PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE

PLASTICĂ LA RECE

Cursul nr. 9

Conf. dr. ing. Crina RADU

Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Procedee neconvenţionale de deformare plastică - clasificare

1. Procedee neconvetionale de taiere
 Tăierea de precizie: debitarea de precizie; debitarea criogenică de precizie ;
ştanţarea de precizie.
 Curăţirea pe contur;
 Stantarea cu ajutorul cauciucului ;
 Decuparea cu ajutorul metalelor moi;
 Perforarea fără placă de taiere.

2. Procedee neconvetionale de indoire:

 Profilarea pe maşini specile;
 Îndoirea ţevilor şi a profilurilor laminate .

3. Procedee neconvenţionale de ambutisare :

 Ambutisarea cu diferentierea temperaturii materilului: ambutisarea cu
încălzirea flanşei semifabricatului; ambutisarea cu răcirea criogenică a
poansonului.
 Ambutisarea cu ajutorul cauciucului;
 Ambutisarea hidraulică;
 Tragerea pe calapod;
 Viroambutisarea .
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

4. Procedee neconvenţionale de deformare cu viteze şi energii mari:

 Deformarea prin explozie: cu explozivi brizanţi; cu detonarea unui amestec
de gaze.
 Deformarea electrohidraulică;
 Deformarea electromagnetică.

5. Procedee neconvenţionale de deformare volumică:

 Extrudarea hidrostatica ;
 Deformarea volumica orbitala ;
 Deformarea volumica rotativa ;
 Deformarea volumica radial-rotativa ;

6. Prelucrarea prin rulare a danturilor şi canelurilor

9.1 Debitarea criogenica de precizie

Criogenia reprezintă ansambul tehnicilor folosite la producerea, stocarea şi
utilizarea gazelor lichefiate.
Prin temperatura criogenica se intelege orice temperatura sub limita de 120oK.
(0oC = 273oK; oC = oK − 273)
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Temperaturile criogenice pot fi :

- temperaturi joase, cuprinse intre 20…120oK ;
- temperaturi foarte joase, cuprinse intre 1…20oK ;
Gazele lichefiate utilizate ca agenti criogenici sunt: oxigenul, azotul, hidrogenul,
heliul etc.

Din punct de vedere al comportării criogenice, materialele metalice pot fi împatite in:
 oţeluri carbon si oteluri slab aliate ;
 oţeluri bogat aliate (austenitice) ;
 metale şi aliaje neferoase.
Oţelurile carbon şi otelurile slab aliate 
• odata cu scăderea temperaturii, creşte rezistenţa mecanică şi scad proprietăţile de
plasticitate şi rezilienţă;
• la temperaturi criogenice, aceste materiale devin casante => limitarea utilizării lor
doar până la temperaturi de 230ok (-43oC).

Oteluri bogat aliate (austenitice)

• are loc o crestere a indicelor de rezistenta dar indicii de plasticitate scad mai putin;
• se utilizeaza la executia unor piese care lucreaza la temperaturi de sub 90oK (-
183oC).
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Metale si aliaje neferoase

• odată cu scăderea temperaturii cresc indicii de rezistenţă, dar elasticitatea,
duritatea şi indicii de plasticitate scad foarte puţin => utilizarea lor în condiţii
criogenice, în special a aliajelor de Ti care au şi o rezistenţă bună.
Răcirea se poate face :
în zona de deformare ;
în sfera zonei de deformare.
direct, prin intermediul lichidului criogenic ;
indirect, prin intermediul sculelor de deformare.

Scopul debitării de precizie:

- de a obtine piese cu deformaţii şi bavuri minime, cu o precizie mare la
lungime şi cu suprafaţa de forfecare perpendiculară pe axa piesei.

Scula tebuie să asigure următoarele condiţii:

să raceasca semifabricatul si nu parti ale stantei;
să asigure răcirea în scurt timp ;
să permita răcirea controlată a semifabricatului:
•prin cutitul mobil ;
•prin cutitul fix ;
•inaintea intrarii în zona de tăiere.
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Răcirea prin cuţitul mobil prezintă avantajul unui consum redus de azot,
adaptarea uşoară la stanţă dar necesită conducte flexibile (scumpe şi cu
posibilitati de deteriorare).
Racirea prin cutitul fix prezintă avantajul alimentării cu azot lichid prin conducte
de transfer obişnuite, fixe şi este mai productivă, racirea realizandu-se înaintea
operatiei de tăiere.
Răcirea semifabricatului înaintea intrării în zona de tăiere
 realizează răcirea cu ajutorul unui manşon izolator termic 1.
 este cea mai avantajoasă soluţie deoarece nu influenteaza construcţia şi
reglajul ştanţei.
 se poate răci o zona mai mare de semifabricat fapt ce reduce timpul de răcire
pe lungimea “l” de debitare, metoda având productivitatea cea mai mare.

