Organizarea generală

Partea sistemului nervos care controlează

funcţiile viscerelor - sistem nervos autonom
sau vegetativ.
SNV include centrii din măduva spinării,
trunchiul cerebral şi hipotalamus.
Impulsurile vegetative eferente ajung la viscere
prin:
 sistem nervos simpatic
 sistem nervos parasimpatic.
Deosebirile între SNV şi cel somatic
 SNV reprezintă partea sistemului nervos, care
controlează funcţiile viscerelor, nu se supune
controlului cortical, este relativ autonom,
somatic - controlat de cortex.
 SNV inervează musculatura netedă a
organelor interne, somatic – musculatura
scheletică.
 Centrii vegetativi - repartizare strict
determinată în SNC, somatici - plasaţi în
diferite regiuni ale SNC.
 Fibrele somatice inervează segmentar
musculatura corpului (metamer), vegetative
inervează organe din diferite regiuni ale
corpului.
 Calea eferentă somatică este formată din
fibrele unui neuron, pe când cea vegetativă
este formată din fibrele a doi neuroni – 1
neuron în SNC, 2 neuron în ganglionul
vegetativ.
 Fibrele eferente somatice fac parte din grupa
A (v = 70-120m/s), cele vegetative
preganglionare sunt din grupul B (v = 3-
18m/s) şi cele postganglionare din grupul C
(v = 0,5-2m/s).
 Durata potenţialului de acţiune în fibrele
vegetative este de 10 ori mai mare ca în cele
somatice, de acea labilitatea fibrelor
vegetative este foarte joasă – 10-15 impulsuri
pe sec.
 SNV simpatic
 Neuronii preganglionari
simpatici sunt localizaţi în
coarnele laterale ale MS în
porţiunea toroco - lombară
(Th1- L3-4 ).
 Ganglionii simpatici se
împart în:

paravertebrali –
localizaţi pe ambele părţi ale
MS, formând trunchiul
simpatic;
prevertebrali –
localizaţi la o distanţă mai
mare de la MS (plexul solar,
ganglionii mezenterici)
 De la neuronii preganglionari pornesc fibrele
eferente preganglionare tip B în
componenţa ramurilor comunicante albe
 Din ganglionii vegetativi simpatici - 2-lea
neuron simpatic, pornesc fibre
postganglionare tip C în componenţa
ramurilor comunicante cenuşii → organul
efector.
 SNV parasimpatic
(porţiunea centrală)
1. Porţiunea craniana a SNV parasimpatic este
localizată în 3 regiuni ale SNC:
Mezencefalul - nucleul n. oculomotor,
Bulbul rahidian –nucleele a 3 nervi cranieni:
n.facial, n glosofaringian, n.vag
2. Porţiunea sacrală a MS (S2- S4) – neuronii din
coarnele laterale formează fibrele parasimpatice
ale n.pelvius.
În componenţa n. oculomotor
n.facial, n. glosofaringian,
n.vag fibrele preganglionare
părăsesc trunchiul cerebral
şi ajung la ganglionii
parasimpatici.
 Fibrele preganglionare
parasimpatice ale n.pelvius
părăsesc MS şi ajung la
ganglionii parasimpatici.
 Ganglionii vegetativi
parasimpatici sunt localizaţi
în apropierea organelor
inervate sau în peretele
organului inervat –
intramural.
 Fibrele parasimpatice preganglionare tip B (lungi)
şi fibrele parasimpatice postganglionare tip C
(scurte), inervează musculatura netedă a
organelor din cavitatea abdominală şi bazin, de
asemenea inervează ţesutul glandular.
 Ganglionii vegetativi
 Neuroni uniţi prin sinapse chimice, transmiterea
excitaţiei prin ganglion posedă particularităţi
identice centrilor nervoşi (convergenţa,
sumarea, ocluzia, transformarea ritmului e.t.c.)
 Toate fibrele preganglionare secretă
acetilcolină – fibre colinergice
 Fibrele postganglionare parasimpatice secretă
acetilcolină – fibre colinergice
 Fibrele postganglionare simpatice secretă
noradrenalină – fibre adrenergice
 Eliberarea mediatorului
 Transmiterea excitaţiei de la
fibra postganglionară
vegetativă are loc prin
intermediul sinapsei chimice,
asemenea sinapsei
neuromusculare
 La nivelul celulelor efectoare
fibra prezintă varicozităţi
(varice) ce conţin vezicule
cu neurotransmiţător
 Secreţia mediatorului are loc
prin depolarizarea
membranei varicozităţilor cu
mărirea permeabilităţii
pentru Ca+2 care induce
fuziunea mediatorului
 Receptorii din organele efectoare
 Pentru stimularea organului efector mediatorul necesită
cuplare specifică cu receptorul
 La nivelul receptorului mediatorul produce o modificare
conformaţională a structurii moleculare proteice, care
poate stimula sau inhiba celula prin 2 căi
1. Modificarea permeabilităţii membranei celulare
pentru unul sau mai mulţi ioni prin deschiderea sau
închiderea unor canale ionice ( canale deschise de Na+
şi Ca 2+ determină stimularea, cele de K + - inhibarea)
2. Activarea sau inactivarea enzimei ataşate de
proteina receptoare, care determină formarea
mesagerilor secunzi ce induc schimbări în metabolismul
intracelular .
 Clasificarea receptorilor
Receptori colinergici – specifici acetilcolinei
1. Receptorii colinergici nicotinici – N- colinoreceptori se
găsesc la nivelul sinapselor preganglionare
parasimpatice şi simpatice şi sinapsele
neuromusculare
2. Receptorii colinergici muscarinici - M- colinoreceptori
se găsesc în sinapsele postganglionare parasimpatice
şi simpatice (fibre simpatice colinergice)
Receptori adrenergici – specifici noradrenalinei
Se găsesc în celulele organelor efectorii inervate de
fibrele postganglionare simpatice, se împart în alfa (α1,
α2- adrenergici) şi beta (β1, β2 - adrenergici)
 N – colinoreceptorii
 Sunt situaţi la suprafaţa
membranei
 Legaţi de molecula
proteică a canalului ionic
 Complexul mediator-
receptor produce
modificarea
conformaţională a
moleculei proteice
 Are loc deschiderea
canalului ionotrop pentru
Na+
 Influxul de Na+ induce
depolarizarea cu apariţia
excitaţiei
 M- colinoreceptorii
 Cuplaţi cu proteina G
 După fixarea mediatorului
creşte activitatea GT-
pazică a subunităţii α
 mesagerii secunzi (PiP,
IP3, DAG)
 Efectul poate fi
hiperpolarizant – inhibiţie
sau depolarizant - excitaţie

