CUPRINS:

Introducere....................................................................................3
1.Materiale compozite si utilizarea lor in industria
autovehiculelor
2. Avantajele si dezavantajele utilizarii materialelor
compozite
comparativ cu materialele clasice in industria
autovehiculelor
Cap.I Clasificarea materialelor compozite...........................................10
Cap.II Fibre. esturi
2.1 Caracteristici generale...33
2.2 Clasificarea fibrelor.......................................................................34
2.3 Rolul fibrelor n cadrul materialelor compozite............................37
2.4 esturi .........................................................................................47
Cap.III Fibre de sticl
3.1Fabricarea fibrelor de sticl.Procedee de elaborare a pieselor.......55
3.2Proprieti....67
3.3Utilizarea fibrelor de sticl..68
3.4Aplicaii poliester....70
Cap.IV Caracteristici mecanice ale compozitului poliester
studii i cercetri4.1 Metode de analiz i ncercri75
4.2 Controlul calitii materialelor compozite......................................90
4.3 Maini injecie.............................................................................100
Cap.V Proiect P. S. A.
Cap.VI Proiect T.C.M.
Bibliografie

INTRODUCERE
n prezent, materialele compozite ocup un loc foarte important in toate
domeniile activitii umane,ele constituind un subiect actual, cu o dinamic deosebit.
Intr-o accepiune mai larg, aproape tot ce ne inconjoar poate fi considerat ca
fcnd parte din clasa materialelor compozite. De exemplu, cel mai simplu produs
realizat dintr-un polimer semicristalin conine in structura sa zone cristaline si zone
amorfe, bine individualizate i cu proprieti foarte diferite.
O definiie a acestei categorii de materiale ar putea fi formulat astfel:
materialele compozite sunt materiale alctuite din dou sau mai multe faze distincte fizic
sau/i chimic, separate printr-o interfa. Proprietile materialelor compozite nu coincid
cu proprietile nici unuia dintre componeni, luai individual.
Cea mai mare parte a materialelor polimerice compozite sunt alctuite dintr-o
faz majoritar, continu, numit matrice, i o faz minoritar.
Ideea obinerii de materiale compozite este foarte veche si pleac tocmai de la
posibilitatea obinerii de noi materiale, cu performane superioare oricruia dintre
elementele lor componente. Cteva exemple din natur: lemnul alctuit din fibre de
celuloz, intr-o matrice din lignina; osul format din fibre proteice, incorporate intr-o
matrice mineral.
Unul dintre principiile de baz al unui materialul compozit este urmtorul: matricea, care este majoritar, preia solicitarile externe pe suprafaa sa i le transfer apoi la
nivelul fazei dispersate care joaca adesea rol de material de armare, conferind o mai
mare rezisten materialelor compozite. Exista teoretic o infinitate de combinaii posibile
intre diferite materiale, care pot fi folosite att ca faze majoritare ct i ca faze
minoritare, pentru a se putea obine un material compozit cu proprietatile dorite. i din
punct de vedere practic s-au putut obtine materiale compozite inalt performante, cu
utilizare in domenii din cele mai diverse, de la industria aerospaial la industria
materialelor cu utilizare in medicin. Cel mai adesea s-a urmrit, pe lnga ameliorarea
rezistenei mecanice a materialelor compozite sau prelungirea duratei lor de utilizare,
dou elemente importante: greutatea specifica si costul lor. Astfel, se vorbete de
optimizarea rapoartelor rezisten/greutate specific, rigiditate/greutate specific etc. De
2

la inceputul erei industriale, otelul si fonta au constituit inima

progresului din principalele sectoare industriale. In timp ce in tarile
dezvoltate se inregistreaza deja o tendinta pe termen lung de
reducere a cererii pentru produsele din industriile material - intensive,
precum si un declin al intensitatii materiilor prime utilizate, consumul
redus de materiale
devine un element esential al tehnologiilor de fabricatie din aceste
tari; se manifesta nevoia de materiale mai usoare, mai rezistente si
mai durabile. Exista problema ridicata de consumul mare de energie
inglobata in aceste materiale, dar si de pretul uneori prea ridicat al
acestora. In ultimul timp s-a conturat ideea ca extinderea utilizarii a
materialelor compozite in sensul aplicarii lor pentru noi subansamble
in industria automobilelor nu este posibila, fara a se apela
la plasticele armate de inalta calitate.

1.Materiale compozite
autovehiculelor

si

utilizarea

lor

in

industria

Materialele compozite, in viitor vor juca din ce in ce mai mult

un rol important in executia organelor importante, de greutate mica,
specifica pieselor de motor, dar si de transmisie, suspensie. Pentru
unele elemente de structura din constructia autovehiculelor, se vor
utliza unele materiale laminate mixte din metal-materiale plastice
denumite si tip sandwich (simplu sau multistratificat).
Aceste laminate se compun dintr-un material plastic cuprins
intre doua straturi metalice (otel sau aluminiu) , laminarea realizanduse la cald, sub presiune. Sunt destinate a inlocui otelul, fiind in
competitie cu aluminiul, pentru ca acestea reprezinta o combinatie
intre greutatea redusa a materialului plastic (polipropilena sau
polietilena)

si

rezistenta,

rigiditatea

ale

otelului

respectiv

aluminiului. Se poate obtine o reducere a greutatii cu 50%, pentru o

majorare a grosimii laminatului cu 10%. Poseda bune proprietati

anticorozive si de izolare termica, rezistenta la caldura, la produsele

chimice sau petroliere dar si o reducere a
pretului de 2...3 ori fata de otel.
Analizand implicatiile inlocuirii metalelor cu astfel de
materiale trebuie mentionat ca avantajul nu se rezuma numai la
reducerea greutatii, ci de multe ori si la o functionare egala sau
superioara.
O problema foarte importanta o constituie utilizarea
rationala a materiilor prime. Si din acest punct de vedere se impune
reducerea

masei automobilului, pentru a reduce consumul de

materiale si a creste procentul din masa reciclabila a acestuia.

In prezent circa 75 % din masa automobilului este reciclabila
( 5,4% materiale neferoase: 3% Al, 0,4% Cu, Zn, 2% echipamente
electrice; 70,1% materiale feroase: 13% fonta, 13% piese forjate, 39%
tabla, 5,1% echipamente mecanice). Raman nerecuperate (reziduuri):
24,5% materiale: 8,5% plastice, 3,5% sticla, 1% textile, 0,5% hartie,
2,8% altele, 3% echipament electric, 4% cauciuc, 1% ulei si unsori.
Materialele compozite se dovedesc a fi competitive atat sub
aspectul pretului cat si al posibilitatilor de inlocuire si/sau completare
cu succes a materialelor traditionale (metal, ceramica, sticla).
Cercetarile in vederea utilizarii materialelor compozite au ca scop nu
numai inlocuirea acestor materiale traditionale dar si aplicatii specifice
datorate proprietatilor particulare pe care le prezinta.
In determinarea proprietatilor fizice ale materialelor
compozite

se

utilizeaza

legea

amestecurilor,

scris

sub

forma

generala:
Pc Pi wi

unde : Pc = proprietatile materialului compozit;

Pi = proprietati ale componentelor;
wi = fractia de volum a componentelor.
In cazul proprietatilor mecanice, in aceasta ecuatie trebuie inclusi parametrii
care sa tina seama de dimensiunea particulelor agentului de umplutura, orientarea,
geometria de impachetare, interactiile specifice intre matrice si agentul de umplutura si
4

de efectele de-a lungul interfetei. Din aceste motive, proprietatile fizice si chimice ale
compozitelor nu pot fi descrise printr-o ecuatie unica.
Pe baza polipropilenei realizate de firma Exxon Cehmical, Farmington Hill,s-a
obtinut un nou material compozit termoplastic, care se poate stanta, isi gaseste largi
domenii de utilizare inlocuind metalul la realizarea podelelor pentru compartimentul
bagajelor , ecrane antizgomot pentru motoare, bare de directie fata si spate de la
automobile, piese interioare ale usilor de automobile, structuri de rezistenta pentru
banchete, tavi pentru baterii si suporti de pedala de frana.
Procedeul umed folosit pentru producerea materialului compozit este similar cu
procedeul prin care este fabricata hartia: sunt amestecate fibre cu lungime de 30 mm cu
apa, pentru a se produce o dispersie uniforma, dupa care este uscata pe un fetru care nu
are puncte slabe.
Produsele sub forma de foi sunt realizate prin comprimarea fibrelor uscate cu
materialul plastic folosit ca retea, ceea ce conduce la cresterea sansei de a obtine
materiale neuniforme de la un lot la altul. Un alt avantaj al omogenitatii ridicate a
produsului realizat de Exxon il constituie reciclabilitatea complet.
O familie de materiale compozite de tip polipropilena termoplastica armate cu
fibre lungi din sticla si de material plastic cu dimensiuni mari din constructia de
automobile. Sunt utilizate de catre Peugeot, Renault si alti fabricanti
europeni de automobile, Taffen STC
(materiale compozite termoplastice structurale) realizat de Exxon
Chemical Co., este remarcabila in ceea ce priveste reducerea
greutatii, consolidarea pieselor, rezistenta la
coroziune, economia de costuri si eficienta procesului de productie.
La obtinerea materialelor cu matrice organica pentru
sistemele

de

frictiune

cum

sunt

discurile,

sabotii,

garniturile,

ambreialjele au fost folosite fibre de azbest.Din cauza actiunii toxice

asupra sanatatii producatorilor s-a propus inlocuirea fibrelor de azbest
cu cele de sticla.

Din experimentari s-a constatat ca astfel

de compozitii de frana ar fi acceptabile, insa adaosurile de fibre de

sticla au tendinta de a se aglomera, si dea reduce uniformitatea
materialului de frictiune. S-a incercat posibilitatea in care fibrele de
5

sticla functioneaza in pereche cu contracorpuri de otel, dar s-au

constatat uzuri inacceptabile.
In domeniul motoarelor cu ardere interna la institutul de
incercari al firmei FORD, POLIMOTOR RESEARCH INC. din New Jersey sau realizat mai multe motoare din materiale compozite, folosind
pentru armare fibre de grafit (care se recomanda pentru piese de
performante deosebite, la temperaturi ridicate). S-a urmarit, in mod
special, reducerea apreciabila a greutatii motorului de baza, din metal,
reusindu-se aplicarea materialelor compozite in constructia a circa
90% din elemente, sa se reduca la jumatate, 77 kg..
Materialul de baza al chiulasei este un material compozit
armat cu fibre de grafit. Biela, pistonul, axul pistonului, talerele
arcurilor, camele, pompa de apa se executa din material compozit
armat cu fibre.
De aici s-a dedus ca reducerea greutatii sistemului de
distributie favorizeaza functionarea motorului cu o turatie mai ridicata:
- adoptarea unor materiale compozite pentru piesele mecanismului
motor contribuie reducerea cu 60% a greutatii acestora;
-

datorita

constructiei

din

material

compozit

al

pistonului,

conductivitatea termica se reduce, determinand o eficienta majorata a

arderii;
- segmentii din material compozit favorizeaza autolubrifierea, iar
greutatea lor redusa impiedica vibratia lor la turatii ridicate.
Materialele compozite folosite au rezistenta la rupere cu 40%
mai mare ca a celor monolitice, iar frecarile cu 40% mai mici sI
greutatea cu 60% mai redusa.
Turbosuflantele ce echipeaza motoarele autoturismelor au un
timp de raspuns nesatisfacator la schimbarile bruste ale turatiei si
sarcinii. Inlocuirea rotorului metalic al turbinei cu unul ceramic din
carburi sau nitruri de siliciu sinterizate sub presiune, care are o
densitate de trei ori mai redusa comparativ cu cel clasic, asigura o
micsorare a inertiei lui si o
6

diminuare a timpului de reactie cu 0,8...1,4 secunde.

In Angia, firma RUBERY OWEN (care asigura 80% din piata
engleza a suspensiilor grele si 30% din piata europeana ) impreuna cu
BRISTOL Composite Materials Engineering and Mathweb fabrica arcuri
din mase plastice epoxidice 25%, armate cu fibre de sticla 65%, si cu
fibre de carbon 10% pentru suspensiile autovehiculelor. Un astfel de
arc cantareste 22,5kg. fata de cel obisnuit care atinge 90 kg.
Fima FORD - Anglia a echipat tipul CORTINA de 1,3l cu
colectorul din materiale plastice armate, care inlocuiesc aluminiul
traditional. Cu toate ca lucreaza intr-un mediu agresiv, aceasta a fost
posibil atat prin folosirea unor materiale plastice armate noi,
adecvate, cat mai ales prin elaborarea unei tehnologii de formare
ingenioase (metoda formarii pe un miez fuzibil din aliaj Sn-Bismut).
Materialul utilizat este un compozit pe baza de poliester armat, care
face fata conditiilor si mediilor diferite cu care vine in contact (apa
calda, hidrocarburi, antigel), prezentand stabilitate dimensionala la
regimuri termice variabile.
Firma MAHLE din Germania studiaza asa-zisele pistoane
flotante: corpul pistonului este despartit de cap, fiind legate intre ele
doar prin intermediul axului pistonului. Aceasta solutie constructiva
permite un joc redus intre corpul pistonului sI peretele camasii
cilindrului si, mai ales, ofera posibilitatea utilizarii unei combinatii mai
variate de materiale, decat in alte constructii. Firma MAHLE poseda o
versiune experimentala la care corpul este din material plastic armat
cu fibre, iar capul este din aliaj de aluminiu de rezistenta mare.
Printre produsele la care s-ar putea folosi noile materiale
compozite sunt: capote pentru automobile, capace pentru automobile,
etc. Capotele sau capacele de automobile reprezinta asemenea
aplicatii, deoarece produsul final poate fi format prin suflare inainte de
racirea materialului, accelerand procesul de productie. Este de
subliniata si posibilitatea de vopsire a compozitelor pentru aplicatii la
automobile. Ca dezavantaj il reprezinta pretul de cost mai ridicat.
7

Rulmentii de debreiere ai ambreiajelor in cazul autoturismului

Opel Omega trebuie sa functioneze fiabil la temperaturi de durata de
pana la 120C, iar valorile de varf sunt mai mari. Sarcinile axiale
intermitente intre 50 si 2700 N, la deplasari axiale de 15 mm trebuie
preluate fara frecare si cu uzura redusa.
Abaterile de coaxialitate ale mansonului de ghidare, pe
care alunca rulmentul de debreiere trebuie compensate. Unitatile
trebuie atat de etanse, incat lubrifiantul sa nu poata ajunge in spatiul
ambreiajului.Rulmentul de debreiere din material compozit otel si
mase plastice are o greutate redusa, proprietati de alunecare
superioare, amortizarea mai buna a zgomotului si costuri reduse de
fabricatie. Intreaga unitate este montata pe un inel de ghidare din
poliamida armata cu fibre de sticla. La partea din spate, inelul de
ghidare este astfel format, incat sa se poata monta parghia de
debreiere. Un inel de acoperire peste inelul exterior al rulmentului
mentine axial unitatea.Noul rulment de debreiere a ambreiajului este
etans, nu necesita intresinere si emite un zgomot foarte redus.
Aceleasi materiale compozite din otel si material plastic au dat bune
rezultate de asemenea si la rolele de intindere a curelelor, rotilor de
intindere si de deviere ale mecanismului motor.

2.

Avantajele

si

dezavantajele

utilizarii

materialelor

compozite
comparativ

cu

materialele

clasice

in

industria

autovehiculelor
Avantaje:
- densitate mica in raport cu metalele. Compozitele din rasini
epoxidice armate cu fibra de Si, B si C au densitate sub 2kg/dm3.
Rasinile epoxidice armate cu fibre de sticla sunt cu 83% mai usoare
decat otelul. Materialul plastic armat cu fibre de sticla hyfil are
densitatea de 1,8 kg/dm3.

