ANESTEZIA LOCO-REGIONALA

CONF. DR. TEODORESCU PETRE

OCTAVIAN
 Blocarea transmisiei
aferentelor nociceptive
senzitive si simpatice
autonome si a eferentelor
motorii
 Administrarea de AL
- central (neuraxial)
A.S. si A.P.
- periferic (plex sau nerv)
 STAREA DE CONSTIENTA
ESTE PASTRATA
 DEFINITIE
 Totalitatea tehnicilor ce interceptează impulsul
nociceptiv la nivel de receptor, de transmitere (nerv/plex
nervos) sau medular.

 Depozitarea unui anestezic local în imediata

vecinătate a unui trunchi nervos, a rădăcinilor nervoase, în
jurul componentelor unui ganglion sau în lichidul
cefalorahidian.

 Anestezicele locale produc o inhibiţie temporară,

complet reversibilă a propagării impulsului, abolind
sensibilitatea şi eventual motricitatea în teritoriul inervat
distal de locul aplicării.
 Pregătirea preoperatorie este aceeaşi ca pentru anestezia generală,
cu examenul fizic complet, insistând asupra existenţei unor
eventuale afecţiuni neurologice şi asupra regiunii anatomice de
abordat în vederea anesteziei.

 Bolnavul necesită monitorizare standard sau dacă patologia

asociată o impune - monitorizare invazivă.

 O cale venoasă este absolut esenţială şi se recomandă a se institui

înaintea oricărei proceduri anestezice.

 Echipamentul necesar pentru administrare de oxigen, intubaţie,

ventilaţie şi droguri vasoactive.

 Pentru confortul bolnavului, se va explica detaliat procedura de

anestezie şi se v-a efectua o sedare corespunzătoare.
 ANESTEZIA NEURAXIALA
 ANESTEZIA SPINALA
 ANESTEZIA PERIDURALA
 ANESTEZIA CAUDALA
NOTIUNI DE ANATOMIE
NOTIUNI DE ANATOMIE
NOTIUNI DE ANATOMIE
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 Nervii periferici:
- fibre senzitive (aferente)
- fibre motorii (eferente)
 Neuronii fibrelor senzitive: Gg
spinali iar a fibrelor motorii in
coarnele anterioare ale mad.
spinarii
 Fibrele nervului sunt dendrite sau
axoni grupate in manunchiuri sau
fascicule
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 Axonul din componenta nervilor
nemielinizati este inconjurat de o teaca
de celule Schwann
 Fibrele nervoase mielinizate : celulele
Schwann specializate care inconjoara
axonul produc mai multe straturi de
mielina care se interpun intre axon si
citoplasma celulei Schwann
 Teaca de mielina este intrerupta periodic
la nivelul nodurilor Ranvier, unde se
concentreaza canalele pt. ioni care
strabat membrana axonului
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 Axonul este specializat pt.
conducerea activitatii electrice
 Impulsurile electrice numite
potentiale de actiune se deplaseaza
de-a lungul axonului sub forma unei
unde ondulatorii
 In repaus: concentratie  K+ in
interiorul axonului si Na + la exterior
- diferenta de concentratie ionica 
diferenta de incarcare electrica de
aproximativ – 70mV intre interiorul si
exteriorul axonului : POTENTIAL DE
MEMBRANA
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 Modificarea conc. ionice declanseaza
P.A. care se propaga de-a lungul
axonului
 Stimul  depolarizarea membranei 
intrarea Na+ in axon  potential de
membrana + 20 mV
 Repolarizare: iesirea K+ inafara
axonului
 Conc. Na+ si K+ este apoi refacuta
printr-un proces activ: pompa de
Na+/K+ cu restabilirea potentialului
de membrana
 Depolarizari si repolarizari succesive
 Propagarea distala a PA
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 Axonii mielinizati si cu
diametru mare  viteza
mare de conducere
- P.A. sare de la un nod
Ranvier la altul
 Axonii nemielinizati si cu
diametru mic: v mai mica
de conducere
- P.A. se propaga continuu

