1

Materiale utilizate in domeniul constructiilor de masini

Intre condiţiile tehnologice poate fi inclusă şi alegerea materialelor,

operaţie ce constituie o etapă importantă şi dificilă în proiectarea maşinilor.
Dacă acum 50 ani se folosea un număr restrâns de materiale şi de calităţi
(mărci) ale acestora, astăzi numărul lor a sporit foarte mult, ceea ce a dus la
îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice.
Inainte de 90 materialele utilizate erau incluse in listele indrumarelor de
proiectare, fiindca era un sistem centralizat. Proiectantii trebuiau sa se
rezumenumai la materialele inscrise in aceste liste. Cantitatile de material
necesare erau planificate. Nu se puteau importa orice material, se incuraja
utilizarea materialelor autohtone. Acum proiectantii pot sa aleaga orice
material produs in tara sau in exterior.
Dezvoltarea construcţiei de maşini a stimulat procesul de apariţie a noilor
materiale. S-a ajuns acolo incat unele material pot fi proiectate incat sa faca
fata unui anumit scop.
Astfel avioanele au necesitat materiale uşoare de înaltă rezistenţă (aliaje din
aluminiu, material compozite etc.), pistoanele (materiale uşoare cu coeficient
de dilatare mic cum ar fi aliajele din aluminiu cu insertii din INVAR), motoarele
cu reacţie şi rachetele (materiale rezistente la temperaturi ridicate, care sa nu
fie detectate de la distanta prin radar etc.), industria vaselor de croaziera
(materiale rezistente la coroziune, usoare etc), material pentru protezare etc..
De exemplu: rotile dintate se faceau la inceput din otel, fonta, bronz, lemn…
acum pot fi realizate din material plastic. Structurile de rezistenta ale halelor
metalice se faceau din profile laminate din otel, acum pot fi realizate din lemn
stratificat, material composite, aliaje din aluminiu.

Fig.1. Evolutia materialelor

utilizate pentru un banal ibric

Dacă se pune problema alegerii unui material, trebuiesc analizate atât

condiţiile de funcţionare cat şi durabilitatea dar şi condiţiile tehnologice de
elaborare, număr de piese, preţul de cost, oferta pietii etc. La alegerea unui
material pentru o anumită piesă este bine să existe mai multe variante, pentru
a putea alege soluţia care sa corespunda cel mai bine scopului urmărit.
 2

Există deja o anumită experienţă în ceea ce priveşte materialele

corespunzătoare pentru un anumit organ de maşină. Aceste material au
selectionate si utilizate in timp. Practic s-a acumulat experienta in domeniu. In
indrumarele de proiectare sunt indicate liste cu materialele care pot sa fie
utilizate pentru fabricarea acelor organe de masini: arbori, osii, rulmenti, roti
dintate, cuplaje, lanturi, roti de curea, lagare de alunecare.
In cazul produselor de serie mare (automobile, tractoare, masini agricole,
masini pentru confecti, masini ptr industria alimentara, motociclete, biciclete,
aparatura electrocasnica, ascensoare, vapoare, structuri de rezistenta pentru
hale industrial, cutii de viteze, reductoare etc.) alegerea materialului
reprezinta o etapa de mare decizie. In functie de cantitatile necesare firmele
trebuie sa-si aleaga producatorii principali cat si pe cei secundari (in caz ca
intervine un incident in furnizarea materialelor). Se fac contracte. In baza
contractelor furnizorii vor incheia alte contracte cu alti subfurnizori de materii
prime, energie, lubrifianti, materiale etc.
De exemplu in anul 2020 dar si-n anul 2021 au survenit crizele de
componente electronice pentru industria de automobile.

Dependenta solutiei constructive de materialele si tehnologiile de

fabricatie disponibile

In Fig. 2 se prezinta desenul unei roti mici de curea, utilizata in cazul

transmisiilor prin curele late si subtiri. Aceasta tramsmisie se intalneste in
multe utilaje: masini textile, masini de rectificat la interior etc. Bombamentul
bandajului este special prevazut pentru a tensiona cureaua in zona centrala
astfel incat aceasta sa nu se deplaseze in lateral si sa sara de pe roata.