- rezistenta la tractiune Rm sporita. Rezistenta materialelor compozite

cu whiskersuri este de 5... 30 ori mai mare decat a matricei, pe o
directie paralela cu directia de orientare a
whiskers-urilor. Rezistenta la tractiune a fibrelor de sticla este
19000...39000 daN/cm2.Materialul compozit Kevlar are R m de doua ori
mai mare decat cea a sticlei.
- consum energetic scazut, si instalatii mai putin costisitoare in
procesul de obtinere, in raport cu metalele. Materialele plastice
armate cu fibre de sticla pot fi usor realizabile, procedeele aplicate
uzual putand fi: laminarea, pulverizarea, extrudarea si injectarea.
Materialele compozite pe baza de materiale plastice sunt mai putin
energointensive decat
otelul, aluminiu si cuprul.
- rezistenta practic nelimitata la actiunea proceselor determinate de
agentii atmosferici si de mediu (oxidare, coroziune, microorganisme);
- capacitate ridicata de amortizare a vibratiilor, de trei ori mai mare
decat cea a aluminiului;
- coeficient de dilatare foarte mic in raport cu metalele;
- durabilitate mare in functionare. In aceleasi conditii de functionare 1
kg. de kevlar inlocuieste 5 kg. de otel, la o durata egala de
functionare.
- stabilitate chimica si rezistenta mare la temperaturi redicate. Fibrele
de Kevlar, teflon si hyfil isi pastreaza proprietatile pana la o
temperatura de 500 C, iar fibrele ceramice de tip SiC, Si 3N4 si Al2O3
pana la temperaturi cuprinse intre 1400 C si 2000 C
Dezavantaje:
- uzarea prin frecare reprezinta un proces distructiv al materialelor
compozite echivalent cu cel a ruperii sau al deformarii.
- oxidarea si/sau coroziunea sunt procese care duc la degradarea
progresiva si rapida a suprafetei produselor si deci la uzarea lor
avansata. Oxidarea devine mai periculoasa la

temperaturi inalte, insa depinde in mare masura de natura matricei si

a materialului complementar. Coroziunea se produce la temperaturi
joase si inalte, in zona de contact dintre
componente (coroziunea galvanica, din cauza diferentei de potential
electrochimic dintre
matrice si faza complementara).
- cedarea materialului sub actiunea solicitarilor mecanice ciclice se
datoreaza aparitiei, cresterii si propagarii fisurilor sau dezlipirilor.
Starea de tensiune insa zone de desprindere (goluri) la capetele
fibrelor de ranforsare, si care se propaga sub forma unorstriuri in
regiunea neranforsata.
CAP.I

CLASIFICAREA MATERIALELOR COMPOZITE

Materialele compozite se pot defini ca un ansamblu de cel puin dou corpuri

nemiscibile, cu structur diferit, a cror caliti individuale se combin i se
completeaz pentru a da un material eterogen cu performane globale ameliorate.
Prin definiie, conceptul de compozit este atribuit unui sistem complex alctuit din mai
multe materiale de natur diferit. n aceast categorie intr o clas foarte vast de
produi. Materialele compozite au fost realizate de om din cele mai vechi timpuri.
Astfel, betonul armat reprezint cel mai simplu exemplu de material compozit.
Rezult c, prin asocierea materialelor componente, se obin noi materiale cu
proprieti deosebite, total diferite de ale componentelor individuale.Este cunoscut faptul
c aliajele metalice prezint proprieti superioare fa de cele ale componentelor
constituente. Acelai lucru se poate spune i despre materialele composite ceramice sau
polimerice.innd cont de aceste aspecte o prim clasificare a materialelor compozite se
face dup proveniena acestora:
lemn
oase
naturale

bambus

Materiale compozite

muchi
metalice
sintetice

ceramice
10

polimerice
Actualmente materiale compozite polimerice prezint un interes tiinific i tehnic
deosebit, fapt ce justific att dezvoltarea cercetrilor n acest domeniu ct i a
produciei de astfel de materiale.
Compozitele polimerice sunt materiale alctuite, n principiu, dintr-un compus
macromolecular i un agent de ranforsare sau de umplutur. Compusul macromolecular
utilizat n acest scop poate fi un polimer termoplastic sau termoreactiv i este denumit
matrice polimeric. Agentul de ranforsare sau de umplutur este dispersat omogen n
matricea polimeric dar nu se dizolv n aceasta.
Clasificarea materialelor compozite polimerice dup natura componentelor participante
la formarea acestora este prezentat sub urmtoarea form:
cu umpluturi poroase
Compozite polimerice

compozite macroscopice
polimeri armai

Tehnologiile de obinere a materialelor compozite sunt mult diferite de cele

aplicate n cazul materialelor clasice. Forma i dimensiunile piesei influeneaz de cele
mai multe ori alegerea tehnologiei de fabricaie a materialului compozit. Exist procedee
de obinere care conduc numai la forme simple, altele dimpotriv se preteaz la
obinerea celor mai complicate forme.
Numrul pieselor ce trebuie fabricate ntr-o serie de fabricaie determin , n mod
decisiv, costul pregtirii de fabricaie ce cuprinde:
- costuri aferente prototipului;
- costuri aferente realizrii S.D.V.- isticii de serie;
- costuri aferente materialelor directe i indirecte;
- costuri aferente manoperei.
Natura matricei polimerice determin alegerea procedeului de obinere n
principiu se utilizeaz trei tipuri de sisteme polimerice:
- rini termorigide cu ntrire la rece;
- rini termorigide cu ntrire la cald;
- polimeri termoplastici.
Calitatea pieselor din materiale compozite se apreciaz dup urmtoarele criterii:
11

- reproductibilitatea raportului volumetric dintre matricea polimeric i agentul de

ranforsare;
- omogenitatea materialului polimeric apreciat prin lipsa incluziunilor gazoase;
- starea suprafeei ;
- stabilitatea i precizia dimensional;
- rezistena mecanic a materialului;
Ca n multe alte domenii productive, i n cazul materialelor compozite,
elementele ce compun costul reperului se pot grupa ntr-un criteriu de cea mai mare
importan privind alegerea tehnologiei de fabricaie.
Procedeele de obinere a pieselor din materiale compozite pot fi mprite n :
- tehnologii nepretenioase ce conduc la executarea unor piese relativ scumpe , dar
de calitate bun;
- tehnologii pretenioase ce conduc la executarea unor piese ieftine, dar de calitate
modest;
- tehnologii sofisticate ce conduc la obinerea unor piese foarte scumpe, dar de o
calitate ireproabil.
Procedee de obinere a materialelor compozite
1. Formarea prin turnare - este un procedeu devenit clasic n tehnologiile de obinere a
materialelor compozite. Se folosesc sisteme polimerice termorigide bicomponente,
arjate cu pulberi anorganice de tipul rinilor epoxilice, poliesterice nesaturate, vinilesterice.
2. Formarea prin contact - este procedeul cel mai comun de obinere a pieselor din
materiale compozite. n calitate de S.D.V.-uri se utilizeaz forme deschise.
3. Formarea prin pulverizare simultan reprezint o variant semiautomatizat a
formrii prin contact.
4. Formarea n sac constituie o mbuntire substanial a metodei formrii prin
contact. Se poate aplica n trei variante tehnologice:
- formarea n vid;
- formarea sub presiune;
- formarea sub aciunea combinat vid-presiune ;
5. Formarea prin injecie sub vid (RRIM) aplicarea acestui procedeu presupune
folosirea unei matrie metalice perfect calibrate. nainte de fixarea celor dou

12

semimatrie se aeaz materialul de ranforsare. Apoi, ansamblul este vidat i astfel este
introdus forat rina.
6. Formarea prin presare la rece - reprezint o variant mbuntit a procedeului
pulverizrii simultane. Pe una din matrie se depune prin pulverizare simultan agentul
de ranforsare i matricea polimeric apoi se aeaz contramatria i ntreg amestecul este
meninut sub presiune pn la ntrirea sistemului reactiv.
7. Formarea prin presare la cald este unul din procedeele cele mai performante de
obinere a pieselor din materiale compozite. n calitate de semifabricate n aceast
metod se utilizeaz frecvent esturile preimpregnate.
8. Formarea premixurilor.
Premixurile reprezint sisteme eterogene, cu matrice polimeric, coninnd materiale de
umplutur sub form de pulberi, fibre scurte, bile. Formarea premixurilor se face prin
turnare, transfer, injectare sau presare.
9. Formarea prin stratificare continu este una dintre metodele de obinere continu a
unor semifabricate din materialele compozite cum ar fi: profile plane, panouri ondulate ,
etc.
Pe o band de celofan fr sfrit se depun continuu un sistem catalizat i agent de
ranforsare din fibr de sticl. Dup depunere, materialul este acoperit cu o band de
celofan superioar , fiind apoi introdus ntr-un cuptor , unde , n paralel cu ntrirea are
loc i profilarea. n final , cu ajutorul unui sistem automat se debiteaz materialul
compozit.
10. Formarea prin pultruziune este un procedeu continuu prin care se obin profile de
tip U, T, tuburi, etc. esturile sau fibrele de ranforsare sunt impregnate cu un sistem
reactiv, ntr-o baie, intrnd apoi ntr-o filier nclzit, n care are loc att profilarea ct i
reticularea matricei polimerice.
11. Formarea corpurilor de revoluie prin rsucire filamentar - n acest procedeu
semicontinuu se folosesc n exclusivitate, n calitate de agent de ranforsare fibrele lungi.
Acestea sunt impregnate ntr-o baie cu un sistem reactiv i apoi sunt rsucite sub
tensiune constant pe o mandrin.
12. Formarea corpurilor de revoluie prin centrifugare materialul de ranforsare este
mulat pe pereii unei matrie circulare rotative. La viteze de 3.000 4.000 rot/minut se
introduce sistemul reactiv, care impregneaz agentul de ranforsare sub aciunea unei
fore centrifuge. Polimerizarea matricei polimerice se realizeaz prin nclzirea matricei.
13

13. Formarea materialelor termoplastice n multe din aplicaiile materialelor compozite

sunt folosite ca matrice polimeric materialele termoplastice clasice sau performante.
Polimerul termoplastic este amestecat cu fibre scurte. Acest material se granuleaz i
poate fi prelucrat prin procedee caracteristice materialelor plastice. Proprieti mecanice
ale materialelor composite n cazul general al unui material oarecare trebuie s ne
asigurm c materialul nu se va rupe i c nu se va deforma excesiv sub o anumit for
de ncrcare. Se consider c ncrcrile mecanice care acioneaz asupra unei structuri
sau asupra unui component sunt de dou feluri: fore i cupluri. Forele pot fi mprite
n fore de ntindere, de compresiune i de forfecare, iar cuplurile n momente de
ncovoiere i momente de torsiune. Toate acestea pot aciona izolat sau n mod combinat.
De obicei se calculeaz valorile eforturilor directe ( ca rapoarte ntre forele de
ntindere sau de compresiune i aria seciunii transversale) i ale eforturilor de forfecare
(ca rapoarte ntre fora de forfecare i aria seciunii). Un moment de ncovoiere singur
va da natere la un efort direct, care va varia linear n adncimea componentului, de la
un efort de ntindere pe o suprafa la un efort de compresiune pe cealalt suprafa; o
for transversal va cauza att eforturi de forfecare ct i eforturi directe. Un moment de
torsiune va da natere la eforturi de forfecare.
Dup

calcularea

acestor

eforturi

se

compar

cu

eforturile

admisibile

corespunztoare i se poate afla dac materialul se va degrada sau nu n timpul

exploatrii. Pentru definirea degradrii mecanice exist mai multe posibiliti. Cea mai
evident o reprezint cazul separrii complete sau al ruperii, cnd componentul nu mai
poate suporta ncrcrile aplicate.
O definiie mai general arat c, n momentul ruperii componentul respectiv nu
mai poate ndeplinii funcia pentru care a fost proiectat.
Datorit proprietilor pe care le au, materialele compozite au nceput s ptrund
n cele mai variate domenii ale tehnicii. Materialele compozite au devenit indispensabile
pentru dezvoltarea unor domenii de vrf: microelectronica, tehnica medical, construcii
aerospaiale.
Materialele polimerice compozite armate sunt alctuite dintr-o matrice
polimeric i un material de armare, care poate fi sub form de materiale esute sau
neesute, fibre, roving, folii, particule dispersate individual, whiskers etc.Ranfortul
fibros se poate introduce i amesteca n matrici metalice, ceramice, plastice sau invers
un ranfort fibros se poate impregna cu un liant susceptibil a se solidifica dup
14

configurarea pieselor. In fig.1.1. este rezumat att compoziia ct i natura

constituenilor necesari obinerii unui material compozit.
MATRICE/LIANT

ELEMENT RANFORSANT

Organic: Fenolic
Poliester
Epoxid
Poliimid
PSP
Mineral: Carbon
Metalic: Aluminiu

celuloz
sticl E, S, R, C, D
fibre carbon/grafit
aramid
bor

ADAOSURI/ADITIVI
* Cret
* Silice, Caolin
* Oxid de titan
* Sticl
* Fibre scurte
* Pudre metalice
* Cuar * Mic

* Catalizatori
* Acceleratori
* Ignifugani
* Anti U-V
* Fongicide
* Ageni pentru
dezbatere

Fig.1.1. - Structura general a unui material compozit.

Piesele din materiale compozite pot prezenta local diverse ngrori,
colorturi sau rugoziti variabile. Proiectarea geometriei pieselor este adesea rezultatul
experienei proprii fiecrui atelier ori birou de proiectare. Metodele de dimensionare
mult mai elaborate au la baz utilizarea ordinatorului cu urmtoarele precizri:
- definirea geometriei apropiate este axat pe: cutarea unei grosimi
constante, orientarea ranfortului n sensul presupus al eforturilor principale,
identificarea zonelor cu contracie puternic, particulariti geometrice;
- alegerea gradului de ranfort i mpachetare (mrime i orientare), necesare
determinrii caracteristicilor mecanice;
- utilizarea metodelor de calcul evoluate de tipul elementului finit.
Asocierea dintre o matrice i elementul ranforsant nu poate fi ntmpltoare.
Ea depinde de:
- compatibilitatea chimic a materialelor n contact ce influeneaz
transmiterea eforturilor prin interfa;
15

- tehnologia de obinere se alege n funcie de geometria piesei i mrimea

produciei;
- rezistena mecanic, chimic,...dorit;
- costul fabricaiei, al produselor de baz, al transformrilor i eventual al
finisrilor.
Se definesc astfel clasele materialelor compozite fie n funcie de natura
componenilor (metal, carbon, sticla, plastic, ceramica,...), fie n funcie de
performantele adesea raportate la densitate (de larg rspndire sau de nalte
performante). Biomaterialele polimerice armate conin cel mai adesea fibre sau
particule dispersate ca material de armare.n tab.1.1 se prezint exemple generale de
materiale compozite.
Tabelul 1.1. - Exemple generale de materiale compozite
EXEMPLE DE MATERIALE
COMPOZITE

EXEMPLE DE
CONSTITUENI

EXEMPLE DE
APLICAII

1.- CU MATRICE
METALIC

Fibre de bor, matrice de

aluminiu;
Fibre de carbon, matrice de
aluminiu, magneziu, etc...

Aerobalistic

2.- CU MATRICE
MINERAL
Beton
Beton armat
Compozit carbon/carbon
Compozit
ceramic/ceramic

Ciment, pietris, nisip

Oel, beton
Fibre de carbon, matrice de
carbon
Fibre ceramice, matrice
ceramic

Construcii
aerobalistic,
biomedical
Piese termomecanice

16

3.- CU MATRICE
ORGANIC
Hrtie i carton

Fibre celulozice, rini

Rumegu, rini

Panouri cu particule

Ambalaje, imprimate
Izolaii fonice i termice
Construcii

Fibre de lemn, rini

Panouri cu fibre
Compozite pentru
lagre
Folii ondulate
Materiale neesute
Compozite de etaneitate
Stratificate, plastice ranforsate,
compozite de mare difuzie i nalt
performan

Teflon, carbon, sulfur de

molibden
Testuri, rini suple
Fibre de sintez, latex
Armturi textile, elastomeri
Azbest, fibre de sticl,
celuloz, carbon,
aramid...rini

Inveli:metale, stratificate,...
Miez: spume, structuri
fagure,...