TIPURI DE TERMINATII NERVOASE SI

CONDUCEREA VELOCITARA
 CAILE DE CONDUCERE ALE DURERII
 Senzatia de durere: declansata
de stimularea nociceptorilor
(TNL activate de o serie de
stimuli )
 Receptori Axonii n. senzitivi
(cornul posterior al MS: neuronul
II) Axonii traverseaza linia
mediana si urca la TALAMUS
(tractul spinotalamic – neuronul
III) axonii: cortexul senzitiv
(perceperea constienta a durerii)
 MECANISM DE ACTIUNE
• Anestezicele locale
acţionează prin blocarea
canalului de sodiu la nivelul
orificiului intern
al acestuia, impiedicand
astfel procesul de
depolarizare a membranei.
• Canalul de sodiu se găseşte
in una din trei stări: blocat,
deschis, inactivat
 MECANISM DE ACTIUNE
 AL întrerupe conducerea stimulului nociceptiv pe
traiectul nervilor periferici, de la receptori şi până la
măduvă.
 Receptorul pentru anestezice locale se găseşte în
interiorul canalului de Na. Pentru a ajunge la receptor,
anestezicul local difuzează prin bariera tisulară bogată în
lipide. Aceasta o realizează forma neionizată, lipofilă a
anestezicului local.
 Forma neionizată lipofilă, traversează membranele de
lipide, pentru a ajunge în interiorul nervului, unde se
ionizeaza din nou. Forma ionizată este aceea care pătrunde
dinspre interior în canalul de Na+ şi, acţionând asupra
receptorului, împiedică depolarizarea membranară.
• Efectul anestezic obţinut variază de la o fibră nervoasă
la alta şi sunt de trei categorii: fibre
FIBRELE Functia
A- alfa MOTORIE
-Fibre A:mielinizate, A- beta Sens. Tactila, termica si
groase presionala
-Fibre B: mielinizate, A- gamma Sensibilitatea proprioceptiva
subţiri A- delta Dureroasa ascutita si termica
-Fibre C: nemielinizate. B Fibre simpatice preganglionare
C Sensibilitatea dureroasa, difuza si
surda

