prodromale locale,

ca: senzaţie de arsură, prurit local, după care apar
vezicule, în număr variabil, grupate în buchete.
Veziculele de pe mucoasa orală se sparg, la scurt
timp de la apariţie (câteva ore), şi sunt urmate de
ulceraţii superficiale.
Datorită prezenţei ulceraţiilor la nivelul cavităţii
orale, pacientul acuză dureri, dificultate în
masticaţie, fonaţie şi la periajul dentar, halenă fetidă.
La copii mici poate să apară deshidratarea.
 Ulceraţia
Ulceraţiile au formă
rotundă, cu
diametrul 2-3 mm;
podeaua ulceraţiei
este de culoare
galbenă sau galben-
gri, cu margini
eritematoase,
înconjurate de un
halou roşu
inflamator.
Ulceraţiile pot
conflua dând naştere
la leziuni întinse în
suprafaţă.
La nivelul
cavităţii orale
Erupţia veziculară
interesează mucoasa
gingivală, jugală,
mucoasa limbii, a
vălului palatin, a
istmului faringian şi
joncţiunea cutaneo-
mucoasă a buzelor.
 La nivelul
gingiilor
Este implicată şi
papila
interdentară care
are aspect
tumefiat şi
sângerează la
traumatisme
minore, datorită
fragilităţii
vasculare şi a
creşterii
permeabilităţii la
acest nivel.
 La nivelul
tegumentelor
Erupţia veziculară
interesează limita
cutaneo-mucoasă
a buzelor,
comisurile orale,
mentonul şi zona
nazală.
Leziunile
veziculare se rup,
dând naştere la
ulceraţii acoperite
de cruste
hematice.
 Primoinfecţia herpetică (Stomatita
herpetică primară)

Afecţiunea regresează spontan în aproximativ 10-12

zile, fără să lase cicatrici.
Infecţia herpetică se caracterizează prin
contagiozitate mare, autolimitare şi recidive.
 Primoinfecţia herpetică (Stomatita
herpetică primară)

Evoluţie Complicaţii

Evoluează în pusee, de Sunt consecinţe ale auto-

intensităţi din ce în ce inoculării în alte zone, la
mai reduse, după care se nivelul ochilor putând
instalează, de obicei, o produce kerato-
imunitate relativă, conjunctivite.
pacienţii infectaţi putând S-au semnalat cazuri rare
fi reinfectaţi cu tulpini de meningite, encefalite şi
diferite ale virusului alte infecţii diseminate, în
Herpes Simplex. special la pacienţii
imunocompromişi.
 Diagnostic diferenţial

ulceraţii aftoase (aftele nu sunt precedate de vezicule, apar

oriunde pe mucoasa orală, cu excepţia mucoasei fixe, a
gingiilor şi a palatului; starea generală nu este afectată)
boala Gură-Mână-Picior
herpangina
gingivita ulcero-necrotică (prezintă aspectul tipic cu papile
interdentare decapitate)
eritemul polimorf (ulceraţiile sunt mai mari şi nu sunt
precedate de vezicule)
pemfigusul incipient
gingivita descuamativă
 Diagnostic pozitiv

izolarea şi cultura VHS prin recoltare de la nivelul

mucoasei orale
examen serologic – titrul crescut de anticorpi anti-VHS,
atât la pacientul în faza acută a bolii, cât şi la convalescenţi
examen citologic, rar utilizat - testul Tzanck arată
veziculaţie sau ulceraţie nespecifică şi celule gigante
multinucleate care reprezintă keratinocitele infectate viral
kit clinic (chair-side) care demonstrează (în câteva
minute) prezenţa VHS la nivelul leziunii, utilizând
imunofluorescenţa directă
 Tratament

Tratamentul este în general simptomatic, şi numai în

cazurile grave se recurge la tratament sistemic.
Prin instituirea urgentă a tratamentului se scurtează
evoluţia bolii şi se previne extinderea leziunilor,
apariţia complicaţiilor, contaminarea altor persoane
şi deshidratarea (în special a copiilor mici)
 Tratament

