Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T.

Popa” Iaşi
Disciplina Anatomie I
Organele de reproducere sunt reprezentate de:
A. gonade
A1. testicol
A2. ovar
B. sistemul ductal
B1. la barbat
B2. la femeie
C. organele genitale externe
C1. la barbat
C2. la femeie
Diferenţierea sexuală se realizează:
în timpul perioadei embrionare
în timpul perioadei fetale
postnatal

La om, sistemul de reproducere se dezvoltă din:

• mezodermul intermediar mezonefric
gonadele,
căile genitale
• mezodermul eminenţei caudale:
organele erectile ale perineului anterior,
muşchii şi fasciile care le învelesc,
ramurile ischiopubiene,
simfiza pubiană.
A. Dezvoltarea gonadelor

I. Gonada indiferentă

a) formarea gonocitelor primordiale

b) migrarea gonocitelor primordiale

c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff)

II. Sexualizarea gonadei

A. Dezvoltarea gonadelor
I. Gonada indiferentă

începe în săptămâna a 3-a a vieţii intrauterine

A. Dezvoltarea gonadelor
I. Gonada indiferentă
a) formarea gonocitelor primordiale
în săptămâna a 3–a de dezvoltare a embrionului uman în splanhnopleura
extraembrionară de pe faţa caudală a veziculei ombilicale, la joncţiunea cu
diverticulul alantoidian (endodermic), se găsesc 9-14 (10-50) celule
germinative primordiale.
b) migrarea gonocitelor primordiale

• timp de 4 săptămâni migrează de-a lungul mezoului intestinului

posterior către mezonefros unde se cantonează sub epiteliul
(mezoteliu) celomic
 A. Dezvoltarea gonadelor
I. Gonada indiferentă
c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff)

• se formează pe faţa medială a mezonefrosului, fiind separată de

creasta mezonefrică printr-un şanţ
• primordiul gonadal se formează sub acţiunea inductoare a celulelor
mezonefrice
• mezoteliul celomic care o acoperă devine splanhnopleura crestei
genitale
• continuarea splanhnopleurei cu somatopleura formează mezoul corpului
lui Wolff (mesorchium, mesovarium)
 A. Dezvoltarea gonadelor
I. Gonada indiferentă

c) formarea crestei genitale

(gonadale) (corpul lui Wolff)

• gonocitele se multiplică ajungând la aprox. 5000 de celule pentru

fiecare gonadă înainte de sexualizare
• în dreptul fiecărei gonocite primordiale epiteliul celomic proliferează
şi se îngroaşă
• celulele epiteliale pătrund în mezenchimul subjacent şi formează
cordoane celulare digitiforme (cordoane sexuale primare)
• ele rămân conectate la epiteliul de acoperire şi înglobează gonocitul
primordial (săptămâna a 8-a)
 A. Dezvoltarea gonadelor
II. Sexualizarea gonadei

• diferenţierea sexuală este un proces complex care implică mai

multe gene (gonosomale şi autosomale)
• cromosomul Y conţine gena testis determinig factor (TDF) în
regiunea determinării sexuale (SRY)
• gena TDF (cromosomul Y) prezentă imprimă dezvoltarea gonadei
indiferente spre testicol
• în absenţa TDF gonada indiferentă evoluează spre ovar
 A1. Dezvoltarea testicolului

• evoluţia testicolului primitiv este medulară

• cordoanele sexuale primitive conţinând gonocitele
(prespermatogonii) proliferează şi pătrund adânc în profunzimea
mezenchimului crestei genitale
• maturarea spermatogoniilor începe la 10-12 ani
• prin proliferare secundară se formează cordoane sexuale
secundare (testiculare, medulare) în care celulele
perigonocitare se anastomozează plexiform şi formează o masă
sinciţială Sertoli
 A1. Dezvoltarea testicolului

• reţeaua plexiformă situată în profunzime (viitorul hil al testiculului)

formează rete testis
• masa sinciţială devine lobulată şi fiecare lobulaţie dezvoltă în interior
lumen, cavităţi digitiforme în formă de potcoavă (tubi seminiferi
primitivi) tapetate de celulele de susţinere Sertoli
• ele stabilesc joncţiuni intercelulare care constituie drumul obligatoriu al
echipelor de maturare corespunzătoare unei spermatogonii spre
lumenul tubului seminifer
 A1. Dezvoltarea testicolului

• celulele interstiţiale încep să producă testosteron sub influenţa

gonadotropinei corionice umane (hCG) secretată de placentă
• gonadotropina stimulează enzimele care catalizează conversia
colesterolului în testosteron
• acesta este transportat de celulele de susţinere în lumenul tubilor
seminiferi şi prin aceştia ajunge în ductul mezonefric iniţiind
diferenţierea masculină
 A2. Dezvoltarea ovarului
• în absenţa cromosomului Y cordoanele sexuale primordiale se
disociază în aglomerări celulare neregulate situate în medulară care
degenerează
• din mezoteliul crestei genitale se formează cordoane sexuale
secundare corticale care înglobează celulele germinative primordiale
şi formează foliculii primordiali
• celulele germinative primordiale devin oogonii
• celulele epiteliale (provenite din epiteliul de suprafaţă) care le
înconjoară formează celulele foliculare
B. Dezvoltarea sistemului ductal

• iniţial atât embrionul de sex feminin cât şi cel masculin au 2 perechi de

ducte genitale: mezonefric şi paramezonefric
• ductul paramezonefric se formează ca o invaginare a epiteliului celomic
de pe faţa anterolaterală a crestei genitale

• cranial ductul se deschide în cavitatea celomică sub forma unei dilataţii

franjurate
• caudal, încrucişează ventral ductul mezonefric şi, pe linia mediană, se
alătură ductului paramezonefric de partea opusă
• iniţial cele 2 ducte merg “în ţeavă de puşcă” fiind separate printr-un sept
C. Dezvoltarea organelor genitale externe

• se dezvoltă la ambele sexe după acelaşi

model, din mezodermul şi ectodermul
eminenţei caudale
• evoluţia începe după edificarea peretelui
abdominal subombilical şi închiderea
ombilicului
• se caracterizează prin:
 formarea unor structuri cu origine
mezodermică
pubis
ramuri ischiopubiene
toate elementele perineului anterior
 formarea unor structuri cu origine
ectodermică