Cele mai groase fibre sunt alfa şi cele mai subţiri, delta. In structura nervului fibrele
groase se dispun in centru, iar cele subţiri la periferie. Intrucat anestezicul local
acţionează de la periferie spre centru, primele interceptate vor fi fibrele subţiri.
Totuşi, cele mai sensibile la anestezicul local sunt fibrele В mielinizate.
 SUBSTANŢELE ANESTEZICE
LOCALE
Caracteristicile generale
Ester Amidă
Proprietăţile fizico-chimice:
- baze slabe; Procaina Lidocaina
- constituite dintr-un nucleu Cocaina Mepivacaina
aromatic legat de o grupare amino
printr-o legătură de tip ester sau Clorprocaina Bupivacaina
amidă;
• Legătura ester poate fi hidrolizată Tetracaina Etidocaina
de esteraze (colinesteraza
plasmatică). Cincocaina Ropivacaina
• Legătura amidică este rezistentă şi Prilocaina
nu poate fi scindată decât în ficat.
 ESTERI
Procaina este un AL slab cu timp de latenţă lung şi
durata efectului scurtă, are toxicitatea scăzută, prin
metabolizare rapidă în plasmă. Preţul de cost scăzut.
Cloroprocaina are aceeaşi toxicitate ca şi procaina.
Debutul acţiunii soluţiei 3 % este scurt, la fel şi durata
efectului, din cauza biodegradării rapide. Din cauza unei
posibile acţiuni neurotoxice, nu este indicată pentru
administrare subarahnoidiană.
Ametocaina (Tetracaina) este de 10 ori mai potentă
decât procaina, dar, de asemeni, mult mai toxică. Efectele
toxice apar la doze peste 1,5 mg/kg. Din acest motiv, este
utilizată aproape exclusiv pentru anestezie
subarahnoidiană.
 AMIDE
 Sunt foarte stabile. Au un timp de latenţa scurt şi o toxicitate moderată.
 Prilocaina - cea mai puţin toxică, utilizată pentru anestezie regională
intravenoasă. Produce însă, prin metabolizare, orto-toluidina care, în doze mari
are acţiune methemoglobinizantă.
 Lidocaina (Xilina) are o durată de acţiune relativ scurtă (60-90 minute)
necesitând asocierea adrenalinei.
 Mepivacaina are durată de acţiune mai lunga (90-150 minute) şi poate fi
administrată fără adrenalină, ceea ce face să fie preferată la bolnavii cu boli
cardiovasculare.
 Bupivacaina şi etidocaina sunt mai toxice, au o durată lungă de acţiune, timp
de latenţă, mai prelungit, în cazul bupivacainei. Bupivacaina interceptează în
principal fibrele subţiri care transmit sensibilitatea dureroasă. Etidocaina
produce un bloc motor profund, lăsând unele fibre nociceptive neblocate.
 Adrenalina prelungeşte efectul anestezic al etidocainei, dar nu şi al bupivacainei.
 Ropivacaina - recent introdusă în practica clinică este mai potentă şi mai puţin
cardiotoxică decât bupivacaina. În concentraţie 0,5 % produce vasoconstricţie
similară cu efectul adrenalinei.
  modul de prezentare - preparatele comerciale au pH acid
pentru a le conferi stabilitate; pentru flacoanele multidoză se
adaugă un conservant antimicrobian.
 mecanismul de acţiune - în funcţie de gradul de
liposolubilitate substanţa pătrunde în celula nervoasă, se leagă
de receptorii proteici din interiorul membranei celulare aflaţi în
imediata vecinătate a porului de sodiu, blochează porul de sodiu
şi nu mai permit depolarizarea membranei, blocând astfel
transmisia impulsului nociceptiv; liposolubilitatea determină
potenţa substanţei; legarea de proteine determină durata de
acţiune; pKa determină viteza de instalare a blocajului neural.
 etapele anesteziei locale sunt - a. bloc simpatic cu
vasodilatatie periferică şi creşterea temperaturii cutanate; b.
pierderea sensibilităţii termice şi dureroase; c. pierderea
propriocepţiei; d. pierderea sensibilităţii la atingere şi apăsare;
e. bloc motor.
  metabolizarea anestezicelor locale
- substanţele tip ester sunt metabolizate de
colinesterasa plasmatică
- substanţele tip amidă sunt metabolizate hepatic
 efectele secundare şi toxicitatea anestezicelor locale necesită
precauţii de administrare la bolnavii cardiaci (debit cardiac scăzut),
renali, cu insuficienţă hepatică sau cu scăderea colinesterazei
plasmatice (nou-născuţi, gravide); reacţiile de tip alergic până la şoc
anafilactic sunt descrise la substanţele tip ester; toxicitatea locală este
redusă, datorându-se mai ales injectării accidentale de substanţă în
spaţiul subarahnoidian sau volumelor /concentraţiilor crescute de
anestezic local utilizate; toxicitatea sistemică este cea mai importantă,
manifestările fiind la nivel nervos central şi cardiovascular.
  Durata efectului anestezic este condiţionată
de fixarea AL pe proteine (receptorul din canalul
de Na).