Tratament local nespecific:

spălături orale cu :
soluţii antiseptice (soluţie de clorhexidină 0,2%, soluţie de
permanganat de K 1/5000 sau 1/10000)
infuzie de flori de muşeţel, Romazulan, Ticiverol
soluţii cu antibiotice, în caz de suprainfectare
unguente cu antibiotice, în caz de herpes suprainfectat, localizat la
nivelul tegumentelor
colutorii cu analgezice locale: Xilocaină gel
plasture antiherpetic Compeed – Cold Sore Patch - diminuează
aspectul inestetic al herpesului şi contagiozitatea, se aplică din
momentul apariţiei semnelor prodromale, se schimbă la 8-10 ore pe
întreaga perioadă de evoluţie a herpesului
 Tratament

Tratament local antiviral

 Se aplică din momentul apariţiei erupţiei
herpetice, pentru scurtarea duratei leziunilor, cât şi
pentru prevenirea extinderii acestora:
acyclovir (Zovirax, Virustat, Acyclovir) - sub formă
de unguent 5%, la intervale de 3-4 ore, timp de 7 zile
idoxuridina - pomadă 15%
vidarabina - unguent 3%
 Tratament

Tratament general antiviral

Este rezervat formelor grave de infecţie herpetică care nu răspund la
tratamentul antiviral topic, bolnavilor imunodeficienţi şi erupţiilor
întinse la pacienţii în vârstă de peste 50 ani. Terapia antivirală sistemică
se administrează în timpul episodului eruptiv sau ca terapie supresivă
de durată, în cazul recidivelor frecvente (peste 6 recidive pe an)
 Se administrează acyclovir:
pe cale orală, tablete, 400mg la interval de 6 ore, regulat, durata terapiei
4-5 zile
pe cale intravenoasă, recomandat în cazurile severe, la pacienţii cu
imunitate scazuta şi când nu este tolerată terapia pe cale orală
Contraindicaţii:
sensibilizare la acyclovir
contraindicaţie relativă – sarcina şi alăptarea
 
 Tratament

Măsuri profilactice:
se va evita contactul direct al tegumentelor şi mucoaselor (sărut)
bolnavilor infectaţi, cu persoane din anturaj (în special copii mici,
persoane cu imunodepresie)
aplicarea topicelor antiherpetice la copii, de către mame, se va face
purtând mănuşi, pentru împiedicarea apariţiei panariţiului herpetic
nu se ating leziunile, nu se înlătură crustele
nu se ating ochii după ce au fost atinse leziunile (atenţie sporită în
cazul purtătorilor de lentile de contact, datorită posibilităţii apariţiei
herpesului corneean)
spălare frecventă a mâinilor
nu se fac tratamente stomatologice pe durata prezenţei leziunilor în
cavitatea orală.
 Infecţia herpetică recidivantă

In urma contaminării, virusul VHS pătrunde în organism la nivelul mucoaselor

sau al tegumentelor, unde produce o primă infecţie herpetică; de aici, după
vindecare, virusul migrează pe calea nervilor senzitivi şi se localizează în
ganglionul Gasser (VHS-I) şi în ganglionul sacral (VHS-II), unde rămâne în stare
de latenţă toată viaţa.
 În anumite condiţii, starea de latenţă este întreruptă, virusul se reîntoarce la
locul de intrare, pe calea axonilor, unde declanşează o erupţie cutaneo-mucoasă
secundară - infecţia herpetică secundară, cu caracter mai restrâns decât primo-
infecţia.
 După vindecarea leziunilor secundare, virusul migrează, pe aceeaşi cale, în
ganglioni, unde rămâne cantonat până la o nouă reactivare.
 Cu timpul, se instalează o imunitate rezistentă, astfel că la vârstnici herpesul
apare foarte rar.
Se caracterizează prin manifestări mult atenuate, faţă de infecţia herpetică
primară, mai localizate şi care apar, frecvent, în acelaşi loc.
Peste 90% din populaţie prezintă anticorpi anti-HSV, dintre aceştia numai 40%
dezvoltă infecţii secundare .
 Infecţia herpetică recidivantă

Factori favorizanţi, declanşatori ai infecţiilor recurente:

imunodepresii
stress
frig
radiaţii ultraviolete
traumatisme în sfera buco-dentară (extracţii laborioase)
afecţiuni gastro-intestinale
viroze respiratorii, gripă etc.
ciclul menstrual
ocazional, sarcină
 Infecţia herpetică recidivantă