Fig. 2. – Transmisie prin curele late, subtiri

Fig. 3 - Constructia
unei roti mici de
curea
 3

Fig. 4 – Dependenta dintre solutia constructiva, material si tehnologiile de fabricatie

Roata mica poate fi executata din diverse materiale: otel, fonta, aliaje
din aluminiu, materiale plastice. Ca tehnologii de fabricare in functie de
numarul de bucati si de destinatii acestea pot fi: turnarea, forjarea, prelucrari
prin aschiere, imbinare cu suruburi, nituire, sudare, injectare.
De exemplu, in functie de variantele amintite in Fig.4, putem avea:
a- Piesa posibil a fi obtinuta prin turnare in forme din nisip sau in matrite
(cand se utilizeaza aluminium – injectie de aluminiu topit). Daca este
turnata in forme din nisip aceasta trebuie sa fie ulterior prelucrata prin
aschiere, pentru finisare. Daca este turnata din aluminiu in matrita,
atunci doar necesita o corijare interioara a butucului prin alezare. In
aceasta varianta sunt necesare: cuptoare pentru topirea materialelor,
forme de turnare, personal calificat pentru turnare, masini unelte pentru
prelucrare prin aschiere, personal calificat pentru prelucrare etc.
De asemenea, piesa poate fi obtinuta si prin injectia materialelor plastic
in matrite sau prin prelucrarea prin aschiere a barelor din mase plastic.
In cazul unui numar mic de piese aceasta poate fi obtinuta prin aschiere
din bare din otel sau mase plastice. Toate variantele au cate un pret de
cost.
b- Piesa se poate obtine din 2 tevi cu pereti grosi din otel sau aliaje din
aluminiu, prelucrate prin aschiere. Imbinarea celor component se re
poate realiza prin nituire, suruburi, lipire.
c- Piesa se poate fabrica prin sudarea a doua componente obtinute prin
prucrare prin aschiere din tevi sau dintr-o teava si un butuc forjat in
matrita si prelucrat ulterior prin aschiere.
d- Piesa se obtine tot prin sudarea a 3 componente. Doua obtinute din
teava, a treia din tabla groasa prin stantare sau taiere cu jet de plasma
sau laser;
e- Roata de curea poate fi obtinuta prin asamblarea a 4 piese. Doua sunt
obtinute prin prelucrare prin aschiere din tevi si celelalte 2 piese obtinute prin
ambutisarea a 2 table, sub forma de coroana circulara. Cele 2 capace sunt
 4

montate prin presare in celelate doua si pentru siguranta se poate apela si la

adezivi.
Fiecare varianta are un pret de cost. Proiectantul trebuie sa tina cont de
toate informatiile legate de: caracteristicile materialelor, numarul de bucati, de
tehnologiile disponibile, numarul de bucati, timpul in care pot fi fabricate,
costul de fabricatie pentru variantele alese etc.
In acest context se constata ca materialul este primordial. Materialul fiind
cel care va dicta pretul de cost, tehnologia de prelucrare, fiabilitatea etc.

Clasificarea materialelor pentru organe de maşini

Materialele folosite astăzi în construcţia de maşini sunt foarte diverse

din punct de vedere al compoziţiei, proprietăţilor, obţinerii lor şi al preţului.
Clasificarea materialelor se poate face în funcţie de compoziţie, stare de
agregare, mod de prelucrare, destinaţie etc. În continuare, este prezentată o
clasificare după compoziţie chimică şi stare de agregare, fără a avea
pretenţia că

Tabelul 1

În funcţie de gradul de utilizare, ele pot fi grupate în două mari categorii:

standardizate şi nestandardizate.
Materialele mai des utilizate fac obiectul unor reglementări prin standarde
naţionale sau internaţionale, care stabilesc pentru anumite grupe de
materiale compoziţia chimică, caracteristicile mecanice şi fizice garantate,
condiţiile tehnologice de calitate, mod de livrare etc.
 5

