Ecologia bovinelor

1.Locul şi rolul bovinelor în ecosistemele

agricole
2.Interrelaţiile bovinelor în ecosistemele
agricole
3.Impactul fermelor de taurine cu mediul
ambiant
Ecosistemele agricole sau agroecosistemele sunt acele
ecosisteme asupra cărora omul conştient sau nu de
acţiunile sale, şi-a pus amprenta în mod determinat. Din
aceste motive are importanţă cunoaşterea legilor care
acţionează în ecosisteme pentru a fi aplicate corect în
vederea creşterii producţiei în diferite ramuri ale
agriculturii.
Ecosistemele agricole au aproape toate caracteristicele
ecosistemelor naturale, dar şi unele care le
individualizează. Se consideră că astfel de ecosistem
poate fi format dintr-o cultură agricolă vegetală , o seră,
o fermă, o pajişte etc. Dar o fermă de animale sau o
cultură agricolă nu îndeplineşte toate caracteristicile unui
ecosistem. De aceea sunt numite “ecosisteme
incomplete”.
În ecosistemele agricole ca şi în cele naturale trebuie să
existe o serie de interrelaţii între populaţiile biocenozei
prin care se realizează principalele funcţii şi în special
funcţia de circulaţie a substanţelor cu rol important în
menţinerea şi creşterea productivităţii.
Un ecosistem agricol judicios conceput se poate
suprapune peste o unitate agricolă complexă care să
cultive o varietate de plante agricole organizate într-un
asolament, să posede ferme de animale, în special
bovine care să consume fitomasa produsă, iar prin
gunoiul de grajd să se recicleze elementele fertilizante
(în special N azot, P fosfor, K potasiu) şi mai ales să se
întroducă în sol materie organică pentru întreţinerea
activităţii populaţiilor de detritofagi şi descompunători
prin care se regenerează caracteristicile chimice şi fizice
ale solului .
În ecosistemele naturale funcţia de autoreglare se
realizează prin adaptarea populaţiilor, unele faţă de
altele, datorită conveţuirii împreună o perioadă lungă de
timp. În ecosistemele agricole autoreglările sunt
prezente, chiar dacă nu sunt totdeauna evidente la prima
vedere; de existenţa lor trebuie să se ţină seama în
organizarea producţiei agricole în general şi a creşterii
bovinelor în cadrul acesteia. Astfel pot fi evitate unele
manifestări cu efecte negative asupra productivităţii
bovinelor.
Ecosistemele sunt considerate ca sisteme
informaţionale . Afară de schimbul de substanţă şi
energie, între populaţiile ecosistemelor există un schimb
de informaţii datorită cărora populaţiile se adaptează
unele faţă de altele, şi faţă de condiţiile de mediu.
Datorită sistemului informaţional populaţiile de bovine
tind să-şi regleze parametrii numerici şi de producţie în
concordanţă cu populaţiile producătoare de fitomasă
necesară ca hrană,
Pentru realizarea circulaţiei normale a substanţelor,
energiei şi informaţiei, ecosistemele trebuie să fie
heterogene şi să aibă integritate. Ele trebuie să fie
formate dintr-un număr mare de populaţii, “specializate”
în anumite direcţii. Există populaţii de producători
primari, care pe baza energiei solare şi a substanţelor
fertilizante din sol realizează sinteza substanţelor
organice, funcţie îndeplinită de plantele verzi. Urmează
populaţiile de consumători unde se includ şi bovinele
care consumând producţia primară realizează, totodată,
producţia secundară folosită de către om, dar contribuie
şi la simplificarea substanţelor organice, care sunt mai
uşor discompuse pentru a se elibera elementele
fertilizante pentru reluarea ciclului productiv. Această
acţiune este continuată de populaţiile de detritofagi şi de
cele de descompunători, care degrădează materia
organică şi furnizează plantelor elementele fertilizante
făcând posibilă reluarea ciclului productiv. Lipsa uneia
din aceste verigi ale ciclului trofic duce la blocarea sau
încetinirea ciclurilor productive în ecosistemele agricole.
Din aceste producţia biologică se consideră ca o
rezultantă a activităţii tuturor populaţiilor (verigilor)
ecosistemului, fiecare având o contribuţie mai mare sau
mai mică. De aici rezultă obligativitatea prezenţei
bovinelor în ecosistemele agricole.
