COMPATIBILITATE

ELECTROMAGNETICĂ
ÎN INGINERIA ELECTRICĂ
 1.1. SCURT ISTORIC
 La începutul anilor ‘30 (sec XX), extinderea comunicaţiilor radio au
determinat apariţia problemelor de interferenţe radio;
Cauze: - funcţionarea motoarele electrice;
- liniile electrice de transport şi distribuţie a energiei
electrice;
- electricitatea atmosferică etc.

 În 1933 se creează Comitetul Internaţional Special de Perturbaţii

Radioelectrice (CISPR) de către Comisia Electrotehnică Internaţională
(CEI).

 Scopul CISPR:
CISPR stabilirea şi dezvoltarea normelor privind evitarea
interferenţelor radio.

 În timpul celui de-al II-lea război mondial s-au dezvoltat aparatele

electronice de radio,
radio navigaţie şi radar care au generat numeroase
situaţii de interferenţe între sistemele de comunicaţie radio şi
sistemele de navigaţie aeriene.
 După al II-lea război mondial → Inventarea componentelor electronice de mare
densitate:
densitate - tranzistoarele bipolare (apărute în anii 1950)
- circuitele integrate (apărute în anii 1960)
- microprocesoarele (apărute în anii 1970),
determină creşterea semnificativă a problemelor de interferenţă.
interferenţă
Cauza: spectrul de frecvenţe utilizat devine foarte larg pentru a transmite cât
mai multe informaţii.

 În 1979, sensibilitatea tot mai mare a circuitelor electronice determină

“American Federal Communications Commission” (FCC) să publice norme
limită de emisii electromagnetice pentru toate aparatele electronice. Valorile
limită definite de FCC corespund, în general, celor recomandate de CISPR.

 În anul 1980, Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) publică Normativul

CEI 801 care se referă la imunitatea materialelor la interferenţele
electromagnetice, deschizând calea spre ceea ce astăzi numim Compatibilitate
Electromagnetică (CEM, engl. EMC).

 Sfârşitul anilor 1980 şi anii 1990 au adus “invazia” dispozitivelor electronice în

toate domeniile vieţii economico-sociale. Proliferare acestora a determinat
generalizarea reglementărilor privind imunitatea electromagnetică pentru toate
materialele.
 În faţa acestei necesităţi tehnice, dar şi a necesităţii liberalizării circulaţiei
produselor, Comunitatea Economică Europeană (CEE) a elaborat Directiva
89/336/CEE din 3 mai 1989, care conţine acordarea legislaţiilor statelor membre
ale CEE cu privire la Compatibilitatea Electromagnetică.
Electromagnetică După un report de
aplicare decis în 1992 pentru a permite industriilor să se organizeze, Directiva
89/336/CEE a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1996.

 Apariţia acestei directive este un eveniment important pentru industriile din

toate domeniile electrotehnicii, energeticii şi electronicii, atât din punct de
vedere economic, cât şi juridic şi tehnic, cu privire la CEM.

 Directiva 89/336/CEE a fost adoptată în România prin HG 1032/2001 privind

stabilirea condițiilor de introducere pe piață și funcționarea aparateleor electrice
și electronice dpdv al CEM, fiind modificată și completată ulterior prin HG
497/2003 și HG 1554/2003.
1554/2003

 În acest curs se vor aborda numai aspectele tehnice ale CEM, care cuprind:
caracterizarea mediului electromagnetic în care echipamentele electrice şi
electronice sunt obligate să funcţioneze, metodele de calcul care permit
determinarea perturbaţiilor care le afectează şi metodele şi mijloacele de
reducere a acestor perturbaţii.
 A nul