Fig. 1
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

9.2 Ştanţarea cu ajutorul cauciucului

- Se aplică în cazul:
• productiei de serie mica a pieselor relativ mari, din materiale subtiri cum ar fi :
Al (g ≤ 2mm), Cu (g≤1.5mm), duraluminiu (g≤1.2mm), otel moale (g≤1mm).
• producţiei de serie mare sau masă, dar numai când g ≤ 0,01…0,02mm cum este
cazul staniolului.
- Se pot realiza operaţii de decupare, perfoare sau o combinaţie a acestora.

9.2.1 Decuparea
1 - poanson (şablon);
2 – placa de bază;
3 – pastila de cauciuc;
4 - container.
h – înălţimea poansonului;
H – grosimea pastilei de cauciuc.
a – adaos de material la
marginea piesei

h = 6...10 mm;
H = (4…5)h
Fig. 2 a = (2,5…3)h
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Reducerea adaosului de material se poate obţine prin utilizarea unor reazeme

speciale, plasate în jurul şablonului : a = (1,5…2)h.

Fig. 3 Forme de reazeme speciale

9.2.2 Perforarea
- se desfaşoară asemănător decupării, cu deosebirea că pastila de cauciuc
joacă rolul poansonului, placa de tăiere fiind rigidă.

Forţa de tăiere: F = A∙q

unde A - aria suprafeţei frontale a pastilei; q – presiunea cauciucului; q = 5,5…29MPa
 Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

9.3 Ambutisarea cu ajutorul cauciucului

- Se aplică în general pentru confecţionarea pieselor cave cu adâncime relativ
mică, din tablă subţire, în cazul producţiei de unicate sau serie mică;
- Grosimile tablelor recomandate pentru ambutisarea pieselor prin acest procedeu
sunt de maxim 4.7mm pentru aliaje de aluminiu, 1.3mm pentru oteluri şi 1mm
pentru aliaje de titan.
- Se disting doua procedee :
• ambutisarea cu poanson rigid şi placă activă din cauciuc (cel mai utilizat) ;
• ambutisarea cu placa activă rigidă şi poanson din cauciuc.

9.3.1 Ambutisarea cu poanson rigid si placa activa din cauciuc

1 – poanson rigid;
2 – inel de reţinere a semifabricatului;
3 – placa port-poanson;
4 – pastila cauciuc (rol de placă activă);
5 – container.

Fig. 4
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

- când piesele au înălţime relativ mică, ambutisarea se poate face şi fără inel de
reţinere a semifabricatului (fig. 5,a).
- pentru a doua şi următoarele operaţii de ambutisare, construcţia matriţelor este
puţin mai complicată (fig. 5,c).

Fig. 5
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

- înaltimea pieselor realizate prin aces procedeu nu depaseste 100mm.

- grosimea pastilei este de 3 ori mai mare decat înălţimea piesei ce urmează a se
ambutisa.

Forta necesara pentru ambutisare:

F = A∙q
unde: A - aria suprafeţei frontale a pastilei; q – presiunea cauciucului;

9.4 Ambutisarea hidraulică

- procedeu asemanator cu ambutisrea cu ajutorul cauciucului, cu deosebirea ca
dezvolta presiuni uniforme mult mai mari;
- rolul cauciucului este preluat de un lichid sub presiune care actioneaza asupra
semifabricatului fie direct, fie prin intermediul unei membrane (huse) de cauciuc;
- piesele se obtin in general dintr-o singura operatie;
- materialele prelucrabile: aliaje de aluminiu, oţeluri cu conţinut scăzut de carbon,
oţeluri inoxidabile;
- se pot utiliza două metode :
ambutisarea cu placă activă rigidă, lichidul jucând rolul poansonului (fig. 6,a);
ambutisarea cu poanson rigid, lichidul jucand rolul plăcii active (fig. 6, b).
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

b.
a. Fig. 6
1 – placă activă rigidă; 1 – placa de reţinere;
2 – inel de reţinere; 2 – arcuri pentru acţionarea plăcii de reţinere;
3 – membrană elastică; 3 – placa activă rigidă.
4, 5 – inele pentru fixarea
membranei elastice

- înălţimea pieselor poate ajunge până la 425mm.

Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

9.5 Ambutisarea cu viteze şi energii mari

- se caracerizeaza prin faptul ca sunt create presiuni mari intr-un timp foarte
scurt, care se transmit semifabricatului aproape instantaneu;
- apar modificări în material: creste limita de curgere (pana la dublul valorii
initiale), creste limita de elasticitate si rezistenta la rupere (de pana la 300% in
cazul otelurilor).
- cele mai utilizate procedee sunt:
• procedee de deformare prin explozie :
- cu explozivi brizanti (violenti) ;
- cu detonarea unui amestec de gaze.
• procedee de deformare electroimpulsivă:
- deformare electrohidraulica ;
- deformare electromagnetic.
- explozivii brizanţi sunt folosiţi la prelucrarea pieselor de dimensiuni foarte mari
iar celelalte surse de energie sunt limitate la prelucrarea pieselor de dimensiuni
mai mici.
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

9.5.1 Deformarea cu ajutorul explozivilor brizanţi

- se prelucreaza piese pentru avioane si rachete de diferite tipuri, a caror adancime

relativa este mica precum si la deformarea unor materiale greu prelucrabile.
- unda de soc realizata prin explozie actioneaza asemanator poansonului matritei
de ambutisare obisnuite deformand semifabricatul in cavitatea placii active;
- se pot obtine, in centrul exploziei, presiuni de peste 20000 MPa si viteze mai mari
decat viteza sunetului; presiunea aproximativa cu care unda de soc actioneaza
asupra semifabricatului este de 7000MPa iar viteza de deformare a
semifabricatului este de peste 70m/s.
-cei mai utilizati explosibili brizanti sunt: trinitrotoluen (TNT), nitroglicerina, tetrilul,
pentrita etc.
- mediul de transmitere a undei de şoc poate fi gazos, lichid sau solid (nisip,
pamant, pulberi metalice, alice). Mediul lichid prezinta cel mai mare interes practic
deoarece:
- asigura o mai buna transmitere a energiei la semifabricat;
- calitatea deformarii este mai bună;
- lichidul impiedică răspândirea particulelor solide proiectate în timpul exploziei.
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

- instalaţiile de ambutisare cu exploziv în apa se pot construi deasupra solului (fig

7, a) sau in bazine de beton (fig. 7,b – cel mai utilizat).

a. b.
Fig. 7

1 – matriţa;
2 – rezervor cu apă;
3 – semifabricat;
4 – inel de strângere;
5 – inele distanţiere;
S – distaţa explozivului faţă de semifabricat;
H - distaţa explozivului faţă de suprafaţa liberă a
Fig. 8 lichidului.
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Parametrii de proces:
- greutatea si forma incarcaturii explozive (sub forma de pulbere, de gelatina sau
solida);
- natura materialului exploziv ;
- distantele S respectiv H de amplasare a incarcaturii. 
Parametrii care definesc un exploziv:
- lucrul mecanic teoretic, specific de deformare: lucrul mecanic ce poate fi
dezvoltat de 1kg exploziv şi se determină cu relatia:
l = (p0 V0 Te)/273 [Nm/kg]
unde: p0 - presiunea atmosferica [N/m2];
V0 - volumul specific al gazelor rezultate [m 3/kg];
Te – temperature de explozie [o K]
- brizanţa – capacitatea de distrugere a unui exploziv si se determina cu relatia:
B = l∙w0 ∙10-6
unde: l - lucrul mecanic secific ;
w0 - viteza de detonare (de reactie) a explozivului [m/s]
- energia dezvoltată – se determină cu relaţia: W = (4π∙h2∙g∙σc)/2θ2
unde: h - adancimea cavitatii centrale a piesei deformate ;
g – grosimea materialului;
σc – limita de curgere ;
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Presiunea undei de şoc este data de relatia:

p = k (G1/3/S)2 [N/cm2]
unde: p este presiunea undei de soc [N/cm2],
G – greutatea incarcaturii [kg] ;
S – distanta dintre exploziv si semifabricat [m] ;
k – coeficient functie de tipul explozivului.