Piese mecanice
cu alunecare
Construcii, agrement,
etc.
Lucrri publice,
Acoperiri
Etanri, automobile,
transport, electronica,
mecanica,
sport.
Transporturi,
construcii.

Sandwich

1.1 Fibre
Din punct de vedere practic, cele mai interesante materiale polimerice compozite
armate sunt cele care au ca material de armare fibre lungi, care se caracterizeaz printr-o
foarte bun rezistent mecanic i rigiditate, pentru o greutate specific sczut.
Fibrele utilizate ca materiale de armare pot fi de natur foarte divers: bumbac,
mtase, ln, celuloz, carbon, polimeri sintetici, metale etc. Ele trebuie s fie suficient
de flexibile (pentru a permite prelucrarea materialului compozit prin procedee diverse) i
s prezinte un raport mare lungime/diametru, care s permit preluarea eficient a
solicitarii exterioare dinspre matrice spre materialul de armare. In general, adugarea de
fibre intr-o matrice ductil (polimeric sau metalic) urmarete creterea rigiditii
materialului compozit, iar in cazul unei matrici fragile (de exemplu, ceramic) vizeaz
creterea rezistenei.
17

1.2 Particule dispersate

Una din clasele de umpluturi sub form de particule dispersate sunt pulberile
metalice (bronz, fier, argint, zinc etc.), care au ca principal rol creterea conductibilitii
termice i conductivitii electrice a materialelor polimerice, recunoscute tradiional ca
fiind cu proprieti de izolatori. De exemplu, prin introducerea de astfel de pulberi
metalice in masa poliolefinelor se pot obine materiale cu o bun prelucrabilitate,
capabil s asigure o ecranare eficient impotriva radiaiilor electromagnetice i evitarea
interferenelor.

1.3 Matricea
Materialele compozite armate pot avea o matrice polimeric, metalic sau pe
baza de materiale ceramice. Matricea are un dublu rol: s in compacte
fibrele/particulele utilizate ca sistem de armare i s realizeze transferul tensiunilor
rezultate in cazul solicitarilor externe, ctre fibrele de armare. Proprietile unui astfel de
material compozit va depinde in acest caz nu numai de caracteristicile intrinseci ale celor
dou elemente componente, dar i de aranjamentul spaial al fibrelor/particulelor in
interiorul matricei i de gradul de adeziune matrice-fibre. Observaii:
a) Materialele compozite armate cu fibre lungi manifest o anizotropie a proprietilor.
Cu alte cuvinte, o parte din proprietile materialului variaz in funcie de direcia sau
planul de msurare.
b) Obinerea unui material compozit armat cu proprietati izotrope (modulul lui Young
sau coeficientul de dilatare termic), este posibil atunci cnd se folosesc fibre scurte sau
materiale de armare dispersate (particule), cu condiia ca acestea sa fie orientate aleatoriu
in interiorul matricei. Acest deziderat nu este usor de transpus in practica.
c) Exist o gam larg de materiale polimerice compozite cu aplicaii medicale
(de exemplu proteze, in ortopedie), in care materialul de armare fibre lungi sau esturi
sunt orientate in mod controlat pe anumite directii privilegiate, pentru a induce
anizotropia unora dintre proprietile compozitului.

18

1.4 Interfaa
Tipul de interfa dintre matrice i materialele de ranforsare are un rol primordial
in stabilirea proprietilor materialului compozit. Prin definiie, interfaa reprezint
zona/suprafaa de separare dintre dou regiuni la nivelul creia au loc discontinuiti ale
unor proprieti fizice, mecanice, chimice etc.
1) In cazul materialelor compozite ce contin fibre, interfaa matrice / fibr este in general
rugoas i nu perfect plan.
2) Materialul matricei trebuie sa ude suprafaa fibrei (fenomen ce mreste implicit aria
de contact dintre cele dou faze). Pentru a se imbunati gradul de udare al fibrelor, se
folosesc agenti de cuplare.
3) Obinerea unor materiale compozite cu proprieti optime, in special in ceea ce
privete rezistena mecanic este conditionat de felul in care solicitarile mecanice se
propag la suprafaa de separare matrice-fibra. Un bun transfer al tensiunilor de la
matrice la fibra presupune o suprafa mare de contact i o foarte bun adeziune. O
adeziune sczut intre matrice i fibre duce la aparitia i propagarea rapid a fisurilor
in interiorul compozitului.
4) Adeziunea dintre matrice i materialul de ranforsare poate fi realizat prin fore de tip
van der Walls (adeziune slab), dar i prin legturi covalente puternice.
5) Suprafaa total de contact dintre matrice i fibre poate ajunge pn la valori de 3000
cm2/cm3.

Aspecte privind interfata, propagarea fracturilor si rezistenta

a) In cazul matricelor ductile, polimerice sau metalice, este important realizarea
unei bune adeziuni intre acestea i elementele de ranforsare, deoarece sistemul de
ranforsare preia mare parte din solicitrile mecanice aplicate asupra compozitului. Dac
solicitarile sunt puternice, fibrele se vor rupe primele i apoi va urma matricea.
b) In cazul matricelor fragile, de tipul celor ceramice, matricea este cea care preia
in mare parte solicitrile mecanice (adesea solicitari de compresiune), iar fibrele, mult
mai ductile dect matricea, asigur doar o imbuntire a rezistenei mecanice a
materialului compozit.

19

1.5

Materiale stratificate pe suport

In funcie de natura i structura stratului de material polimeric si a materialului

suport, se disting urmtoarele tipuri de materiale stratificate pe suport:
-

material suport acoperit de o singura fa cu unul sau mai multe straturi de

material polimeric;

material suport acoperit pe ambele fee cu straturi de materiale polimerice;

un strat de material polimeric inglobat intre dou materiale suport.

Obinerea materialelor compozite prezentate mai sus comporta doua faze distincte:
(i) conferirea unei anumite forme materialului polimeric de stratificat pe materialul
suport i (ii) stabilizarea formei materialului stratificat.
Materiale stratificate pe o singur fa pot fi obinute prin aplicarea unui material
polimeric prin trei procedee distincte: (1) stratificare cu cilindru de contact; (2)
stratificare cu cilindru de presare; (3) stratificare cu cuit raclor.
In primele dou cazuri se pot folosi tipuri diferite de materiale suport, precum i
tipuri diferite de materiale polimerice de depus, sub form de dispersii apoase, plastisol
etc. Dac materialul de acoperire se prezint sub form de dispersii apoase, faza de stabilizare a formei este realizat prin uscare in etuv la 105C, temperatura folosit in mod
obinuit pentru evaporarea apei.
In cazul in care materialul polimeric ce urmeaz a fi depus pe materialul suport
se prezint sub forma de plastisol, ceea ce impune ca etapa de stabilizare a formei s se
realizeze prin gelifiere, in etuv.
Aceasta clas de materiale polimerice compozite multifazice sunt utilizate in
special pentru obinerea de materiale de condiionare, care trebuie sa indeplineasc
simultan mai multe condiii, ce nu pot fi furnizate de un singur tip de material: rezisten
mecanic bun, impermeabilitate la gaze i la vaporii de ap, rezisten chimic bun in
contact cu diferite medii, posibilitate de sterilizare adecvat etc.

1.6 Hidrogeluri
Hidrogelurile sunt reele polimerice tridimensionale, ce pot fi asimilate cu o
imens macromolecula, care prezint capacitatea de a incorpora cantiti mari de
ap/soluii apoase. O alta posibil definiie a hidrogelului este: reea tridimensional de
20

polimeri hidrofili, in care este prezent o cantitate mare de ap. In general, cantitatea de
ap reprezint cel puin 20% din greutatea total. Dac apa reprezint mai mult de 95%
din greutatea total, atunci hidrogelul se numeste superabsorbant.
Gelurile pot fi chimice sau fizice, in funcie de tipul de legturi dintre catenele
macromoleculare. Gelurile chimice prezint legaturi covalente intercatenare, pe cnd
gelurile fizice prezinta drept conexiuni intercatenare legaturi de hidrogen, legaturi van
der Waals.

1.7 Amestecuri

de polimeri

Amestecurile de polimeri sunt alctuite din doi sau mai muli polimeri, sintetici
sau naturali, care pot fi termodinamic compatibili sau incompatibili. Mai poart,
impropriu, numele de aliaje polimerice.
Posibilitatea obinerii de materiale noi, cu proprieti imbuntite, prin
amestecarea a doi sau mai muli polimeri deja existeni s-a dovedit o soluie mult mai
interesant, din punct de vedere economic, dect conceperea i sinteza de noi polimeri.
n ultimii zece ani s-a conturat importana deosebit a unei noi clase de polimeri,
cea a polimerilor cu aplicaii ca biomaterial. Domeniu de frontier, reunind
chimiti, medici, biologi, ingineri mecanici, domeniul biomaterialelor a captat
recent un statut de sine-stttor . Noiunea de biomaterial amestec de polimeri este
foarte vast, dar corespunde structural, adesea - celei de sistem polimer multifazic.
Folosirea acestor sisteme polimere pentru obinerea de diferite produse presupune o
etap de prelucrare, in urma careia li se fixeaz forma i structura final. Aceasta din
urma este cea care influeneaz proprietile de utilizare ale produsului (proprieti
mecanice, optice, dielectrice etc.). In acest context, este explicabil importana deosebit
acordat metodelor de caracterizare a morfologiei sistemelor polimere, in vederea
elucidrii relaiei ce exist intre parametrii de prelucrare, structura i proprietile
produselor obinute.
Principalele tipuri de amestecuri de polimeri sunt prezentate in tabelul 1.2

21

Tip de amestec
Amestecuri mecanice de polimeri

Descriere succinta a modului de obtinere

- Polimerii sunt amestecai sub forma de topituri, la
o temperatura inferioara Tg (cazul polimerilor
amorfi) sau Tm (cazul polimerilor semicristalini)
- Polimerii sunt dizolvai intr-un solvent comun,

Amestecuri

mecano-chimice

dup care se elimina solventul din sistem.

de - Polimerii sunt amestecai cu viteze de forfecare

polimeri

suficient de mari pentru a permite degradarea.

Radicalii liberi astfel rezultai se recombin i
astfel dau nastere unui amestec cu structur
complex, ce conine alturi de polimerii de
plecare i copolimeri bloc sau grefai.

Amestecuri de latexuri

- Latexurile sunt amestecate, dup care polimerii

din amestec sunt coagulai.

Amestecuri chimice de polimeri

Reele
polimerice - Polimerul reticulat este supus umflrii intr-un
interpenetrate - IPN

monomer diferit de cel din care provine, apoi

acest monomer este polimerizat i reticulat.

- Reele polimerice semi- - Se amestec polimeri termoplastici (nereticulati)
interpenetrate

semi-IPN

(sau retele pseudo-IPN)

-

Reele

cu monomeri polifuncionali, apoi monomerii

sunt polimerizai si dau nastere unor retele

polimerice
polimerice - Se amestec doi sau mai multi monomeri diferii,

interpenetrate simultan - SIN

dup care sunt homopolimerizai i reticulai

individual (monomerii sunt incapabili s participe

la mecanisme comune de reacie)

- Reele interpenetrate de - Se obin prin reticularea unor amestecuri de
elastomeri - IEN

latexuri, dup coagulare

O mare parte a amestecurilor de polimeri sunt nemiscibile (incompatibile) i

prezint, cel mai adesea, o structur bifazic, comportnd incluziunile unei faze (in
general cea minor) in interiorul celeilalte faze (care formeaza matricea).
In timpul prelucrarii, amestecurile de polimeri se prezint sub forma de topituri,
iar structura lor evolueaza continuu. In absena oricarei solicitari, incluziunile au form
22

sferic, datorita aciunii tensiunii interfaciale care tinde sa minimizeze suprafaa de

contact dintre cele dou faze. La aplicarea unei solicitari, incluziunile se deformeaz, se
rup i/sau se recombin.
Proprietile fizico-mecanice ale amestecului de polimeri, precum i comportarea
lui in contact cu sistemul biologic, depind in foarte mare msur de morfologie sa
(forma i mrimea particulelor fazei dispersate), metoda de obinere si de proprietile de
interfa (tensiunea interfacial). In acest context, este important cunoasterea
principalelor mecanisme care guverneaz evoluia morfologiei in timpul proceselor de
prelucrare. Este vorba indeosebi despre mecanismele de dispersie a incluziunilor
(deformare si rupere) si de covalescen. Pentru a avea acces la astfel de informatii, este
necesara utilizarea de metode adecvate, care s furnizeze date, in situ, in timpul curgerii
materialelor in stare de topitur/soluie. Un exemplu privind principalele tipuri de
informaii ce pot fi obinute prin interpretarea clieelor de difuzie obinute prin metoda
difuziei luminii la unghiuri mici sunt prezentate in tabelul 1.3.
Se poate observa ca difuzia luminii la unghiuri mici este o metoda modern care
ofer o analiz morfologic aprofundat, calitativ i cantitativ, att a structurilor
statice, ct i a celor de tranziie, lucru imposibil de realizat prin microscopie optica.
Acest lucru permite legarea direct a condiiilor de prelucrare de structur final a
biomaterialului compozit si implicit, a proprietilor sale fizico-mecanice, chimice si
biologice.

23

Tabelul 1.3

Informaii calitative i cantitative

Morfologie
Morfologie

incluziuni

globular

elipsoidale

cu
Morfologie fibrilar

orientate
Schematizarea

tipului

de morfologie
Cliee

de

difuzie

luminii la unghiuri mici

(SALS VV)

Informaii accesibile

Diametrul

Factorul mediu de Diametrul mediu al

mediu

al form

particulelor

i incluziunilor

distribuia lor

al filamentelor

deformate

Amestecurile de polimeri permit imbunatirea unora dintre caracteristicile

polimerului majoritar (adesea matricea), pe baza proprietilor specifice ale
polimerului minoritar.
Un exemplu in acest sens, din domeniul biomaterialelor, il constituie
imbunatirea bio- si hemocompatibilitii policlorurii de vinil (PVC) prin adugarea
unor mici cantitai de polisiloxani. Policlorura de vinil, in forma sa plastifiat, este
utilizat pentru obinerea de tubulaturi, catetere i canule pentru administrare
intravenoas de substane, dializ, oxigenatoare extracorporale, pungi de pstrare i
transport a unor fluide biologice etc. Atuurile sale constau in proprieti mecanice
adaptate aplicaiilor medicale i buna prelucrabilitate. Pe de alta parte, polisiloxanii
(de exemplu polidimetilsiloxan - PDMS) sunt polimeri cu catena principal format
exclusiv din atomi de Si si O. Prezint o bun stabilitate termic, la oxidare sau la
radiaii ultraviolete, inerie chimic mare, tensiune superficial mic, hidrofobicitate
24

crescut, foarte bun biocompatibilitate, trombogeneza foarte scazut. Au ins

proprieti mecanice reduse (curg la temperatura ambianta), pre mare de cost,
posibiliti mai reduse de prelucrare (transformare in produse finite), necesitnd
utilizarea unor ageni de reticulare. De aceea, se prefer adugarea lor in cantiti mici
in polimeri care prezint proprieti mecanice superioare i o mai bun
prelucrabilitate.
PVC i PDMS sunt polimeri termodinamic incompatibili (cu tendina de
separare in timp). Produsele obinute pe baza de amestecuri PVC / PDMS prezint
suprafee cu un coninut mrit de fracie siliconic (silicone-like surfaces), care
mascheaz PVC-ul din masa produsului i confer astfel materialului compozit o
buna hemo- i biocompatibilitate (fig.1.2).

Polimeri sau copolimeri cu blocuri siloxanice

PVC

Fig.1.2 Model simplificat al unui amestec pe baz de PVC i PDMS

Aplicarea metodei difuziei luminii la unghiuri mici ar permite, n cazul

amestecului de polimeri PVC/PDMS, posibilitatea reglrii parametrilor tehnologici
astfel inct s se asigure o morfologie cu maxima bio- i hemocompatibilitate.