Circulaţia sanguină din zona de injectare are

o mare importanţă. Toţi nervii sunt irigaţi sanguin
printr-o bogată reţea microvasculară care
favorizează absorbţia AL. Durata de acţiune este
mai lungă dacă AL este injectat în jurul nervului
periferic sau a plexului brahial de exemplu, decât
după injectarea în spaţiul peridural unde
circulaţia sanguină este mai activă.
 TEHNICI DE ANESTEZIE LOCO-
REGIONALA
Clasificarea tehnicilor de anestezie
loco-regională în raport cu sediul aplicării
anestezicului local
1. Anestezia tropică; 2. Anestezia
locală prin infiltraţie; 3. Anestezia
regională intravenoasă; 4. Anestezia
tronculară; 5. Anestezia de plex; 6.
Anestezia paravertebrală; 7. Anestezia
subarahnoidiană; 8. Anestezia
peridurală

a. Encefalul;b. Ganglionul spinal ; c. Măduva; d. Dura mater; e. Spaţiul subdural;

f. Spaţiul peridural;
 ANESTEZIA PRIN INFILTRATIE
 Se realizează prin inflitrarea tegumentului
şi a ţesutului celular subcutanat în zona viitoarei
incizii, afectând etapa de recepţie a stimulului
nociceptiv.
 Ca variantă există anestezia de câmp cu
infiltrarea tegumentului de jur împrejurul zonei
în care se face incizia.
 Indicaţiile sunt limitate la mici intervenţii
chirurgicale (sutura plăgilor superficiale şi excizia
leziunilor cutanate sau subcutanate).
 Tehnica anesteziei locale constă din
infiltrarea progresivă, strat cu strat, a ţesuturilor
din zona operaţiei cu soluţia de anestezic local.
Importantă este cunoaşterea dozei maxime
anestezice pentru fiecare substanţă utilizată.
Anestezia pentru cavitatea nazala
Anestezia prin infiltrare la hernia
inghinala
Anestezie prin infiltrare la
cezariana
 ANESTEZIA DE CONTACT
 La nivelul mucoaselor, cu substanţe-sub formă de
gel, spray sau soluţii, afectând tot etapa de recepţie a
stimului nociceptiv.
 oftalmologie, stomatologie, sau ca adjuvant pentru
efectuarea unor manevre (intubaţie vigilă, sondare vezicală,
gastrică etc.).
 Anestezicul este aplicat prin pulverizarea sau
badijonarea mucoasei. Anestezicele utilizate: cocaina sol. 2
-10 % ametocaina sol 0,5 - 1 % , xilina sol. 2 - 4 %.
 Principalul risc al anesteziei topice sunt complicaţiile
toxice, favorizate de foarte buna vascularizaţie a
mucoaselor.
 Se impune: utilizarea dozei minime eficiente;
administrarea fracţionată a dozei; evitarea aplicării
anestezicului pe ţesutuiri traumatizate.
 Cu ajutorul preparatului EMLA se poate realiza
anestezia topică a tegumentelor.
ANESTEZIA TOPICA IN
OFTALMOLOGIE
 ANESTEZIA REGIONALA
INTRAVENOASA
 administrarea pe cale
intravenoasă a substanţei anestezice
locale după ce în prealabil s-a pus un
garou pneumatic la nivelul braţului.
 Permite aceleaşi tipuri de
intervenţii ca prin blocajul de plex
brahial, dar sunt frecvente
complicaţiile toxice datorate dozei
