Organele genitale feminine 

1.Malformaţii
•
Agenezii
•
Ginatrezie - lipsa completă sau parţială de
permeabilitate a tractului genital
•
împărţirea orificiului vulvar, a vaginului sau
chiar a cavităţii uterine în două
compartimente datorate lipsei de resorbţie
a septului rezultat din fuziunea celor două
canale Muller
•
imperforarea himenului poate determina
acumularea sangelui în vagin, cavitatea
•
Anomalii legate de aberaţii ale
cromosomilor sexuali:
– disgenezia gonadică (cariotip 45 XO) se
caracterizează prin infantilism sexual, ovare
fibroase în care nu se pot pune în evidenţă foliculi,
statură mică şi diferite malformaţii.
– mozaicism: in organism se intalnesc celule cu
cariotip diferit 45 XO / 46 XX, 45 XO / 46 XX / 47
XXX
– suprafemelele (cariotipuri 47 XXX, 48 XXXX sau 49
XXXXX) pot prezenta unele tulburări menstruale ,
menopauză precoce, retard intelectual mai
accentuat cu cat creste numarul cromozomului X
supranumerar.
2. Patologia vulvei
 Inflamatii
•
vulvite nespecifice, apar mai ales la pacintele
cu alte comorbiditati ca boli de sânge, uremie,
diabet, stări de denutriţie, hipovitaminoze,
erizipel , eczema sau a dermatitelor alergice.
•
vulvite sau vulvovaginite micotice
•
Bolile venerice pot interesa organul :
– Infectia gonococica (blenoragia) interesează
glandele perivulvare ale lui Bartholin dand un
proces inflamator supurativ;
Tumorile vulvei:
Benigne
•
fibroame, neurofibroame, angioame,
adenoame sebacee sau sudoripare.
•
condiloamele acuminate, leziuni venerice
cheratinizate, de obicei multiple, putându-se
extinde pe suprafaţa perineului, până la anus.
Sunt determinate de infecţia cu tipurile 6 şi 11
de virus papiloma. Apar mai ales la pacienti
imunodeprimati. Spre deosebire de leziunile
produse de alte tipuri de papiloma nu exista
Condiloame acuminate
Maligne
•
carcinomul spinocelular
– Poate fi surprins intr-un stadiu intraepitelial (boala
lui Bowen)
– în 90% din cazuri se izolează tipurile 16 şi 18 de
virus papiloma
– Apare mai frecvent la persoanele
imunodeprimate, uneori concomitent cu leziuni
similare în vagin sau colul uterin şi uneori
involuează spontan.
•
Boala Padget - un carcinom plecat de pe
•
Boala Paget •
Carcinom
spinocelular al vulvei
3.Bolile vaginului
Inflamatiile se numesc vaginite:
•
Infestatia cu Trichomonas vaginalis, un
parazit flagelat determina congestia mucoasei
vaginale, cu aspect de fragă, acoperită de o
secreţie mucoasă spumoasă uneori fetida.
•
Vaginitele micotice apar deseori la datorita
infectiei cu Candida albicans mai ales pe un
teren imunodeprimat sau dupa distrugerea
florei comensale dupa abuz de antibiotice sau
igiena agresiva.
Tumorile benigne ale vaginului : papiloame,
fibroame, leiomioame, hemangioame, ca şi
focare de endometrioză sau polipi deciduali.
Tumorile maligne sunt rare:
•
carcinoame pavimentoase,
•
adenocarcinoame,
•
tumoarea mezodermică mixtă sau sarcomul
botrioid. Poate sa apara la orice vârstă sub
forma unor mase gelatinoase cu aspect de
ciorchine. Microscopic se întâlnesc diferite
ţesuturi mezodermice. Este extrem de
Tumora mixta mezodermica
4.Patologia uterului.
Inflamaţii şi displazii 
•
Se numesc cervicite când interesează colul
uterin şi endometrite când interesează
cavitatea.
•
Cervicitele sunt determinate de infecţii si
infestaţii favorizate de igienă deficientă,
excese sexuale, manopere ginecologice, de
tulburări hormonaleCand intereseaza
suprafeţa exterioara a colului se numesc
exocervicite iar cand intereseaza canalul
•
Cervicitele cronice sunt mai frecvente.
•
tulburările hormonale pot determina
extinderea mucoasei glandulare a canalului
cervical pe suprafaţa colului, fenomen numit
ectropion sau eversie. Aceasta mucoasa
glandulara se ulcerează frecvent constituind
eroziunea colului uterin care întreţine
procesul inflamator (cervicite cronice
erozive).
•
Mucoasa cervicală apare îngroşată, mai roşie,
acoperită de o cantitate variabilă de secreţie
mucoasă, uneori cu ulceraţii .
Cervicita cronica
•
Displaziile si metaplaziile cervicale apar cand
procesele de reparaţie se fac greşit :
– transformarea epiteliul cilindric glandular al
canalului cervical in epiteliu pavimentos,
– epiteliul pavimentos suferă un proces de
