Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Prelucrări de deformare plastică

prin metode neconvenţionale
Prelucrări cu puteri şi viteze mari
Cerinţele de a se obţine, prin deformare plastică, piese unicat sau în serii mici, cu
configuraţie complexă, de dimensiuni mari, din materiale rezistente şi în condiţii economice
satisfăcătoare, au impus utilizarea unor surse de energie şi echipamente de producţie
diferite mult de cele tradiţionale. Aceste prelucrări se execută cu puteri şi viteze mari. Sunt
cunoscute atât ca prelucrări de deformare plastică electrofizice, cât şi ca prelucrări
neconventionale. Aceste prelucrări nu le înlocuiesc pe cele executate prin metode
tradiţionale, ci le completează.

Principalele avantaje ale prelucrărilor neconvenţionale de deformare plastică sunt:

 posibilitatea de a rezolva cazurile imposibil de realizat prin alte procedee,
în condiţii tehnice, corespunzătoare şi economice cel puţin satisfăcătoare;
 timpul scurt necesar pentru pregătirea fabricaţiei;
 necesită scule simple;
 consum redus de materiale şi energie;
 simplitatea execuţiei.

1 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Particularităţi ale prelucrărilor neconvenţionale

Deformarea plastică a materialelor la prelucrarea acestora prin procedeele
neconvenţionale se produce asemănător cu cea specifică prelucrări tradiţionale.
Deosebirile constau în viteza deosebit de mare cu care se produce deformarea
şi forţa mare ce se aplică materialului de prelucrat într-un timp foarte scurt,
având caracter de impuls.
Acţiunea forţei de deformare se aplică asupra materialului de prelucrat fie direct
prin mediul prin care ea este transmisă, - gaze, lichide, pulberi – fie prin
intermediul unui corp solid – cu funcţie de poanson. Forţa de deformare are
caracter de impuls dacă gradientul vitezei de creştere a acesteia, satisface
condiţia: v
dv v  
gradv     10 4  m 2  ,
t t  s 

0 dt
0
în care t este timpul de descărcare a sursei de energie; v.– viteza maximă de
propagare în mediul de transmitere, având valori de 300 m/s în aer, 1500 m/s în
apă şi 5000 m/s în oţel.
2 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Tipuri de impulsuri rezultate din sursele de energie

a.- dreptunghiular; b.- trapezoidal; c.- triunghiular; d.- sinusoidal; e.- exponenţial; f.- combinat

Fiecare impuls este caracterizat de următoarele părţi:

 frontul de creştere a presiunii, OA, fig.4.1, căruia îi corespunde timpul t1;
 frontul de menţinere, AB, aferent timpului t2 şi care la unele variante de impuls
poate să lipsească;
 frontul de descreştere, BC, specific timpului t3.

3 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

La solicitarea metalelor cu sarcini de tip impuls proprietăţile mecanice ale

acestora se îmbunătăţesc. Astfel cuprul, magneziul, aliajele de aluminiu şi o serie
de oţeluri îşi măresc limita de plasticitate şi rezistenţa la rupere. Oţelul moale,
aluminiul alama şi cuprul prezintă o creştere a limitei de deformare plastică, fără a
se produce ruperea. Bronzul fosforos, care în condiţii obişnuite este fragil, la
presiuni înalte are o ductibilitate bună, iar rezistenţa la tracţiune şi la compresiune
cresc.

Cercetările experimentale au arătat că la majoritatea metalelor, în cazul deformării

acestora cu viteză şi energie mare, alungirea la rupere creşte, iar limita de fluaj
scade, fiind posibil ca după prelucrare să se obţină o piesă cu duritate mai ridicată
decât prin procedeele clasice, aşa cum este cazul la ambutisare, ceea ce este de
dorit.