Aspect clinic
Simptomatologia este mult atenuată faţă de
primoinfecţia herpetică. Pot să apară disconfort
accentuat local, usturimi, durere, halenă. Rar,
ganglionii regionali sunt măriţi de volum şi
sensibili.
La locul de apariţie
leziunile sunt
precedate de semne
prodromale: senzaţie
de tensiune, prurit,
usturime, arsură,
durere, după care, la
interval de câteva ore,
apare o zonă
eritematoasă, urmată
de vezicule mici
grupate în buchet.
25% dintre pacienţi nu
prezintă aceste semne
prodromale, leziunea
apărând direct sub
formă de veziculă.
 Infecţia herpetică recidivantă

Reactivarea VHS produce în mod curent herpes

labial, leziunile herpetice recidivante fiind rareori
întâlnite la nivelul mucoasei orale (herpes oral).
Herpesul labial:
 joncţiunea cutaneo-mucoasă a buzelor
Herpes oral:
 mucoasa keratinizată, cu substrat osos: mucoasa palatului
dur (cel mai frecvent), mucoasa gingivală (în special la
maxilar)
 foarte rar, mucoasa jugală, marginile şi faţa dorsală a limbii
 Click icon to add picture
 Leziunile
sunt sub
formă de
vezicule, pline
cu lichid,
dispuse
grupat pe o
zonă
eritematoasă,
uşor
edemaţiată.
Herpes labial
 Click icon to add picture
Veziculele se
rup în
aproximativ 48
de ore, lăsând
eroziuni ciclice
care vor fi
ulterior
acoperite de
cruste sero-
hematice, după
care în 7-10 zile
se vindecă fără Herpes labial
cicatrice.
 Click icon to add picture
- Veziculele,cu
diametrul de 2-3
mm, sunt
dispuse grupat,
se sparg uşor şi
rapid, lasând
ulceraţii cu
tendinţă la
confluare, cu
contur policiclic;
nu formează
cruste.

Herpes recidivant oral

 Infecţia herpetică recidivantă

Evoluţie
Frecvenţa recurenţelor variază de la individ la
individ, în raport cu statusul imunitar al acestuia.
Recurenţele apar de la câteva în decursul unui an,
pâna la una pe lună.
 Infecţia herpetică recidivantă

Diagnostic diferenţial: Diagnostic pozitiv

ulceraţii aftoase se face cultura şi

sifilis primar şi izolarea VHS
secundar imunofluorescenţa
stomatită streptococică directă dintr-o leziune
herpangina recentă
 Infecţia herpetică recidivantă

Tratament
În cazul infecţiei secundare, opţiunea terapeutică va
avea în vedere caracterul autolimitant şi gravitatea
redusă a leziunilor.
Se pot utiliza creme cu factor de protecţie solară,
aplicate la nivelul buzelor, pentru prevenirea
recidivelor.
La pacienţii imunocompromişi se poate administra
vitamina C sau lizine.
 VIRUSUL VARICELA-ZOSTER (VVZ)

Infecţia cu virusul Varicela-Zoster determină apariţia a două forme

clinice de boală: Varicela şi Zona Zoster. Virusul varicelozosterian este
asemănător virusurilor herpetice; face parte din aceeaşi familie a
herpesviridae, caracterizat prin aceleaşi trăsături comune: apariţia de
infecţii secundare periodice, după o primă infecţie.
Astfel, infecţia cu virusul Varicela-Zoster produce o primoinfecţie
epitelio-epidermotropă, cunoscută sub numele de varicela, după care
virusul se propagă, pe calea nervilor senzitivi, în ganglionii nervilor
spinali sau ai nervilor cranieni, unde rămâne în stare de latenţă.
Varicela conferă imunitate primară, de lungă durată şi recidivele apar
rar.
În condiţiile scăderii imunităţii organismului, în procesele involutive
fiziologice, caracteristice vârstnicilor şi în imunodepresiile dobândite,
se produce reactivarea virusului, ce determină apariţia formei
secundare a infecţiei cu VVZ, denumită Zona Zoster.
 Varicela

Este o boală infecto-contagioasă (indice de contagiozitate 95%),

care apare în copilărie, dar şi la vârstă adultă.
Reprezintă forma primară a infecţiei cu VVZ, caracterizată prin
erupţie maculo-papulară generalizată la nivelul tegumentelor şi
mucoaselor (mucoasa orală, conjunctivală şi genitală).
Transmiterea bolii se face prin contactul direct al tegumentelor şi
mucoaselor persoanei infectate şi al secreţiilor nazo-faringiene şi,
indirect, prin intermediul aerosolilor care conţin particulele virale.
Infecţia apare la copii sezonier, în general în lunile de iarnă şi
primăvară.
După expunerea la virus urmează o perioadă de incubaţie de
aproximativ 2 săptămâni.
 Aspect clinic