crescute de anestezic local injectate
intravenos
 Este o tehnică simplă care
realizează condiţii excelente de
anestezie şi relaxare musculară pentru
intervenţiile chirurgicale pe membre.
După aplicarea garoului - se injectează novocaină de 0,25%-0,5%, lidocaină de 0,5%. Anestezia se
instalează peste 10-15 min.
 ANESTEZIA REGIONALA
INTRAOSOASA
 Se foloseşte numai pentru intervenţiile chirurgicale pe
membre, de scurta durată
 (inferioare 1,5-2 ore şi superioare 1-1,5 ore). Pentru
exsanghinare membrul se ridică in sus,
 se aplică garoul ori manşeta unui tensiometru mai sus de
campul operator şi se umflă la o presiune cu 20-25 mm Hg
peste TA sistolică a bolnavului.
 Acul cu mandren se introduce in regiunea epifizei ori metafizei
prin stratul cortical la o profunzime 1,5-2 cm se injectează
novocaină de 0,5%, lidocaină de 0,5%.
 Anestezia se instalează peste 10-15 min.
 BLOCAJ DE NERV PERIFERIC
infiltrarea la nivelul proiecţiei
cutanate a nervului de blocat după
prealabila infiltraţie a tegumentului la
nivelul locului de puncţie.
Mecanismul de acţiune este de
blocare la nivelul transmisiei.
Se utilizează pentru nervii
intercostali, ulnar, median, radial,
musculocutan, ilioinghinal-
iliohipogastric, femurocutantat lateral,
femural, obturator, sciatic, peronier
profund, peronier superficial, safen,
tibial posterior, crural, penian.
BLOCAREA NERVILOR PERIFERICI
Nervul optic
Nervul supraorbital
BLOCAREA NERVILOR PERIFERICI
Nervul mandibular
Nervul lingual
 BLOCAREA NERVILOR
PERIFERICI
Nervul mandibular
 BLOCAJUL DE PLEX NERVOS
 Se realizează similar şi actionează
prin acelaşi mecanism cu blocajul de
nerv periferic.
 blocajul de plex cervical pentru
intervenţii la nivelul capului şi gâtului;
 blocajul de plex brahial ce anesteziază
membrul superior cu excepţia
tegumentului umărului şi părţii
mediale a braţului, indicat pentru
intervenţii ortopedice sau de chirurgie
plastică;
 blocajul de plex lombar şi de plex
sacrat pentru anestezia membrului
inferior indicată mai ales pentru
intervenţii ortopedice.
 ANESTEZIA REGIONALA A PLEXULUI
BRAHIAL
Se descriu trei tehnici de abord:
axilară, supraclaviculară şi interscalenică
Abordul cel mai facil şi lipsit de
riscuri este abordul axilar.
Bolnavul este aşezat în decubit
dorsal cu braţul în abducţie 90° şi rotaţie
externă. Se aplică un garou imediat sub
axilă. Se înţeapă tegumentul la acest nivel
şi se depun subcutan o cantitate mică de
anestezic. Se avansează acul către şi
adiacent arterei axilare, până ce se simte
un "clic", care indică penetrarea tecii
perivasculo-nervoase. După o aspiraţie de
control, se injectează 30 - 40ml xilină 1 %
Calea supraclaviculara
confera un procentaj mare
de succes si Instalarea
rapida a blocului
Realizeaza blocul cel mai
extins

