Totalitatea organelor în care are loc transformarea alimentelor în

substanţe simple, asimilabile, formează sistemul digestiv.

La om, ca şi la mamiferele despre care aţi învăţat anul trecut, sistemul
digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi glandele anexe.
 Tubul digestiv este alcătuit, la
rândul lui, din: cavitatea bucală,
faringele, esofagul, stomacul,
intestinul subţire, intestinul gros.
1. Cavitatea bucală are în
partea anterioară buzele, posterior-
valul palatin şi omuşorul, lateral-
obrajii, în partea inferioara-
podeaua acoperită de limbă, iar
planşeul bucal formează cerul
gurii.
 Limba este un organ musculos, la care se
observă rădăcină, corpul şi vârful.
În cavitatea bucală este eliminată saliva
produsă de glandele salivare.
Dinţii aflaţi înapoia buzelor, sunt înfipţi în
oasele celor două maxilare, în nişte cavităţi
numite alveole.
Un om adult are 32 de dinţi, care nu au
aceeaşi formă, datorită rolului diferit pe care îl
îndeplinesc.
Pe fiecare jumătate de maxilar se găsesc:
doi incisivi, cu rol de tăiere a alimentelor (I)
un canin, cu rol de sfâşiere a hranei (C)
doi premolari, care au două ridicături (PM)
trei molari, cu patru ridicături (M)
Premolarii şi molarii (măselele) au rol în
măcinarea alimentelor.
Formula dentară a unui om adult este
următoarea:
 Faringele – aflat în continuarea cavităţii
bucale- are formă de pâlnie; el este locul în care
se întâlnesc calea respiratorie cu calea
digestiva şi în care se deschid trompele lui
Eustachio.
Esofagul este un tub lung de 20-25 cm,
aflat în continuarea faringelui.
El se deschide în stomac prin orificiul
cardia.
Peretele sau este format în cea mai mare
parte din muşchi netezi.
 Stomacul este o parte dilatată a tubului
digestiv, cu o capacitate de circa 1500 cm3,
situat sub diafragmă, în partea stângă.
Stomacul are forma literei J. trecerea
spre intestinul subţire se face prin orificiul
pilor, care este prevăzut cu un sfincter;
acesta se deschide în momentul în care lasa
alimentele să înainteze spre intestin.
Peretele stomacului este alcătuit din trei
straturi de muşchi, iar interiorul său este
căptuşit de mucoasa gastrică, în grosimea
căreia se găsesc glande care secretă sucul
gastric.
Intestinul subţire, de circa 8 m
lungime, se îndoaie, formând cute.
În peretele său se găsesc două straturi
de muşchi, iar în interior este căptuşit cu
mucoasa intestinală; în aceastta se afla
glande care secretă sucul intestinal.
Mucoasa intestinală prezintă
numeroase cute pe care sunt situate mici
proeminenţe, numite vilozităţi intestinale,
cu o înălţime de 05,mm
 Cutele şi vilozităţile măresc considerabil suprafaţa de
contact cu alimentele.
În vilozităţi se afla capilare sangvine şi un vas
limfatic.
Partea intestinului, lungă de circa 25 cm, aflată în
prelungirea stomacului se numeşte duoden.
În curbura şase adăposteşte capul pancreasului.

Intestinul gros- lung de circa 1,50 m- prezintă

în partea dreaptă a abdomenului o porţiune numită
cecum, la capătul căreia se afla o mică prelungire,
apendicele.
Restul intestinului, numit colon, are forma
literei U, cu deschiderea în jos.
Partea sa terminală, numită rect, se deschide
prin anus, închis cu un sfincter.
 Glandele anexe ale sistemului digestiv
sunt următoarele: glandele salivare,
ficatul şi pancreasul.
Pancreasul, glanda de culoare roz, situată înapoia
stomacului produce sucul pancreatic, condus spre
duoden prin două canale.

Ficatul, aşezat în partea dreaptă a cavităţii

abdominale, sub diafragmă, este cea mai mare
glanda din corp.
El este alcătuit din doi lobi, iar culoarea roşie
închis se datorează bogatei sale vascularizaţii.
Ficatul secretă bila (fierea), care, în intervalul
dintre mese, este depozitată în vezica biliară, de
unde, în timpul digestiei, se elimină în duoden.
Sângele pătrunde în ficat prin două vase: artera care
aduce sânge oxigenat şi vena care aduce sânge încărcat cu
substanţe absorbite la nivelul vilozităţilor intestinale.
Ficatul şi pancreasul sunt organe esenţiale pentru
digestie