4 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Clasificarea prelucrărilor prin deformare plastică

utilizând procedee neconvenţionale
 după sursa de energie:
- prelucrări având ca sursă de energie exploziile unor materiale brizante;
- prelucrări ce folosesc energia rezultată din descărcările electrice în diverse
medii de lucru;
- prelucrările efectuate pe baza energiei rezultată din descărcarea câmpurilor
magnetice.
 după mediul prin care se transmite unda de presiune de la sursă la obiectul de
prelucrat:
- prin medii gazoase – pentru care în prezent se foloseşte aerul;
- prin medii lichide – unde se foloseşte, frecvent, apa;
- prin medii pulverulente – pulberi metalice, nisip ş.a.

Au luat extindere şi se folosesc în producţie

prelucrări prin explozie, prin electrohidroimpulsuri şi
prin magnetoimpulsuri.

5 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Instalaţii pentru executarea perforării prin explozie

1.- bazin; 2.- explozibil; 3.- placă tăietoare; 4.- elementul de etanşare; 5.- conducta pentru amorsarea exploziei

Mecanismul prelucrărilor folosind energia generată de explozii constă în

detonarea explozivului şi utilizarea forţei undei de şoc, transmisă printr-un mediu
convenabil, pentru deformarea materialului ce se prelucrează.

Explozivul folosit poate fi diferit. Frecvent se folosesc dinamita şi explozivii lichizi,

care asigură presiuni de detonaţie de peste 280 daN/mm2, sau trinitrotoluenul prin
a cărui explozie se asigură presiuni de circa 133000 daN/mm2. Cantitatea de
exploziv pentru o operaţie se stabileşte prin egalarea energiei necesare deformării
plastice cu energia pe care o poate genera detonantul.
6 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

7 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Presiunea cu care unda de şoc acţionează asupra semifabricatului,

implicit gradul de deformare a materialului, depinde de următorii factori:
 natura materialului exploziv;
 greutatea şi forma încărcăturii explozive;
 distanţa R de la încărcătura explozivă la semifabricat;
 natura mediului de transmitere a undei de şoc.

Pentru ca în timpul detonării, în bazinele cu apă, să nu se producă formarea

jeturilor, care constituie un fenomen nedorit, se pot utiliza plase care se montează
la câţiva centimetri sub suprafaţa apei. Aceste plase distrug bulele de gaze ce
apar în timpul exploziei, uşurând ieşirea acestora în atmosferă, fără ca ele să mai
antreneze şi particule de apă. Când nu se utilizează asemenea plase, pentru ca la
suprafaţă să nu apară nici un fel de urmări ale exploziei, încărcătura se va
amplasa la o adâncime suficient de mare în apă.

8 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare
Prelucrări succesive prin explozie. Ca şi în cazul tehnologiilor convenţionale,
folosirea forţei exploziilor permite obţinerea de piese prin executarea succesivă a
mai multor operaţii de presare în cadrul aceleiaşi detonaţii. Executarea mai multor
operaţii concentrate pe o singură instalaţie permite mărimea productivităţii,
îmbunătăţirea calităţii pieselor obţinute şi micşorarea costurilor de prelucrare.

Schema executării unor operaţii

combinate prin explozie
a. – etapele prelucrării;
b.– amplasarea poansonului şi
semifabricatului;
c.– geometria poansonului;

1.– poanson; 2.– placă de

ambutisare şi răsfrângere

9 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Materiale recomandate pentru plăcile de ambutisare

Seria de Grosimea materialului Diametrul piesei
fabricaţie
(nr. de Mai mică de Mai mare de Mai mic de 1 m Mai mare de 1
piese) 12 mm 12 mm m

1–2 Lemn, gips, beton, Gheaţă Lemn, gips, beton, Gheaţă

mase plastice, gheaţă mase plastice, gheaţă
5 – 10 Beton armat, lemn Lemn special, Lemn special, fontă Gheaţă, beton
special, gheaţă gheaţă maleabilă armat, lemn
special
50 – 100 Lemn special, fontă Fontă Lemn special, fontă Lemn special,
maleabilă maleabilă, oţel maleabilă fontă maleabilă
Peste 1000 Oţel Oţel Oţel Oţel