1 9 0 0
1 9 1 0
1 9 2 0
1 9 3 0
1 9 4 0
1 9 5 0
1 9 6 0
1 9 7 0
1 9 8 0
1 9 9 0
2 0 0 0
-9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0
10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 E [W s]
Evoluţia în timp a pragului energiei de distrugere a componentelor electronice
cele mai sensibile.
sensibile
TIPURI DE SURSE DE RADIAŢII ELECTROMAGNETICE ARTIFICIALE
SPECTRUL SURSELOR DE RADIAŢII ELECTROMAGNETICE ARTIFICIALE ŞI
EFECTUL BIOLOGIC AL ACESTORA
Creșterea medie în zonele urbane a radiației electromagnetice
artificiale din banda de frecvențe 900 MHz - 2,5 GHz.
 CÂMPUL ELECTROMAGNETIC - Istoric

► 1819 - AMPÈRE afirmă că toate fenomenele magnetice sunt efecte pur

electrice

► 1820 - OERSTED susţine că "conflictus electrici" (câmpul magnetic), se

propagă în spirală în jurul conductorului parcurs de curent electric

► 1831 - FARADAY descoperă fenomenul de inducţie electromagnetică

► 1865 - MAXWELL publică teoria câmpului electromagnetic şi a undelor

electromagnetice

► 1888 - HERTZ pune în evidenţă propagarea unui câmp electromagnetic

în spaţiu cu proprietăţi analoage undelor luminoase, verificând astfel
teoria lui Maxwell

► 1963 - FEYMANN afirmă că magnetismul este un efect relativist al

electricităţii
► Câmpul electromagnetic este caracterizat, într-un punct din spaţiu, prin
suprapunerea unui câmp electric şi a unui câmp magnetic, variabile în
timp, care se condiţionează şi se generează reciproc.

► În fiecare punct al câmpului electromagnetic, asupra corpurilor

încărcate sau polarizate electric, a corpurilor polarizate magnetic sau
prin care circulă curent electric, acţionează forţe determinate de
valorile momentane ale intensităţii câmpului electric, E, şi intensităţii
câmpului magnetic, H, conform relaţiei:
     
Fem  q  E  q  (v    H ) ; H  B
► Puterea transferată de câmpul electromagnetic în procesul de
propagare prin spaţiu este dată de vectorul Poynting, exprimat prin:

  
H
S  EH
E
► Câmpul electromagnetic este un câmp rotaţional (solenoidal), care se
propagă în spaţiu sub formă de unde electromagnetice cu o viteză care
depinde de pemitivitatea şi permeabilitatea mediului considerat.

► Frecvenţa undelor este egală cu frecvenţa cu care se deplasează

electronii. Cu cât este mai mare frecvenţa, cu atât se transportă mai
multă energie în acelaşi interval de timp (E = h·ν ).

► Lungimea de undă a unei unde electromagnetice este egală cu distanţa

pe care se propagă câmpul electromagnetic pe durata unei perioade de
oscilaţie a dipolului care generează câmpul.

► Lungimile de undă ale undelor electromagnetice variază într-un interval

foarte larg. Astfel, în telecomunicaţii se folosesc unde electromagnetice
cu lungimi de undă de până la mai multe mii de metri,
metri iar lungimile de
undă ale radiaţiilor gama emise de unele elemente radioactive au valori
de cca. (10-12 -10-16) m.

► Undele electromagnetice se propagă, în aer, cu viteza luminii (cca.

300.000 km/s), aproximativ egală cu viteza lor de propagare în vid.

► Undele electromagnetice se reflectă, se refractă, se difractă,

interferează şi sunt atenuate în procesul de propagare.
Spectrul radiaţiei
electromagnetice
 TIPURI DE UNDE ELECTROMAGNETICE