Avantajele acestei noi clase de materiale sunt multiple i se pot rezuma

dup cum urmeaz:
- posibiliti neateptate de a adapta materialele dup funciile pieselor;
- optimizri posibile ale greutii, eforturilor, soluiilor tehnologice ce
au la baz:
* alegerea materialelor i a componenilor si;
25

* configuraia geometric;
* noile procedee de transformare.
- obinerea de performane noi:
* greutate redus fr intervenii asupra proprietilor;
* rezistene mecanice specifice (traciune, oboseal,...);
* rezistena chimic i rezistena electric adaptabil cerinelor;
- scderea costurilor produciei pe volumul unitar:
* costuri directe (de fabricare, consumuri energetice,...);
* costuri indirecte (legate de durata de viat);
- adaptri posibile ntre alegerea materialului, mrimea produciei i
procedeul de fabricare.
Cele prezentate mai sus, stau la baza naterii unui concept nou de
"materiale adaptabile" ce rspund corespunztor cmpului de eforturi impuse,
independente sau combinate. Cu structura lor complex (matrice uoar i ductil
ranforsat cu fibre fragile ce au caracteristici foarte ridicate), duc la performane
ridicate cu deschideri numeroase n discipline foarte diverse, in fig.1.3 se observa
caracterizarea general a materialelor compozite:

Fig.1.3 Schema clasificrii materialelor compozite

26

Recent au fost dezvoltate sortimente de otel avnd combinatii de aliere si

tratamente termice concepute sa corespunda unor cerinte de solicitare deosebita
(otelurile TRIP* si TWIP**). Acestea asigura o rezistenta mai mare (n domeniul
plastic) efect care se obtine prin formarea unei faze austenitice metastabile, care la
deformare se converteste n martensita (TRIP) sau ntr- o stare bifazica (TWIP).
Dirijarea localizata a combinatiilor amintite conduce la cresteri locale de ductibilitate si
de rezistenta prin ntarire la deformare plastica ceea ce face posibila utilizarea otelului n
constructii usoare. Prin configurarea adaptata la solicitare, a diferitelor grosimi de tabla
ntr-o singura placa se poate obtine de asemenea o scadere a greutatii. Datorita
flexibilitatii si performantelor sudurii cu laser este posibil a se mbina table de grosimi
si/sau calitati diferite. Tehnologia mbinarii este mai scumpa dar, per produs, acest
dezavantaj este compensat. Spre exemplu o usa a unui vehicol cere grosimi mari de
material n dreptul zavorului si a balamalelor. O sudare laser rezolva cerinta facnd
inutile ranforsarile n aceste locuri de la grosimi de 0.65 mm la 1.75 mm. Azi este
posibila si o laminare flexibila (grosime variabila ceea ce permite o trecere progresiva de
la o grosime la alta asigurnd-se astfel omogenitatea proprietatilor).
Un material usor folosit de mult timp si cu tehnologie pusa la punct, este
aluminiul. Turnat sub presiune, el este folosit pentru blocuri de motoare si carcase, n
care sunt ncorporate (prin turnare directa sau prin presare), bucse de ghidare din fonta
sau aluminiu (rezistent la frecare, cu continut mare de siliciu). Folosirea, mai recent, a
turnarii sub presiune n vacuum permite, odata, realizarea de pereti subtiri si, a doua
oara, o mare integrare functionala. Se pot fabrica cu precizie, de asemenea, structuri
mari, nchise (rame, caroserii), ceea ce permite eliminarea operatiilor de sudura si de alte
prelucrari finale. Asa numita turnare fina este o metoda recent raspndita. Un succes mai
mare este si acela al solidificarii controlate (prin racire comandata local) ceea ce permite
influentarea proprietatilor n asa fel nct distribuirea diferita a masei, si vitezele de
racire diferite, sa nu conduca la inomogenitati de structura si rezistenta. O caroserie auto
astfel executata are o greutate cu circa 20 % mai mica. Energia consumata n proces este
mai mare, dar costurile suplimentare sunt compensate prin ieftinirea reciclarii
materialului.Aluminiul, cel mai raspndit element metalic din scoarta pamntului, a
capatat, n secolul nostru, o importanta deosebita. Dupa fier, a devenit metalul cu cea
mai larga ntrebuintare. Datorita proprietatilor sale s-ar putea spune ca fara aluminiu
27

progresul civilizatiei umane si chiar nasterea unor noi domenii de activitate tehnico industriala, inclusiv zborurile cosmice, ar fi de neconceput.
Materialele sintetice prezinta, de asemenea, un potential mare pentru constructii
usoare.Densitatea lor (0.9 g/cm3 1.9 g/cm3) se situeaza sub aceea a materialelor
metalice. Ele au proprietati care ofera posibilitati multiple de obtinere a formei fara
aschiere. Proprietatile lor mecanice se pot modifica prin adaosuri de umplere si de
ntarire. Ele se pot colora divers, sunt rezistente la diferite chimicale si la coroziune dar
prezinta o rezistenta scazuta a formei la caldura, o tenacitate scazuta la lovire (la
temperaturi reduse) si o rezistenta scazuta la ultraviolete. Pe de alta parte ele permit o
integrare functionala nalta si o acoperire (prin stropire) cu ntaritori metalici.
Termoplastele constituie azi cea mai mare parte a materialelor sintetice utilizate n
industria auto. ntarite cu fibre de sticla ele permit nlocuirea de metale si n locuri
puternic solicitate. Ele sunt folosite si la confectionarea de caroserii auto (unde exista
suprafete mari) putndu-le asigura o perfectiune geometrica, omogenizate, rigiditate
mare, dilatare termica scazuta si colorare diversa. Economia de greutate poate atinge 60
% iar reducerea de pret 30 %. Esential n alegerea materialului este perfecta cunoastere a
solicitarilor (ca marime si directie), calitatea si pozitia fibrelor distribuite anizotropic,
ordonate pe directiile solicitate. Ramforsarile cu fibra de carbon sunt deja utilizate n
aviatie, marina, recipiente, articole de sport, etc.. Aceste materiale au nsa timpi mari de
procesare ceea ce nu le face rentabile pentru serii mari de fabricatie. Dezavantajos este
aici si dificultatea recunoasterii defectelor, a reparatiilor, mai ales ca dupa acestea nu mai
este asigurata structura initiala datorita ntreruperii fibrelor.
Orientarea descrisa se aplica si la piesele metalice la care se induc modificari de
proprietati (prin tratament de suprafata, aliere partiala, ecruisari cu jet de bile, laminare
cu grosime variabila). Imprimarea si structurarea (prin deformare) de solzi pe
suprafetele tablelor duc la cresterea rigiditatii, a rezistentei la vibratii si chiar a
rezistentei propriu-zise.
Materialele ceramice cunosc de asemenea o mare raspndire. Ele exista ntr-o
mare diversitate. Le vom aminti doar n masura posibilitatii folosirii lor ca materiale
usoare. Aceste materiale pot fi oxidice, carbidice sau nitridice. Ele au densitatea cuprinsa
28

ntre 2.5 si 6 g/cm3 (mai mica dect a otelului). Modulul lor de elasticitate este cuprins
ntre 170000 si 410000 N/mm2 (dependent de tehnologia de producere dar necorelat cu
densitatea). Caracteristica lor esentiala este rezistenta la temperaturi nalte (~1100 oC).
Ele se preteaza la utilizari tribologice n care domina uzura de abraziune. Au nsa o
ductilitate foarte scazuta. La deformari elastice de (0.08...0.48) % n ele apar rupture
neprecedate de deformari plastice (pe cnd n cazul otelurilor mbunatatite acestea sunt
capabile ca prin mici deformari plastice sa preia vrfuri de tensiune).
Materialele ceramice nu se pot folosi n piese n care apar vrfuri de tensiuni la
ntindere. Ele se folosesc azi la supapele de evacuare ale motoarelor termice care sunt
supuse la solicitari complexe, mecanice, termice, abrazive si corozive, sau n constructii
mixte (discuri de frna din carbura de siliciu cu butuc de otel, carora le asigura o usurare
cu 20%, stabilitate termica si rezistenta la uzura. Un asemenea disc rezista la temperaturi
de pna la 800 o C si poate prelua energii de pna la 30MJ. nca odata, la alegerea
materialelor n vederea constructiilor usoare eficienta maxima se obtine daca piesa
este conceputa cu geometrie optima n raport cu solicitarile la care este supusa. Ramne
nca dificila problema mbinarilor, n special pentru materiale diferite. Pe lnga
procedeele clasice (sudura, nituire) azi se realizeaza deja procedee prin deformare (care
nu produc modificari termice) mbinari prin ntrepatrundere (cu sau fara elemente
suplimentare). Este vorba despre o mbucare mecanica, la care proprietatile mecanice,
termice si chimice (care au influenta n cazul sudurilor si lipirilor) nu joaca nici
un rol. Acest procedeu permite, la expirarea produsului si o plenara, rapida si ieftina
recuperare a materialelor n vederea recilarii. Pentru configurarea geometriei piesei, vor
exista mai multe solutii, din care trebuie aleasa aceea care asigura tehnologia cea mai
ieftina. Cu ajutorul metodei elementului finit (pentru care exista astazi pachete de
programe) se asigura ca n zonele mai putin solicitate ale piesei acestea sa fie mai
svelte, criteriul fiind acela al unei repartitii egale a tensiunilor.
Materialele compozite, in viitor vor juca din ce in ce mai mult un rol important in
executia organelor importante, de greutate mica, specifica pieselor de motor, dar si de
transmisie, suspensie.Pentru unele elemente de structura din constructia autovehiculelor,
se vor utliza unele materiale laminate mixte din metal-materiale plastice denumite si tip
sandwich (simplu sau multistratificat).
Aceste laminate se compun dintr-un material plastic cuprins intre doua straturi
metalice (otel sau aluminiu) , laminarea realizandu-se la cald, sub presiune. Sunt
29

destinate a inlocui otelul, fiind in competitie cu aluminiul, pentru ca acestea reprezinta o

combinatie intre greutatea redusa a materialului plastic (polipropilena sau polietilena) si
rezistenta, rigiditatea ale otelului respectiv a aluminiului. Se poate obtine o reducere a
greutatii cu 50%, pentru o majorare a grosimii laminatului cu 10%. Poseda bune
proprietati anticorozive si de izolare termica, rezistenta la caldura, la produsele chimice
sau petroliere dar si o reducere a pretului de 2...3 ori fata de otel.Analizand implicatiile
inlocuirii metalelor cu astfel de materiale trebuie mentionat ca avantajul nu se rezuma
numai la reducerea greutatii, ci de multe ori si la o functionare egala sau superioara.
Se preconizeaza astfel ca pana in anii 2005-2010 circa 10% din masa
automobilului vor fi mase plastice armate. Se estimeaza o reducere a greutatii cu circa
10% pana in anul 2005. O problema foarte importanta o constituie utilizarea rationala a
materiilor prime. Si din acest punct de vedere se impune reducerea masei automobilului,
pentru a reduce consumul de materiale si a creste procentul din masa reciclabila a
acestuia. In prezent circa 75 % din masa automobilului este reciclabila ( 5,4% materiale
neferoase: 3% Al, 0,4% Cu, Zn, 2% echipamente electrice; 70,1% materiale feroase:
13% fonta, 13% piese forjate, 39% tabla, 5,1% echipamente mecanice). Raman
nerecuperate (reziduuri): 24,5% materiale: 8,5% plastice, 3,5% sticla, 1% textile, 0,5%
hartie, 2,8% altele, 3% echipament electric, 4% cauciuc, 1% ulei si unsori. Se
preconizeaza ca pana in 2005 circa 85% din masa automobilelor (cele care ies din
functiune la data mentionata) sa fie reciclabila iar pentru cele noi proiectate procentul sa
fie 90%. Pe un termen mai lung se preconizeaza ca in procent de 95% din masa
automobilului sa fie reciclabila.
Materialele compozite se dovedesc a fi competitive atat sub aspectul pretului cat si
al posibilitatilor de inlocuire si/sau completare cu succes a materialelor traditionale
(metal, ceramica, sticla). Cercetarile in vederea utilizarii materialelor compozite au ca
scop nu numai inlocuirea acestor materiale traditionale dar si aplicatii specifice datorate
proprietatilor particulare pe care le prezinta(fig.1.4).

30

Fig.1.4
Inginerii din domeniul automobilelor se preocupa de alegerea optima a
combinarii materialelor si a tehnologiei specifice care se impune, in conditiile unor
cheltuieli minime, a imbunatatirii constante a calitatii, prin procedee nepoluante pentru
mediul inconjurator.
Firma Du Pont din Nemours a realizat un material plastic, original, celular,
NOMEX, care are un raport optim intre rezistenta si greutate, si cu o rezistenta la
comprimare cu 50% mai mare decat otelul.
Materialul este folosit in industria aerospatiala, datorita calittiilor sale deosebite,
dar se prevede ca, in viitorul apropiat domeniul de aplicabilitate al acestuia se va deplasa
spre constructia mijloacelor de transport terestre. In ultimul timp, s-a ajuns la concluzia
ca fibrele sintetice sunt o sperantaentru domeniile de varf ale tehnicii, dintre care
Kevlarul devine din ce i ce mai omniprezent, ca fiind exponentul generatiei a doua de
materiale compozite. Inventat in 1965 de firma Du Pont, Kevlarul este o fibra care poate
ajunge la o finite de cateva sutimi de milimetru, care apoi sunt filate si tesute pe masini
textile conventionale, usor modificate, conform particularitatilor Kevlarului.
Folosirea materialelor compozite in compartimentul motor al autovehiculelor se
face in mod precaut, intr-un ritm se pare mai lent decat pentru elementele exterioare.
Acesta, in are masura, pentru ca elementele componente respective sunt supuse
simultan unor solicitari importante de tip mecanic, termic si chimic. Firma Tokyo
Yokyo Co. Ltd., a realizat un material compozit din carbura de siliciu si aluminiu.
Materialul consta din 20% carbura de siliciu si din 80% alumina si este armat cu pulbere
de carbura de siliciu. Poate fi comparat cu materialul compozit conventional armat cu
31

ceramica. Legatura SiC-Al este foarte asemanatoare cu legatura metal-metal, aceasta

facand materialul compozit mai rezistent. Materialul este usor, rezistent la uzura si la
oboseala, si arerezistenta la tractiune de 45 kg/mm2. Termorezistenta este cu 30% mai
mare decat a aluminiului. Poate fi fabricat prin diferite metode ca: extrudare, forjare,
laminare si turnare sub presiune, sub forma a diferitelor piese de masini (pistoane, axe
cu came si invelisuri pentru transmisii). Pe baza polipropilenei realizate de firma Exxon
Cehmical, Farmington Hill,s-a obtinut un nou material compozit termoplastic, care se
poate stanta, isi gaseste largi domenii de utilizare inlocuind metalul la realizarea
podelelor pentru compartimentul bagajelor , ecrane antizgomot pentru motoare, bare de
directie fata si spate de la automobile, piese interioare ale usilor de automobile, structuri
de rezistenta pentru banchete, tavi pentru baterii si suporti de pedala de frana. Procedeul
umed folosit pentru producerea materialului compozit este similar cu procedeul prin care
este fabricata hartia: sunt amestecate fibre cu lungime de 30 mm cu apa, pentru a se
produce o dispersie uniforma, dupa care este uscata pe un fetru care nu are puncte slabe.
Produsele sub forma de foi sunt realizate prin comprimarea fibrelor uscate cu
materialul plastic folosit ca retea, ceea ce conduce la cresterea sansei de a obtine
materiale neuniforme de la un lot la altul. Un alt avantaj al omogenitatii ridicate a
produsului realizat de Exxon il constituie reciclabilitatea completa.
O familie de materiale compozite de tip polipropilena termoplastica armate cu
fibre lungi din sticla si de material plastic cu dimensiuni mari din constructia de
automobile. Sunt utilizate de catre Peugeot, Renault si alti fabricanti europeni de
automobile, Taffen STC (materiale compozite termoplastice structurale) realizat de
Exxon Chemical Co., este remarcabila in ceea ce priveste reducerea greutatii,
consolidarea pieselor, rezistenta la coroziune, economia de costuri si eficienta procesului
de productie.
STC este utilizat in diverse aplicatii: la suporturi pentru panouri de
instrumente, perne pentru genunchiere, rafturi pentru portpachete in spate, suporturi
pentru coloane de ghidare, structuri frontale

32

CAP.II

FIBRE, ESTURI.