Materialele nestandardizate sunt, de obicei, materiale noi, de abia testate în

laborator, cu aplicaţii înguste sau materiale brevetate de anumite firme cu
producţie de serie mare sau unicate. Folosirea materialelor nestandardizate
implică uneori preţuri mai mari, cheltuieli suplimentare de testare, cheltuieli de
modificare a tehnologiilor de execuţie, justificate însă de o creştere a
fiabilităţii produsului, de creşterea productivităţii, de o micşorare a gabaritului
sau greutăţii produsului.
În funcţie de destinaţie, materialele se clasifică astfel, subliniind însă că
această clasificare poate fi completată:
• materiale cu utilizare generală:
- metalice: aliaje feroase şi neferoase de uz general;
- nemetalice: naturale sau sintetice cum ar fi: ceramicele fără proprietăţi
deosebite, masele plastice des întâlnite în aplicaţii inginereşti etc.
• materiale cu destinaţie specială:
- materiale refractare: fonte şi oţeluri refractare, compozite metalo-ceramice;
- materiale criogenice: fonte şi oţeluri pentru temperaturi scăzute, unele
mase plastice rezistente la frig, gaze lichefiate, agenţi frigorifici;
- materiale cu proprietăţi tribologice deosebite:
- materiale de antifricţiune: aliaje neferoase, compozite cu matrice metalică
sau de masă plastică;
- materiale de fricţiune: fonte speciale, aliaje neferoase, compozite metalo-
ceramice sau cu mase plastice;
- materiale cu proprietăţi elastice deosebite: oţeluri de arc, aliaje neferoase,
mase plastice, în special cauciucuri;
- materiale pentru etanşări: aliaje neferoase, mase plastice, compozite cu
sau fără inserţii metalice sau textile, cu sau fără elemente de adaos pentru
reducerea frecării sau creşterea rezistenţei;
- materiale pentru îmbinări prin lipire şi încleiere;
- lubrifianţi naturali sau sintetici: lichizi, cum sunt uleiurile minerale sau
sintetice, aditivate sau nu, semisolizi, cum sunt unsorile sau solizi cum sunt
grafitul, disulfura de molibden sau de wolfram etc.;
- materiale rezistente la coroziune: fonte şi oţeluri inoxidabile, aliaje
neferoase, mase plastice, sticle, ceramice etc.;
- materiale pentru industria aeronautică, caracterizate în special prin greutate
specifică mică, proprietăţi garantate în condiţii specifice de exploatare, care
sunt, în general, scumpe;
- materiale destinate utilizării în industria alimentară pentru utilaje, ambalaje
etc.;
- materiale destinate sculelor prelucrătoare: oţeluri rapide sau oţeluri de
scule, compozite pentru discuri abrazive etc.
- materiale pentru industria nucleara:
- materiale de protecţie şi conservare;
 6

In contextual in care ne aflam materialele le distingem prin marci, denumiri,

culori.
In construcţia de maşini materialele cele mai folosite sunt:

1. OTELURILE –

Aliajele Fe-C cu alte elemente de aliere pot fi:

- oteluri: % C < 2,11% C ;
- fonte: 2,11% C < 6,67% C

Otelurile se caracterizează printr-o rezistenţă mecanica mare, prin elasticitate

dar si plasticitate cat şi posibilitate de tratare termică sau termochimică.
Acum avem 4 sisteme de simbolizarea a otelurilor:
- sistemul clasic STAS (ptr fiecare tip de otel se va prezenta simbolizarea
STAS 500-80);
- sistemul alphanumeric SR EN 10027-1:2006;
- sistemul numeric SR EN 10027-1:2006;
- prin culori STAS 7596-80

Sistemele afanumeric si numeric fac corespondenta cu sistemul ISO, utilizat

la nivel european. Ele sunt detaliate in standardele noastre SR.EN

Astfel SR EN 10027-1:2006 prezinta “Sisteme de simbolizare a otelurilor /

Partea I: Simbolizare alfanumerica”

Conform acestui standard simbolizarea unui otel este compusa din:

De exemplu: pentru otelurile nealiate de uz general avem urmatoarea

simbolizare.
 7

In cazul clasificarii numerice avem:

Marca otelului trebuie sa fie mentionata atat in desenul de executie cat

si in cel de ansamblu.
 8

Oţelurile de construcţie se împart în:

a. oţeluri carbon obişnuite,de uz general, notate cu OL, urmat de un număr
care indică rezistenţa minimă la rupere. Aceste oţeluri în general nu se
tratează termic.

Mărci de oţeluri destinate fabricării produselor laminate la cald, sub formă de

laminate plate laminate plate şi bare forjate pentru construc bare forjate,
pentru construcţii mecanice mecanice şi metalice metalice. Sunt oţeluri
hipoeutectoide, care se livrează cu diferite clase de calitate şi grade de
dezoxidare. Sunt cele mai ieftine o Sunt cele mai ieftine oţeluri cu o larg , cu o
largă utilizare utilizare f,ără alte deform alte deformări plastice la cald sau ri
plastice la cald sau tratamente termice. Sunt uşor prelucrabile prin aşchiere,
sudabile. cu capacitate de deformare plastică la rece. •
- conform simbolizarii dupa STAS- oțeluri carbon de uz general STAS 500 –
80 se noteaza OL + Rm [daN/mm2]. clasa e calitate (1,2,3,4) + « n »,« s », « k
»
unde:
Rm = limita la rupere in [daN/mm2].
n = necalmat
s = semicalmat
k = calmat

Exemplu: otelul OL42.2k are limita de rupere 42[daN/cm 2], clasa de calitate
2, calmat

- conform simbolizarii alfanumerice acelas otel se noteaza astfel:

Oţeluri nealiate de construcţie SR EN 10025-2:2004 –
Oțeluri pentru construcții în general S + Rp0,2 [MPa] + (JR, J0, J2,
K2) + opțional (+AR, +N) + opțional C…. Ex: S355J2+N
Oțeluri pentru construcţii mecanice E + Rp0,2 [MPa]….. Ex: E360

