VIAŢA COTIDIANĂ

Primul Război Mondial

• „Sunt tânăr am 20 de ani, dar nu cunosc din viaţă decât
deznădejdea, moartea, frica şi îmbinarea celei mai
neghioabe superficialităţi cu un abis de suferinţe. Văd
popoare asmuţite unul împotriva altora ucigându-se
tăcute, neştiutoare, tembele, docile fără vină. Văd că
minţile cele mai înţelepte din lume născocesc arme şi
cuvinte,pentru a face toate acestea mai rafinate şi mai de
lungă durată. Şi, o dată cu mine, văd asta toţi oamenii de
vârsta mea, de aici şi de dincolo, din toată lumea, o dată
cu mine suferă la fel toată generaţia mea... Ani de-a
rândul, îndeletnicirea noastră a fost aceea de a ucide, a
fost prima noastră profesie de viaţă.” (E.M REMARQUE-
PE FRONTUL DE VEST NIMIC NOU)
Georges Leroux, Infernul, 1917-18,
 PE FRONT
• Se mănâncă, se bea alături de morţi, se doarme
în mijlocul muribunzilor, se râde, se cântă
printre cadavre. (Însemnările unui medic
militar francez)
• Mă întreb dacă ai reuşit să vinzi sfecla;
însămânţările le vei face după aceea. Vă văd
nefericiţi şi nu pot să vă ajut. (Scrisoare din 4
decembrie 1916)
PE FRONT
• Sper să plec în permisie şi asta mă ajută să
suport totul. (Scrisoarea unui soldat)
• Eu nu am mai văzut nimic altceva decât
peisaje răscolite, haotice. Eu nu am mai vazut
o casă, o floare, în fine, nimic din ceaa ce face
farmecul vieţii. Nici un alt zgomot decât cel al
tunului şi mitralierei, cu permanentă teamă.
(Scrisoare din 30 septembrie 1916)
PE FRONT
• Aceste minute sunt ultimele de viaţă pentru
mulţi dintre noi. Ne temem, privindu-ne, că
deja am devenit victime…Brusc ,artileria tună
zdrobitor, spintecator, înspăimântător. Totul
urlă, trăsneşte ,se miscă. Aerul dispare. Suntem
în mijlocul unui vârtej monstruos, bucăţi de
cer se prăbuşesc, comete se întretaie şi se
fărâmiţează cu sclipiri de scurtcircuit. Suntem
prinşi de sfârşitul lumii.” (Gabriel
Chevallier ,”Groaza”)
 Munca femeilor
• Bărbaţii sunt plecaţi în masă, şi cu toate acestea
recoltele au fost strânse, pământul arat,
administraţiile funcţionează, tramvaiele circulă,
metroul nu s-a întrerupt. Trăiască franţuzoaicele!
Soţii lor sunt pe front, ele cu toaltele doresc să
muncaescă şi sunt atât de eroice, că-şi dau sângele
cu cel mai scăzut preţ... Câtă mizerie acoperă
acest cuvânt frumos-eroism. Pretutindeni au
scăzut salariile. (Marcelle Copy, La Vogue, 1916)
Munca femeilor
• Femeile: Acestea pot fi împărţite în trei
categorii:
– 1. Femeia comerciantului, a micului burghez, care
rămâne fidelă căminului său şi onestă, doreşte ca
războiul să se încheie cu victoria armatelor
noastre; ea este devotată şi răbdătoare.
– 2. Femeia al cărei soţ este dispărut sau rănit;
femeia ai cărei fii sunt pe front de la începutul
mobilizării: aceasta are un caracter ursuz, critică
totul şi nu încetează să se plângă.
• 3. Femeia care primeşte alocaţie pentru ea şi copiii săi
şi al cărei soţ se află pe front, aceasta nu doreşte decât
un lucru: ca războiul să continue. Ea munceşte acum;
cu munca şi câştigul său, aceasta este fericită şi liberă
cum nu a fost niciodată. Înainte de război, soţul nu-i
dădea salariul său ci doar lovituri. Astăzi ea se
îmbracă cu toalete pe care nu ar fi îndrăznit să le
poarte înainte de război; se distrează şi se consolează
uşor cu absenţa soţului. Această categorie formează
majoritatea. (Raport al comisariatului central din
Avignon 1917)
Munca femeilor
 Profitorii
• Ajungeau din lumea celor care petreceau
sfidătoare ecouri... Cei care se întorceau
povesteau cu zâmbete sarcastice de orgia
nesfârită a străzii Lăpuşneanu, de graba celor
care se îndreptau spre Odesa, lăsând în munţi o
armată desculţă, fără tunuri, fără mitraliere,
dar cu ordin de sus să se agaţe de muchiile
dealurilor Trotuşului şi să rămână acolo.
(Camil Petrescu)
Moralul populaţiei
 Moralul populaţiei
• E pueril să afirmăm că această populaţie manifestă un mare
entuziasm patriotic. Două cauze i-au influenţat serios moralul:
– Poveştile exagerate şi plângerile celor veniţi de pe front în
permisie. Zvonurile cele mai alarmante au fost răspândite de
aceşti militari: pierderile mari suferite de trupele noastre, lipsa de
alimente în anumite sectoare... Sfârşitul războiului apare mai
îndepărtat ca niciodată şi intrarea SUA în război a venit atât de
bizar să întărească în spiritul public acest mod de a vedea.
Evenimentele din Rusia au mai dat o lovitură serioasă încrederii
generale.
– Raritatea anumitor produse şi preţul exagerat al multor altora
reprezintă cu siguranţă una dintre cauzele principale. (Raportul
comisarului special la Narbonne)
• Moldova 5 februarie 1917
• Populaţia moare de frig şi foame, lucru ce se arată în toate păturile
sociale. Am format un comitet de doamne, pentru a veni în ajutorul
populaţiei. Am împărţit oraşul în circumscripţii şi am hotărât ca, cu
ajutorul armatei, să vin în ajutorul nenorociţilor. Am intenţia să văd
spitalele din oraş. Peste 3000 de bolnavi. A început a se întinde
tifosul exantematic; el ne prinde cu totul nepregătiţi. Am pus să se
construiască cuptoare de despăduchere, în toate părţile, adică atât în
oraş, cât şi pe front. Numărul bolnavilor creşte văzând cu ochii. Am
luat unele măsuri. Ce rezultate vor putea să dea, ele nefiind
generale? Am înfiinţat cartele pentru carne. Voi vedea ce va fi de
făcut şi pentru restul alimentelor. (Mareşal Alexandru Averescu,
Notiţe zilnice din război)
• Vechea diferenţă între bogaţi şi săraci, ce se estompase în
entuziasmul începutului războiului reapare odată cu trecerea
timpului. În rândul păturilor cele mai sărace ale populaţiei, se
înmagazinează o ură împotriva bogaţilor şi în special împotriva
celor denumiţi profitori de război ce apare deosebit de
periculoasă.
• Această ură rezultă mai puţin din averea posedată cât din
posibilitatea pentru un cerc limitat de persoane de a-şi permite
totul datorită unor resurse aproape nelimitate, de a se hrăni nu
suficient, ci chiar foarte bine, de a trăi luxos în timp ce cea mai
mare parte a populaţiei moare efectiv de foame.
• De aceea sunt acum criticate aproape toate deciziile
autorităţilor, afirmându-se că ele nu servesc decât bogătaşilor şi
dăunează săracilor. (raportul comandamentului militar al
Magdeburgului, iulie 1918)
• Metoda 3-2-1