2.Interrelaţiile bovinelor în ecosistemele agricole
Populaţiile de bovine sunt influenţate şi în acelaşi timp
influenţează restul componentelor ecosistemelor. Ca orice
ecosistem cel agricol, are o structură şi o dinamică proprie, iar
între componentele sale se stabilesc relaţii complexe. Printr-o
analiză sistematică se poate stabili atât structura
ecosistemului, dinamica şi funcţiile sale, cât şi relaţiile care se
stabilesc între componente.
Interrelaţiile bovinelor în cadrul ecosistemelor agricole sunt
redate în figura 1.
Principalul factor de influenţă cel antropic, respectiv omul.
Pentru factorul antropic este de reţinut atât influenţa lui directă,
cât şi cea indirectă, prin acţiunea pe care o are asupra restului
componentelor biotopului şi biocenozei. Urmează relaţiile cu
mediul natural şi cel artificial. Sunt de reţinut relaţiile cu alte
specii de animale domestice, cu care,uneori concurează pentru
hrană.
O pondere însemnată au relaţiile cu plantele verzi, care
constituie baza trofică a bovinelor. Sunt cunoscute
relaţiile cu solul, care în majoritate sunt de natură
trofică.
Influenţa omului asupra bovinelor. Evoluţia
populaţiilor de bovine după domesticire a fost sub
influenţa directă sau indirectă a omului.
Influenţa omului a avut loc în câteva direcţii principale.
Astfel modificarea condiţiilor mediului înconjurător prin
crearea condiţiilor artificiale de microclimat, asigurarea
resurselor furajere şi dezvoltarea la bovine a unor funcţii
specializate. Prin adăpostire în perioadele ne favorabile,
bovinele au fost scoase în mare măsură de sub influenţa
directă a factorilor climatici. Bovinele domestice
beneficiază de o hrănire relativ uniformă în tot timpul
anului prin conservarea furajelor. Alt mare avantaj a fost
utilizarea concentratelor care au permis realizarea unor
producţii înalte de lapte .Pe de altă parte întreţinerea în
adăposturi şi hrănirea artificială duce la apariţia şi
răspândirea mai rapidă a unor boli.
Referindu-se la relaţiile om-bovine şi bovine-om trebuie
de subliniat rolul bovinelor ca “furnizor de alimente. În
fine trebuie să se ţină seama şi de influenţa uneori
nefastă a omului asupra bovinelor prin poluarea mediului
înconjurător, acţiune care se poate răsfrânge până la
urmă tot asupra omului.
Bovinele ca producători de alimente privite ecologic
şi economic. Produsele vegetale sunt sărace în unii
aminoacizi esenţiali în special lizină şi metionină.
Animalele realizează în principal o concentrare a acestor
aminoacizi făcându-i mai accesibili pentru om prin
produsele sale. Bovinele ca animale rumegătoare, graţie
microsimbionţilor ruminali, pot să sintetizeze aminoacizi
indispensabili pornind de la alţi aminoacizi sau de la
compuşi azotaţi ne proteici.
Avantajele bovinelor constau în aceea că cea mai
eficientă formă de producere a proteinei de origine
animală este sub formă de lapte şi ouă. Producerea
proteinei sub formă de carne are un indice de
transformare a nutreţurilor mai scăzut, ilustrat după
următoarea scară: puiul de carne,porcul, taurinele,
ovinele.
Dacă bovinele folosesc planta întreagă atunci păsările şi
porcul consumă fructul sau seminţa ca şi omul sau
numai 30-35% din SU a plantei.
Aspecte legate de poluare, în contextul relaţii om-
bovine. Influenţa omului asupra bovinelor poate fi nu
numai utilă dar şi dăunătoare. Conştient sau nu omul
răspândeşte în natură substanţe chimice şi alte
substanţe nocive care afectează plantele şi animalele.
Integrarea bovinelor în agroecosisteme poate constitui o
alternativă în combaterea poluării când tehnologiile de
creştere a bovinelor şi în agricultură sunt bine gândite în
scopul protejării mediului.
Poluarea trebuie privită ca intervenţie brutală a omului
asupra biosferei.
Poluarea prin fluor. Fluorul evacuat în natură de
activităţile industriale ajunge în sol – plante – hrana
animalelor . Excesul de fluor produce fluoroză care se
manifestă prin alterarea metabolismului calciului şi
fosforului, oasele pierd elasticitatea, densitatea se
fracturează uşor. Sursele de poluare sunt rocile fosfatice
care conţin circa 4% de fluor.
Ploile acide sunt o sursă de poluare. Prin gaze şi fumul
emanat de întreprinderi în special termocentrale pe
cărbune în natură se răspândesc o serie de radicali acizi
ca : anhidrida sulfuroasă (SO2), bioxidul de azot (NO2),
acizii fluorhidric (FH) şi clorhidric (HCL) care depuşi cu
apa de precipitaţii afectează solul şi vegetaţia. Distrug
rădăcinile plantelor, afectează fauna şi microflora.