Boala debutează cu febră, stare generală alterată şi apariţia de rash la

nivelul trunchiului.
În perioada de invazie, rash-ul de tip scarlatiniform se întinde către
gât, faţă, extremităţi, urmat de o erupţie polimorfă foarte pruriginoasă,
sub formă de macule, ce evoluează spre papule şi/sau vezicule, cu
conţinut clar.
Veziculele sunt de formă rotundă sau ovalară, cu dimensiuni de 2-4
mm, înconjurate de un halou eritematos. Conţinutul vezicular se
resoarbe şi vezicula se transformă în cruste, cu aspect de „picătură [!
dew[! pe o petală de trandafir”. Crustele se desprind spontan în 7-10
zile, rămânând o zonă uşor pigmentată care apoi dispare fără să lase
cicatrice.
Prima şi cea mai mare leziune tegumentară este denumită „herald
spot!!!!” şi este localizată adesea la nivelul feţei. Dacă aceasta este
ruptă, se poate vindeca cu cicatrice.
 Varicela

Leziunile orale pot preceda uneori leziunile cutanate.

Acestea sunt puţine la număr şi adesea trec
neobservate.
Datorită viremiilor succesive, erupţiile sunt
polimorfe, cu leziuni în diferite stadii de evoluţie.
Boala se poate însoţi de anorexie, febră,
nazofaringită şi dureri musculo-artticulare.
La nivelul
mucoasei
orale
Apar vezicule
mici, multiple
ce se
transformă în
eroziuni sau
ulceraţii mici,
superficiale,
înconjurate de
un halou
eritematos.
Localizarea

de predilecţie
este la nivelul
vălului
palatin,
urmată ca şi
frecvenţă de
mucoasa
jugală şi
şanţul
vestibular.
 Varicela

Evoluţie
Evoluţia este benignă, după 2-3 săptămâni apare
vindecarea, urmată de o imunitate durabilă.
Rareori, apar complicaţii generale (pneumonie,
meningită, encefalită).
 Varicela

Diagnostic diferenţial: Diagnostic pozitiv

urticaria papuloasă aspectul clinic

eritemul polimorf izolarea virusului în
pemfigus cultură
herpex simplex imunofluorescenţă

generalizat directă dintr-o leziune

recentă
 Tratament

Varicela nu necesită în mod curent nici un

tratament.
Se cere pacientului să fie izolat, să se odihnească şi să
respecte o igienă orală corectă, spălături cu infuzie
de muşeţel.
Tratament simptomatic:
tratament local antipruriginos
tratament general - antihistaminice şi sedative
(pentru calmarea pruritului)
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Este o afecţiune virală acută autolimitantă ce apare, în

special, la vârsta adultă şi, foarte rar, la tineri şi copii.
Asemănător herpesului recidivant, în anumite condiţii
favorizante, ce determină scăderea imunităţii, se
declanşează Zona Zoster, prin reactivarea virusului
Varicela-Zoster, aflat în stare latentă în ganglionii
senzitivi.
Zona Zoster este o boală transmisibilă, dar
contagiozitatea este mult mai redusă decât în cazul
varicelei. Virusul transmis de bolnavul cu Zona Zoster
determină apariţia primoinfecţiei – varicela.
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Factori favorizanţi:
imunodepresie (leucemii, infecţia HIV..)
boli maligne (limfoame, boala Hodgkin..)
infecţii
radioterapie
corticoterapie de lungă durată
medicaţie citotoxică
vârsta înaintată (apare după vârsta de 50 de ani)
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Aspecte clinice
Semnele prodromale ale bolii sunt: alterarea stării
generale, oboseală, dureri de cap, febră, asociate
local cu prurit, arsuri, dureri severe unilaterale, de-a
lungul unor traiecte nervoase senzitive de la nivelul
capului, gâtului şi trunchiului.
După 2-4 zile apare o Click icon to add picture
erupţie veziculară
acută, dureroasă, la
nivelul tegumentelor
sau al mucoasei orale,
distribuită unilateral,
de-a lungul unui
traiect nervos, care se
opreşte brusc la
nivelul liniei mediene.
În rare cazuri, în
trecut, s-au semnalat
cazuri de apariţie a
erupţiei veziculare
bilateral, denumită ca
„semn al morţii”,
pacienţii evoluând
invariabil spre deces. Aspecte clinice
 Click icon to add picture
Veziculele
evoluează către
pustule sau
ulceraţii în 2-3
zile şi se acoperă
cu cruste.