Blocada supraclaviculara
 ANESTEZIA REGIONALA
INTERPLEURALA
 Administrarea unei soluţii de anestezic
local în cavitatea pleurală prin intermediul
unui cateter interpleural reprezintă
 tehnică de analgezie regională utilizată
pentru combaterea durerii postoperatorii şi
din traumatismele toracice.
 Indicaţii: pentru analgezie
postoperatorie după colecistectomii,
chirurgia glandei mamare chirurgia
rinichiului, toracotomii, precum şi
tratamentul durerii din herpesul zoster
toracic şi fracturile costale.
 Metoda este contraindicată la bolnavii
cu colecţii sau fibroză pleurală Anestezia regională interpleurală.
Poziţionarea cateterului în spaţiul
interpleural
 ANESTEZIA SUBARAHNOIDIANA
RAHIANESTEZIA
• Se realizează prin injectarea în spaţiul
subarahnoidian (dintre arahnoidă şi piamater) unde există
lichid cefalorahidian (L.C.R) a substanţei anestezice locale
prin intermediul unui ac fin prevăzut cu un mandren.
• Este starea de anestezie produsă prin introducerea
anestezicului local în spaţiul subarahnoidian, în contact
direct cu rădăcinile nervilor rahidieni.
• Măduva spinării coboară până la nivelul vertebrei L2
iar sacul dural până la vertebra S2.
 NOTIUNI DE ANATOMIE
 Canalul vertebral: se intinde de la foramen magnum la hiatul
sacrat
 M.S. pe toata lungimea canalului vertebral in timpul vietii
fetale si se termina la nivelul L1-L2
 Spatiul subarahnoidian: intre pia mater si arahnoida si se
intinde intre S2 si ventriculii cerebrali.
 Straturile anatomice: tegument, tesut subcutanat, ligamentul
supraspinos, ligamentul interspinos, ligamentul galben,
spatiul epidural si dura
 MODIFICARI FIZIOLOGICE
BLOCUL NERVOS
- Bloc simpatic cu vasodilatatie periferica si temperatura cutanata ridicata
- Pierderea durerii si senzatiei termice
- Pierderea proprioceptiei
- Pierderea senzatiei tactile si presionale
- Paralizie motorie
 Secventa de mai sus apare datorita fibrelor C care sunt blocate mai rapid
decat fibrele senzitive, care la randul lor sunt blocate mai usor decat
fibrele motorii.
 Ca urmare, blocada autonoma pentru un anestezic local se intinde
deasupra celei senzitive cu 2-3 segmente, in timp ce blocada motorie cu
2-3 segmente sub blocul senzorial.
 MODIFICARI FIZIOLOGICE
 CARDIOVASCULAR
- Hipotensiunea: gradul hipotensiunii e direct proportional cu gradul blocului
simpatic
- Blocul ascendent de T4 intrerupe fibrele simpatice cardiace, ducand la
bradicardie, debit cardiac scazut si hipotensiune.
 RESPIRATOR
- Odata cu ascensiunea blocului la nivelul regiunii toracice, se produce o
paralizie a musculaturii respiratorii intercostale.
- Ventilatia diafragmatica e asigurata de nervul frenic si, tipic, va ramane
neafectata chiar si in timpul blocului cervical inalt.
 EFECTE VISCERALE
- Vezica urinara: Blocul sacral determina atonia vezicii
- Intestin: Odata cu simpatectomia, tonusul vagal domina si rezulta un
intestin subtire contractat, cu peristaltism activ.
1. Factori care influenteaza anestezia spinala
 Factori primari: baricitatea anestezicului, pozitia pacientului,
doza de anestezic, locul injectarii.
 Alti factori: varsta, cantitatea de lichid cefalo-rahidian,
curbura coloanei, volumul de anestezic, presiunea
intraabdominala, directia acului, inaltimea pacientului,
sarcina.
2. Vasoconstrictoarele
 sporesc calitatea si durata anesteziei spinale prin scaderea
absorbtiei si clearance-ului anestezicului local din LCR
 Agentii: epinefrina (0.1-0.2 mg) si fenilefrina (1-2 mg)
 ANESTEZIA SUBARAHNOIDIANA
RAHIANESTEZIA
Pentru a evita lezarea măduvei, injectarea anestezicului local: între L2 şi
S2, unde sacul dural conţine numai lichid cefalorahidian şi rădăcinile lombare
şi sacrate (coada de cal).
Reperarea spaţiului: palpând procesele spinoase ale vertebrelor - sub L2
Infiltrarea tegumentului cu anestezic local  se introduce acul trecând
prin tegument, tesut celular subcutanat, ligamente inter şi supraspinos,
ligament galben, dura mater, arahnoidă şi ajungând în spaţiul subarahnoidian
reperat prin exteriorizarea de L.C.R.  Se injecteaza anestezicul
 Indicaţiile rahianesteziei sunt limitate la intervenţiile
ope membrele pelvine
operineu
oetaj abdominal submezocolic.
Soluţii anestezice hiperbare care difuzează conform gravitaţiei şi
fac ca nivelul blocului anestezic să fie conferit de poziţia bolnavului.
  Ridicarea nivelului anesteziei
deasupra locului injectării
- poziţionarea bolnavului în decubit
dorsal
- înclinarea mesei (poziţia
Trenderenburg)
 Coborârea nivelului anesteziei şi
limitarea ei la perineu de exemplu
- poziţionarea şi menţinerea
bolnavului în poziţie şezând.