● Undele hertziene (lungi, medii,

scurte, ultrascurte, microunde) -
emise de oscilaţiile electronilor
din antenele emiţătoare folosite
în sistemele de radiocomunicaţii
şi microunde (TV, radar, cuptoare
cu microunde);
● Radiaţiile infraroşii - unde electromagnetice emise de corpurile calde.
calde Se
obţin prin oscilaţiile moleculelor, atomilor şi ionilor; amplitudinile lor depind de
temperatura corpurilor şi de tranziţiile electronilor către învelişurile interioare
ale atomilor, cu nivele energetice inferioare. Sunt puternic absorbite de apă
sau de alte substanţe şi produc încălzirea acestora.
● Radiaţiile vizibile sunt percepute de ochiul uman; se obţin în urma tranziţiilor
electronilor pe nivelele energetice inferioare ale atomilor.
● Radiaţiile ultraviolete se obtin în urma tranzițiilor electronilor de pe nivele cu
energii mari pe nivele cu energii mici.
● Radiaţiile X sunt emise de tuburi Roentgen,
Roentgen în care sunt acceleraţi electroni,
în câmpuri electrice intense, a.î. aceştia pătrund în interiorul invelişurilor
electronice ale atomilor anodului sau gazului din tub şi smulg electroni din
straturile de lângă nuclee.
● Radiaţiile cosmice şi radiaţiile γ sunt emise în procesele de dezintegrare
nucleară, în reacţiile nucleare din soare, stele (sunt absorbite de atmosferă) şi
în reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, având frecvenţele şi
energiile cele mai mari.
 În Europa, unitatea de măsură a dozei de radiaţie efectivă este Sievert.
 1 Sv = 1 J/kg
 Sievert este utilizat pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic,
biologic ce rezultă prin
expunerea organismelor vii la radiații electromagnetice.
electromagnetice
 Fondul natural de radiații este 2,4 mSv. La cantitatea de 100 mSv apar modificări
cromozomiale în sânge,
sânge iar de la 1 la 6 Sv apar boli grave. Peste această limită (la 8 Sv
sau chiar 4 Sv), decesul este iminent,
iminent chiar dacă dacă pacientul primește tratament
imediat.
26 aprilie 1986 – explozia la Centrala nucleară de la
Cernobîl (Ucraina), cel mai grav eveniment nuclear din
istorie.
Centrala de la Cernobîl avea reactoare neanvelopate şi
folosea ca moderator grafitul, nu apa grea. Grafitul a fost cel
care a declanșat incendiul, apoi explozia. 
Anvelopa înseamnă peretele de beton de 2 m grosime, care
reține în interiorul incintei majoriatea radiațiilor în caz de
accidente.

În primele zece minute după  Doza echivalentă de radiații la care este

explozie, nivelul radiațiilor de lângă
miezul reactorului a ajuns la 50 de
Sieverți (Sv).
(Sv)
Soldații au fost trimiși să îndepărteze cu
lopețile bucățile de grafit radioactiv de pe
acoperișul reactorului.
expus un organism viu se determină
evaluându-se cantitatea de energie pe
unitatea de masă corporală,
corporală corelată cu un
factor de "corecție",
"corecție" care ține cont de
periculozitatea relativă a radiației respective.
 Verificare SAR în cadrul ICMET
Craiova (https://
www.youtube.com/watch?v
=-XD0rX801cc)

 SAR (Rata Specifică de Absorbție a radiațiilor electromagnetice) = cantitatea

de energie corespunzătoare undei de radiofrecvenţă absorbită de corpul uman în
timpul folosirii telefonului mobil (SAR s-a stabilit în 1996 de către FCC - Federal
Communication Commission, în SUA; are legătură cu încălzirea țesutului uman de
către radiațiile electromagnetice).
 Valoarea limită admisă a SAR în Europa este 2 W/kg (în 10 g de țesut uman).
 Cu cât valoare SAR emisă de către telefon este mai mică, cu atât radierea la care
este supus corpul uman este mai scăzută, dar nu este absolut relevantă pentru
efectele negative produse de telefoanele mobile).
https://www.devicespecifications.com/en/model-sar/df6f3676
 1.2. Noţiuni generale. Definiţii
 Compatibilitatea Electromagnetică este un domeniu al cărui scop este de
a face acceptabilă funcţionarea unui sistem electric sau electronic
sensibil într-un mediu electromagnetic perturbat.
 Un sistem electromagnetic compatibil trebuie să respecte trei criterii:
 să nu producă nici o interferenţă cu alte sisteme;
 să nu fie susceptibil la emisiile altor sisteme;
 să nu producă nici o interferenţă cu el însuşi.
 Norma germană VDE 0870 defineşte interferenţa electromagnetică, astfel:
 Acţiunea unor fenomene electromagnetice asupra circuitelor
electrice, aparatelor, sistemelor sau fiinţelor vii.
 Se vorbeşte de interferenţă electromagnetică atunci când energia
transmisă de la o sursă de perturbaţii depăşeşte un nivel critic, care
împiedică buna funcţionare a receptorului.
 În figură se prezintă, descompusă, problema CEM.