2.1 CARACTERISTICI GENERALE

Fibra este un termen general pentru un material solid, alungit, cu un raport
lungime/diametru cel puin egal cu 100. Termenul de fibr este adesea utilizat sinonim
cu filament Diferena dintre cei doi termeni este determinat de faptul ca filamentul are
un diametru mai mic i o lungime foarte mare n comparaie cu fibra, astfel nct raportul
lungime/diametru poate depi 1000. Am putea defini simplu, filamentul ca o fibr
subire i foarte lung. Filamentul (monofilament) mai este definit ca o monofibr
produs de o singur duza (orificiu) a filierei. De obicei, filamentul nu este utilizat
individual, ci n mnunchiuri (trand, tow, yarn, roving).
Un tip special de fibr este whiskers, o fibr scurt, de ordinul mm sau cm i
diametru foarte mic(< 1,25 mm) i cu rapoarte l/d - 100-15000, Aceste fibre sunt
monocristale aproape perfecte, produse sintetic n condiii controlate i sunt obinute
dintr-o varietate de materiale (oxizi: de aluminiu, de siliciu, de beriliu; carturi: de
siliciu, da bor; nit/vi: de siliciu; compui organici, haiogenuri) fiind utilizate la
armarea matricelor polimerice, ceramice sau metalice, Cele obinute din nitrur de
siliciu au diametre de 0,2-0,5 |xm, iar cele din carbur de siliciu au diametre de 0,05-0,2
jim. Fibrele whiskers din materiale ceramice au densiti joase, mediul nalt i rezistene
de 2,8-24 GPa.
De asemenea, din 1986 a fost introdus termenul de microfibre sau fibre ultrafine,
fiind mai fine dect mtasea (1,25 denier), cu un denier (greutatea n grame pe o
lungime de 9000 m) cuprins ntre 0,5 i 0,9. Aceste microfibre sunt obinute din 4
materiale de baz: acrii, nyton, poliester sau viseaz. n ultimii ani a aprut i termenul
de nanofibre" atribuit fibrelor cu diametre n domeniul nanometrilor (fibre chimice
sau fibra de carbon}.
n funcie de domeniul de provenien, de studiu sau de utilizare, fibra poate fi
definit specific. Astfel, din punct de vedere botanic, fibra este o celul conic ngust i
lung, moart i goal la maturitate, cu perete gros i rigid, compus Tn specia! din
celuloz si lignin, cu rol de susinere. Nutriional, fibra este un material nedigerabil din
alimente. In definiie comercial, fibra este un material flexibil, ngust i lung, de origine

33

animal, vegetal, mineral sau sintetic. In general, fibrele comerciale au diametrul de 4200 m i se pot gsi n toate formele.
2.2 CLASIFICAREA FIBRELOR
2.2.1 Origine
Un sistem convenabil de clasificare a fibrelor se bazeaz pe originea lor, natural
sau non-natural (manufacturat, n general chimic). Termenul de fibr natural
desemneaz orice fibr care exist ca atare n stare natural. Termenul de fibr
manufacturat corespunde oricrei fibre derivate dintr-un proces de producie, din orice
substan, care n orice moment al procesului su de producere, nu este o fibr.
n timp ce majoritatea fibrelor naturale a aprut cu multe secole i chiar milenii n
urm, fibrele chimice au fost produse abia din secolul al XX-lea.
Fibrele naturale se clasific i ele n funcie de origine. n trei categorii: fibre
animale, vegetale i minerale.
Fibrele chimice se subdivid n dou clase, n funcie de natura polimerilor
componeni (naturali sau de sintez) n:
Fibre artificiale produse prin transformarea polimerilor organici naturali (alterarea
fibrelor naturale). Deoarece majoritatea fibrelor sunt obinute din celuloza, acestea se mai
numesc i fibre celulozice, iar fibrele sintetice, fibre ne-celulozice. Exemple: mtase
artificial (viscoz),
Fibre sintetice produse prin polimerizarea monornerilor organici,
Exemple; polietilen, polipropilen, poliester. poliamid etc.
Fibrele artificiale la rndul lor cuprind trei subclase:
a.

fibre celulozice artificiale: acetat de viscoz, mtase cupro-

amoniacal;
b.

fibre derivate din proteine din plante sau animale: caseina derivat

al laptelui, boabe de soia, proteine mrunte;

c.

fibre alginice derivate din plante (proteine) marine.

2.2.2

Compoziie chimic

Compoziia chimic a fibrei este o alt metod de clasificare. Distingem astfel fibre
anorganice, organice i metalice.

34

Fibrele anorganice includ fibrele de sticl, fibrele ceramice, fibrele minerale.

Fibrele anorganice se mai pot grupa n fibre oxidice i neoxidice.
Fibrele organice sunt formate din polimeri cu greutate molecular mare sau macro
molecule. Cele mai multe molecule formatoare de fibre sunt homopolimeri, derivai dintrun singur tip de monomer. Totui, multe fibre organice sunt n prezent copolimeri, n care
monomerul preponderent este combinat cu cantiti minore de diferii ali monomeri.
Aceti co-monomeri transmit alte proprieti specifice ca abilitatea de colorare,
creterea flexibilitii, aderena, stabilitatea, n plus, o fibr poate fi compus din mai mult
de un tip de poJimer, n rjeneral doi, conducnd la o structur bicomponent (fibre
bicornponente).
Fibrele metalice conin fie un singur metal, fie un aliaj. Tot fibre metalice sunt
considerate i fibrele metalizate (fibre de sticl, de carbon, de plastic, acoperite cu metal)
Din punct de vedere af conductivitii electrice, se disting fibrele conductoare i fibrele
superconductoare.
2.2.3 Material
Din punctul de vedere al materialului constituent, fibrele pot fi alctuite dintr-un
singur material (unitar), cum sunt majoritatea fibrelor, materiale asociate (unul depus pe
cellalt), cum sunt fibrele metalizate sau fibrele de B, SiC depuse pe W etc. sau amestecuri
(polimerice omogene sau heterogene).
2.2.4 Structura
Structura fibrelor poate fi monocristalin, policristafin, vitroas sau amorf. Forma
fibrelor este, n general, cilindric (cu seciune rotund), dar exist i fibre - band, cu
seciune oval (de exemplu, fibrele de carbon), sau alte forme. De asemenea, fibrele pot fi
pline sau cave (fibre de sticl, nanotuburi de carbon). n tabelul 2.1 se prezint structura
principalelor fibre de armare:
- structura unidimensional a fibrelor de poliester, poliamid" i
aramid;
- structura bidimensional a fibrelor de carbon;
-

structura tridimensional a fibrelor de sticla i a fibrelor ceramice.

Ansamblul parametrilor structurali determin caracteiisticile fizice

ale fibrelor:
35

- modulul pentru gradul de cristal in itate i orientare (gradul de

ordonare);
- rezistena la traciune dup tipul legturilor i gradul de orientare
longitudinal,
ceea ce arat c fibrele cristaline au valori ale rezistenei relativ sczute cu toate c au
legturi covalente tridimensionale.
Tab.2.1
Principalele structuri ale fibrelor de armare
Fibra

Poliamid

Aramid

Carbon

Al 2 O3

Sticl

SiC

Structur
Legtur

1D
2 faze

fibroas
1 faz

1D

2D

covalent

covalent

n straturi
covalent

van der

hidrogen

van der

Waals

van der

Waals

Waals
para(100%)
foarte

para(100%)
ridicat

Cristalinitate slab
Orientare
slab

ridicat

36

3D

3D

izotrop
covalent
covalent

poli
nici una

amorf
nici una

2.2.5 Mod de aezare

Dup modul de aezare a fibrelor n materialul compozit, fibrele continue (i/d >
1000) au o orientare uni- bi- sau tridirecional, n timp ce fibrele discontinue au o
orientare selectiva sau aleatorie.
Fibrele discontinue sunt considerate lungi, dac l/d ~ 3001000, i scurte, dac
t/d- 100,
2.2.6 Mod de prelucrare
n fine, dup modul de prelucrare, fibrele pot fi tocate, mcinate, esute, mpletite,
tricotate

2.3 ROLUL FIBRELOR I RINILOR N CADRUL MATERIALELOR

COMPOZITE
Dei prima denumire de plastice armate - prin plastice nelegnd sisteme de rini
- este astzi nlocuit, n general, cu termenul de compozite, definiia acestei categorii de
materiale rmne neschimbat, adic o combinaie de cel puin dou materiale diferite din
punct de vedere fizic, acionnd mpreun prin legturile interfaciale dintre ele
Rolul armturii ntr-un material compozit este fundamental de cel al mbuntirii
proprietilor mecanice ale sistemului de rin pur. Armtura este componenta
portant.
Rina ndeplinete urmtoarele funcii:
- disip sarcina ctre reeaua de fibre;
- menine orientarea fibrelor;
- protejeaz reeaua de fibre mpotriva deteriorrii n condiiile de
mediu ca umiditatea i temperatura nalt.
Rina

impune

adesea

metoda

lului compozit i condiiile procesrii.

37

de

elaborare

(fasonare)

materia

2.3.1 Proprietile fibrelor de armare

Proprietile mecanice ale compozitelor fibr - matrice (polimeric) sunt dominate de
contribuia fibrei. Factorii care guverneaz contribuia fibrei sunt:
- proprietile mecanice ale fibrei;
- finiul fibrei;
- fracia de volum al fibrei (FVF) sau raportul fibr/matrice;
- geometria f orientarea fibrelor n compozit.

2.3.1.1 Proprietile fizice-mecanice ale fibrelor

O ncercare la traciune, efectuat cu un aparat tip dinamometru n condiii
standardizate, reprezint aptitudinea fibrei de a rspunde unei solicitri mecanice n
direcie longitudinal
Fora de rupere F [N] este fora maxim aplicat pentru ruperea fibrei.
Atungirea ta rupere A [%] reprezint creterea lungimii epruvetei raportat la
lungimea sa iniial
Tenacitatea [N/tex] este fora de rupere raportata la masa lineara a firului naintea
ncercrii la traciune.
Modulul de elasticitate E [GPa] sau modulul Young, care arat rigiditatea fibrei.
Dac se raporteaz R i E la densitatea fibrei se obin mrimi specifice", utile
pentru compararea performanelor.
Rezistena specific Rsp = R/p [N/tex].
Modulul specific Msp = Etp [N/tex].
Proprietile fizico-mecanice ale fibrelor de nalt performan, cele mai utilizate n
compozitele avansate, sunt prezentate n tabelul 2.2
Comparndu-le proprietile, se observ c aceste fibre i, n general, toate tipurile
de fibre, au avantaje i dezavantaje distincte, ceea ce le face s fie mai potrivite pentru
anumite aplicaii dect altele.
Rezistena la ntindere specific (valoarea proprietii raportat la densitate) i
modulul elastic specific ale fibrelor da nalt performan sunt prezentate n figura 2.2)

38

n figura 2.2 se prezint comparativ valorile densitii, rezistenei la

traciune i modulului elastic pentru cele trei fibre de nalt performana.

39

2.3.2 Finiul fibrei

Suprafaa de interaciune fibr matrice este controlat de gradul de legare dintre
cele dou, acesta fiind puternic influenat de tratamentul suprafeei fibrei.
Tratamente (finisri) ale suprafeei sunt aproape ntotdeauna aplicate fibrelor
pentru a putea fi manipulate fr deteriorri (sau cu deteriorri minime) i pentru a
promova aderena fibr/matrice.
Tratamentele suprafeei afecteaz capacitatea de umectare (udabilitatea) a fibrei n
timpul impregnrii, precum i rezistena sa in stare uscat i stabilitatea hidrolitic a
legturii fibr/matrice n serviciu.

40

Din cauza relaiei directe cu proprietile compozitului, eficacitatea oricror

tratamente de modificare a chimiei suprafeei fibrei este, n general, msurat pe
compozit cu ajutorul testelor mecanice. Cantitatea de fini (ancalant) i constana sa
compoziional este semnificativ n controlul calitii i determinarea acestor
parametri face parte din evaluarea fibrei .
Pentru fibrele de carbon i fibrele ararnidice utilizate ca armturi n materiale
compozite, finiul sau ancolarea suprafeei ndeplinete ambele funcii i este aplicat fibrei
in timpul procesului de producie i rmne i n timpul procesului de conversie (de esere)
n pnz. Pentru fibrele de sticl exist o alegere a abordrii finiului care poate fi aplicat.
Finiul n acest caz - aplicat, de asemenea, n timpul producerii - ndeplinete mai
multe funcii: m afara celor dou menionate, finiul trebuie s protejeze fibrele la
abraziune (la frecarea dintre ele}, contra ncrcrii electrostatice etc.Pentru esturi
procentul de fini este de - 1-2% greutate, n timp ce pentru produse obinute prin
nfurarea filamentului (sau procese similare) procentul este de 0,5-1%. Compoziia i
cantitatea substanelor de tratare a suprafeei fibrei sunt importante att pentru protecie i
compatibilitatea cu matricea, ct i pentru gradul de dispersie al fibrelor.

41

Finiul fibrei de sticl. Fibrele de sticl yarn (trand rsucit), cnd sunt utilizate la
esere sau pentru armare, sunt tratate in dou etape. Primul fini (apret) este aplicat, ca i
n cazul fibrelor roving, In timpul fabricaiei, pentru protecia fibrelor )a abraziune (tn
timpul manipulrii) i pentru procesul de esere.
Acest fini, care este de obicei bazat pe amidon, este nlturat dup esere, prin
nclzire sau chimic. Pnza esut este apoi tratat cu un fini compatibil cu matricea,
proiectat special pentru optimizarea caracteristicilor interfacale (aderen, rezisten la
ap etc). Fibrele de sticl roving (trand nersucit) sunt tratate cu un fini cu funcii
multiple, acionnd ca un agent de cuplare n timpul impregnrii cu rin, n tabelul 2.3
sunt prezentate cteva tipuri de finiuri i sistemele de rini compatibile.
Tabelul 2.3

2.3.3 Fracia volumic a fibrei

Cantitatea de fibre din compozit este impus n mod considerabil, pe lng limita
geometric de mpachetare, de procesul de fabricaie utilizat, n figura 2.4 [10] se
prezint dou modele simple de mpachetare care pot fi utilizate pentru a stabili o limit
superioar a FVF, o reea ptrata i o reea hexagonal, cu o seciune circular a armturii.
Din cele doua cazuri [10] rezutt evident ca o fracie de volum mat mare de 90%
este imposibil i chiar o ncrcare cu fibr de 78% va fi greu de atins.
n practic, n general, FVF este de ~ 60% n compozite cu fibre aliniate
unidirecional. Pentru materialele esute, FVF total rareori depete 40% ntr-un strat
dat de estur i astfel fracia efectiv a fibrelor n direcia fie a urzelii fie a btturii
este puin probabil s depeasc 20% pentru esturile pfain weave, satin sau hamess
weave.