Aspecte clinice
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

După o evoluţie de 2-3 săptămâni, leziunile se

vindecă, crustele cad fără a lăsa cicatrici, în general.
În unele cazuri, pot fi urmate de cicatrici
depigmentate.
În aproximativ 10% din cazuri, de-a lungul
traiectului lezional, pot persista dureri "reziduale",
nevralgii post-herpetice, însoţite de hipoestezie
tegumentară.
Cele mai afectate zone
sunt la nivelul
Click icon to add picture
trunchiului, între
vertebrele T3-L2 şi la
nivelul feţei, pe
teritoriul nervului
oftalmic, ram din nervul
trigemen.
Atunci când urmează
traiectul nervului
oftalmic, sunt interesate
tegumentele frunţii şi
ale regiunii orbitare,
mucoasa conjunctivală
şi corneea. Leziunile au
o gravitate deosebită; Aspecte clinice
determină conjunctivite
severe, ulcere corneene.
 Click icon to add picture
La nivelul
cavităţii orale,
erupţiile
veziculare pot să
apară pe traiectul
nervului palatin
sau lingual.
Veziculele au
plafon subţire,
iar prin spargere
dau naştere la
ulceraţii
dureroase. Aspecte
clinice
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

O formă particulară de Zona-Zoster este Sindromul

Ramsay-Hunt (herpesul geniculat), caracterizat prin erupţie
veziculară, precedată de durere, localizată în jurul
conductului auditiv extern, în pavilionul urechii şi pe
timpan.
Leziunile urmează un traiect scurt senzitiv al nervului facial
(VII) şi sunt însoţite de tinitus, vertij, uneori, pareze ale
nervului facial şi surditate pasageră.
O altă formă gravă a Zonei Zoster este Sindromul Reye care
se manifestă prin febră mare, edem cerebral,
degenerescenţă hepatică şi se asociază, într-un procent
crescut, cu decesul pacientului.
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Evoluţie
Leziunile dispar treptat, în 2-3 săpămâni, lăsând, în
unele cazuri, zone reziduale dureroase, pareze
tranzitorii sau, în cazul afectării nervului oftalmic,
inflamaţii ale globului ocular.
Boala poate să recidiveze, de mai multe ori, în cazul
apariţiei factorilor favorizanţi.
Spre deosebire de herpesul recidivant, recidivele
sunt, însă, mult mai rare.
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Complicaţii
Uneori, poate să apară o complicaţie a infecţiei cu
VVZ - nevralgia post-zosteriană, caracterizată prin
dureri severe, persistente (6 luni-1 an), pe traiectul
nervului interesat.
Alte complicaţii, rare, pot fi:
osteomielita
necroza maxilară
pierderea dinţilor
 Zona Zoster (Herpes Zoster)

Diagnostic diferenţial Diagnostic pozitiv

aspectul clinic şi topografia

herpes simplex
leziunilor (erupţia tipică
eritem polimorf unilaterală de-a lungul
erupţii alergice traiectelor nervoase ce nu
depăşeşte linia mediană)
izolarea virusului din cultură
imunofluorescenţa directă
din leziune recentă
 Tratament

Tratament local Tratament general

urmăreşte înlăturarea durerii, a
pruritului, a discomfortului şi În leziunile întinse,
scurtarea duratei evoluţiei bolii. grave şi la pacienţii
măsuri igienice (clătiri orale cu
imunodeficienţi se
infuzie de muşeţel, soluţii
antiinflamatoare…)
administrează
tratament local antipruriginos acyclovir, pe cale
în leziunile incipiente, se generală, 800 mg, de
administrează tratament topic 4-5 ori /zi, timp de 14
local, acyclovir pomadă, zile.
antiinflamatoare nesteroide şi
analgetice
 Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and mouth”)

Boala, semnalată în urmă cu patru decenii, în

Canada şi Europa de Vest, este o infecţie sistemică,
cauzată de virusul Coxackie A16, ce se caracterizează
prin apariţia concomitentă de ulceraţii la nivelul
mucoasei orale şi exantem veziculos al mâinilor şi al
picioarelor.
sunt inciminaţi şi Coxackie A4, A9, A10, B2, B5,
Echovirus şi unele enterovirusuri
Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and
mouth”)