Consecinţele pot fi contracarate prin amendamente
calcaroase, gunoi de grajd şi asolamente cu leguminoase
furajere.
Efectul de seră – o altă problemă ca urmare a creşterii
concentraţiei de CO2 în atmosferă: o parte din razele
infraroşii nu sunt reflectate în spaţiu de unde rezultă
încălzirea climei. Contracararea prin activităţi agricole
prin culturile furajere se absoarbe o parte din CO2
atmosferic, se îmbunătăţesc şi calităţile solului. Rolul
antipoluant al bovinelor poate deveni prin utilizarea
gunoiului de grajd şi prin culturile furajere care sunt
ameliorative pentru sol.
Relaţiile bovinelor cu mediul natural care este
compus din climă şi sol. Dacă climatul influenţează fără
a fi influenţat de către bovine, solul şi bovinele se
influenţează reciproc.
Climatul influenţează direct şi indirect asupra bovinelor.
Efectele directe se manifestă asupra mărimii animalelor
care se modifică pentru a limita pierderile de căldură.
Influenţele indirecte a climatului sunt în special asupra
vegetaţiei care la rândul său influenţează nu numai
mărimea dar şi densitatea pe un areal dat.
Relaţiile bovinelor cu mediul artificial. Pentru a obţine
producţii ridicate în condiţii climatice diferite aceste
condiţii au trebuit modificate prin adăpostirea animalelor.
Interrelaţiile bovinelor cu solul şi cu populaţiile
vegetale sunt cele mai strânse. Plantele furnizează
hrană pentru bovine iar acestea pun la dispoziţia
plantelor elemente fertilizante din dejecţii.
Cu solul relaţiile sunt directe fiindcă acestea sunt sursa
unor microelemente, însă cele mai importante sunt cele
indirecte prin intermediul plantelor .Bovinele la rândul
său furnizează materie organică şi elemente fertilizante
pentru sol.
Interrelaţiile bovinelor cu alte specii de animale
domestice .Toate speciile au importanţă, rolul şi locul lor
în ecosistemele agricole. Proporţia între specii în
ecosistemele agricole este condiţionată de trei elemente:
1.Competiţia pentru asigurarea proteinei
2.Competiţia pentru teren arabil care să asigure furajele
3.Evitarea degradării solurilor
3. Impactul fermelor de taurine cu mediul ambiant.
Creşterea şi exploatarea taurinelor are un puternic impact
cu mediul ambiant.
Aspectele negative sunt:
- deprecierea terenului prin tasare, iniţiind şi accelerând
procesul de erodare a solului
- deprecierea unor zone protejate unde menţinerea
peisajului este esenţială
- poluarea mediului ambiant (aer, apă, sol)
Poluarea mediului ambiant produsă de ferme şi
complexe de taurine.
Surse majore de poluare a mediului sunt:
- dejecţii solide, lichide,semilichide şi păstoase;
- reziduuri şi deşeuri: paie, furaje ,resturi de aşternut;
- cadavre ,avortoni, placente, confiscate
- suc de siloz, ape reziduale din lăptării şi efluenţi poluanţi
Dejecţiile şi reziduurile produse în ferme (fecale,
urină, bălegar, tulbureală).
Cantităţi produse
Cantitatea de reziduuri digestivo-metabolice (fecale,
urină) şi deşeuri tehnologice (aşternut, furaje, apă
tehnologică etc.) este foarte variabilă în funcţie de masa
corporală, tipul alimentaţiei şi sistemul de întreţinere
Dejecţii, kg/cap/zi:
- fecale: 20-30 la vacă; 18-21 la tineret la îngrăşat:10-22
la viţei
 - urină: 10-15 la vaci; 7-9 la tineret; 4-8 la viţei;
- pentru 1kg spor masă vie, egesta completă este de5-20
kg, iar pentru producerea unui litru de lapte – 1,5-3 kg.
- Gunoiul de grajd : 9-12 t / an pentru 1UVM;
- dejecţiile semilichide (tulbureala) depind de cantitatea de
apă tehnologică ( 1 / cap / zi):
- vaci de lapte : 60-120
- tineret .35-45
- viţei : 10-20
Compoziţie chimică
Egesta totală (20-25% din SU a raţiei) are compoziţie
chimică variată: apă, substanţe simple şi complexe,
minerale, microorganisme, elemente parazitare
invazionale, reziduuri tehnologice
 (detergenţi, pesticide, dezinfectante etc.). Această
compoziţie cimică complexă imprimă dejecţiilor două
caracteristici: mare valoare fertilizantă pentru sol şi
imens potenţial poluant .