cheratinizare. Prin badijonarea suprafeţei colului cu
soluţie Lugol stratul superficial normal ce conţine
glicogen se colorează în brun iar zonele de
keratinizare se evidentiaza acestea colorandu-se in
alb (proba Schiller).
• Examinarea microscopica a acestor leziuni se
poate face prin biopsie sau prin examenul
citologic Papanicolau. Cand ţesutul displazic
•
Endometritele
– acute (rare) apar dupa complicaţii infecţioase
după naştere sau avort, retentia de resturi
placentare.
– cronice apar dupa întreruperi repetate de sarcină
sau a propagării unor infecţii de vecinătate
(trompă).
• Transmiterea infecţiei la miometru constituie
miometrita iar cand este afectat si peritoneul
care tapeteaza corpul uterin se vorbeste
despre perimetrita.
•
Hiperplazia chistică a endometrului constituie
15-29 % din bolile ginecologice .
•
Se caracterizeaza prin îngroşarea
endometrului putându-se uneori distinge
structuri chistice cu ochiul liber. Microscopic,
glandele endometriale apar hiperplaziate şi
dilatate chistic.
•
Se distinge :
– hiperplazie chistică simplă,
– hiperplazii adenomatoase şi polipoase ,
–
Hiperplazie chistica endometriala
•
Apar mai ales la femei cu marcate dezechilibre
hormonale (exces de estrogeni sau o secreţie
insuficientă de progesteron)
– în apropierea menopauzei
– lipsa ruperii foliculilor ovarieni (s. Stein –
Leventhal)
– tumori ovariene secretoare de estrogeni,
– hiperfuncţie cortico - suprarenală,
– tratamente prelungite cu estrogeni.
• 25 % din hiperplaziile endometriale se transformă cu
timpul, dacă nu sunt tratate, într-un adenocarcinom.
•
Endometrioza este prezenţa unor insule de
endometru în regiuni anormale.
•
Se clasifica in :
– endometrioza internă cand insule de endometru
se găsesc situate profund în grosimea
miometrului. Rar prezintă importanţă clinică cand
pot fi sediul unor hemoragii în grosimea
miometrului.
– Endometrioza externă se întâlneşte în afara
uterului, în special în ovare, ligamentele largi,
septul rectovaginal, peritoneul pelvian, ombilic
sau pe traiectul unor cicatrice operatoare
Tumorile uterine
Tumori benigne
•
Polipii se întâlnesc frecvent atât la nivelul
colului, cât şi al cavităţii uterine,
•
Polipii cervicali apar dupa cervicite cronice, de
obicei unici, dar şi multipli, plecând din canalul
cervical sau de pe mucoasa endocervicală
ectropionată. Au o evoluţie benignă.
•
Polipii endometriali sunt unici sau multipli si
au aceeasi comportare benigna . Pot suferi
transformări caracteristice endometrului de
•
Leiomiofibromul este cea mai frecventă
tumoare a femeii, interesând una din patru,
•
Apare mai ales între 20 - 40 ani, şi involueaza
des după menopauză.
•
Macroscopic : noduli rotunzi bine delimitaţi,
unici sau multipli, de diferite dimensiuni. Se
localizează mai ales la corp, mai rar la col,
uneori în grosimea ligamentelor largi.
•
Poate avea o dispoziţie
– intramurală
Leiomiofibrom uterin multiplu
Tumori maligne
•
Carcinomul este tumoarea malignă
caracteristică uterului.
•
In functie de incidenţă, etiopatogeneză,
vârsta de apariţie, formă microscopică şi
evoluţie putem vorbi de carcinomul cervical şi
carcinomul endometrial.
•
Carcinomul cervical este una din cele mai
frecvente forme de cancer la femeie care insa
poate fi diagnosticat simplu si repede cu
examenul citologic al secretiei vaginale
Factori favorizanti :
•
igienă deficitară a vieţii sexuale
•
igiena deficitara a partenerului
•
naşterile multiple mai ales incorect asistate
•
cervicitele cronice
•
In 85% din cazuri se pun în evidenţă structuri
ale tipurilor 16,18,31 şi 36 de virus papiloma
•
Apare de cele mai multe ori în apropierea
orificiului extern al canalului cervical, unde se
face trecerea de la mucoasa glandulară la cea
pavimentoasă.
•
Forma timpurie se prezinta ca o îngroşare a
mucoasei care ulterior devine cărnoasă,
vegetantă şi se ulcerează. Netratată, se
extinde spre cavitatea uterină şi spre fundurile
de sac vaginal, metastazare în nodulii limfatici
din parametre. Urmeaza invazia vezicii urinare
sau a rectului sau producerea de metastaze la
distanţă (ficat, plamâni,oase).
Carcinom cervical
Microscopic:
•
carcinom pavimentos (95%)
– puţin diferenţiat (cu celule mici),