M2 M4 M1 M3 M5
Influenţa parasimpaticului
asupra cordului:
(M-colinorecepător)

 ACh + M.colinoreceptor →
activarea proteinei G
 Activarea guanilciclazei a
subunităţii α: GTP → GDP
 β, γ subunităţi se rup şi
deschid canalul K+
 Efluxul K+ →hiperpolarizare
→ 4 efecte negative
parasimpatice asupra
cordului
M3
 Efectele SN Parasimpatic
 Constricţia pupilei, constricţia m. globului
ocular
 Vasodilatare şi secreţie abundentă în glande
 4 efecte negative cardiace
 Constricţia bronhiilor
 ↑ peristaltismului şi tonusului intestinal
 Relaxarea sfincterelor
 Reduce glicoliza hepatică
 ↑ Erecţia
 Contracţia detruzorului v. urinare şi relaxarea
trigonului
 α – adrenoreceptori
 α1 – sunt cuplaţi cu
proteina G
 Proteina Gq → deschide
canalele de K+ →
hiperpolarizare
 Proteina Gq → activează
PLC → PIP2 → DAG şi IP3
 IP3măreşte permeabilitatea
membranei RSP pentru
Ca+2
 α2 prin Gi→hiperpolarizare
inhibă formarea AMPc → ↓
activitatea PKA
 Cuplat cu proteina Gi
închide canalul Ca+2
 β – adrenorereceptori
 β1– cuplaţi cu proteina
Gs→ deschide canalul
Ca+2 ; ↑formarea AMPc
→ ↑activitatea PKA →
↑secreţia reninei, 4
efecte pozitive asupra
cordului

 β2 cuplaţi cu proteina
Gs ↑formarea AMPc →
↑activitatea PKA →
dilată bronhiile, vasele,
uterul
 Influenţa simpaticului
asupra cordului:

 Canal Ca+2 este canal

metabolotrop
 Noradrenalina + β1–
cuplaţi cu proteina Gs→ ↑
activitatea GTP-azică a
subunităţii α → ↑ activităţii
adenilatciclazei cu
formarea AMPc → ↑
activitatea PKA →
deschiderea canalelor Ca+2
→ efecte pozitive asupra
cordului
 Efectele SN Simpatic
 Dilatarea pupilei, relaxarea m. globului ocular
 Vasoconstricţie şi secreţie scăzută în glande
 Excepţie: fibrele simpatice postganglionare ce inervează
gl. sudoripare - colinergice → transpiraţie abundentă
 4 efecte pozitive cardiace
 Dilatarea (β2) şi constricţia (α) vaselor coronare
 Dilatarea bronhiilor
 ↓ peristaltismului şi tonusului intestinal
 Constricţia sfincterelor
 Scăderea debitului şi creşterea secreţii de renină
 Constricţia m. subcutanaţi
 ↑ Ejacularea
 ↑ Coagularea sângelui, glicemia şi lipidemia
 ↑ Metabolismul bazal şi activitatea mentală
Medulosuprarenală
 Calea simpatică spre MSR
este reprezentată de fibre
preganglionare
colinergice, tip B
 Al II-lea neuron - celula
modificată a MSR
 Aceste celule secretă 80%
AD şi 20% NA
 AD şi NA ajung cu sângele
la celulele ţintă şi provoacă
efecte simpatice
 AD efect metabolic > NA
Controlul funcţiilor vegetative
1. Nivel hipotalamic -
conţine numeroase nuclee
care funcţional se divid:
Grupul anterior – centrul
superior parasimpatic
Grupul posterior – centrul
superior simpatic şi c.
termoreglării
Grupul intermediar – c.
saţietate, sete, foame,
control neuroendocrin
2. Nivel pontin – centrii vitali
(respirator, cardiovascular) şi
centrii n.cranieni (parasimpatici)