- conform codurilor de culoare

Aceste oteluri sunt in general livrate sub forma de bare. Fiecare bara este
marcata pe capete cu culori pe toata suprafata circular. De obicei pe
capatul barei este poansonatt si simbolul otelului.
De exemplu OL37 pe un fond rosu. Aceasta codificare ajuta la identificarea
barelor de otel aflate in depozite. Codurile de culoare sunt prezentate in
Tabelul. 2
 9

Tabelul 2
Marca otelului Culoarea de marcare
OL32 alb
OL34 galben
OL37 rosu
OL42 negru
OL44 cafeniu
OL52 violet
OL50 verde
Fig.5 Simbolizarea prin culori a
OL60 albastru otel de uz general
OL70 visiniu
OL30 nu se marcheaza

b. oţeluri carbon de calitate, notate cu OLC, urmat de un număr care arată

conţinutul mediu de carbon exprimat în sutimi de procente. Ele sunt de
cementare şi de îmbunătăţire. In aceasta categorie intra urmatoarele oteluri :
OLC 10, OLC 15, OLC 20, OLC 25, OLC 30, OLC 35, OLC 40, OLC 45, OLC
50, OLC 55 si OLC 60.
Marca fiecarui otel prezinta urmatoarea semnificatie : O - otel carbon, L -
laminat, C - de calitate, 25 - continutul in carbon in sutimi de procent adica,
0,25% C.
De obicei aceste piese sunt supuse tratamentelor termice sau
termochimice. Functie de tratamentul aplicat, otelurile carbon de calitate se
impart in oteluri de :
- cementare, care au continutul in carbon mai mic de 0,25% ;
- imbunatatire cu continutul in carbon mai mare de 0,25%.
Otelurilor din categoria a doua li se pot aplica tratamentele : recoaceri de
diferite tipuri, normalizari si imbunatatire (calire+inalta revenire). Unele dintre
utilizarile acestor oteluri au fost prezentate la grupa otelurilor carbon de uz
general
- superioare (selectionate) sunt urmatoarele : OLC 25 X, OLC 30 X, OLC 35
X, OLC 40 X, OLC 45 X, OLC 50 X, OLC 55 X si OLC 60 X cu urmatoarea
semnificatie : O - otel carbon, L - laminat, C - de calitate, 25 - continutul in
carbon in sutimi de procent si X - superior.
Aceste oteluri poseda aceeasi compozitie chimica cu cele de calitate, dar fata
de acestea se garanteaza in mod suplimentar : marimea grauntelui austenitic,
continutul de incluziuni nemetalice si calibilitatea.
In mod similar ca la otelurile laminate si aceste pot fi simbolizate
alphanumeric, cat si numeric.
 10

Marcarea barelor cu culori se face conform STAS 7596-80, cu dungi colorate,

pe capetele barelor. Combinatiile de culori sunt urmatoarele:
Tabelul 3
Marca otelului Culorile de marcare
OLC10 Alb-galben
OLC15 Alb-rosu c. oţeluri aliate, care conţin
OLC20 Alb-verde diverse elemente de aliere fiind de
OLC25 Albastru-galben cementare şi îmbunătăţire.
OLC35 Albastru-violet Oţelurile în care suma elementelor
OLC45 Albastru-negru de aliere este între 1...50%.
OLC50 Albastru-maron Otelurile aliate au in compozitie
OLC55 Albastru-verde unul sau mai multe elemente de
OLC60 Albastru-gri Fig.6 Simbolizarea
aliere prin culoriina scopul
introducandu-se
otelurilor de calitate
OLC55A Galben-Violet-Galben obtinerii unor proprietati deosebite.
barat cu o dunga galbena Frecvent elementele de aliere
OLC65A Galben-Violet-Galben folosite sunt: cromul, manganul,
OLC75A Galben-Violet-Galben titaniul, vanadiul, wolframul,
barat cu o dunga gri
siliciu etc.
 11

Simbolizarea otelurilor aliate se face de regula cu ajutorul unor

simboluri complexe alcatuite din litere si cifre astfel :
-un grup de cifre ce arata continutul de carbon in sutimi de procent;
-un grup de simboluri ale elementelor de aliere din otel, care sunt trecute in
ordinea importantei lor, de la inferior la superior;
-un ultim grup de cifre ce indica continutul in zecimi de procent al
principalului element de aliere, care este trecut ultimul simbol.
Ex. otelul aliat 41MoCr11 are 0.41% C,si are ca elemente aliere Mo, Cr iar
Cr este de 1.1%
In Tabelu; se prezinta un detaliu din STAS 7596-80 privind simbolizarea prin
culori a catorva marci de otel aliat
Tabel
Marca otelului Culoarea de marcare
40Cr10Cs Albastru-negru-verde
41MoCr
11CS Albastru-Rosu-Verde
50VCr11Cs Albastru-Violet-Verde
12Cr130 Alb-Negru
30Cr130 Verde-Alb