– moderat diferenţiat (fără fenomene de
cheratinizare)
– bine diferenţiat (cu cheratinizare şi formare de
perle epiteliale).
• adenocarcinoame
•
endometriale
•
cu celule clare
Carcinom cervical scuamos cu
perle de keratina
Stadializare :
• stadiul O (forme intraepiteliale),
• stadiul I (limitate la nivelul colului),
• stadiul II (cu interesarea nodulilor limfatici din
parametre),
• stadiul III (cu invazia vaginului sau a cavităţii uterine),
stadiul IV (cu invazia vezicii, a rectului sau cu
metastaze în organe extrapelviene).
Prognostic
• Formele putin diferenţiate evolueaza mai rapid şi
metasteaza mai timpuriu, dar depistat precoce si
Carcinomul endometrial apare de 4X mai rar
decat cel cervical , în general după 50 de ani.
Factori favorizanti:
•
prezenţa unor tumori ovariene secretate de
estrogeni
•
după terapie cu estrogeni, uneori în asociaţie
cu cancerul mamar.
•
În 20-25% din cazuri este precedat de o
hiperplazie glandulo-chistică a endometrului.
•
Macroscopic apare ca o masă polipoidă care
umple cavitatea uterina şi produce metroragii
sau ca o ingrosare difuza a endometrului.
•
Microscopic :
– cele mai multe cazuri (85%) îmbracă forme de
adenocarcinoame caroral li se recunosc trei grade
de malignitate (I-III) care condiţionează evoluţia.
– forme asociate cu metaplazie pavimentoasă
(adenoacantoame) sau cu porţiuni de carcinom
spinocelular (carcinoame pavimentoase).
– adenocarcinomul papilar (care nu apare in
legatura cu excesul de estrogen) si
Adenocarcinom endometrial
Adenocarcinom endometrial
•
Sarcoamele uterine constituie cel mult 5% :
– Leiomiosarcomul se consideră a proveni din
transformarea malignă a miometrului sau a
corionului endometrial; metastazeaza in cavitatea
abdominala dar si la distanta
– Sarcomul stromal endometrial provine din
transformarea malignă a endometrului, uneori a
unor insule de endometrioză, mai ales ovariană.
Invadează bazinul şi produce metastaze
hematogene; uneori involuează în urma castrării.
Aproximativ 50% din cazuri supravieţuiesc peste 5
ani.
– Tumoarea mezodermică mixtă (botriosarcom)
Leiomiosarcom uterin
Sarcom stromal endometrial
Patologia sarcinii
Toxemia de sarcină
•
Are o prevalenta de aprox 6% din femeile
gravide, mai ales în ultimul trimestru de
sarcină.Netratata, aceasta patologie duce la
instalarea unei stari de somnolenţă ducând la
comă şi convulsii numită eclampsie, de multe
ori fatală
•
Se manifestă prin edeme, proteinurie şi
hipertensiune.
•
Patogeneza implica HTA, CID si o reacţie
Bolile placentei  
•
Inflamaţiile placentei, placentitele şi ale
membranelor fetale, corioamnionitele, pot fi
urmarea unor infecţii ascendente pe cale
vaginală sau a unei diseminări hematogene.
•
Anomaliile structurale şi de implantare
– placenta circumvalată sau marginată = prezenta
unei formaţiuni inelare hialinizate între periferia
placentei şi inserţia cordonului
– placentă membranoasă = O placentă subţire expusă
rupturilor şi hemoragiilor
•
Sarcina ectopică sau extrauterină este
implantarea oului în afara cavităţii uterine.
Fenomenul se întâlneşte o data la 100 - 150
sarcini normale. În marea majoritate a
cazurilor (85%) implantarea se face la nivelul
trompei uterine.
•
Tumorile placentei 
– Mola hidatiformă = intumescenţa edematoasă a
vilozităţilor coriale insoţită uneori de hiperplazia
epiteliului trofoblastic. Apare mai frecvent în
lunile a IV-a sau a V-a si clinic se apare metroragia
şi prezenţa unui uter mai voluminos decât vârsta
– Coriocarcinomul = tumoarea malignă cu
structură trofoblastică cu o prevalenta de
1:20000-30000 de nasteri
– Apare:
•
în 50% din cazuri în legătură cu o molă
hidratiformă,
•
25 % din cazuri după un avort
•
25% din cazuri după o sarcină normală
•
excepţional poate să apară şi în lipsa unei
sarcini.
Patologia trompei
Inflamaţiile trompei.  
•
Salpingitele acute sunt catarale sau
purulente, urmare a infecţiei cu germeni ca
stafilococi, streptococi, gonococi, bacili coli.
Infecţia se transmite de obicei de la cavitatea
uterină, infectată în urma unui avort sau a
unei naşteri incorect asistată. Salpingitele
supurate se pot transmite mai departe la
ovare, producându-se salpingo-ooforite sau
anexite.
Bolile ovarului