C u p la j
S u rsa R e c e p to r
 Există trei mijloace de protecţie împotriva interferenţelor:
 să se suprime emisia de la sursă;
 să se realizeze un cuplaj cât mai ineficace posibil;
 să se facă receptorul cât mai puţin susceptibil la emisiile sursei.

 Prin Compatibilitate Electromagnetică (CEM) se înţelege coexistenţa

neconflictuală a emiţătoarelor şi receptoarelor de energie electromagnetică.
Aceasta înseamnă că:
 emiţătoarele transmit informaţia numai la receptoarele dorite;
 receptoarele reacţionează numai la semnalele emiţătoarelor alese de ele;
 nu are loc nici o interferenţă reciprocă nedorită.

 Emiţătoare pot fi:

 antene (sisteme de emisie) radio, TV şi telefonie mobilă;
 lămpi cu descărcări în gaze;
 motoare electrice cu colector;
 electronica de putere;
 dispozitive de comutaţie cu contacte;
 descărcări atmosferice;
 explozii nucleare, etc.
  Receptoare pot fi:
 receptoarele radio, TV şi telefoanele mobile (celulare);
 rețelele de calculatoare;
 sistemele de automatizare;
 microelectronica de pe autovehicule;
 aparatele de măsură, comandă şi reglare;
 instalaţiile de prelucrare a datelor;
 sistemele de scanare din tehnica medicală;
 stimulatoarele cardiace;
 bioorganisme, etc.

 Dispozitivele electrice pot fi în acelaşi timp şi emiţătoare şi receptoare.

 De aceea, Norma germană VDE 0870 defineşte Compatibilitatea
Electromagnetică prin:
“ Capacitatea unui dispozitiv electric de a funcţiona satisfăcător
în mediul său electromagnetic fără ca acest mediu, care
aparţine şi altor dispozitive, să fie inadmisibil perturbat”.
 Un dispozitiv electric se consideră compatibil electromagnetic dacă, în
calitate de emiţător produce emisii tolerabile,
tolerabile iar în calitate de receptor are o
susceptibilitate acceptabilă la emisii perturbatoare, adică are imunitate,
imunitate
respectiv rezistenţă suficientă la perturbaţii.
 Pentru obţinerea unei compatibilităţii electromagnetice satisfăcătoare
trebuie luate măsuri specifice,
specifice astfel:
 pentru emiţătoare (ecranare, limitare de spectru, antene directive,
etc.)
 pentru mecanisme de cuplaj (ecranare, filtrare, topologie specifică
a reţelei, transmisie optică etc.)
 pentru receptoare (ecranare, filtrare, proiectare schemă etc.).

Exemple de măsuri primare: micșorarea influenței invertoarelor asupra rețelei de

alimentare prin compensare și filtrare locală;
locală ecranarea cuptoarelor cu microunde;
microunde
antiparazitarea motoarelor cu colector.
colector

 Motive economice impun – dacă tehnic este posibil – ca să se realizeze, în

primul rând,
rând compatibilitatea emiţătoarelor (măsuri primare) şi numai după
aceea să se acţioneze asupra receptoarelor (măsuri secundare);

 Încă din faza de concepţie a sistemelor complexe trebuie avută în vedere şi

proiectarea compatibilităţii electromagnetice, care constă în luarea în
considerare a măsurilor care să asigure CEM.
CEM
 K