10 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Prelucrări cu electrohidroimpulsuri
Acest procedeu de prelucrare se bazează pe folosirea energiei undei de şoc
creată prin descărcarea electrică de înaltă tensiune într-un lichid. La scară
industrială mediul lichid utilizat pentru transmiterea presiunii undei de şoc este
apa.
Energia necesară pentru descărcarea
electrică se acumulează într-o baterie
de condensatori de circa 14000 V şi
1200 F energia acumulată creează
între electrozi o descărcare
instantanee, având o durată de circa
0,0004 secunde în urma căreia se
produce unda de şoc în lichid. Energia
disipată este de 10…65 kJ. Pot fi
executate 10…25 încărcări pe oră
(aceasta echivalând şi cu
productivitatea teoretică).

Schema de executare a unei operaţii de ambutisare prin electrohidroimpulsuri.

11 1.- placă de ambutisare; 2.- recipient;
3.- izolatorii electrozilor; 4.- electrozi pentru amorsarea descărcării; 5.- placă de bază
Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Scheme de executare a unor operaţii prin deformare utilizând procedeul electrohidraulic

a.– pentru decupare şi perforare într-un semifabricat plan;
b.– pentru profilări; c.– pentru perforări în piese tubulare

12 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Echipamente specifice prelucrărilor cu electrohidroimpulsuri

Schema bloc a unei instalaţii utilizată pentru prelucrări prin electrohidroimpulsuri este
prezentată în fig. 4.8. Instalaţia este alcătuită din următoarele părţi de bază: hidroagregatul
1, rezervorul de lichid 2, camera de descărcare 3 şi scula de lucru, sursa de alimentare cu
curent 4, blocul de alimentare 5, dispozitivul de protecţie 6, dispozitivul de comandă 7,
bateria de condensatori 8, transformatorul 9 şi pupitrul de comandă 10.

13 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Construcţii pentru prelucrări prin electrohidroimpulsuri

1.– cameră de descărcare; 2.– placa de ambutisare;
14 3.– coloane; 4.– traversă mobilă; 5.– motor hidraulic liniar;
6.– membrană elastică de etanşare; 7.– electrozi Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Construcţia unei camere de descărcare

1.– corpul camerei de descărcare; 2.– placa activă (de ambutisare);
3.– izolaţie; 4.– electrozi
15 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Prelucrări prin deformare plastică folosind forţa câmpurilor magnetice

Câmpurile magnetice de tip impuls sunt câmpuri de mare intensitate care iau
naştere la descărcarea unui condensator într-o bobină. Dacă în apropierea
spirelor bobinei se află o piesă metalică, în această piesă este indus un curent de
înaltă tensiune, al cărui câmp magnetic interacţionează cu câmpul bobinei, dând
naştere unor forţe care produc deformarea plastică a piesei.

Câmpurile magnetice de tip impuls se utilizează la prelucrarea prin deformare

plastică în două variante:
 utilizarea forţelor de interacţiune care apar între câmpul magnetic de mare
intensitate produs de o bobină – şi câmpul magnetic produs de curenţii turbionari
induşi de bobină în pereţii semifabricatului care se prelucrează;
 utilizarea forţelor de reacţie ale câmpurilor magnetice a doi conductori, unul
dintre aceştia fiind semifabricatul de prelucrat.

16 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Tipuri de bobine pentru executarea

prelucrărilor prin impulsuri magnetice
a.– pentru prelucrarea prin solicitări de
compresiune a pieselor tubulare;
b.– pentru prelucrarea prin solicitări de
întindere; c.– pentru piese plane

17 Capitolul 5
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Aplicaţii ale prelucrărilor cu magnetoimpulsuri

18 Capitolul 5