42

Pentru mat tocat, fracia total de volum ai fibrelor este improbabil s depeasc
10%, matul tocat fiind utilizat pentru asigurarea stratului sau spaiului dntre straturile
portante exterioare n laminatele multistrat,

Diametrul fibrei este un factor important, diametrale mai mici, mui scumpe,
producnd o suprafa specific mal mare l dispersnd sarcini te interfaciale.
Ca o regul general, rigiditatea i rezistena compozitului (laminatului) va crete
proporional cu cuniitatea de fibre prezent. Tipic, pentru ui proces de formare manual
utilizat frecvent n industria ambarcaiunile limita FVF este de aproximativ 30-40%.
Cu procese mai precise i mai sofisticate i de calitatea cea mni nalt, utilizate n
industria aerospaial, FVF poate atinge chiar i 70%,
Totui, peste aproximativ 60-70% FVF, depinznd de modul cn mpachetare a
fibrelor, dei rigiditatea va continua s creasc, rezistena in, traciune va atinge un maxim,
apoi va ncepe s scad, datorit prezenta insuficiente a matricei (rinii) pentru a menine
eficient mpreun fibrele 3. a le transfera sarcina.
n plus, procesul de fabricaie utilizat poate conduce la o sertu variabil de
imperfeciuni i incluziuni de aer.
2.3.4. Geometria i orientarea fibrelor n compozit
Compozitele fibroase se difereniaz att dup coninutul, tipul i lungimea
fibrelor, ct i dup coninutul fibrelor. Materiale armate -MI

43

fibre tocate orientate ntmpltor au n general proprieti finale slabe. Fibrele scurte sunt
utilizate n general pentru componente care suport sarcini uoare sau pentru aplicaii
structurale secundare. Compozitele armate cu fibre discontinue au proprieti mecanice mai
slabe dect acelea cu fibre continue Aceasta din cauz c toate sarcinile din compozitele cu
fibre discontinue trebuie suportate de matricea n forfecare ntre capetele fibrelor. De
asemenea, volumul fibrelor n aceste materiale este n general mai mic dect n compozitele
tipice cu fibre continue.
Fibrele continue sunt utilizate n aplicaii structurale principale. Proprietile
maxime pot fi obinute dac toate fibrele sunt aliniate n direcia axei fibrei. Deoarece
fibrele de armare preiau solicitarea pe lungimea lor i nu pe grosime, orientarea fibrelor
creaz proprieti nalt specific-direcionate" n compozit.
Aceast comportare anizotropic a compozitelor poate fi folosit ca un avantaj n
proiectare, plasnd majoritatea fibrelor pe direcia principalei solicitri, minimiznd astfel
cantitatea de material pasiv (parazit) aezat pe direciile n care sarcina este mic sau nul.
Propieti ortoscopice pot fi obinute prin utilizarea alternativa a straturilor ntre 0" i 90.
n figura 2.5 se prezint modui de aezare a straturilor unidirecional (fig. 2.5,a) i
cvasi-izotropic (fig. 2.5,6). Laminatele care pot fi fabricate sunt straturi subiri din fibre
i materialul matricei.

44

n figura 2.6 se prezint cteva exemple de stiluri, combinaii, orientri i

configuraii de armare ale fibrelor n compozite. Datorit factorilor descrii mai sus,
proprietile dobndite ale compozitelor variaz n limite foarte largi. Chiar i atunci cnd se
consider un singur tip de fibr, valorile proprietilor pot varia, cu un ordin de mrime,
funcie de coninutul de fibr i de orientrile obinute.

Fig.2.6 Exemple de stiluri , combinaii , orientri i configuraii de armare ale fibrelor n compozite

45

Fibrele constituie o fracie volumic cuprins adesea ntre 30 - 70% din

materialul compozit (raportul dintre volumul fibrelor i volumul total al
compozitului).
Se disting dou mari categorii:
- fibre de nalt performan: acestea sunt fibre de sticl, de carbon, de bor
sau de aramid. Exist de asemeni, cteva fibre sintetice cu excelente proprieti
termice ce fac obiectul unor cercetri recente;
- fibre cu utilizri particulare: sunt fibre utilizate iniial ca ranfort mecanic
(naitea dezvoltrii fibrelor de nalt performanta) pentru aplicaii speciale: de
exemplu pentru acoperiri termice, izolatori electrici, elemente decorative, etc. Pot fi
de origine natural (lemn, bumbac, hrtie,...), sintetic (poliamid, poliester,...) ori
metalic.
Formele de prezentare comercial sunt foarte variate. In afara fibrelor de
lungimi diferite mai exist:
- ansambluri liniare (fire, fibre);
- ansambluri de suprafa (esturi simple, forme neesute);
- ansambluri multidirecionale (esturi complexe, forme tricotate).
Utilizarea fibrelor particulare scurte sub form de wiskers, care sunt cristale
perfecte orientate liniar cu proprieti mecanice excepionale, aproape de
caracteristicile teoretice date de legtura dintre atomi ,este nc limitat din cauza
dificultilor de fabricaie (n fig.2.7 se prezint tipuri de fibre wiskers):

Fig.2.7 Fibre wiskers

46

2.4 ESTURI
esturile reprezint un ansamblu de fire stratificate compus dintr-o serie de
fibre cu rol de urzeal i o alt serie cu rol de bttur.
Se disting mai multe tipuri de esturi:
- estura tip pnz sau taffetas: urzeala i bttura se intersecteaz
alternativ; este aranjamentul cel mai simplu care d o estur foarte plat, stabil
dar puin deformabil. Aceast estur prezint proprieti sensibil egale n cele
dou direcii ale fibrelor.
- estura tip satin (crowfoot) : firul de bttur nu intersecteaz toate firele
de urzeal. Exist mai multe tipuri de esturi satin, definite fiecare dintre ele de un
numr. De exemplu, pentru satin 8, firul de bttur nu intersecteaz dect unul din
8 fire de urzeal. estura astfel fabricat este foarte deformabil; punctele de
intersectare fiind mai puin numeroase, estura prezint o degradare redus a
firelor i proprieti ridicate la traciune i ncovoiere.(fig.2.9)
- estura tip serge: este o estur convenabil deoarece prezint n acelai
timp suplee i densitate;
- estura cu modul de elasticitate nalt: dou suprafee de fire sunt
suprapuse, fr a se intersecta i lipite ntre ele prin intermediul unei esturi.
Aceasta din urm se opune forfecrii fibrelor i d esturii performante ridicate
dar la un pre mai ridicat.
- estura unidirecional: firele paralele sunt meninute ntre ele prin
intermediul unor fire fine ce nu modific performanele esturii. Acest tip de
estur posed performane mecanice foarte bune dar numai ntr-o singur direcie.
fig.2.8 Diferite tipuri de esturi

a)estur 3 D

47

b) estur biaxial

e)estur tridimensional

c)estur triaxial

f) estur tridimensional

cilindric

ptratic

d)estur tip Maglia

g)estur tridimensional ortogonal

Fig. 2.9 estura tip satin

-

avantaje: estura satin conduce la producerea de pnze cu greutate mare pe

unitatea de suprafa, foarte netede, cu o bun udabilitate i cu o Bun drapabilitate. Pentru c

ncreirea este mic, se pot obine i proprieti mecanice bune.
-

dezavantaje: trebuie avut grij la asamblarea mai multor straturi ale acestei

pnze pentru a evita acumularea de tensiuni n produs datorit efectului asimetric.

48

estur unidirecional - Unidirecional weave

La acest tip de estur, ntr-un singur strat, toate fibrele sunt orientate pe axa 0.
Firele sunt paralele, meninute relaxate, i unite simplu, prin custuri n plan.
Avantaje: rigiditate i rezisten nalte pe direcia fibrei, rezisten nalt la impact.
Dezavantaje: integritate redus.

estur bidirecional (biaxial) - Bidirecional (biaxial, two-dimen-siortal)

wovert fabric
Fibrele sunt plasate la 90 unele fa de altele {0/90, pnze LTJ, sau la 45 (+/- 45,
pnze DB - Doubte Bias). Proprietile simetrice n planul esturii sunt astfel dobndite,
nct pot exista i anumite asimetrii depinznd de figura de esere.
Avantaj: esturile manifest o bun rezisten la impact.
Dezavantaje, slab adaptare de aezare n matrie cu geometrie neregulat. De
asemenea, estura introduce ondulaii ale firelor rsucite, care slbesc rezistena i reduc
rigiditatea efectiv a laminei. Pnzele Kytex Doubie Bias, fabricate de Owens
Corning, sunt utilizate n procesele de rnatriare ca RTM, pultrudere, compresiune i
depunere manual.

estur triaxial - Triaxial woven fabric Fibrele sunt rspndite dup trei axe,
permind realizarea unei mai mari rezistene la torsiune, Aceste esturi sunt adecvate
cnd utilizatorul solicit un produs cu grosime mare ,dar care s nu fie de aceeai greutate
cu un produs esut tradiional.

49

2.4.1 Arhitectura eserii

Prin selecia arhitecturii armturii se face optimizarea dintre performanele dorite a
se obine (rezisten, modul, durabilitate, stabilitate fizic) i procesarea piesei
(compresibilitate, permeabilitate, drapabilitate,manipulare) astfel nct se poate atinge
fracia de volum adecvat i se poate asigura o plasare potrivit a armturii n matri.
Aspectele practice aie alegerii sunt aadar cele legate de obinerea preformei.
Compresibilitate
O anumit compresibilitate a preformei este necesar pentru ca fibrele de armare s
fie corect distribuite n matria.
Totui, un nalt grad de compresiune mbuntete proprietile mecanice ale piesei
pe seama permeabilitii.
S-au observat dou caracteristici semnificative care influeneaz procesarea i
anume percolarea (infiltrarea) rinii de joas viscozitate printre fibre i relaxarea elastica
important la ndeprtarea sarcinii.S-a constatat c n anumite cazuri aceasta revenire a
fost de aproape jumtate din compresiunea iniial. n multe procese de producie materialul
sufer diferite grade de compresiune i de aceea, modulul elastic mare al unor astfel de
materiale este o surs potenial de distorsionare i de tensiuni reziduale dup ntrire

Permeabilitate
Permeabilitatea este o msur a abilitii rinii de a curge n interiorul preformei,
fiind direct afectat de arhitectura preformei (porozitate, numr de goluri, dispersia fibrei),
impregnare (unghi de udare) i gradul de compactare al acesteia n matri.

Drapabilitate
Drapabilitatea reprezint abilitatea straturilor de armare de a se adapta formelor
(curburilor) matriei i este totodat un factor de alegere a tipului armturii (mat, estur
ele). Pentru un fir dat, stabilitatea fizfc a pnzei descrete i drapabilitatea crete progresiv,
de la estura simpl la estura satin (8 harness).
50

2.4.2 Caracterizarea armturilor

Prin caracterizarea armturilor se nelege evaluarea proprietilor chimice, fizice i
mecanice cu ajutorul tehnicilor i metodelor de testare, pe fibra individual sau pe ntreaga
armtur (trand, pnz etc).
De asemenea, este recunoscut faptul c, n multe cazuri, msurarea proprietii
fibrei (armturii) aa cum se comport n compozitul armat, poate fi cel mai bine
realizat odat cu caracterizarea compozitului. n tabelul 2.4 sunt prezentate proprietile
msurate pe armturi i metodele utilizate.
Tab.2.4

51

Cap.III FIBRE DE STICL

Expresia - performane mecanice specifice - definete performanele
mecanice raportate la densitatea materialului.
Sticla masiv este foarte fragil din cauza marii sensibiliti la microfisuri care
se deschid i se propag sub aciunea unui efort de traciune. Din contra, sub forma de
fibre, microfisurile sunt mai puin numeroase i sticla posed caracteristici
performante. Fibrele de sticl sunt fabricate dintr-un amestec pe baz de silice care este
topit i apoi trecut prin filiere(fig.3.1) Modificnd compoziia acestui amestec, se pot
obine diferite tipuri de sticle.

52

Fig.3.1 Filier pentru fibre de sticl

Materialele utilizate in construcia filierei sunt: aliaje 90Pt10Rh .
Numrul de duze al filierei este intre 200 si 1600
Materialul topit in filiera este sticla tip E cu diametrul fibrei cuprins intre 5 si 13 m.

Principalele varieti de sticl utilizate sunt:

- Sticla E, este tipul cel mai utilizat, aprox.90% din totalul fibrelor de sticla
textile;
- Sticla R ori S, este sticla pentru fibre cu nalte performane mecanice;
- Sticla D, este sticla pentru nalte proprieti dielectrice;
- Sticla C, este sticla rezistent la acizi;
- Silicea i cuarul, sunt pentru fibre cu nalte proprieti termomecanice.

Sticl tip E

Sticl tip C

Sticl tip R

SiO2

53-55 %

60-65 %

61 %

Al2O3

14-15 %

3,5- 6 %

Ca0

17-23 %

14 %

5%

MgO

1. %

3%

Na2O3

0.8 %

10 %

17 %

53

B2O3

0-8 %

5%

Fe2O3

0,3 %

0,5 %

0,3 %

TiO2

0,5 %

ZrO2

10 %

Tab.3.1 Compoziia principalelor tipuri de sticl utilizate n fibrele de ranfort

Fibrele textile de sticl, tip E, sunt ieftine din cauza produselor ce intr n
compoziia lor ( silice, caolin, var, ...), ce se gsesc din abunden i datorit
procedeelor de fabricaie relativ simple.
Ele posed un excelent raport performante mecanice/pret, motiv pentru
care sunt cele mai utilizate ca ranfort n actualele materiale compozite. Principalele
proprieti ale fibrelor de sticl sunt rezumate n tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. - Proprietile fibrelor de sticl.

AVANTAJE

LIMITE DE UTILIZARE
54

* Raport performane mecanice/pre

foarte

interesante;

* Performane mecanice
specifice medii

* Disponibile sub toate formele

esturi, aranjamente

(fibre,

cu ale

(comparativ

fibrelor de carbon).

stratificate,...);

* Posibiliti bune de aderent cu

toate

rinile;

ET = 55000 la 85000 MPa

* Rezistene interesante la

ridicate (la 350C,

temperaturi

conserv aprox.50% din

caracteristicile mecanice);

T = 2500 la 4400 MPa

* Dilataie termic slab;

* Conductivitate termic relativ

slab;

d = 2,2 la 2,5

* Bune proprieti dielectrice;

* Bun rezistent la umiditate i
coroziune.

3.1 FABRICAREA FIBRELOR DE STICL

Fibrele de sticl sunt fabricate prin tragere la mare vitez (60m/s) din sticl
topit la 1300C (fig.3.2).
Compoziia amestecului iniial cuprinde, pentru toate tipurile de sticl,
urmtoarele:
- Un vitrifiant, materialul de baz este silicea (SiO2);
- Un fondant, care scade temperatura de elaborare a sticlei. Se disting dou
grupe de fondani, fondani pentru fabricarea la temperatur joas, oxid de sodiu
(Na2O), oxid de potasiu (K2O), sau fluor (F) (sub forma de compui solizi de fluor) i
55

fondani pentru fabricarea la temperaturi nalte, oxid de calciu (CaO) ori oxid de
magneziu (MgO).
- Un stabilizant care contribuie la imbuntirea performantelor. De
exemplu, alumina (Al2O3) crete caracteristicile mecanice, oxidul de bor (B 2O3)
crete proprietile dielectrice.

Fig.3.2 Schema fabricrii fibrei de sticl de ranforsare (sursa St Gobain Vetrotex)

Proporia acestora poate fi modificat n amestecul iniial, iar pentru sticlele
curente notate cu E, C, R, S ori D compoziiile chimice sunt indicate n tabelul 2.3.

Tabelul 3.3. - Compoziia diferitelor tipuri de sticle.

56

T
IP C

Silice SiO2

5354

1415,5

Magnezie MgO

STICL

-3

7
3-74

2
0-25

<
0,5

0
,55

6,5-

Fluor F

24

T
IP D

2-65

5
1

20-

Oxid de bor B2O3

20-

T
IP S

-6

24

T
IP R

0-65

Alumina Al2O3

DIELECTRIC

MECANIC
STICLA CU

TIP

Var CaO

INALT REZISTEN

STICL
ANTI ACID

POLIVA LENTA

(n % de greutate)

STICL

CONSTITUENI

1
0-15

2
-7

0
,55

0
-1,2

2
2-23

00,7

Oxid de sodiu

<1

8
-10

Na2O

57

0
-1,1

1
,3

Oxid de potasiu

0
,5

K2O

1
,5

Fabricarea fibrelor din diferite compoziii alese se face prin tragerea

amestecului topit printr-o filier din aliaje de platin. Sunt cunoscute dou procedee:
- alimentarea filierei direct la ieirea din cuptor (topire direct);
- alimentarea filierei cu bile prefabricate ce sunt retopite n filier (procedeu
mai puin utilizat).
Schematizarea acestor dou procedee este prezentat n fig. 3.3.