- fecale (% din materie brută) :apă-83,8; SU-16,2: N-
0,29:P2O5-9,17; K2O-0,10;CaO-0.35;
- urină: apă-93,8;SU—6,2; N-0,58; K2O-0,49; CaO-0,01
- gunoi de grajd păios: apă-77,5; SU-22,5; N-0,34;
P2O5-0,16; K2O-0,40 Ca-o,31.
Astfel o tonă de gunoi conţine în medie 3-4kg de azot,
1,3kg fosfor, 3,5kg calciu, 4kg piotasiu
Dejecţiile păstoase (semilichide)- apă70-95% şi SU-5-
30% la o tonă conţin în medie: 82kg SU; 3,1kg azot;
4,5kg K2O şi 1,5kg P2O5
Astfel o vacă restituie mediului ambiant prin fecale şi
urină: 79% din azot (26% prin fecale şi 53% prin urină),
66% din fosfor, 89% din potasiu, 82% din calciu şi 92%
din magneziu.
Conţinutul dejecţiilor în microorganisme.
Microorganismele sunt componentul cel mai dinamic al
dejecţiilor care acţionează din tubul digestiv, până la
mineralizarea substanţei organice, Gunoiul de grajd
proaspăt conţine un număr imens de microorganisme
dacă avem în vedere că o vacă elimină în 24 ore peste
10.680mln enterococi; fecalele conţin germeni aerobi şi
1010 germeni anaerobi/g, 107enterococi/g, 107
streptococi/g etc. Marea majoritate a florii este
saprofită,utilă , dar ea poate conţine şi germeni
patogeni(salmonella, virusuri şi elemente parazitare
invazionale (ouă, larve).
Indicatori de apreciere a potenţialului poluant al
dejecţiilor, reziduurilor şi efluenţilor.
Indicatori simpli:
- total reziduuri (dejecţii, deşeuri,efluenţi) brute;
- total Substanţă uscată (SU);
- Total Substanţă organică (SO);
- Substanţe solide (SS);
- Substanţe volatile (SV);
- Sediment;
- Reziduu fix la 105o C;
- PH;
- Aspect, culoare, miros ;
- Emisiuni adorante.
 Emisie şi potenţial poluant pe cap şi zi

Specificare Categoria de taurine

Vaci Tineret la
lapte,kg îngrăşat, kg
Urină 12,5 6,0
Fecale 25,0 15,0
Bălegar 45.0 -
proaspăt
Tulbureală - 38,0
Azot 0,15 0,105
P2O5 0.06 1,036
În complexul cu 8600 capete tineret la îngrăat, pe
pardosea cu grătar cu evacuare hidraulică zilnic se
produceau 326000kg tulbureală ceea ce înseamnă o
poluare echivalentă cu o localitate cu 130000 locuitori şi
aceasta în fiecare zi.
Cadavre, avortoni,placente,confiscate prezintă interes
numai pentru poluarea mediului cu agenţi patogeni,
uneori pot răspândi unele boli, dar controlul sacrificărilor,
distrugerea rapidă a avorturilor, cadavrelor rezolvă
problema.
Efluenţi poluanţi: suc de siloz şi ape reziduuale de
lăptărie.
Sucul de siloz. Dacă furajul are mai puţin de 25% SU
se obţine cca 15 l suc/1 tonă/zi. Prezintă valoare
fertilizantă pentru sol, potenţial poluant şi mare
agresivitate corozivă.
 Ape uzate din lăptării şi săli de muls cantitatea este
mare dar şi variabilă între 5 şi 200 l/vacă/zi.
Poluanţi pentru sol .Dejecţiile, reziduurile,deşeurile din
ferme de taurine aduc pe şi în sol: - suport organic
imens,substanţe anorganice ca nitraţii, nitriţii,fosfaţii care
rup echilibru ecologic al solului.
- detergenţi şi pesticide
-agenţi biotici unii patogeni:virusuri, bacterii,ouă,larve etc
Poluanţi pentru apele naturale: sunt predispuse ape
de suprafaţă şi friatice până la 4-6m.Principalii poluanţi:
- substanţe organice, pesticide, detergenţi, substanţe
anorganice etc.