K I

KP

P IE M
Curba cheltuielilor totale, K,
K pentru asigurarea CEM în funcţie de
probabilitatea de apariţie a interferenţei electromagnetice, PIEM

KP = f(PIEM) - cheltuieli preventive pentru o instalaţie proiectată din

punct de vedere al CEM

KI = f1(PIEM) - cheltuieli de îmbunătăţire a instalaţiei din punct de

vedere al CEM, după punerea în funcţiune.
funcţiune

 Cheltuielile totale pentru asigurarea CEM: K = KP + KI

 Cheltuielile totale pentru asigurarea CEM, prezintă un minim, ceea ce
înseamnă că:
 Eforturile de a obţine costuri minime pentru asigurarea CEM impun
cunoştinţe aprofundate privind apariţia, propagarea şi cuplarea
interferenţelor electromagnetice, care să permită găsirea, încă din
faza de proiectare, a unor căi ascunse de interferenţă, fapt ce
conduce la evitarea unor cheltuieli mari în exploatare pentru
realizarea măsurilor anti-perturbative.
 Realizarea unor produse în conformitate cu normele CEM chiar din
faza de proiectare determină o creștere a costurilor de fabricație cu
2..5%.
 Remedierea unor deficiențe privind CEM ridică prețul de cost cu
peste 20%.
 PRINCIPALELE TIPURI DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE
STUDIATE DE CEM
 
Fenomene perturbatoare Surse de perturbaţii
Prin conducţie, la joasă frecvenţă: - comutaţii în reţeaua de alimentare
- armonice, interarmonice - defecte în unda tensiunii de alimentare
- fluctuaţii de tensiune
- regimuri tranzitorii
- supratensiuni
- goluri şi întreruperi de tensiune - consumatori neliniari
- variaţii de frecvenţă
 
Prin radiaţie, la joasă frecvenţă:  
- câmpuri magnetice la frecvenţa - curenţi/ tensiuni în conductoare
fundamentală
- câmpuri electrice la frecvenţa
fundamentală
 
Prin conducţie, la înaltă frecvenţă:
- anclanşări / declanşări de circuite
- vârfuri (spikes) de tensiune
- trăsnete
- fenomene tranzitorii rapide etc.
- impulsuri electromagnetice nucleare
Prin radiaţie, la înaltă frecvenţă:  
- câmpuri magnetice - curenţi / tensiuni în conductoare
- câmpuri electrice - emiţătoare radio /TV
- câmpuri electromagnetice continue - trăsnete
- câmpuri electromagnetice tranzitorii - impulsuri electromagnetice nucleare
- descărcări electrostatice - încărcări electrostatice
 DOMENII DE INTERES PENTRU NORMARE ÎN
   
CEM
Organisme preocupate de normare
  Nivel fizic Nivel funcţional
   
CCIR (Consultative Committee for International
• Radiocomunicaţii Radio)
Tipuri de • Radiodifuziune CISPR
fenomene • Televiziune CCITT (Comite Consultatif International
perturbatoare: • Telecomunicaţii Telegraphique et Telephonique, sau ITU-T)
- prin conducţie  
- prin radiaţie CEI, CIGRE, UNIPEDE,
 
  CISPR, OIML, ECMA
• Sisteme de comandă şi
CIGRE - Conseil International des Grands Réseaux
control Électriques, Consiliul International al
Tipuri de victime: • Sisteme de tratare a Marilor
- componente informaţiei Retele Electrice
- subansamble • Sisteme speciale UNIPEDE - Union internationale des producteurs et
• Vehicule (nave, avioane, distributeurs d'énergie électrique
- aparate OIML - Organisation Internationale de Métrologie
automobile, locomotive
individuale electrice) Légale 
- echipamente ECMA - European Computer Manufacturers
  Association
- sisteme • Procese EMI interne
- reţele de CEI
aparatelor şi
transmisie a
energiei electrice echipamentelor
electronice
 
