Deformarea plastica severa

(Severe plastic deformation)

Deformarea plastică severă ( SPD ) este un termen generic care descrie un grup de
tehnici de prelucrare a metalelor care implică tulpini foarte mari, care implică de obicei un
complex de stat,de stres sau de forfecare mare, rezultând într- o densitate mare de defect și
echiaxiali " ultrafine " boabe ( UFG ) dimensiunea ( d < 500 nm ) sau nanocristaline ( NC ),
structura ( d < 100 nm ) .
Trasaturile caracteristice ale DPS
• deformarea plastică ⇒ proces de forfecare
• secțiunea transversală a materialului procesat ⇒ neschimbată
• integritatea materialului nu este afectată,
• exploatarea metalului - optimizată în vederea obținerii unei rafinări substanțiale a
grăunților,
procesul: schimbarea permanenta proprietățile mecanice

Istoric
Dezvoltarea principiilor care stau la baza tehnicilor SPD se intoarce la munca de pionierat a
lui R.W. Bridgman la Universitatea Harvard din 1930. Această lucrare a vizat efectele asupra
solidelor de combinare a presiunilor mari hidrostatice cu o deformare de forfecare concurente si
a condus la acordarea Premiului Nobel pentru Fizică în 1946. Foarte reușite implementări
timpurii ale acestor principii, descrise în detaliu mai jos, sunt procesele de canal egal unghiular
de presare (ECAP), dezvoltat de VM Segal și co-lucrătorilor de la Minsk, în 1970 și de înaltă
presiune de torsiune, derivate din munca lui Bridgman, dar nu și pe scară largă dezvoltat până în
anii 1980 de la Institutul Rus de Fier Fizica in zilele noastre Yekaterinburg.

Unele definiții ale SPD îl descriu ca pe un proces în care tulpina înaltă se aplică fără nici o
modificare semnificativă a dimensiunilor piesei, rezultând într-o mare componentă de presiune
hidrostatică. Cu toate acestea, mecanismele care duc la rafinare de cereale în SPD sunt cele la fel
ca și cele dezvoltate inițial pentru alierea mecanică, un proces de pulbere, care a fost caracterizat
ca "deformare plastică severă" de către autori încă din 1983.In plus, unele procese mai recente,
cum ar fi de rulare asimetric, au ca rezultat schimba în dimensiunile piesei, în timp ce încă
producând o structură ultrafin de cereale. Principiile din spatele SPD chiar au fost aplicate
tratamente de suprafață.

Procese de deformare plastică severă

Procesele de deformare plastica severă (eng. Severe Plastic Deformation processes -
SPD), reprezintă urmatorul pas în realizarea nanostructurarii oricarui metal si reprezintă o
sarcina importanta deoarece, o diminuare a dimensiunilor grauntilor cristalini confera o
combinație paradoxală a caracteristicilor mecanice ce definesc comportarea mecanica și anume
elasticitate ridicată și ductilitate foarte bună, constatandu-se astfel proprietăți precum super-
plasticitatea, magnetismul la materiale care în structura grosiera (coarse grain) nu prezintă astfel
de proprietăți.

Clasificarea procedeelor de deformare plastică severă

În functie de categoria defomarii, procedeele de deformare plastică severă se clasifica în:
1. procese de deformare nestaționare:
· torsiune la presiune înaltă (HPT) (60nm);
· forjare multiaxială (MF) (80nm);
2. procese de deformare staționare:
· presare în canale la unghiuri egale (ECAP) (50nm);
· compresiune cu extrudare ciclică (300nm);
· laminarea cumulativă (ARB) (70nm)
3. procese de deformare incrementală:
· presare incrementală cu canale cu schimbare de direcție (ECAP) (100nm);
4. compresiune cu forfecare:
· forfecare multi-dimensională (100nm)
Dintre procesele de deformare plastică severă care pot concura la realizarea de
nanostructuri, extrudarea în canal unghiular (eng. Equal Channel Angular Pressing – ECAP)
întruneste condițiile de viteză de deformare relativ constantă, unformitate a deformațiilor în toata
masa materialului, precum și un grad de deformare controlat prin numarul de treceri al
semifabricatului prin matriță. Nivelul de nanostructurare atins prin ECAP, până în prezent, este
de 50 nm. Daca mecanismului de deformare al materialului cu aceasta granulație, supus în
continuare procesului SPD, ar fi cunoscut, atunci s-ar putea controla paremetrii procesului, astfel
încat să se poată obține granulații mult mai mici (nanostructuri) .
Procesele de deformare plastica severă pot avea ca rezultat formarea de graunți ultrafini și
chiar nanostructuri cristaline în condiții de presiune ridicată și deformații plastice mari. Dintre
procesele SPD existente, procesul ECAP este selectat pentru a fi testat în vederea obținerii de
semifabricate sau piese volumice nanostructurate cu proprietați îmbunătățite. În plus, ECAP fiind
primul procedeu SPD conceput și realizat [Valiev, 1977] au putut fi realizate modele numerice
ale simularii acestui procedeu, care au fost validate experimental [Rosochowski, 2006, 2007] și
este cunoscută influența parametrilor de control ai procesului de deformare (viteza, presiune,
unghi de extrudare, numar de treceri) asupra marimii graunților obținuți.

Metode de deformare plastică severă

• Torsiune la presiune înaltă (High Pressure Torsion)
• Procedeul de laminare cumulativa (Accumulative Roll Bonding)
• Extrudare-compresie ciclică (Cyclic Extrusion Compression)
• Forjarea ciclică în matriță închisă (Cyclic closed-die forging)
• Procedeul fluxului de divizare liniara (Linear flow splitting)
 • Procedeul de formare incrementală volumică (Incremental bulk forming processes)

• Presarea în canale unghiulare egale (Equal Channel Angular Pressing).

Aplicatii DPS

Piese din aluminiu obtinute prin metoda ECAP Placute metalice produse din titan nanostructurat

Utilizarea DPS în Industria apararii Sectiune intr-o minge de golf cu miez metalic
obtinut prin DPS

Concluzii
Procesarea aliajelor de aluminiu prin metoda ECAP a dus la o imbunătățire substanțială a
caracteristicilor mecanice, prin intermediul inducerii unor structuri UFG, în interiorul acestora,
creându-se posibilitatea înlocuirii unor materiale mai scumpe și utilizării lor în aplicații din
domeniul auto sau aeronautic.
Caracteristicile mecanice ale materialului studiat au înregistrat o îmbunătățire
considerabilă odată cu creșterea numărului de treceri prin matriță, fiind înregistrate creșteri
substanțiale ale proprietăților de duritate și rezistență.
Analiza microstructurală a evidențiat faptul că odată cu creșterea numărului de treceri
prin matriță, crește și gradul de finisare al microstructurii materiale lor studiate, dar și gradul de
fragmentare a particulelor de fază secundară, acestea devenind tot mai fine și distribuția lor din
ce în ce mai uniformă.

Bibliografie
1..https://en.wikipedia.org/wiki/Severe_plastic_deformation
2. https://www.scribd.com/doc/254285079/Deformarea-Plastica-Severa
3. https://www.scribd.com/doc/254285100/Deformarea-Plastica-Severa
4. https://www.scribd.com/doc/243329331/Conformacao-Plastica-Sanguinetti-pdf