Fig. 3.3 - Fabricarea fibrelor de sticl.

Tragerea firelor se poate realiza prin dou metode:

- tragere mecanic urmat de bobinarea firului. Se obin prin aceast metod
fire cu diametre de 5 - 14 m i cu utilizarea cea mai larg n fabricarea compozitelor.
- tragere cu antrenarea pneumatic a firelor sub aciunea unui jet de aer sub
presiune. Firele obinute sunt de diametre cuprinse ntre 7 i 13 m i lungimi de la 5 la
80 cm.(fig.3.4,3.5, 3.6)

58

Fig.3.4 Fibre de poliester observate la microscopul optic

59

Fig.3.5 Fibre de sticl neesute

Fig.3.6 Fibre de sticl estur

Procedee de elaborare a pieselor:

Procedeul de formare prin contact
Aceasta este cea mai veche metoda de punere n forma a compozitelor. Permite
prelucrarea n general a compusilor epoxidici si poliesterici, folosind ca materiale de
armare maturile si tesaturile de fibre de sticla.
Procedeul de formare (figura 3.7) consta n aplicarea pe o forma (matrita)
concava sau convexa a unui material de armare decupat la dimensiunile necesare, apoi
impregnarea manuala cu rasina lichida. aditionata n prealabil cu catalizator si
accelerator de ntarire.

Fig.3.7 Formarea prin contact

1-rol; 2-stratificat (material de armare impregnate cu rin); 3-matri deschis;
60

Aerul inclus n material este ndepartat prin trecerea unei role canelate care n
plus face ca rasina sa patrunda printre ochirile materialului de armare si sa asigure o
buna omogenitate a compozitului.
Ca avantaje ale acestui procedeu pot fi amintite urmatoarele: simplitatea
operatiilor pretinde mna de lucru mai putin calificata si un minim de scule;
dispozitivele utilizate sunt din materiale ieftine; se pot realiza piese de mari dimensiuni.
Prezinta nsa si dezavantaje: manopera relativ mare ca volum si viteza de lucru mica;
calitatea produsului depinde aproape integral de pregatirea si constinciozitatea
lucratorului; produsele obtinute comporta o singura suprafata neteda, aceea aflata n
contact cu matrita, apar variatii nedorite ale grosimii si proprietatilor produselor, aparitia
unor defecte ascunse (incluziuni de aer) imprevizibile si imposibil
de controlat.
Procedeul formarii manuale este lent si se preteaza n cea mai mare masura la
obtinerea pieselor de dimensiuni mari, n serii mici sau prototipuri, pentru executarea
matritelor, si n general cnd investitiile mari nu sunt justificate. Se realizeaza n mod
curent, n serii restrnse, caroseriile automobilelor de competitie, ale caravanelor,
autobuzelor, camioanelor, rezervoare si carcase de masini.

Procedeul de formare prin proiectie simultana

Acest procedeu este unul derivat din formarea prin contact. Depunerea pe forma
a matricei si armaturii se realizeaza practic prin proiectia cu ajutorul unui pistol a rasinii
aditivate si a fibrei de sticla taiate la o lungime determinata ( figura 3.8). Ca si la
formarea prin contact, trecerea unei role canelate permite evacuarea aerului inclus. Se
poate deasemenea folosii gelcoat pentru finisarea suprafetei. Este posibil ca ntre doua
operatii de proiectie sa se incorporeze o alta tesatura obtinndu-se o mbunatatire a
proprietatilor mecanice.

61

Fig.3.8 Instalaie de formare prin proiecie simultan

APAc -amestec polimer-accelerator; APC-amestec polimer-catalizator;
1.-matri; 2-suprafa activ ; 3-bobin fibr de sticl; 4-pistol; 5-amestecul de
fibre tocate;, polimer, catalizator , accelerator; 6-materialul format
Avantajele acestui procedeu sunt: cresterea cadentei de lucru fata de formarea
prin contact, chiar daca timpii de ntarire la rece sunt identici; raportul sticla/rasina este
constant; se pot realiza piese complexe, cu variatii importante ale grosimii; matritele
utilizate sunt de acelasi tip, foarte putin costisitoare.
Inconvenientele acestui procedeu sunt: grosimea obtinuta este neuniforma, daca
muncitorul ne este abil; viteza de proiectie implica, pentru un consum rezonabil de
material, muncitori experimentati; caracteristicile mecanice ale materialelor sunt mai
slabe ca la formarea prin contact, deoarece lungimea fibrelor de armare este mica.
Formarea prin proiectie simultana are aceleasi aplicatii ca formarea prin contact cu
posibilitatea realizarii de piese si mai mari.

Procedeul de formare prin injectia rasinii

Procedeul ofera posibilitatea realizarii, n conditiile economice ale unor serii
mari, de piese care sa raspunda exigentelor privind complexitatea, precizia dimensionala
si calitatea suprafetelor. Materialul utilizat pentru armare este mat-ul sau tesatura din
fibre de sticla perfect uscate. Intarirea pieselor se fac la temperatura camerei sau la
temperaturi mai mari.

62

Fig.3.9 Formarea prin injecie a rinii

Procedeul cunoaste o diversitate de tehnici care utilizeaza vidul, presiunea sau
ambele (figura 3.9).
Principalul dezavantaj al procedeului de formare prin injectie l constitue timpul
necesar unui ciclu de
fabricatie (2-3) ore.

Procedee de formare cu sac

Aceasta presupune urmatoarele faze distincte: pregatirea matritei si a
materialelor necesare; formarea (stratificarea) compozitului pe o matrita deschisa;
asezarea n sac - se acopera piesa cu o membrana flexibila si se efectueaza operatia de
etansare a formei.
Formarea sub vid n matrita deschisa ( figura 3.10)
n acest procedeu prin crearea vidului sub membrana elastica se elimina aerul
nglobat n materialul de formare si se realizeaza compactarea piesei sub actiunea
presiunii atmosferice. ntarirea: se realizeaza la rece sau la cald printr-un tratament
termic ntr-un cuptor sau autoclava.

63

Fig.3.10 Formarea n vid n matri deschis

1-matri ;2-stratificat; 3-membran flexibil; 4-garnitur;
Formarea cu sac sub presiunea aerului (figura 3.11)
Presiunea necesara pentru ca stratificatul sa mbrace n mod corespunzator forma
si ca rasina sa impregneze materialul de armare este realizata cu ajutorul aerului
comprimat (0,4-3,4 daN/cm2).

Fig.3.11 Formarea cu sac sub presiunea aerului:

1-matri ; 2-stratificat; 3-contra matri.
Membrana elastica are rolul de a transmite presiunea astfel nct materialul sa ia
forma matritei si de a facilita eliminarea aerului nglobat n material. Procedeul necesita
n schimb un echipament costisitor.

Procedee de formare prin presare

Formarea prin presare joasa cu matrita si contramatrita
Formarea prin presare n matrita este un procedeu tehnologic care utilizeaza o
matrita si o contramatrita fixata pe platourile unei prese hidraulice cu doua viteze,
apropriere rapida (6-8 m/min), nchidere lenta 5-30 cm/min). Armatura, n general mat
din fibre continui usor deformabila, este asezata pe matrita, apoi se toarna peste armatura
64

rasina lichida aditivata si n cantitati suficiente. Prin nchiderea lenta a presei, rasina se
deplaseaza si impregneaza matul. (figura 3.12)

Fig.3.12 Formarea prin presare : a. formarea stratificatului;

b. compactarea stratificatului
Matritele utilizate pot fi metalice sau din materiale nemetalice (stratificat
sticla/epoxid). Atunci cnd se lucreaza cu matrite nemetalice se utilizeaza prese
hidraulice la presiuni de formare de 1-4 bari. intarirea materialului se realizeaza la rece,
astfel ca ciclul de productie este deasemenea lent. Piesele obtinute pot avea ambele
suprafete finisate cu aspect lucios. Investitiile necesare sunt reduse dar matritele se
deterioreaza repede. Utilizarea matritelor metalice, desi mai costisitoare, permite
reducerea timpului de ntarire, prin ncalzirea matritelor la 120-140C, obtinndu-se
cadente ridicate de lucru. Procedeul permite fabricarea unor componente din materiale
compozite avnd complexitate ridicata si tolerante dimensionale strnse. Se utilizeaza
pentru productia de serie mica a pieselor de dimensiuni medii: elemente de caroserii
auto, table de tractoare.
Formarea prin presiune a SMC (Sheet Molding Compound)
Aceasta metoda este prin excelenta procedeul industrial care asigura productia
pieselor de dimensiuni mari n serie mare de fabricatie. SMC sunt formate din rasina
poliesterica, fibre de sticla taiate la 25 sau 50 mm si facultativ fibre continui orientate,
sarje minerale, agenti de stabilitate dimensionala, si alti adititivi. Ansamblu este fabricat
(figura 3.13) si conservat ntre doua pelicule de polietilena.

65

Fig.3.13 Formare SMC

SMC, depeliculat, decupat si pregatit n pachete se aseaza pe partea inferioara a
presei. La nchiderea presei, sub actiunea temperaturii de 140-150C si a presiunii de 80100 bari, materialul curge n amprenta matritei si se ntareste formnd piesa. Se obtin
piese de dimensiuni mari (2m x1m), avnd caracteristici mecanice si termice nalte, de
forme variate, ciclul de productie este foarte scurt (30-40 sec./mm grosime). Procedeul
este din ce n ce mai automatizat . Utilizarile n domeniul automobilelor sunt numeroase
(cca 17% din productia de SMC): para-socuri, capote motor, bandouri laterale si alte
piese de caroserie, spoilere fata, suporturi de ventilator, baia de ulei, capac-culbutori,
table de tractor.
Formarea prin presiune a BMC (Bulk Molding Compound)
BMC este un amesec sub forma de vrac din 1/3 rasina poliesterica nesaturata, 1/3
sarja minerala pulverulenta, 1/4 fibre de sticla taiate la 6-12 mm lungime, si diversi
adjuvanti, care asigura ntarirea, faciliteaza decofrarea sau asigura produselor proprietati
particulare Aceste constituente sunt amestecate ntr-un malaxor (figura 3.14) de unde
sunt extrase sub forma de pasta, n vrac, care este dupa aceea este folosit la formarea
produselor compozite. Ca si n tehnica precedenta, BMC este mai nti dozat, apoi presat
ntre doua forme metalice (matrita si contramatrita) ncalzite. Materialul curge si umple
cavitalea formei sub dublul efect al presiunii ( 150-200 bari) si temperaturii (150-170 C).
Acest procedeu se preteaza productiei de serie mare, de forme complexe si a peretilor
grosi. Caracteristicile mecanice sunt mai mici dect ale SMC si pretul acceptabil.

66

Utilajele necesare sunt scumpe, putnd fi amortizate numai la o productie de serie mare;
automatizarea totala este foarte dificil de obtinut, manipularea pastei BMC fiind delicata.

Fig.3.14 Realizarea BMC

Se utilizeaza pentru realizarea pieselor de automobil sub capota, sau a elementelor
de caroserie.

3.2 PROPRIETI
Proprieti mecanice:
Densitatea sticlei este cuprins ntre 2,14 pentru sticla D i 2,6 pentru sticla
E. S-au fcut ncercri de laborator pentru a crete modulul de elasticitate prin
adugare de oxid de beriliu n compozitia sticlei. Valorile atinse sunt de 110000 MPa,
dar problemele de securitate legate de metodele de ncorporare impiedic aplicarea
rezultatelor.
Caracteristicile mecanice cele mai ridicate sunt obinute cu sticla R ( =
4400 MPa, E = 86000 MPa).
Mai mult, fibra de sticl R are o bun rezisten la temperatur .Se constat c
fibrele de sticl R i E ii diminueaz rezistenta la 500C cu 50% (fig. 2.9.) iar pentru
sticla R la 750C i o meninere mai mare de 400 ore valoarea rezistentei la traciune
este constant, aprox. 700 MPa (fig. 2.10.). Sticla E nu poate suporta acest test din
67

cauza temperaturii de recoacere care este de 660C (pentru sticla R, este de 780C).
Incercrile la oboseal au artat c sticla R rezist de 10 ori mai mult dect sticla E.
Proprieti chimice:
In cele mai multe cazuri, fibrele de sticl au o bun rezisten la ageni
chimici. Sticla C, creat special pentru a rezista atacului acizilor, nu sufer nici o
schimbare dac rmne 24 de ore ntr-o soluie de acid sulfuric de 1,28 g/cm3 sau 2 ore
la temperatura de fierbere a acidului. In ceeea ce privete rezistena la umiditate, sticla
R are cel mai bun comportament, n timp ce sticla E prezint o rezisten redus.

Proprieti electrice:
Fibrele de sticl au o rezistivitate cuprins ntre 1010 i 1020 ohm cm n
funcie de tipul de sticl. Sticla D are proprietile electrice cele mai interesante, o
constant dielectric slab ( = 3,85 MHz) i factorul de pierderi ( x tg) foarte redus
(tg = 5.10-4 la 1 MHz). Aceste caracteristici dau o mare permeabilitate la undele
electromagnetice, fapt ce le recomand la fabricarea suprafetelor protectoare de la
ecranele radar.

3.3 UTILIZAREA FIBRELOR DE STICL

Aceste fibre sunt cele mai utilizate n domeniul materialelor compozite din
cauza excelentului raport performante mecanice/pre. Ele ranforseaz rinile
termodurificabile sau termoplastice din care se obin piese mai ieftine i de
performante specifice reduse. Supleea fibrelor i prezentarea lor comercial
recomand ca aceste materiale s se prelucreze prin toate tehnicile curente. Pentru
unele aplicaii particulare exist fibre de sticl metalizate, cu un strat foarte fin,
recomandate pentru compozite conductoare de electricitate.
In prezent, sticla acrilica (organic) sub forma de
plci este cel mai utilizat material polimer (placile sunt
transparente, opace cu diferite grade de opacitate cu o
68

suprafata ideal de lucioas din ambele parti, cu grosimea de la 1,0 pna la 24 mm. Ea
poate fi vopsita simplu, desi gama de culori a sticlei ce se produce acum este aproape
nelimitata. Una din partile sticlei acrilice poate fi ondulata ( "gheata sparta", slab si
puternic ondulata "prismatica", "picatura" etc.) sau sa aiba o prelucrare antisclipiri.
Pe teritoriul tarilor CSI si in afara exista diferiti termeni de utilizare comun pentru
desemnarea, in genere, a unuia si acelai material. "Polimetilacrilat(PMMA)" deoarece,produsul initial la producerea acestui polimer este monomerul metilmetacrilat
(emulsia metilica al acidului metacrilat). "Sticla organica" - pentru ca dupa aparenta
exterioara si dupa utilizare seamana cu sticla obisnuita de silicat(dar obtinuta din
produsele chimiei organice). "Acril" sau "sticla acrilica" - fiindca, produsul lor
organic este un produs al acidului acrilic. "Plexiglas", "plex" - fiindca, acest material
a fost obtinut pentru prima data in Germania in anii 30 la firma "Rohm" si a primit
denumirea de firma "Plexiglas" (sticla plastica, flexibila).
In Europa, America si Asia exista mult producatori
de sticla organica, care livreaza acest material cu diverse
marci comerciale: Plexiglas ("Rem", Germania), Perspex
("ICI", Marea Britanie), Moden Glas ("ICI", Tailanda),
Altuglas ("Atoglas", Franta - Olanda), Deglas ("Degussa",
Germania), Akrylon ("PHZ", Slovacia). In Rusia, placile din sticla organica sunt
produse la uzina ""(Orgsteclo - sticla organica(rus.))
(or.Dzerjinsk) cu marcile SAP (sticla exturzata, TU 2216-213-05757593-94) si TOSP
(alb, sticla "de turnare", GOST 17622-72). Toate aceste marci de sticla organica (in
afara de cele speciale, care au diferente in dependenta de firma producatoare) dupa
caracteristicele de exploatare de baza cu difera putin una de alta. In acelas timp, diferite
firme producatoare folosesc pentru obtinera sticlei organice sub forma de placi diferite
utilaje, tehnologii, ambalaje, materie prima, adaosuri, vopsele si, respectiv, cele mai
mari

diferente

sunt

intre

materialele

finale.