• Efecte biologice asupra
organismului uman CIGRE, OMS
 DESCĂRCAREA ELECTROSTATICĂ A PERSOANELOR
 În funcţie de tipul încălţămintei, a suprafeţei
podelei şi a umidităţii aerului, o persoană poate
atinge electrostatic tensiunea de 30 kV.
 De la această valoare apar descărcări parţiale
importante prin care se elimină instantaneu (prin
curenţi de scurgere) sarcinile nou create
(→potenţial staţionar de echilibru).
 Potenţialele la mersul pe covoare sunt în plaja 5-15 kV; la un nivel similar este şi
potenţialul electrostatic la care se încarcă mobilierul mic (scaune, etc.)
 La descărcările prin scânteie ale corpurilor încărcate cu electricitate statică apar
tensiuni şi curenţi tranzitorii care perturbă funcţionarea calculatoarelor sau a
aparaturii electronice,
electronice şi pot chiar provoca deteriorări definitive ale componentelor
electronice.
electronice
 Încărcările electrostatice între 1,5 şi 2 kV nu sunt percepute de persoanele în cauză,
dar sunt suficiente pentru distrugerea componentelor semiconductoare.
semiconductoare
 Sistemele complete sunt relativ rezistente (tastatura calculatoarelor, automatele
programabile, etc.).
 Pentru distrugerea componentelor semiconductoare şi a cartelelor electronice
sunt suficiente, la atingerea directă,
directă încărcări electrostatice minimale.
 Soluţii: Brățări antistatice, covoare antistatice, spray antistatic pt curățat
imprimanta, tastatura sau telefonul.
  Imax =200 kA (→creştere
tranzitorie de potenţial)
potenţial
 di/dt = 300 kA/μs (pt. 100ns
→tensiuni induse)
induse
 Sarcina electrică q = 500 As
(→ topire conductoare)
conductoare
→ Tensiuni şi curenţi perturbatori
induşi în circuitele sec. şi în
circuitele pt prelucrarea
datelor.
 Sistemul de protecţie exterioară format din dispozitivul de captare,
captare de coborâre,
coborâre instalaţia de
legare la pământ
pămân (max 1Ω rezistența prizei de pământ). Paratrăsnetul cu dispozitiv de
amorsare - PDA asigură o zonă de protecţie superioară (se creează artificial o ionizare în
vârful captatorului,
captatorului reacţionând astfel la o lovitură iminentă de trăsnet).
 Sistemul de protecţie interioară: descărcătoare la supratensiune (SPD - surge protective
devices).

 0 explozie nucleară eliberează brusc o

energie nucleară,
nucleară care este însoţită de un
impuls intens de radiaţie,
radiaţie format din fotoni ce
se propagă în toate direcţiile cu viteza luminii
(radiaţie Roentgen de energie înaltă de
ordinul MeV).
 Impulsul electromagnetic nuclear la mare
altitudine poate acoperi chiar un continent.
 Cele mai afectate sunt reţelele de alimentare
cu energie, reţelele telefonice, etc.
 1.2.1. Decibeli şi Neperi
 Mărimile utilizate în CEM sunt adesea exprimate în cantitatea
logaritmică numită decibel [dB].
 Motive:
- calculele devin mai simple (produsele se transformă în sume, iar rapoartele
se transformă în diferenţe);
- în problemele de interferenţe apare adesea necesitatea de a compara
semnale de foarte mare şi de foarte mică amplitudine.
amplitudine Utilizând dB (deci,
folosind o scală logaritmică) raportul amplitudinilor se transformă în
diferenţa lor în dB.

 Decibelul reprezintă un raport logaritmic a două valori (deci, este fără

unitate de măsură).

 Iniţial, dB a fost utilizat pentru a exprima raportul a două puteri, P1 şi

P2, adică:
 U12 
 
P    20 lg  U1 
n  10 lg 1   10 lg  R2 U 
 P2  U   2
 2 
 R 
1.1 Niveluri absolute în decibeli (dB)

 Niveluri de semnale:
 Nivel de putere: →

 Amplitudinea unui
 Nivel de tensiune: → semnal poate fi
exprimată în dB,
dB ca
raport între
amplitudinea sa și o
 Nivel de curent: → valoare de referință
specificată.