Valoarea optimă a distanţei S de amplasare a explozivului:

Sopt = (0.8…2)D

pentru grosimea relativa (g/D ∙100) cuprinsa intre 0,2…0,6.

Valoarea optimă a înălţimii H a coloanei de lichid situată deasupra explozivului:

H = 2S
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

9.6 Deformarea electrohidraulică

- realizeaza unda de soc prin descarcarea brusca a energiei electrice intr-un
mediu lichid.

Fig. 9

1 – sursa de alimentare;
2 – transformator de înaltă tensiune; Timpul de descarcare al energiei electrice:
3 - punte;
4x10-5 s
4 – baterie de condensatoare;
5 – electrozi;
Tensiunea arcului electric atinge 50000V.
6 – întrerupător;
7 – semifabricat;
Viteza de deformare ajunge până la 100m/s.
8 – matriţă.
 Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Descarcarea se poate realiza in spatiu:

- deschis (matrita se introduce intr-un bazin cu apă);
- închis (matrita este parte componenta a unei instalatii specializate).

Electrozii
- sunt elementele cele mai importante ale instalatiei, de forma, numarul si modul
lor de dispunere depinzand randamentul deformarii;
- sunt in general de forma cilindrica si pot fi executati din Cu, alama sau otel inox
(cel mai recomandat);
- pot fi dispusi paralel (fig. 10, a), fata in fata sau coaxial, in functie de geometria
piesei si de efectul dorit a se realiza. Pozitionarea electrozilor fata in fata si
coaxiali cu piesa (fig. 10,b) este mai recomandata decat solutia de dispunere
perpendicular pe axa piesei (fig. 10, c).

Fig. 10
a. b. c.
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Numarul electrozilor depinde de:

- dimensiunile piesei ;
- proprietatile mecanice ale materialului;
- energia de deformare necesara, ce se stabileşte tinand cont de următoarele:
•energia dezvoltata de un electrod nu trebuie sa depaseasca 25…30kJ;
•unui elelctrod trebuie sa-i revina o suprafata de semifarbicat de minim 0,25…
0,3m2 in cazul semifabricatelor plane si de minim 1m2 in cazul altor forme.

Valoarea optimă a distanţei dintre electrozi:

unde Sp este suprafata electrodului pozitiv in contact cu apa (nu trebuie sa

depaseasca 300…400mm2).

Valoarea optimă a distanţei dintre electrozi şi semifabricat:

S ≥ 2l
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

În funcţie de poziţia electrozilor şi de modul de iniţiere al descărcării electrice, se

pot obţine diverse forme ale undei de şoc:
- unda sferică (când distanţa dintre electrozi este mică – fig.12, a);
- unda cilindrică (când distanţa dintre electrozi este mare – fig. 12,b);
- unda plană (când se utilizează o reţea plană din sârme de iniţiere – fig. 12,c).

a. c.
b.

Fig. 12
Curs 9 Procedee neconvenţionale de deformare plastică

Valoarea energiei stocate în bateria de condensatoare:

E =1/2 C U2 [kJ]
unde E- energia stocată; C – capacitatea bateriei; U tensiunea la borne.
Unitatea de lucru folosită uzual are energia de 20kJ ce poate fi obţinută cu
ajutorul unor condensatori având capacitatea de 100 F încărcaţi la o tensiune de
20kV.
Capacitatea de deformare se poate exprima prin :
- presiunea maxima a undei de şoc : pmax = 1.5ρ (R2 ∙ l)/ (2T2 ∙ S),
in care : ρ este densitatea mediului lichid;
T – durata impulsului care coincide cu durata descarcarii ;
l – distanta dintre electrozi ;
S – distanta de la electrozi la semifabriat ;
R – raza cilindrului constituit din gazele evaporate (R =0.08T 2 ∙ E/l)
-adâncimea maximă ce se poate realiza prin deformare:

-in care : R este raza orificiului matritei ;

sl – grosimea semifabricatului ;
g – acceleratia gravitationala ;
Rm = rezistenta la rupere a materialului ;
k, m, n – constante determinate experimental.