PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE

PLASTICĂ LA RECE

Curs nr. 1

Conf. dr. ing. Crina RADU

Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Deformarea unui corp - modificarea formei şi a dimensiunilor acestuia sub

acţiunea unor forţe externe

Fig. 1.1 Starea corpului în funcţie de variaţia în timp a deformaţiei

Plasticitatea - capacitatea acestora de a căpăta deformaţii remanente fără a se

distruge

După temperatura la care are lor deformarea distingem:

• deformare plastică la rece;
• deformare plastică la cald;
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Toate metalele şi aliajele lor, în stare solidă, sunt corpuri cristaline.

Un cristal ideal poate fi modelat printr-o reţea tridimensională de puncte (noduri),
denumită reţea cristalină. Poziţia in spaţiu a unui punct al reţelei este definită
de vectorul:

unde: n1, n2, n3 sunt numere întregi iar vectorii sunt vectori primitivi sau
vectori de bază ai reţelei.

Paralelipipedul format de vectorii a, b, c, se numeşte celulă primitivă (conţine

noduri ale reţelei numai în colţurile paralelipipedului). Numărul de atomi conţinut
de o celulă primitivă este egal cu 1.

a. vectori primitivi b. celulă primitivă c. celulă elementară d. reţea cristalină

Fig. 1.2 Reţea cristalină şi elementele acesteia
https://www.youtube.com/watch?v=CsnNbuqxGTk
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Există 7 tipuri de reţele primitive (sisteme cristalografice): cubic, tetragonal,

ortorombic, monoclinic, hexagonal, trigonal (rombohedral) şi triclinic.

Fig. 1.3 Celule primitive (sistemele cristalografice)

Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Celula elementară – conţine mai multe noduri dispuse în centrul volumului, în

centrul feţelor sau în centrul bazelor celula cu volum centrat
celula cu feţe centrate
celula cu baze centrate

Pornind de la cele 7 celule primitive, se pot construi 14 celule elementare

(deci 14 tipuri de reţele) denumite reţele Bravais.
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Reţeaua cubic cu volum centrat (CVC): fier α, vanadiul , wolframul, molibden,

crom etc.

Numărul de atomi pe celula elementară:

Deci reţeau CVC va avea:

atomi
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Reţeaua cubic cu feţe centrate (CFC): fierul γ, Al, Cu, Ni, Pb, Au, Ar etc.

Numărul de atomi pe celula elementară:

Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Reţeaua hexagonal compact (HC): zinc, magneziu, cadmiu, cobalt etc.

Numărul de atomi pe celula elementară: 2

Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Defecte de reţea

Pentru un corp metalic pot fi: punctiforme, liniare şi de suprafaţă.

Defectele punctiforme pot fi reprezentate prin:

• locuri vacante, neocupate de atomi; se mai numesc vacanţe;
• atomi interstiţiali - sunt atomi ce pătrund între atomi metalului de bază;
• atomi de substituţie – atomi străini ce înlocuiesc atomii de bază din reţea;

a.vacanţă b. atomi interstiţiali (proprii sau străini) c. atom de substituţie

Fig. 1.4 Defecte punctiforme
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Defectele liniare (dislocaţiile)

sunt imperfecţiuni reticulare într-un cristal real, de mare întindere de-a lungul
unei direcţii şi mai redusă în celelalte două direcţii.
pot fi: marginale (de tip Taylor), elicoidale (în şurub, de tip Burgers) şi mixte
Dislocaţia marginală reprezintă linia de demarcaţie dintre porţiunea de cristal care
s-a deplasat şi cea care nu s-a deplasat sub acţiunea unor forţe de forfecare τ.
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Dislocaţia elicoidală se obţine prin forfecare, ca rezultat al deplasării unei

porţiuni dintr-un cristal faţă de o porţiune fixă, cu o distanţă b de-a lungul direcţiei
AD a unui plan (fig. 1.6).
Dislocaţia elicoidală este reprezentată de atomii din jurul liniei AD care se
înfăşoară după o spirală.
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Defectele de suprafaţă sunt imperfecţiuni structurale cu o extensie la nivel

reticular, mai mare în două direcţii şi limitată pe o a treia (suprafeţe de separare,
interfeţe).
Exp: limite de grănţi, limite de macle, limite de faze etc.

Grăunţii cristalini şi limitele de grăunţi

Grăunţii cristalini sunt formaţiuni cristalografice în care atomii sunt aranjaţi în
mod ordonat, având diferite orientări şi asamblate coerent prin intermediul
limitelor de grăunţi.
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Macla şi limite de maclă Macla reprezintă o porţiune din acelaşi

cristal reorientată în raport cu un plan de
simetrie numit plan de maclare.

Deformarea plastică a monocristalelor se poate produce prin două mecanisme:

1. prin alunecare sau translaţie - deplasarea relativă a diferitelor părţi ale
cristalului de-a lungul unor plane cristaline denumite plane de alunecare (sunt
planele cu densitate maximă de atomi); în aceste plane există direcţii de
alunecare după care atomii sunt aşezaţi cel mai dens.
Planele şi direcţiile de alunecare formează sisteme de alunecare.
Nr. sistemelor de alunecare = nr. planelor de alunecare x nr. direcţiilor de alunecare

Sisteme de
alunecare
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Cum se produce deformarea prin alunecare

Deformarea plastică în monocristal începe prin alunecarea pe planele care au
poziţia cea mai favorabilă (φ=λ=45o) faţă de direcţia forţei de deformare şi pentru
care tensiunea tangenţială are valoarea maximă (c = σ/2).

T – forţa tangenţială
Legea componentei critice a
efortului unitar de forfecare (legea
lui Schmid)
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

2. prin maclare:
maclarea are rolul de a orienta favorabil sistemele de alunecare faţă de efort,
pentru ca deformarea sa continue prin mecanismul alunecării.
maclarea este favorizată de scăderea temperaturii şi creşterea vitezei de
deformare.

Maclarea duce la o diferenţă de orientare a reţelei cristaline de o parte şi de

alta a planului de maclare în timp ce prin alunecare orientarea cristalului
deasupra şi sub planul de alunecare este aceeaşi ca şi înainte de deformare.
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Deformarea policristalelor

Deformarea plastică a corpurilor policristaline se compune din:

deformare intracristalină - deformarea plastică a grăunţilor policristalini, prin
schimbarea formei şi a dimensiunilor acestora
deformare intercristalină - deplasarea relativă a grăunţilor unul faţă de altul

Factori ce influenţează deformarea policristalină:

• limitele dintre grăunţi
• mărimea grăunţilor
• viteza de deformare
• transformări de fază
Curs 1 Elemente de teoria deformării plastice a metalelor

Efectele principale ale deformării plastice la rece

Principalele consecinţe ale deformării plastice la rece sunt:
• ecruisarea materialului prelucrat;
• obţinerea unei noi texturi;
• introducerea în corpul deformat a unor tensiuni remanente;
• modificarea temperaturii corpului;
• producerea unor transformări de fază;
• modificarea proprieţăţilor materialului metalic.