Chisturile ovariene
•
Sunt cavităţi dilatate prezentând aspecte
macroscopice şi microscopice diferite în
funcţie de natura structurii interesate:
– chisturile foliculare (cele mai frecvente) provin
din foliculii ovarieni maturi care nu s-au rupt sau al
căror perete rupt s-a închis imediat după ovulaţie
– Chisturile luteinice apar de asemenea în urma
închiderii foliculului rupt înaintea eliminarii
Ovarul Stein - Leventhal
•
Se insoteste de semne de insuficienţă ovariană
(obezitate, hirsutism, tulburări menstruale
mergând până la amenoree, fertilitate redusă sau
sterilitate).
•
Ovarele, de obicei mărite în volum, conţin
numeroase chisturi foliculare evidente sub capsula
ovariană îngroşată de unde şi numele bolii de ovar
mare alb sau fibroza corticală a ovarului. Se
presupune si o deficienţă ereditară în maturarea
hormonilor ovarieni.
Ovar Stein-Leventhal (in care se practica
unele incizii pentru a permite ruperea foliculului)
Tumorile ovarului
•
80% sunt benigne şi apar la femei între 20 şi
45 de ani.
•
TU maligne ale ovarului reprezinta 4% din
totalul tumorilor maligne ale femeii si apar de
obicei dupa varsta de 45 de ani.
•
Factorii predispozanţi :
– apar mai des la nulipare sau femei cu puţini copii
– predispoziţia familială, legată de multe ori de
prezenţa genei BRCA1(care predispune şi pentru
cancer mamar), gena de supresie tumorală p53.
•
Tumorile epiteliului superficial reprezintă
până la 80% din tumorile ovariene probabil
datorita faptului ca că acest epiteliu este
inclus frecvent în stroma ovariană, cu ocazia
ruperii foliculilor ovarieni.
•
Majoritatea lor au aspect chistic si sunt
benigne, maligne sau intermediare, cu
conţinut seros sau mucinos.
•
Tumorile seroase  40% din tumorile
ovariene
•
Se împart în:
– forme benigne sau chistadenoame seroase (60%)
– maligne sau chistadenocarcinoame seroase (25%)
– forme la limita dintre benignitate şi malignitate
(15%).
•
Macroscopic apar ca nişte formaţiuni chistice
sferice sau ovale, uni sau bilaterale cu
structura chistică multiloculară şi conţinut
seros.
•
Microscopic:
– în formele benigne, cavităţile chistice sunt
delimitate de un epiteliu cilindric uneori ciliat,
nucleii se găsesc în porţiunea mijlocie a celulelor,
care sunt dispuse pe un singur strat. În ţesutul
conjunctiv apar corpusculii calcari.
– În formele de trecere cilii încep să dispară,
epiteliul se stratifică, apar mitoze numeroase.
– In formele maligne apar placarde de celule atipice
care invadează ţesutul conjunctiv înconjurator
•
Tumorile mucinoase reprezinta 10% din TU
ovariene
•
Prezinta forme benigne (80%), maligne (10%),
forme de trecere (10%).
•
Apar de obicei la vârsta mijlocie si seamănă
microscopic cu tumorile seroase dar sunt mai
mari (până la 25 de kg).
•
Macroscopic apar ca multiple cavităţi pline cu
secreţie mucoasă, uneori colorată în brun de
producerea hemoragiilor.
•
Microscopic:
Chistadenom mucos
•
Adenofibromul chistic este o tumora cu
comportament de obicei benign care poate
secreta estrogeni si se caracterizeaza
microscopic prin proliferarea epitelială chistică,
seroasă sau mucinoasă asociată cu o importantă
proliferare de ţesut conjunctiv.
•
Tumorile endometriale constituie 20% din
cancerele ovariene si se mai numesc
adenocarcinoame endometriale.
– Uneori provin evident din insule de endometrioză.
Asemenea carcinoamelor endometriale, au diferite
grade de diferenţiere de care depinde agresivitatea
•
Tumoarea Brenner, este o tumoare rară (2%)
dar foarte caracteristică, având structura
solidă şi fiind formată din ţesut conjunctiv şi
insule de epiteliu asemănător celui din căile
urinare. Se întâlneşte la orice vârstă. Are 2-3
cm de obicei si apare frecvent unilateral. Are
comportare în general benignă, excepţional
malignă. Poate avea activitate hormonală
•
Carcinoamele nediferenţiate, în majoritatea
lor bilaterale, constituind 10% din tumorile
ovariene; se caracterizează de asemenea prin
comportarea lor agresivă.
Tumorile cordoanelor sexuale
•
Reprezinta 5% din tumorile ovariene iar
importanta lor este data de faptul ca pot
secreta hormoni sexuali feminini dar şi
masculini sau de ambele tipuri datorita originii
lor histologice(celule din tecile foliculului
ovarian)
•
Tumorile cu celule granuloase sau tecale sunt
constituite din structuri similare celor ce
formează invelişurile folicului ovarian . Sunt
de obicei unilaterale, pot apare la orice vârstă
dar sunt mai frecvente după menopauză. Apar
•
Teratoamele sunt formate din celule
conjunctive asemănătoare celor din teaca
externă a foliculului. Pana la 25 % din aceste
tumori se pot maligniza. De multe ori cand
tumora depaseste 6 cm in diametru apare
sindromul Meigs : ascită, asociată uneori cu
hidrotorace.
•
Pot secreta hormoni estrogeni ce determina:
 o pubertate precoce la fetiţe,