Fig. 7 Simbolizarea prin culori a doua

oteluri aliate

2. FONTELE - aliaje Fe-C cu conţinut de carbon mai mare decât 2.1% şi cu

alte elemente de aliere. In general, execuţia pieselor din fontă se face prin
turnare ele având fragilitate ridicată. În funcţie de structură, fontele se împart
în:
- fonte cenuşii, simbolizate cu Fc (conform simbolizarii STAS), urmat de un
număr ce indică rezistenta minima la rupere Rm [N/mm2]; Ex: Fc100, Fc300
etc.
- fonte maleabile (albe, negre, perlitice), simbolizate (conform simbolizarii
STAS) cu Fma, Fmn, sau Fmp, urmate de un număr ce indică rezistenta
minima la rupere Rm şi de alungirea minima la rupere in procente; Se
diferentiaza fonta maleabila cu inima alba (decarburata) si fonta maleabila cu
inima neagra (nedecarburata).
Fonta prezintă următoarele caracteristici generale: se toarnă bine, se
prelucrează prin așchiere, dar nu se poate prelucra plastic (nu se poate
lamina sau forja) și se sudează greu. Fonta rezista la compresiune si mai
putin la tractiune.
 12

Simbolizarea fontelor maleabile (conform simbolizarii alfanumerice) cu

inima alba cuprinde grupul de litere EN-GJMW urmat de rezistenta la
tractiune, Rm, minima in [N/mm2 ] si alungirea specifica la rupere, A, in [%].
De exemplu: EN-GJMW-350-4 SR EN 1562:1999.
Simbolizarea fontelor maleabile (conform simbolizarii alfanumerice ) cu inima
neagra cuprinde grupul de litere EN-GJMB. De exemplu: EN-GJMB-300-6 SR
EN 1562:1999.

- fonte cu grafit nodular, simbolizate cu Fgn, urmat de un număr ce indică σr

minim şi de alungirea minima la rupere, în procente; Dupa normele
europene(conform simbolizarii alfanumerice) fontele albe se simbolizeaza cu
un grup de litere EN-GJS - rezistenta la tractiune minima, R m, in [N/mm2] -
alungirea specifica la rupere, A, in [%].
- fonte albe şi dure, aliate. Fonta alba se simbolizeaza (conform simbolizarii
alfanumerice ) prin gruparea de litere EN-GJN, unde G indica piesa turnata,
J- fonta; N-nu contine grafit (fonta alba), urmata de duritatea Vickers minim
garantata.

3. ALIAJELE NEFEROASE:
- aliaje pe baza de Cu:
 alamele (Cu +Zn);
(material ptr brazare, diverse piese de mecanica fina, tuburi Bourdon
ptr manometer, elemente elastic diverse etc.)
 bronzurile (Cu+Sn),
(lagare, roti dintate, roti melcate etc.)

Fig. 8 Roata melcata din bronz

- compoziţiile pentru lagăre (aliaje pe bază de metale moi cum ar fi staniul şi

plumbul), aliaje uşoare (aliaje pe bază de aluminiu, magneziu) etc.
- aliajele pe baza de Aluminiu
Principalele elemente de aliere ale aluminiului sunt Cu, Mg si Zn, la care
se adaugǎ Mn, Ni, Cr, Fe, alierea având ca principiu si îmbunǎtǎtirea
caracteristicilor de rezistentǎ mecanice ale acestuia. Cele mai rǎspândite si
utilizate aliaje sunt aliajele din sistemele Al-Si, Al-Mg, Al-Cu-Mg, Al-Mg-
Mn, Al-Mg-Si, Al-Zn-Mg-Cu. Acestea se utilizeaza cu precadere in
industria aviatica.
 13

4. MATERIALE PURE NEFEROASE

4.1.- Titanul este un metal de tranziție dur, notat cu Ti, lucios și rezistent la
coroziune (inclusiv față de apa de mare, apa regală și clor), cu o culoare
argintie. Are densintatea mai mica decat a a otelui, aproximativ 45% din
cea a otelului. Este un metal steril. Titanul poate fi folosit în combinații cu
fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce
aliaje puternice și ușoare pentru industria aerospațială (motoare cu reacție,
proiectile sau nave spațiale), uz militar, procese industriale (chimicale și
petro-chimicale, uzine de desalinizare, hârtie), automobile, agro-alimentare,
proteze medicale, implanturi ortopedice, instrumente și pile dentare,
implanturi dentare, bijuterii, telefoane mobile și alte aplicații.