 Niveluri de câmp:
 Nivel de câmp electric : →

 Nivel de câmp magnetic : →

 NIVELURI DE MĂRIMI ÎN TEHNICA CEM

Obs:
dBmW (decibel-miliwatt), aproape fără excepţie, se scrie sub forma abreviată dBm.
dBm
 Aplicaţia 1:
De-a lungul unui cablu coaxial, nivelul unui semnal de tensiune se
diminuează la jumătate. Să se calculeze:
a). raportul de reducere a tensiunii între intrare şi ieşire, în dB;
b). raportul de reducere a puterii între intrare şi ieşire, în dB.

Generalizare:

 Aplicaţia 3:
Să se exprime semnalele alăturate, în unitațile lor de măsură:
a). 6 dBμV
b). 20 dBμA
c). 20 dBA
d). 100 dBμV/m
e). 100 dBμW
 Dacă în locul logaritmilor zecimali se utilizează logaritmi naturali (Neperieni):
U1 1 P1
uNp  ln [Np ] PNp  ln [Np ]
U2 2 P2
U1
1 Neper corespunde raportului: U
e
2

U1 U1
ln [Np ]  20 lg [dB]
Între Neper şi decibel există relaţia: U2 U2
respectiv: 1Np  8,686 dB şi 1dB  0,115 Np
Pentru rapoarte de tensiuni există următoarele relaţii:
10:1 2,3 Np = 20 dB
100:1 4,6 Np = 40 dB
1000:1 6,9 Np = 60 dB
În ambele reprezentări, un anumit nivel creşte cu aceeaşi cantitate pentru
fiecare ordin de mărime următor.
Atributele dB sau Np indică numai tipul logaritmilor utilizaţi şi deci, ele nu sunt
unităţi de măsură, dar sunt folosite adesea în această calitate.
 EXEMPLE PRACTICE

Generatoarele de semnal au domeniul puterii de ieşire:

-140 dBm şi + 20 dBm
(→ între 0.01 fW şi 0.1W)

Staţiile de bază utilizate în telefonia mobilă emit cu o putere de:

+43 dBm
(→ 20 W)

Telefoanele mobile emit cu o putere de:

+ 10 dBm până la +33 dBm
(→ 10 mW până la 2 W);

Emiţătoarele de radiodifuziune emit cu o putere de 70 dBm până la

90 dBm
(→ 10 kW până la 1 MW)
MW

Câmpurile electrice perturbatoare au intensitatea de 20 dBμV/m

(→ 10μV/m).
1.2.3. Nivel de perturbaţii. Interval semnal - perturbaţii

 Rapoartele reprezentate la scară logaritmică poartă denumiri speciale, în funcţie

de semnificaţia lor fizică sau tehnică. În cadrul CEM se deosebesc în acest sens
niveluri absolute şi niveluri relative.

a) Niveluri absolute:
 Nivel de semnal util - valoarea nominală raportată a semnalului util (100%)
 Nivelul pragului de perturbaţii - valoarea minimă a semnalului util, care,
dacă este depăşită de nivelul de perturbaţii, semnalul util este perceput la locul
de recepţie ca semnal perturbator.
 Nivel de perturbaţii – Valoarea raportată a unei mărimi perturbatoare.
Limita superioară a nivelului de perturbaţii este stabilită prin normative.
b) Niveluri relative:
 Interval semnal – perturbaţii (raport semnal – zgomot) = diferenţa dintre
nivelul semnalului util şi nivelul pragului de perturbaţii.
 Interval de siguranţă la perturbaţii = diferenţa dintre nivelul pragului de
perturbaţii şi nivelul de perturbaţii.
 RAPOARTELE LOGARITMICE EXPRIMATE SUB FORMĂ DE NIVELURI
ABSOLUTE ŞI RELATIVE