Mastoze,

hiperplazii glandulochistice ale endometrului,
•
Tumorile ce celule Sertoli-Leydig
(androblastoame) sunt tumori rare apărute pe
seama proliferării unor celule asemănătoare
celor din tubii seminiferi sau glanda
interstiţială a testiculului.
•
De obicei produc masculinizare, mai rar au un
efect estrogenic. Probabil provin din devierea
masculină a unor insule de cordoane sexuale
în condiţiile unui dezechilibru hormonal. Peste
5% din aceste tumori pot prezenta o evoluţie
malignă.
Tumorile cu celule germinale constituie 15-20%
din tumorile ovariene şi sunt în majoritatea lor
benigne.
•
Teratoamele mature (majoritate acestor
tumori) sau chisturile dermoide apar la femei
în perioada de activitate sexuala, în 10-15%
din cazuri fiind bilaterale.
•
Macroscopic  chisturi de obicei uniloculare
umplute cu un material cremos ce conţine fire
de păr.
•
Microscopic structuri epidermice cu glande
Chist dermoid
•
Teratoamele imature
•
Macroscopic: tumori voluminoase cu
suprafaţa netedă, dar pe secţiune cu zone de
necroză şi hemoragii, uneori prezentând
consistenţă cartilaginoasă sau chiar osoasă.
•
Microscopic: se observă diferite variante de
ţesuturi incomplet diferenţiate(structuri fetale
sau embrionare), inclusiv structuri nervoase.
Teratom imatur
•
Formele speciale sunt tumori rare.
•
Apar sub forma:
– Guşei ovariene, uneori asociată cu fenomene de
hipertiroidism.
– Carcinoid. Sindromul carcinoid apare rar.
– mixta.
•
Disgerminomul= 1 % din tumorile ovariene.
•
provenine din celule germinale primordiale.
•
Apare de obicei între 10 - 30 ani, mai frecvent
în ovarul stâng.
•
Macroscopic: TU solidă, aspect cărnos de
culoare gălbuie-cenuşie.
•
Are o comportare malignă dar este foarte
radiosensibilă.
Disgerminom
 Disgerminom. celule mari, rotunde, nuclei rotunzi,
separate prin travee conjunctive infiltrate cu limfocite
•
Coriocarcinomul, identic ca aspect cu cel din
cavitatea uterină, diferă prin sensibilitatea mai
redusă la citostatice şi lipsa tendinţei la involuţie
spontană. Uneori poate fi combinat cu
disgerminomul.
•
Tumoarea de sac vitelin apare la fetiţe şi femei
tinere având o evoluţie malignă.
• Carcinomul embrionar  ţesuturi epiteliale
embrionare atipice
• Poliembriomul  corpusculi embrioizi
• Tumoarea mezodermică mixtă poate apare şi în
Alte tumori ovariene
•
Fibroame sau fibrosarcoame, care formează
cam 10% din tumorile ovarului. Fibromul
ovarian poate produce sindrom Meigs.
•
Tot din stroma ovariană pleacă tumoarea cu
celule lipidice; are evolutie benignă,
exceptional malignă, producând uneori
virilizare.
•
tumori secundare:
– metastaze venite pe cale limfatică din organele
pelviene
Tumora Krukenberg
Tumora Krukenberg
Bolile glandei mamare

Malformaţii congenitale

•
Polimastie = glande mamare supranumerare
•
Politelie = mameloane supranumerare
•
Ţesutul mamar accesor se întâlneşte mai ales
în axilă.
•
Inflamaţii

•
Inflamaţiile acute (mastitele acute) sunt de
multe ori legate de alăptare si de obicei sunt
produse de stafilococi sau streptococi.
•
Se întâlnesc
– Formele seroase tumefacţia glandei şi înroşirea
tegumentelor.
– Formele supurate
– Formele flegmonoase.
Mastita acuta
Displaziile mamare

1. Hipertrofia glandelor mamare  apare in

situatii in care secretia hormonala este
exagerata sau cand ţesutul mamar este
excesiv de sensibil la actiunea acestor
hormoni.
•
Poate apare unilateral.
•
Hipertrofia sânilor înainte de pubertate poate
fi expresia unei tumori ovariene, de hipofiză
sau glanda suprarenală secretante.
2. Ectazia canalelor galactofore se întâlneşte de
obicei între 35 - 50 ani, caracterizându-se prin
hiperplazia şi dilatarea canalelor de la nivelul
unui segment sau al mai multor segmente ale
glandei.
•
Apare datorita unei tulburari a secretiei de
hormoni ovarieni
•
Secreţia lactescentă se acumuleaza in
portiunile distale (mastoză secretantă)
putând duce la formarea de cavităţi chistice
sub presiune (galactocel). Cu timpul leziunile
devin bogate în plasmocite, realizându-se
3. Adenoza sau hiperplazia epitelială benignă
se întâlneşte între 35 - 45 ani, fiind de multe
ori unilaterală şi interesând sectoare limitate
ale glandei.
•
Apare frecvent în legatură cu o solicitare
hormonală exagerată.
•
carcinomul poate apare într-un sân cu
adenoză.
Mastoza fibrochistică