Fig.9 Suruburi din titan

Uneori suruburile din titan sunt eloxate pentru a le deosebi de cele

obisnuite, prin culoare.

Fig. 10 Suruburi din titan, eloxate

4.2. - Beriliul este un element chimic notat cu simbolul Be. Când este
adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul
îmbunătățește o parte din proprietățile fizice ale acestora. Uneltele
fabricate din aliajul de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în
contact cu suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația
cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate
termică și densitatea joasă (1.85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul
să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor,
navetelor spațiale și a sateliților. Bronzul cu Be este utilizat pentru
realizarea elementelor elastic necesare manometrelor, ale traductoarelor
de forta etc.
 14

5. MATERIALE NEMETALICE - materiale plastice, cauciucul, grafitul,

materialele compozite etc. Greutatea specifica relativ mică (de cca. 5 ori
mai mică decât a fontei), rezistenţa relativ ridicată şi aspectul exterior
plăcut al maselor plastice sunt avantajoase, ceea ce fac să fie foarte mult
folosite. Materialele plastice sunt materiale organice macromeleculare,
obţinute din răşini sintetice, Ele pot fi termoreactive (termorigide - sub
influenţa temperaturii înalte, capătă proprietăţi noi - nu permit a doua
formare) şi termoplaste (se înmoaie la temperaturi înalte şi permit a doua
formare).
Exemple de materiale termorigide: bachelita, textolitul, lignofolul etc.
termoplaste: PVC, relon, capron, polietilena, polipropilena etc.

5.1 - Bachelita este o rășină sintetică, din familia fenoplastelor obținută în

formă brută prin reacția de condensare dintre aldehida formică și fenoli într-
un mediu alcalin. În amestec cu diferite materiale, prin presare la cald, se
obține o masă plastică insolubilă, termostabilă, electroizolantă, dură,
rezistentă la șoc și la uzură. Se utilizează la fabricarea diferitelor materiale
presate și laminate, la obținerea unor materiale și piese electroizolante,
obiecte de uz industrial și casnic.

Fig.11 Componente pentru motoare

termice si masini unelte din
bachelita

5.2.- Textolit. Material în formă de plăci, constituit din straturi de ţesături

impregnate cu răşini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin aşchiere,
utilizat ca material electroizolant în electrotehnică şi radiotehnică, în
construcţia de maşini (la fabricarea unor roţi dinţate, a unor lagare, colivii de
rulmenti etc.).

Fig.12 Semifabricate sub forma de bare

si placi, din textolit
 15

Fig.13 Roti dintate din textolit

5.3.- Mase plastice pe bază de compuşi macromoleculari obţinuţi

prin reacţii chimice de polimerizare în lanţ
5.3.1- Polietilena: material termoplastic, este o hidrocarbură parafinică
cu formula chimică - CH2-(CH2)-CH2-. Se obţine din polimerizarea
monomerului de bază - etilena, care la rândul ei este un derivat al gazului
metan. Polietilena se utilizează ca material izolant la tehnica curenţilor de
înaltă frecvenţă, pentru izolarea cablurilor maritime, rezervoare, folii etc.
5.3.2-Teflonul (politetra fluor-etilenă) are aceeaşi structură chimică ca
şi a polietilenei, cu deosebirea că în locul hidrogenului este florul -CF 2 -
(CF2)n - CF2,. Este neutră la acţiunea metalelor alcaline, calciului şi sodiului
topite sau la acţiunea fluorurii clorice. Stabilitatea termică de durată se
situează în jurul temperaturii de 180[ 0C], iar rigiditatea dielectrică este până la
80 [KV/mm] în raport cu grosimea stratului. Se foloseste pentru protectia
termica a unor suprafete metalice, ceramice, fabricarea lagarelor impreuna cu
grafitul (teflon grafitat). Este furnizat sub forma de folii subtiri (banda de
etansare, pentru instalatii sanitare), placi groase, bare si tevi.

Fig. 14 - Semifabricate (bare) din teflon

5.3.3- Poliamidele sunt materiale termoplaste. In prezent se produc

mai multe calităţi de poliamide denumite generic, nailon şi cunoscute sub
diferite denumiri comerciale: perlan, kapron, relon, etc.
Datorită proprietăţilor mecanice şi electrice deosebite poliamidele
 16

se întrebuinţează la noi în ţară la executarea roţilor dinţate silenţioase,

lagărelor, pieselor pentru maşini speciale, rulmenţi, mantale de protecţie
pentru cabluri, etc.