Poluarea adorantă a mediului
În adăposturi şi în afara lor, procesele de fermenţaţie şi putrifacţie duc
la degajarea unor gaze cu miros neplăcut şi duc la poluarea adorantă
a aerul viciat din adăposturi sunt prezente gaze şi compuşi (tab)
Acizi graşi Aldehide Alcooli Amine
volatili
Acid formic Formaldehidă Metanol Etilamină
Acid acetic Acetaldehidă Etanol Metilamină
Acid propionic Propionaldehi N-propanol Dietilamină
dă
Acid butiric Butiraldehidă Izopropanol Trietilamină
Acid valeric Heptaldehidă N-butanol N-propialmină
Acid capronic Valerialdehidă Izopentanol Izopropilamin
ă
Acid izobatoric Izorutiraldehid Izoprppanol Pentilamină
ă
Acid caprilic Octaldehidă
Acid caric Decaldehidă
Chear dacă nu se cunoaşte exact acţiunea asupra
organismului animal şi asupra producţiilor zootehnice,
pentru multe gaze s-a stabilit pragul de percepere prin
miros şi concentraţiile maxime admise în adăposturi.
Emisiunile adorante din adăposturi şi platforme sunt
inevitabile, important este ca mirosul să nu deranjeze
localităţile.
Măsuri de prevenire şi combatere a poluării
adorante. – evitarea genezei mirosurilor în adăposturi şi
în afara lor
- Atenuarea, neutralizarea sau mascarea mirosurilor
- Facilitarea autoepurării prin deluţie rapidă ,
restrângerea ariei de difuzare în mediu a emisiunilor
adorante.
Evitarea genezei mirosurilor în adăposturi.
Prevenirea şi limitarea genezei gazelor în adăposturi
vizează două deziderate: a) Microclimat favorabil pentru
animale şi oameni b) Reducerea poluării adorante.
Măsurile coincid cu regulile de igienă şi disciplina
tehnologică: respectarea normelor de suprafaţă,
folosirea aşternutului, funcţionarea canalizării, evitarea
agitării dejecţiilor lichide în fose şi canale.
Evitarea genezei mirosurilor în depozitele de dejecţii
Degajările de gaze toxice şi adorante din depozitele de
dejecţii apar în momentul agitării mecanice. Măsurile de
prevenire a poluării adorante datorită depozitelor de
reziduuri zootehnice sunt.
-Depozitarea în platforme şi prelucrarea aerobă,
anaerobă şi mixtă a dejecţiilor solide;
- Acoperirea bazinelor cu dejecţii semilichide şi evitarea
agitării mecanice a lor;
- Prelucrarea aerobă sau anaerobă a dejecţiilor
semilichide;
- Controlul chimic al mirosurilor utilizând-se mai multe
soluţii: - utilizarea unor dezinfectanţi (NaOH, acizi);
- agenţi de mascare - amestecuri de uleiuri aromatice;
- agenţi biodegradabili;
- agenţi absorbanţi;
- deodoranţi chimici specifici;
- Instalaţii de ozonare;
- iradierea aerului cu ultraviolete etc.
 Factori de influenţă a emisiunilor odorante în
ferme şi complexe
Reducere← degajare de Intensificare
Factorii de miros→
influenţă
Fermierul, Competenţă, experienţă,
crescătorul educaţie ecologică ↔
Starea de igienă Igienă severă ↔ Igienă precară
Efectivul de Efectiv redus ↔ Efectiv mare
animale
Tehnologia de Aşternut ↔ Grătar cu evac. Hidraul.
întreţin.
Sistemul de Continuă, fără agitare Discontinuă, cu agitarea
evacuare a canalizare bună ↔ dejec.în bazine ,fose
dejecţiilor Canalizare proastă
Microclimatul T < 200C T > 250
UR < 70% UR > 80%
Normele de Conform cerinţelor ↔ Adăpost. suprapopulate
suprafaţă
 Continuarea tabelului
Uniformă, cu mişcare Neuniformă ,cu zone
Funcţionarea redusă a aerului în zona moarte. Schimb
ventilaţiei dejecţiilor intens de aer în zona
↔ dejecţiilor

Evacuarea Evac. La 1,5 m de Evacuare laterală în

aerului viciat acoperiş apropierea solului
Evac, gazelor grele de Tiraj sub 7 m/s
sub grătar
Tiraj 7 m/s ↔
Tipul de dejecţie Fecale uscate de la Fecale de viţel sugar,
animale adulte fecale umede în
Mediu cu pH acid ↔ mediu cald şi pH
alcalin
Factori de Vânt Calm atmosferic
mezoclimat Zonă uscată ↔ Ceaţă persistentă
Lipsa ceţei Inversiuni termice
Presiune barometrică Scăderea presiunii
mare barometrice