Este o afecţiune virală acută, autolimitantă,

transmisă de la un individ la altul.
Transmiterea se face pe cale oro-orală sau fecal-
orală, iar contagiozitatea este mare.
Boala apare, în special, la copii, dar şi la tineri şi
adulţi de vârstă medie, de ambele sexe şi are caracter
sezonier estival.
Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and
mouth”)

Aspect clinic
După o perioadă de incubaţie de 3-6 zile, boala
debutează prin febră, stare generală alterată, dureri
abdominale, simptome respiratorii şi
limfadenopatie.
Manifestările orale sunt
întotdeauna prezente .
Click icon to add picture
Se caracterizează prin
apariţia de macule, apoi
vezicule mici, în număr
redus (aproximativ 30),
ce se sparg rapid,
rezultând ulceraţii
dureroase, cu dimensiuni
de 5-10 mm, ce prezintă
un halou eritematos.
Leziunile sunt localizate
la nivelul mucoasei
linguale, a mucoasei
jugale, a mucoasei
labiale şi a palatului dur.
Orofaringele un este, în
general, afectat.
Leziunile mucoasei orale
Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and
mouth”)

Leziunile cutanate
La nivelul tegumentelor palmelor şi plantelor apar
macule sau papule, de culoare roz, cu dimensiuni de
2-8 mm, care evoluează către vezicule care în mod
obişnuit nu se sparg.
În alte localizări acestea se pot sparge, dând naştere
la eroziuni dureroase, ce se acoperă de cruste.
 Click icon to add picture
Distribuţia
caracteristică a
leziunilor
cutanate este la
nivelul
marginilor
laterale ale
degetelor
palmelor şi
plantelor.

Aspecte
clinice
Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and
mouth”)
Diagnostic diferenţial: Diagnostic pozitiv

primoinfecţia herpetică aspect clinic

infecţia cu virusul anameză
Varicela-Zoster izolarea virusului pe
stomatita aftoasă cultură
herpangina detectarea anticorpilor
eritemul polimorf circulanţi din ser
(forma majoră) (imunofluorescenţa
indirectă)
Boala “mână, gură, picior” (“hand, foot and
mouth”)

Evoluţie Tratament

Leziunile pot persista Nu necesită tratament

aproximativ 10 zile, specific, tratamentul
apoi se remit spontan. poate fi simptomatic.
Evoluţia este benignă,  băi de gură blânde
infecţia naturală este cu bicarbonat de
urmată de imunitate sodiu şi clorhexidină
specifică.  analgezice
 Herpangina

Herpangina reprezintă o infecţie moderată, acută,

cauzată de infecţiile cu virusul Coxackie A tipul 1-6,
8, 10, 22 ce se caracterizează prin apariţia de vezicule
şi ulceraţii aemănătoare celor din infecţia herpetică.
Boala apare, în special, în colectivităţile de copii şi
are caracter sezonier (vara şi la începutul toamnei).
Transmiterea se face pe cale aeriană sau prin
contactul cu saliva contaminată.
 Herpangina

Boala debutează brusc, prin febră mare, stare

generală alterată, cefalee, dureri abdominale,
disfagie dureroasă şi inapetenţă.
La examinarea Click icon to add picture
oro-faringelui se
observă mucoasa
congestivă, pe care
sunt dispuse
macule, papule şi
vezicule cu
dimensiuni mici de
1-2 mm, localizate
pe palatul moale,
luetă, pilierii
amigdalieni,
amigdale şi
peretele posterior Aspect clinic
al faringelui.
 Click icon to add picture
După 2-3 zile
veziculele se
sparg şi se
transformă în
ulceraţii cu
margini
eritematoase,
acoperite de un
exudat cenuşiu,
care se vindecă
în câteva zile.
Aspecte clinice
 Herpangina

Diagnostic diferenţial Diagnostic pozitiv

stomatita aftoasă aspect clinic

herpetiformă examne serologic:
primoinfecţia herpetică
titrul ridicat de
faringita streptococică
anticorpi circulanţi
toxidermiile buloase
decelaţi în serul
eritem polimorf convalescentului
FAPA sindrom izolarea virusului în
Boala “Gură-Mână-Picior”
cultură, nu este folosită
 Herpangina

Tratament
Boala este benignă, autolimitantă (se vindecă în
câteva zile), fără complicaţii sau sechele.
Nu necesită un tratament specific.
Se recomandă odihnă, aport suficient de apă şi
utilizarea de băi de gură antiseptice