Relaţiile Publice și

comunicarea
 Definiţii ale relaţiilor publice
 managementul comunicării dintre o organizaţie şi
publicurile sale (James Grunig)
 funcţia managerială care identifică, stabileşte şi menţine
relaţii mutual benefice între o organizaţie şi diversele
publicuri de care depinde succesul ori eşecul acesteia (Scott
Cutlip)
 funcţia de comunicare şi de management prin care
organizaţiile se adaptează la mediu, respectiv modifică sau
menţin parametrii de mediu în scopul atingerii obiectivelor
propuse (Vincent Hazleton)
 managementul relaţiilor strategice (James Hutton)
 ansamblul programelor sau strategiilor de comunicare care
contribuie la viabilitatea unui agent social în sfera publică
(Gh. Fârte)
Ce sunt Relațiile Publice
 Obiective de relaţii publice
 determinarea poziţiei
ocupate în societate
 identificarea publicurilor
implicate
 atragerea şi menţinerea
atenţiei publicurilor
 crearea unui climat de
încredere, toleranţă şi
simpatie
 stimularea motivaţiei
 cultivarea relaţiilor (de
comunicare) în sfera
publică
 Obiective de relaţii publice
identificarea,
reprezentarea şi
armonizarea intereselor
influenţareaetc.
liderilor de
opinie şi a opiniei publice
managementul
problemelor şi rezolvarea
conflictelor
poziţionarea sau
repoziţionarea
avantajoasă în
comunitate
obţinerea consensului
 Beneficiari ai PR

 sfera politică - autorităţi şi instituţiile publice,partide

politice,grupuri de interes,comunitatea cetăţenilor în
ansamblul ei;

 sfera economică- oameni de afaceri,companii (cu

precădere, corporaţii transnaţionale),sindicate,asociaţii ale
consumatorilor;

 sfera comunitară- organizaţii neguvernamentale /

nonprofit, persoane,grupuri informale.
 Pentru ce sunt utilizate relaţiile
publice
 pentru a crea o reputaţie pozitivă pentru organizaţie în
cercurile de interes comun
 pentru a influenţa poziţia, percepţia şi comportamentul
cuiva
 pentru a crea o atitudine pozitivă a celor ce lucrează pentru
organizaţia Dvs sau în cooperare cu ea
 pentru a informa cercurile interesate despre organizaţie,
produsul său şi serviciile prestate
 pentru a îmbunătăţi situaţia financiară, a atrage investitori
şi a crea stabilitate în dezvoltare
 pentru a deschide pieţe noi şi a crea condiţii pentru
scoaterea pe piaţă a mărfurilor şi serviciilor noi
 pentru a gestiona cu succes problemele posibile şi crizele
 Ce nu poate obţine utilizarea PR

să schimbe imediat sistemul de valori, poziţiile şi

părerile. Acestea necesită timp îndelungat.
să construiască o reputaţie bună, dacă organizaţia
nu o merită
să rezolve probleme ce ţin de alte discipline de
marketing (publicitatea, promovarea produsului)
să reacţioneze la plângerile meritate şi critică, să
acopere acţiunile sau comportamentul reprobabile
să garanteze vânzări directe imediate
 Instrumente de PR
 ştiri
 evenimente speciale (conferinţe
de presă, prezentări multimedia,
spectacole cu invitaţi remarcabili,
tururi de presă, spectacole de
artificii, mesaje transmise cu
ajutorul baloanelor sau a
dirijabilelor)
 materiale scrise (rapoarte anuale,
semestriale sau trimestriale,
broşuri, articole, buletine
informative, magazine etc.)
 materiale audi-vizuale (filme,
casete audio şi video, programe
slide-and-sound etc.)
 materiale de identitate
organizaţională (logo, antet,
layout, uniforme, clădiri, carduri,
cărţi de vizită, însemne pe
autovehicule etc.)
 sponsorizări
 experienţe directe
 girul unor organizaţii credibile
etc.
 Competenţe necesare în PR
 abilitatea de a comunica eficient, atât oral, cât şi în scris
 abilitatea de a prezenta cu maximă rigoare logică o situaţie
 abilitatea de a respecta termenele-limită fixate
 abilitatea de a evalua corect (persoanele, mesajele,
activităţile, circumstanţele etc.
 abilitatea de a lucra eficient sub presiune şi în situaţii de criză
 abilitatea de a stabili relaţii sociale adecvate
 deprinderea unui mod de comportament asertiv
 deprinderea de a acţiona prin prisma unor valori sociale
importante: independenţă, integritate, iniţiativă, încredere,
tact etc.
 abilitatea de a concepe şi implementa strategii şi campanii
de comunicare, atât în interesul clientului, cât şi în cel al
publicului;
 cunoaşterea relaţiilor publice sectoriale – relaţii publice
guvernamentale, relaţii publice la nivelul organizaţiilor
neguvernamentale, relaţii publice în show business, relaţii
publice internaţionale, relaţii publice (inter-) culturale,
relaţii publice (inter-) confesionale etc. – prin intermediul
unor studii de caz;
 priceperea de a concepe, realiza şi folosi produse
publicitare în diverse campanii de comunicare;
 abilitatea de a folosi, în abordarea problemelor din
domeniul relaţiilor publice sau al publicităţii, metode de
cercetare calitative şi cantitative;
 abilitatea de a folosi cunoştinţe complementare de ştiinţe
politice, economie, management, marketing, drept,
psihologie, sociologie, informatică etc. –, în vederea
formării consilierului de comunicare ca „specialist-
generalist“.
 Ipostaze ale practicianului de relaţii publice
 account executive  documentarist
 agent de presă  editorialist
 agent de vânzări  facilitator
 analist media  fotoreporter
 analist în cercetarea de piaţă  fund raiser
 asistent editorial  impresar
 consultant de asigurări  lobbyist
 comentator  mediator
 consilier de afaceri publice  motivational speaker
 consilier de campanie  negociator
 consilier personal  news writer
 events planner  povestitor (narrator)
 copywriter  prezentator
 crainic sau spicher (DJ,  pr officer
broadcaster, announcer,  promoter / barker
broadcast journalist, telecaster)  purtător de cuvânt
 director de resurse umane  recepţioner
 specialist în consumer affairs