Fig.15- Bucse din poliamida

5.4 - Sticla este un material nemetalic cu structură amorfă, termoplast,

obţinut prin topirea în comun a mai multor constituenţi, care sunt:
- vitrifianţi, aceştia formează osatura sticlei, SiO2;
- fondanţi, cu rolul de a coborî temperatura de topire, Na 2O,K2O;
- stabilizatori, care măresc duritatea, rezistenţa mecanică şi stabilitatea
chimică MgO, PbO, Al2O3;
- transparenţi AlS2O3, KNO3;
- opacizatori Ca F2;
- coloranţi, oxizi ai diferitelor metale, pentru colorarea sticlei.
Categoriile de sticlă industrială se clasifică în sticlă obişnuită si sticlă
tehnică. Din categoria sticlei obişnuite fac parte: sticla de geamuri, oglinzi,
armată, etc. in domeniul organelor de masini din sticla se fac vizoare pentru
rezervoarele de lubrifianti, lagare mici, izolatori electrici.

5.5- Azbestul este un mineral care se găseşte în rocă sub formă de

filoane de grosimi de la 1 mm la câţiva milimetrii, care constau în fibre
orientate perpendicular pe direcţia filonului.
Este un silicat hidratat de magneziu. Materialul se sortează după
lungimea fibrelor. Cu cât acestea sunt mai lungi, cu atât azbestul este de
calitate mai bună. Anumite fibre suficient de lungi se filetează în amestec cu
bumbac, obţinându-se fire care pot fi ţesute. Compoziţia chimică; 42-59 % Si;
21-41 % MgO; 1-4o % cantităţi mici de oxizi de fier, apă de absorbţie şi de
constituţie.
Azbestul este un material izolator termic şi este singurul material
electroizolant care poate fi înfăşurat suportând temperatura ridicate: abia la
500 – 700[°C] pierde apa de cristalizare, ceea ce-i micşorează rezistenţa la
tracţiune. Făina de azbest serveşte la prepararea chiturilor speciale. Fibrele
mai scurte se amestecă cu liant şi se execută din ele plăci de azbest (carton).
Din fibre de azbest se realizeaza cordoane de etansare pentru robineti.
Pulberea de azbest impregnata cu o serie de adezivi , apoi presata sub forma
de coli, constituie materia prima din care se fac o serie de garnituri pentru
etansare. Acest material este cunoscut sub de denumirea de clingherit.
 17

In componenta unor astfel de amestecuri poate intra si grafitul. Azbestul

intra in componenta amestecului din care sunt fabricate placutele de frana,
ptr camioane, autoturisme, tractoare, tancuri, poduri rulante etc..

Fig. 16 - Placute de frana

Fig.17- Placi din clingherit

5.4.- Materiale ceramice

În general materialele ceramice sunt utilizate în locurile cu temperatură
mare de lucru, în medii puternic corozive, pentru piese izolatoare electric.
Aplicaţii ale acestor materiale se găsesc şi în domenii de vârf ale tehnicii:
corpuri de rostogolire pentru rulmenţi, repere ale motoarelor cu piston, diuze
pentru diverse procedee de sudare, camere de combustie, matriţe pentru
extrudare, scule de prelucrare prin aşchiere, ş.a

5.5.- Materiale din piele

Industria de prelucrare a pieilor produce articole semifabricate: talpă,
piele, etc., sau fabricate: curele de transmisie, articole tehnice, încălţăminte
îmbrăcăminte, etc. prin prelucrarea pieilor obţinute în general de la animalele
domestice: bovine, porcine, cabaline. Curelele de transmisie din piele erau
folosite cu precadere in domeniul antrenarii unor masini agricole. Acum
acestea sunt inlocuite cu curele din poliamida.