 Anestezia se instalează în cel mult 5

minute de la injectare şi după 15 minute
întreaga cantitate de anestezic local este
fixată pe fibrele nervoase.
 După acest interval, modificarea
poziţiei pacientului nu mai influenţează
extensia blocului anestezic.
 ACELE DE PUNCTIE
SUBARAHNOIDIANA
 ace între 22 G şi 26 G
 26 G fiind foarte subţiri este nevoie
de un ac introductor de 19 G, şi lungime de
4-5 cm.
mai multe tipuri de ace pentru
puncţia subarahnoidiană, cele mai
cunoscute fiind cele cu bizou ascuţit
 Alte tipuri sunt acele cu bizou scurt
mai puţin oblic (Quincke) şi acele cu
orificiul lateral şi capătul bont (Withacre)
 Anestezice locale utilizate
sol. xilină 5 % şi bupivacaină 0,5 % pentru operaţii sub 90 minute
 tetracaina 1 - 2 % în glucoză 10 % pentru intervenţii de lungă durată
 Pentru intervenţii pe perineu este suficientă o doză totală de 6 mg
tetracaină, intervenţiile din etajul abdominal inferior necesită 14 mg, iar
cele din etajul abdominal superior 16-18 mg.
După instalarea anesteziei se apreciază nivelul acesteia
-înţeparea tegumentului cu un ac (pentru nivelul blocului senzitiv)
-prin aplicarea unui tampon cu alcool (pentru aprecierea sensibilităţii
termice, care indică extensia blocului simpatic).
 Puncţia lombară se
execută cu bolnavul în
poziţie şezând sau în
decubit lateral
 Identificarea spaţiilor
intervertebrale L1 - S2
 reper linia bicretă a lui
Tuffier, care, unind
crestele iliace, trece prin
apofiza spinoasă L4 sau
prin spaţiul L4 - L5.
 Acul spinal este introdus
perpendicular pe planul spatelui şi
avansat prin tegument, ţesutul
subcutanat, ligamentele
supraspinos, interspinos şi galben,
până ajunge la dura mater, pe care o
perforează.

 Perforarea durei este semnalată de

apariţia lichidului cefalorahidian la
nivelul amboului acului şi permite
injectarea anestezicului local.
 COMPLICATII
1. Cefaleea cauzată de
- hipotensiunea intracraniană
- consecinţa pierderilor de l.c.r. la nivelul orificiului de
puncţie
- apare mai frecvent la tineri, în special la femei (gravide)
- scade proporţional cu diametrul acului de puncţie.
 Tratamentul constă în repaus la pat, analgetice şi
hidratarea bolnavului
 În cazurile rebele la tratament se recomand injectarea de
10 - 15 ml sânge autolog în spaţiul peridural, în dreptul
locului de puncţie.
2. complicaţii septice locale (meningita)
3. hipotensiunea intraanestezică („furtuna rahianestezică")
 COMPLICATII
 Parestezia sau leziunea de nerv
- in timpul plasarii acului sau in timpul injectarii
- trauma directa asupra nervului poate sa apara.
 Leziune vasculara
- acul poate punctiona unul din vasele epidurale.
 Greata si varsaturi
- in general ca rezultat al hipotensiunii sau al stimularii vagale excesive
 Bloc spinal total
- poate sa apara apneea odata cu blocul C3-C5.
 Durere de spate
- Incidenta durerii post anestezie spinala nu este diferita de cea post AG
 Retentie urinara
- Aceasta poate persista si dupa remisia blocului
 CONTRAINDICATII
1. Infecţii ale tegumentului la locul de puncţie.
2. Tratamentul cu anticoagulante sau prezenţa
unei coagulopatii.
3. Hipertensiunea intracraniană prin formaţiuni
expansive intracraniene.
4. Refuzul bolnavului.
5. Şocul hipovolemic cu risc de hipotensiune
arterială şi stop cardiac