•
Este cea mai frecventă boală a sânilor (peste
50% din interventiile chirurgicale)
•
Are o prevalenta in populatia generala de
10%, iar modificari caracteristice microscopice
apar la pana la 30% din femei.
•
Apare între 20 şi 40 de ani, rar dupa
menopauza.
•
Este urmarea unui exces de estrogeni.
•
In prima perioadă a ciclului are loc hiperlazia şi
dilatarea canalelor galactofore dar nu survine
regresiunea obişnuită din cea de a doua
perioadă  o proliferare progresivă a
canalelor galactofore, care se dilată chistic,
determinând în jurul lor o proliferare de ţesut
conjunctiv.
Mastoza fibrochistica
•
Microscopic intalnim :
– forme simple  chisturile sunt delimitate de
celule cubice, cu tendinţă de a deveni cilindrice,
uneori multistratificate, inflamatie cronică.
– hiperplazii epiteliale posibilitatea apariţiei unui
carcinom in functie de gradul de atipie celulara si
hiperplazie.
– papilomatoza ductala multipla. Când această
modificare este extinsă, este denumită
papilomatoză floridă. Cand apar atipii celulare
atrage atenţia asupra iminenţei unui carcinom.
– zone de adenoză sclerozantă  structurilor
•
Anumite forme de mastoză fibrochistică
prezintă un risc crescut de transformare
malignă:
– leziunile chistice, fibroza, metaplazia apocrină sau
hiperplaziile epiteliale uşoare nu indică un risc
crescut.
– adenozei sclerozante, hipererplazia epiteliala
moderata sau florida , papilomatoza multipla 
risc crescut de 2X
– hiperplazii ductale sau lobulare atipice risc
crescut de 5X
– Istoric familial de carcinom mamar + hiperplazie
Tumorile glandei mamare  
Tumori benigne
•
Fibroadenomul este cea mai frecventă
tumoare mamară.
•
Pare a fi urmarea unei tulburări hormonale.
•
Macroscopic: nodul rotund, bine delimitat,
elastic, ajungând la dimensiuni de 2-5 cm;
•
Microscopic: proliferarea de canale
galactofore cu lumene mai dilatate, chiar
chistice, asociată cu proliferare de ţesut
Fibroadenom mamar
Fibroadenom mamar
•
Papilomul  o proliferare a epiteliului sub
forma de prelungiri , mici excrescenţe
vegetante cu diametrul de max 1 cm.
•
În cazul papilomatozei multiple, are tendinţă
de malignizare mai exprimată.
•
De multe ori prezenţa papilomului se traduce
prin scurgere la nivelul mamelonului a unei
secreţii (mamela secretantă).
•
La nivelul mamelonului poate sa apara un
adenom al mamelonului, papilom subareolar
ce poate produce eroziuni .
Papilom intraductal
Tumori maligne