• Pentru semnalele analogice din tehnica măsurării se acceptă un raport semnal –

zgomot (perturbații) de minim 40 dB.
• Pentru radio și TV se acceptă un raport semnal – zgomot între 30...60 dB.
• Pentru telefonie se acceptă un raport semnal – zgomot de cca. 10 dB.
 1.2.4. Atenuarea perturbaţiilor
 Atenuarea perturbaţiilor este un exemplu tipic de raport de transfer.
Prin raport de transfer se înţelege raportul logaritmic între mărimea de intrare şi
mărimea de ieşire a unui sistem.
marime de int rare
raport de transfer  log
marime de iesire
 Atenuarea perturbaţiilor serveşte la caracterizarea eficacităţii mijloacelor
anti-perturbative şi se dă, în majoritatea cazurilor, în funcţie de frecvenţă.

 Exemple de atenuare a perturbaţiilor:

 Logaritmul raportului dintre tensiunea înainte şi după un filtru (factor de
atenuare):
U
a F  20 lg 1
U2

 Logaritmul raportului intensităţilor câmpului magnetic într-un anumit punct

din spaţiu înainte şi după utilizarea unui ecran (factor de atenuare al
ecranului): Hi
a S  20 lg
He
 Atenuarea perturbaţiilor este, de regulă, pozitivă.
(atenuarea negativă = amplificare, datorită fenomenului de rezonanță)
1.3. Compatibilitatea electromagnetică în sectorul
electroenergetic
 Instalaţiile de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei
electrice implică coexistenţa atât a unor sisteme electromagnetice de
curenţi tari, cât şi a unora de curenţi slabi (sisteme de măsurare, protecţie,
automatizare, achiziţie şi prelucrare a datelor etc.).
 Multe dintre instalaţiile electroenergetice sunt distribuite pe teritorii relativ
extinse (linii electrice, staţii de transformare, centrale electrice şi serviciile
lor proprii), fiind direct expuse condiţiilor de mediu,
mediu deci, inerent, supuse
perturbaţiilor electromagnetice externe (descărcări electrice atmosferice,
atmosferice
variaţii ale câmpului geomagnetic, etc.), care le degradează funcţionarea.
 Actualele sisteme electromagnetice tehnice din circuitele secundare ale
unor centrale şi staţii electrice prezintă o susceptibilitate electromagnetică
sporită datorită creşterii ponderii echipamentelor şi componentelor
electronice.
electronice
 Instalaţiile electroenergetice de putere se manifestă, la rândul lor, ca şi
surse de perturbaţii electromagnetice conduse sau radiate (câmpuri
electrice produse de instalaţiile de înaltă tensiune şi câmpuri magnetice
generate de circuitele parcurse de curenţi electrici de mare intensitate),
intensitate la
frecvenţa industrială.
 Instalaţiile electroenergetice de putere produc şi câmpuri electromagnetice de
înaltă frecvenţă,
frecvenţă în principal prin efect Corona. Aceste câmpuri pot afecta
celulele vii şi pot degrada funcţionarea unor sisteme de curenţi slabi.
slabi

 Direcţii de cercetare:
 Caracterizarea emisiilor electromagnetice produse de trăsnet și comutaţii,
comutaţi şi
a mecanismelor de cuplaj care se manifestă în instalaţiile electroenergetice;

 Asigurarea imunităţii instalaţiilor de protecţie, automatizare şi măsurare din

instalaţiile electrice la interferenţele electromagnetice;

 Identificarea surselor de perturbaţii de înaltă frecvenţă produse de

echipamentele de înaltă tensiune şi evaluarea nivelului lor prin măsurători;

 Măsurarea tensiunilor induse şi a câmpurilor electrice şi magnetice de

frecvenţă industrială produse de instalaţiile electroenergetice;
electroenergetice

 Studiul acţiunii perturbaţiilor electromagnetice asupra celulei vii.

vii

 În prezent, emisiile electromagnetice sunt considerate ca reprezentând o formă

de poluare a mediului ambiant.