Fig. 18 – Utilizarea unei curele din

piele pentru antrenarea unui strung
 18

5.6.- Materialele compozite

Materialul compozit reprezintă o combinație între doi sau mai mulți

constituienți de același tip, sau diferiți, din punct de vedere fizic și chimic.
Materialele își mențin identitatea separată în compozit. Combinarea lor oferă
materialului compozit proprietăți și caracteristici
diferite de cele ale constituienților. Materialul de bază se numește matrice.
Celălalt constituient poartă numele de armătură. Armătura poate fi sub formă
de fibre sau particule și se adaugă matricei pentru a-i îmbunătăți calitățile. În
compoziția materialului compozit găsim și adaosuri tehnologice.
Funcţia unei matrice, a unui material compozit, este de a asigura un mediu
relativ rigid care este capabil să transfere efortul la componenţii fibroşi ai
materialului. Matricea înglobează armătura.
Funcţia armăturii dintr-un material compozit este de a prelua efortul încărcării
transferat prin matrice. Încărcarea trebuie astfel să fie distribuită între matrice
şi armătură. Armătura este inclusă de către materialul matricei.
Materialele compozite sunt utilizate pe scara largă în construcţia de camioane
grele, remorci de camioane, autobuze, trenuri şi automotoare. Unele dintre
caracteristicile cheie ale materialelor compozite pe această piaţă sunt:
greutatea redusa, rezistenţă ridicată, rezistenţă la coroziune şi flexibilitatea
designului. Beneficiile includ, la rândul lor: eficienţa consumului de
combustibil, stabilitate dimensională, o mai mare capacitate de transport
marfă/pasageri, rezistenţă la coroziune, costurile de întreţinere mai mici şi
flexibilitatea în proiectare. Compozitele sunt utilizate pentru fabricarea de
cutii, caroserii şi panouri de mari dimensiuni pentru remorci/pereţi, podele,
plafoane şi elemente interioare în domeniul feroviar.

5.7.- Grafitul. Grafitul reacționează cu vaporii de apă atmosferici pentru a

depune o peliculă subțire pe orice suprafeța adiacenta și reduce frecarea
dintre ele. Formează o suspensie în ulei și scade frecarea între două părți
mobile. Grafitul funcționează în acest fel ca lubrifiant până la o temperatură
de 787[°C] . Grafitul este un material refractar obișnuit, deoarece rezistă la
temperaturi ridicate, fără a se schimba chimic.
 19

Fig.19 Cadru pentru bicicleta din

material compozite

Este utilizat în procesele de fabricație, de la oțel și sticlă. Grafitul este utilizat

datorita proprietatilor sale de lubrifiant intrand in component unsorilor (unsori
grafitate), bronzurilor (broz grafitat), teflon (Teflon grafitat). Este un bun
conducator de electricitate. Din el se fabrica electrozii necesari cuptoarelor
electrice cu arc pentru topirea fontelor si otelurilor. Prezenta grafitului in cele
doua material se remarca prin mici puncte negre in cazul bronzului grafitat si
culoarea cenusie in masa a teflonului grafitat.

Fig.20- Bucse din bronz grafitat

5.8- Cauciucul

In tehnică se folosesc multe obiecte confecţionate din cauciuc datorită

unor proprietăţi deosebite ale acestuia, cum sunt: elasticitatea foarte mare,
rezistenţă la substanţe chimice, rezistenţă ridicată la vibraţii etc.
După provenienţă, cauciucul poate fi natural sau sintetic. Cauciucul
este folosit pentru executia anvelopelor, amortizoarelor de vibratii, arcurilor,
curele de transmisii, garnituri, furtunuri etc. Pentru limitarea deformatiilor dar
si pentru cresterea rezistentei la oboseala unele produse din cauciuc au
armaturi din cord (fire sintetice) sau din otel (otel de arc).

6. - Parametrii materialelor fizico-mecanice ai materialelor

In indrumarele de proiectare fiecare material este caracterizat prin

parametrii fizico-mecanici, compozitia chimica, curba caracteristica.
Parametrii fizico-mecanici sunt:
- limita de elasticitate,
- limita de curgere,
- limita de rupere;
- modulul de elasticitate (modulul lui Young);
- alungirea la rupere;
 20

- gatuirea la rupere
Primii parametri sunt utilizati pentru calculul coeficientului de siguranta,
in cazul dimensionarilor sau verificarilor organelor de masini.
Modulul de elasticitate (Young) este utilizat in calculul deformatiilor organelor
de masini.
Atunci cand se face o proiectare intr-un anumit domeniu in care nu sunt
date prea multe in literatura despre material recomandate cat si rezultate din
experiente anterioare, este bine ca alegerea acestuia sa se faca in contextele
impuse de cerintele beneficiarului.
De exemplu in Fig.21 si Fig.22 se prezinta dependele dintre rezistenta la
rupere si modulul lui Young in functie de densitatea materialului. Aceste
diagrame ne ajuta sa ne facem o idee in legatura cu greutatea viitoarelor
organe de masini. In Fig.23 se prezinta dependent dintre modulul lui Young si
rezistenta la rupere a unor grupe de material. Aceasta este utila atunci cand
stim solicitarile dar ne interseaza niste material elastice.

Fig.21 - Dependenta dintre rezistenta la rupere a materialelor si densitatea acestora

 21

Fig. 22 - Dependenta dintre modulul lui Young al materialelor si densitatea

acestora
 22

Fig. 23 - Dependenta dintre modulul lui Young al materialelor si rezistenta la rupere a acestora