•
Carcinomul este tumoarea malignă
caracteristică glandei mamare
•
Apare după 25 ani cu incidenţa maximă
înainte şi după instalarea menopauzei.
•
Factori predispozanti:
– predispoziţia familială de multe ori legată de
prezenţa genei BRCA1 (care predispune şi la
cancer ovarian).
– tulburări hormonale, în special un exces de
estrogeni.
– secreţie crescută de foliculină (tumori ovariene
secretante sau hiperfuncţiile ovariene)
– lipsa sarcinii sau lipsa alaptarii
– mastoza fibrochistica
– obezitatea.
•
Carinomul mamar apare cu maximă frecvenţă
în cadranul superoextern, apoi în cel
superointern, mai rar în cadranele inferioare
ale glandei mamare.
•
în 4% din cazuri este bilateral.
•
Macroscopic: de obicei apare ca un nodul dur,
imprecis delimitat, aderent de ţesuturile
înconjurătoare, de dimensiuni variabile, pe
sectiune de aspect rugos, de culoare gălbuie-
cenuşie şi este caracteristic conturul imprecis
sub formă de prelungiri care pătrund în
ţesutul adipos sau glandular înconjurător.
Carcinom mamar
•
Microscopia permite clasificarea
carcinoamelor in forme particulare ceea ce
permite si aprecierea evolutiei lor.
•
Carcinoamele ductale ~50% din cazuri, uneori
asociata cu alte forme microscopice. Are
aspectul descris anterior dar când proliferarea
de ţesut conjunciv este importantă apar
formele schiroase cu scăderea în volum a
glandei cu retracţia mamelonului.
•
Microscopic: cordoane, alveole sau lumene
glandulare atipice într-o stromă conjunctivă
mai mult sau mai puţin abundentă.
Forma schiroasa cu retractia
Intr-o proporţie de 20-30% carcinoamele
lobulare se surprind intr-un stadiu intraductal,
ceea ce ameliorează mult prognosticul.
Prezintă mai multe aspecte microscopice:
•
Comedocarcinomul  umplerea lumenului
ductal cu celule tumorale , necroză centrală
care se exprimă pe suprafaţa de secţiune sub
forma unui material cremos
•
Tipul cribriform  lumene atipice
•
Tipul papilar sau micropapilar.
•
Carcinomul lobular  10% din cazuri, uneori
combinată cu cea ductală.
•
Pleacă din canalele terminale şi este mai puţin
agresiv.
•
Uneori după menopauză prezintă involuţie
spontană.
•
Este de multe ori multicentric şi poate
interesa concomitent sau succesiv şi celălalt
sân.
•
Carcinomul medular ~ 5% din cazuri.
•
apare si sub 40 ani
•
Macroscopic: masa tumorala cu diametru de
pana la 5-10 cm, bine delimitată.
•
Microscopic : placarde de celule tumorale
mari, prezentând frecvente mitoze, evidente
atipii şi zone de necroză. În ţesutul interstiţial
redus există o exprimată reacţie
limfoplasmocitară.
•
Are o evoluţie mai puţin agresivă, probabil
daorita reacţiei imune active a organismului,
Carcinom medular
Carcinom medular
•
Carcinomul mucos sau coloid
•
apare mai des la femei în vârstă
•
prezintă o evoluţie mai puţin agresiva
•
Apare ca o leziune gelatinoasă care
microscopic prezinta placarde de celule
tumorale într-o masă abundentă de mucus.
•
când distrofia mucoasă apare sub forma
celulelor în inel cu pecete, carcinomul mamar
are o evolutie mai putin favorabila.
Carcinom mucoid
•
Se mai descriu si alte forme de carcinoame
mamare care au aparent tot o evolutie mai
putin agresiva :
– formele tubulare (forme glandulare foarte bine
diferenţiate),
– formele adenoide chistice (lumene glandulare
dilatate)
– formele papilare.
•
Boala Paget este o formă particulară plecată
din canalele galactofore principale care
invadează mamelonul producând ulceraţii.
Apare la femei mai
în vârstă, de obicei
după menopauză şi
poate avea evoluţie
agresivă.
•
În majoritatea cazurilor, carcinomul mamar
are o evoluţie agresivă şi metastazează de
timpuriu în nodulii limfatici axilari, uneori în
cei mamari interni, in functie si de cadranului
sanului in care este situat.
•
Evoluţia bolii depinde de stadiul în care este
surprinsă:
– stadiul I – tumoarea este sub 2 cm diametru
limitată la nivelul glandei;
– stadiul II – tumoarea sub 5 cm cu metastaze îm
nodulii limfatici;
•
Prognosticul mai este influentat si de aspectul
microscopic al tumorii, gradul de diferenţiere
a carcinoamelor ductale, existenţa unei reacţii
limfohistiocitare.
•
Un semn prognostic nefavorabil este semnalat
gradul de angiogeneză, ca şi de prezenţa unor
enzime (catepsina D sau stromalizina) care
favorizează invazia şi metastazarea .
Alte tumori maligne ale sanului:

•
sarcomul filod
•
fibrosarcoame, liposarcoame, mixosarcoame,
condrosarcoame, osteosarcoame
•
limfoame maligne.
•
limfangiosarcomul Stewart-Treeves ce poate
sa apara dupa tratamentul radioterapic pe
fondul unui sindrom de grat gros (tulburarea
circulatiei limfatice dupa excizia chirurgicala
Bolile glandei mamare la bărbat
•
Ginecomastia este hipertrofia uni- sau
bilaterală a canalelor galactofore de obicei
atrofice la barbat.
•
Apare in cazuri de hipersecreţie de estrogeni
suprarenali, insuficienţă testiculară, sindrom
Klinefelter, ciroză hepatică.
•
Carcinomul mamar apare rar dar are un
comportament agresiv.
ORGANELE GENITALE MASCULINE

1.Testiculul şi epididimul  

Malformaţii şi distrofii
•
Criptorhidia = lipsa de descindere a testiculilor
în scrot. Apare la 4% din băieţi. Malformaţia
este asimptomatică însă când este bilaterală
este cauza sterilitatii si creste riscul de aparitie
a tumorilor maligne.
Inflamaţii
•
Orhitele = inflamaţiile testiculului,
•
Epididimitele = inflamaţiile epididimului.
•
Orhita acută, se prezinta ca mărire în volum a
testiculului, durere locala si apare cel mai
adesea in infectia cu v. urlian (oreion).
•
Alte cauze infectioase: febra tifoidă, tifos
exantermic, bruceloză, gripă, variolă, bacili
coli, stafilococi, streptococi.
•
Orhitele cronice sunt urmarea celor acute şi
duc la fibroza testiculului.
•
O forma particulară este orhita
granulomatoasă care apare unilateral ca
urmarea a pătrunderii spermatozoizilor în
ţesutul interstiţial cu declanşarea unei reacţii
inflamatoare.
•
În mod analog, în epididim se produce
granulomul spermatic.
•
Epididimul poate fi interesat de tuberculoza
•
Hidrocel = revărsări de lichid în cavitatea
vaginală a testiculului
•
Hematocel = revărsări de sange în cavitatea
vaginală a testiculului
•
Chilocel = revarsarea de limfă la cei cu
elefantiază.
•
Deferentite = inflamaţiile canalului deferent
•
Funiculite = inflamatiile cordoanelor
spermatice
•
Spermatocistite = inflamatii ale veziculelor
Tumori

•
Tumorile testiculare sunt responsabile de 10%
din decesele prin cancer.
• Apar mai ales la persoane cu criptorhidie (10%) ,
sindrom Klinefelter, iar in 90% din cazuri există şi o
anomalie pe braţul scurt al cromozomului 12.
•
Se clasifica in :
– tumori provenite din celule germinale (95%) care
au in general un comportament malign
– tumori provenite din cordoanele sexuale sau
stroma care au in general un comportament
benign
Tumorile germinale pot prezenta o strucutră
microscopică uniformă sau mixta .
Principalele forme pure de tumori germinale
sunt:
•
Seminomul, întâlnit în 30% din cazuri.
Testiculul creşte simetric, dublându-şi sau
triplându-şi diemensiunea. Tumoarea produce
metastaze în nodulii limfatici abdominali,
după care difuzează mai departe. Este foarte
radiosensibilă aşa încât îndepartarea
chirurgicală urmată de radioterapie adecvată
duce la vindecare în 90% din cazuri dacă au
•
Carcinomul embrionar, 15-29% din tumorile
maligne ale testiculului, produce de obicei
deformarea asimetrică a organului, cu
interesarea albugineei. Metastazează de
timpuriu şi este radiorezistent.
– carcinomul embrionar infantil sau tumoarea de
sac vitelin întâlnită la copii are un prognostic mai
favorabil.
•
Teratomul :
– La copii se întâlnesc mai frecvent teratoame pure
– La adulţi, teratomul apare de multe ori în
•
Coriocarcinomul ~1% din tumorile maligne.
Are o un prognostic mai putin favorabil.
•
În 60% din cazuri, tumorile germinale prezintă
o structură complexă, mai frecvent un
amestec de teratom, carcinom embrionar,
tumoare de sac vitelin şi celule trofoblastice
iar metastazele pot reproduce una sau mai
multe componente ale acestor tumori mixte.
•
Limfomul ~5% din tumorile maligne. De obicei
se întâlnesc forme difuze cu celule mari şi
evoluţie agresivă.
Tumorile benigne sunt foarte rare:
•
Tumoarea cu celule interstiţiale are aprox 1
cm diametru, de culoare galbuie, fiind formată
microscopic din cuiburi de celule Leydig. Poate
secreta atat hormoni masculini cat si feminini.
•
Tumoarea cu celule Sertoli sau adenomul
tubular reproduce tubii seminali.
•
Tumorile adenomatoide sunt tumori benigne
cu creştere lentă, întâlnite în epididim şi
canalul deferent. Sunt formate din celule
epiteliale.
Prostata
Inflamaţii
•
Prostatitele acute apar prin transmitere
directa a infecţiei de la uretra posterioară sau
de la vezica urinară.
•
Prostatitele cronice , in functie de rezultatul
culturilor obtinute prin masajul prostatic se
clasifică în bacteriene şi nebacteriene (desi se
presupune in cazul acestora infectia cu
Chlamydia sau Mycoplasma).
Hiperplazia nodulară benignă

•
Apare dupa varsta de 50 de ani.
•
Incidenţa în populaţia masculină creşte de la
70% în jurul vârstei de 60 ani la 90% după 80
ani.
•
Se pare că in etiologie joaca un rol important
secretia crescuta de estrogen si conversiunea
defectuoasa la nivelul testiculului a
testosteronului în dihidrotestosteron care se
fixează pe receptorii nucleari determinând
Tumorile 
Carcinomul de prostată este cea mai frecventă
forma de cancer la bărbaţii a caror vasta se
apropie de 80 de ani (pana la 60%).
Factori favorizanti de aparitie:
•
Influenţa factorilor hormonali este sugerată
de lipsa lui la eunuci sau castraţi, de efectul
benefic al orhiectomiei şi al administrării de
hormoni feminini.
•
consumul crescut de lipide cu interferenţă în
metabolismul testosteronului
•
Microscopic apare sub forma unui
adenocarcinom mai mult sau mai puţin
diferenţiat.
•
Gradul de diferenţiere conditioneaza
agresivitatea tumorii şi tratamentul. Se aplică
în special sistemul lui Gleason, cu 5 grade de
diferenţiere.
•
Antigenul specific de este o proteină
secretată de epiteliul normal al glandei, dar
care creşte semnificativ în cazul transformării
maligne.
•
În formele invazive şi metastazante se
constată de asemenea o creştere importantă
în ser a fosfatazei acide produse tot de ţesutul
prostatic.
Adenocarcinom de prostata
Adenocarcinom de prostata