In prezent sticla acrilica, este unul din cele mai populare materiale polimere sub
forma de placi printre cele transparente si semitransparente si isi gaseste utilizare in
multe ramuri ale vietii noastre - constructie si design, in productia automobilistica,
aviatica, tehnica sanitara si pur si simplu in viata cotidiana. Sticla organica este larg
utilizata in producera diferitelor produse de publicitate si in constructie - de la suporturi
pentru preturi, produselor promotionale si tablitelor pina la panouri urbane, literelor
69

enorme in volum si a machetelor produselor de publicitate termoformate in volum cu

iluminare interioara, in industria tehnicii de iluminare.
3.4 APLICAII POLIESTER

GEOTEXTILE NETESUTE
Sunt fabricate din fibre de poliester (PET) sau polipropilena (PP)
consolidate prin intertesere. Se pot produce si geotextile termofixate pe o
fata sau ambele fete pentru imbunatatirea parametrilor mecanici.
APLICATII
Functiile pe care le pot indeplini in lucrarile de constructii sunt multiple: filtrare,
drenare, separare, protectie mecanica, ranforsare.
Domenii de utilizare:
- constructia de drumuri, autostrazi, cai ferate, parcari, platforme;
- depozite de deseuri menajere si industriale;
- diguri, baraje, protectie maluri;
- constructii civile sau industriale.

GEOTEXTILE TESUTE
Realizate din fibre de poliester (PET) de inalta rezistenta sau benzi din
polipropilena (PP).
Datorita parametrilor mecanici (rezistente la tractiune de pana la 1500
kN/m) aceste materiale pot fi utilizate la armarea fundatiilor drumurilor,
cailor ferate, platformelor, ampriza digurilor, taluzurilor.
O alta aplicatie a acestor geotextile tesute este realizarea de containere
circulare utilizate la fundatii speciale (piloti), care pot fi umplute cu
agregate minerale sau beton.
70

GEOGRILE BIAXIALE
Sunt realizate din fibre de poliester (PET) protejate cu PVC., principalul
avantaj al acestor materiale fiind flexibilitatea ridicata, care asigura o
interactiune buna cu agregatele cu granulometrie mica.
Gama produselor standard are rezistente cuprinse intre 20 200 kN/m.
Domenii de utilizare:
- armarea terenurilor de fundare in vederea maririi capacitatii portante;
- armarea fundatiilor la drumuri, cai ferate, platforme;
- constructia de ramblee pe terenuri cu capacitate portanta redusa;
- armarea rambeelor inalte in zona pod rampa de acces;
- taluzuri cu pante abrupte si ziduri de sprijin din pamant armat.

GEOGRILE SI GEOCOMPOZITE
Geogrilele sunt realizate din fibre de poliester (PET), iar geocompozitele
sunt alcatuite din geogrile fixate pe geotextile netesute prin coasere.
Atat geogrilele cat si geocompozitele sunt termorezistente, putand fi
instalate la temperaturi ale mixturii bituminoase de pana la 190C.
Se utilizeaza la ranforsarea stratelor rutiere bituminoase noi, armarea
rosturilor longitudinale la supralargiri, in vederea diminuarii transmiterii
fisurilor de reflexie si aparitiei fagaselor.

71

Avantajele acestor aplicatii:

- creste durabilitatea mixturilor bituminoase si durata de exploatare a covoarelor
asfaltice;
- imbunatateste conditiile de trafic ale imbracamintilor asfaltice.

GEOMEMBRANE
Sunt fabricate din polietilena de inalta densitate (HDPE) si joasa densitate
(LDPE), lise sau rugoase, cu grosimi cuprinse intre 0,6 3mm. Gama de
culori este variata: negru, nuante de albastru si verde, functie de aplicatia la
care este utilizata.
Geomembrane sunt stabilizate impotriva radiatiilor UV, sunt rezistente la
actiunea produselor chimice acide, alcaline si a solutiilor saline, la actiunea
ciupercilor, microorganismelor si la penetrarea radacinilor.
Domenii de utilizare:
- impermeabilizari si inchideri de depozite ecologice;
- impermeabilizari bataluri de deseuri industriale si ape uzate din agricultura;
- impermeabilizari constructii hidrotehnice;
- impermeabilizari lacuri si piscine ecologice;
- impermeabilizari fundatii pentru constructii civile si industriale;
- hidroizolatii terase si pardoseli hale industriale.
Avantajele utilizarii acestor materiale:
- siguranta in executie, realizarea de teste de verificare pe toate tipurile de suduri
(contact termic sau extrudare);
- productivitate mare la punerea in opera, datorita latimilor mari ale foliilor de
geomembrana;
- durata lunga de viata.

72

GEOCOMPOZITE BENTONITICE
Sunt materiale tip "sandwich" realizate din doua geotextile umplute cu
bentonita sodica, cu masa intre 3000 5000 g/mp, consolidate prin
intertesere.
Domenii de utilizare:
- impermeabilizarea si capsularea depozitelor de deseuri;
- impermeabilizari lacuri artificiale, lagune si alte suprafete indiguite;
- impermeabilizari amplasamente rezervoare de carburanti;
- inchideri de mine;
- impermeabilizari constructii hidrotehnice.
Avantajele utilizarii acestor materiale:
- volum minim ocupat si performante mecanice si hidraulice pe termen lung, in
comparatie cu solutiile traditionale cu argila;
- usurinta la punerea in opera.
TOPLAST G3

Dale din poliester armat cu fibra de sticla, cu greutatea de 2.1 kg/m2 culoare neutra,
profil G3.

73

Cutii din poliester nesaturat

armat cu fibr de sticl, pentru
aparataj si echipament electric,
recomandate pentru lucrul n
aer liber sau in medii agresive
chimic
Grad de protectie IP 66/56. Cutiile
Rittal din plastic KS, sunt o bun
alternativ oriunde este nevoie de o
protectie special, cum ar fi cazul
instalatiilor aflate in aer liber sau in
medii agresive chimic.

Bobine de poliester

Cap.IV CARACTERISTICI MECANICE ALE COMPOZITULUI POLIESTER

-STUDII I CERCETRI74

4.1 Metode de analiz i ncercri

75

76

77

Fig.4.2 Aparat EU pentru determinarea rezistenei la traciune

78

79

80

81

82

83

84

85

86

87

88

I) Modulul lui Young.Coeficientul lui Poisson

Sticla este un material perfect elastic care nu prezint deformaii permanente, i n
acelai timp un material fragil.
E, modulul lui Young (sau modulul de elasticitate)
E = (7 7,2) x 105 daN/cm (70 72 Gpa)

Acest modul exprim efortul de traciune ,F, theoretic pentru alungirea unei
epruvete de sticl la o valoare dubl fa de lungimea sa iniial .

Coeficientul lui Poisson,

= 0,20 0,22

Acest coeficient caracterizeaz ingustarea epruvetei.Este raportul ntre alungirea

epruvetei i seciune.

89

90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

Maini de injectat fibre de sticl

Fig.1

MG1200

Parametri

Injectare:

Denumirea mainii
MG1200
A
B
C
fibre de sticl

Greutate material de injectat

g
140
165
201

Presiunea de injectare

MPa
219
186
152

100

Capacitate de plasticizare

g/s
15
17
21

Turaia mainii

r/min
200

Fora de mpingere

kN
1200

Fora injectorului

kN
38

Diametrul injectorului hidraulic

mm
100

Numrul de injectoare

n
5

Ali parametri
Presiune max.

MPa
16

Puterea motorului

kW
11

Greutate mainii

t
3.5

101

Fig.2

Maina MG-SS 1500 (anul apariiei 2006)

Parametrii tehnici

Informaii generale
Fora
Numr cavitilor
Voltaj
Numr seciuni
Putere

MG-SS1500 MG-SS2500 MG-SS3500 MG-SS4500

150KN
200KN
200KN
200KN
1 Cavitate
2 Cavitate
3 Cavitate
4 Cavitate
Sistem electric
380v/3PH/50Hz
2 Seciuni
2 Seciuni
20KW
28KW

3 Seciuni
28KW

4 Seciuni
60KW

Container
Volum Max. Container
2.5L
2.5L
2.5L
2.5L
Diametrul max. al containerului 35-110MM 35-110MM 35-110MM 35-110MM
Greutatea max. a containerului 360MM 360MM 360MM
360MM
Compresorul de aer mic
Compresorul de aer mare

Sistem auxiliar
8-10 Bar 8-10 Bar 8-10 Bar 8-10 Bar
30-40 Bar 30-40 Bar 30-40 Bar 30-40 Bar

Dimensiuni i greutate
Suprafa140X105X200CM150X120X250CM150X120X250CM 150X120X250CM
Greutate
1.8 T
2T
2.5 T
4T
net
102

Fig.2.1 Sistemul auxiliar al mainii de injectat

Fig.2.2

Matri pentru producerea fibrelor (numr: 48 fibre)

Fig.2.3

Fig.3

Filiere

MG-HR1500 Main pentru producerea polistirenului

103

Parametrii tehnici
Produs
Volum container
Putere
Greutate conveior
Voltaj/frecven

PET
0.35 2.0(2-caviti)3-6(1-cavitate)
20Kw
3,5 T
380v/50hz

104

Fig.4 Maina de injectat PET, HISSON

Unit

HI-P268
PET Type

SCREW DIAMETER

mm

70

SCREW L/D RATIO

L/D

21

SHOT VOLUME
(THEORETICAL)

cm3

1100

INJECTION WEIGHT(PS)

1023

INJECTION PRESSURE

Mpa

124

INJECTION RATE

g/s

375

PLASTICIZING CAPACITY

g/s

61

SCREW SPEED

rpm

165

CLAMP FORCE

kN

2680

OPEN STROKE

mm

550

MAX.MOULD HEIGHT

mm

600

MIN.MOULD HEIGHT

mm

230

SPACE BETWEEN TIE BARS

mm

570 570(W H)

EJECTOR FORCE

KN

65

TECHNICAL PARAMETER TABLE

INJECTION
UNIT

CLAMPING
UNIT

105

Fig.4.1 Filtre de aer

Fig. 4.2 Loca pentru introducerea materiilor prime

(capacitate de la 12 la 1000 kg materii prime)

Fig.5 G100 T

106

Fig.6 Filiere de diferite diametre

107

Fig.7 Vista V (capacitate 120t)

Fig.8 Powerline (capacitate 935t)

108

Fig.9 Maxima (capacitate de la 300-4000 t)

Fig.10 HYSOUMA maina de injectat fibre de sticl

109

Fig.10.1 Matrie pentru fibrele de sticl

Fig.10.2 Role de fibr de sticl

110

Fig.10.3 Tambur

fig. 10.4 Uniformizarea fibrelor de sticl

Fig.10.5 Filtru

Fig.10.6 Role
111

Fig.10.7.

Fig.10.8 Laminarea fibrei de sticla

Fig.10.9 Uscarea i setarea fibrelor de sticl

112

Fig. 10.10 mpachetarea fibrei (cntrire)

Fig.11 Tehnologia fabricrii fibrelor de sticl

113

Concluzii
Materialele compozite stratificate aduc o serie de avantaje specifice constructiei
de automobile: o mai mare suplete n conceptie; accelerarea lucrarilor de pregatire
pentru fabricarea unor masini de tip nou; posibilitatea de a construi repere dintr-o
singura piesa, ceea ce conduce la reducerea numarului de piese; formarea si prelucrarea
simpla; facilitati n obtinerea unor suprafete complexe; operatii de finisare, ntretinere si
reparatii ieftine; rezistenta la tractiune; rezistenta la soc si la abraziune ridicata;
durabilitate si siguranta mare n functionare; competitivitate economica.
Adoptarea solutiilor compozite pentru fabricarea unor piese de automobil este usor
de realizat n cadrul productiei de serie mica si chiar mijlocie. In schimb, n cadrul
productiei de serie mare, nlocuirea tablelor de otel cu materiale compozite se confrunta
cu numeroase probleme legate de optimizarea procesului de productie.
Deschiderea economiei, tranziia spre o economie concurenial de pia a
determinat mutaii nsemnate n schimburile comerciale de pe piaa naional i
internaional mai ales din punct de vedere calitativ. Ptrunderea prin import a
produselor i serviciilor pe piaa naional concomitent cu operarea exportatorilor
romni pe pieele internaionale au condus la modificarea percepiei productorilor i
consumatorilor romni asupra calitii produselor realizate, respectiv utilizate.

Repartiia geografic a pieei referitoare la fibra de sticl

(surs : St Gobain-Vetrotex)
Integrarea schimburilor comerciale ntre rile UE i rile candidate a cunoscut o
intensificare fr precedent.

114

n drumul su ctre Uniunea European, Romnia a fcut reale progrese n

direcia stimularii sectorului extern, pion important n creterea economic susinut, att
prin implementarea unor serii de msuri precum ct i prin adoptarea unei Strategii
Naionale de Export.
Complementar unei recuperri n rata investiiilor interne,
intrrile substaniale de capital sub forma investiiilor strine directe
sunt considerate o condiie a succesului restructurrii.
Economia mondial a continuat s nregistreze o scdere a ritmului de cretere
economic relativ la cel nregistrat n anul 2004 (5,2%), aceast diminuare accentunduse ncepnd cu al doilea trimestru al anului 2005, datorit majorrii, cu mult peste
previziuni, a preului petrolului. Economiile Chinei i a Statelor Unite i-au meninut
totui ritmul nalt de cretere, rmnnd principalele motoare ale creterii mondiale.
Accelerarea importurilor a fost favorizat de creterea cererii populaiei pentru
bunuri de folosin ndelungat, continuarea procesului de modernizare dar i creterea
importurilor energetice ,precum i a folosirii materialelor compozite.

115

BIBLIOGRAFIE
1. Ganea, I.- Materiale sintetice noi- , Ed. Militara Bucuresti ,1979.
2. Huba, G., Iovu, H.,- Materiale compozite- Editura Tehnica ,1999.
3. Ciunel,S. Studiul documentar privind stadiul actual si
tendintele de utilizare a
materialelor compozite in industria de automobile- , Referat nr.
1 Doctorat 2001, Craiova
4. Iordache, Gh., altii - Componente de masini din materiale
polimerice-, Ed. Tehnica, Bucuresti 1996.
5. Moisescu, T.,E., Timis, L.- Materiale compozite-,

Ed. Tehnica,

Bucuresti 1981.
6. * * * - Colectia Materials Engineering USA 1989 2001
7 * * * - Colectia Automotive Engineering International 1999 2001.
8 * * * - Colectia Automotive Engineering International 1999 2001.
9. Hubca Gh., Horia I, Tomescu M., Iosif Daniel Roca , Novac O.A.,Ivnu Gh.,
-Materiale composite-, Editura Tehnic, 1999, Bucureti
10. Ispas , -Materiale composite-, Editura Tehnic, 1987, Bucureti.
11. Jacquinet, P, -Utilization des matriaux composites- ,Editions Hermes, Paris, 1991;

116

12. Horun, S., Paunica, T., Sebe, O.M., - Memorator de materilale plastice. Seria
polimeri -, Editura Tehnica Bucuresti,1988;
13. Mihalcu, M. ,-Materiale plastice armate- , Editura Tehnica Bucuresti ,1986;
14. Nistor, D., s.a., - Materiale termorigide armate- ,Editura Tehnica Bucuresti, 1970;
15. Preda, G.M., - Influenta factorilor tehnologici asupra calitatii pieselor din
materiale compozite poliester-fibre de sticla, utilizate n constructia automobilelor teza de doctorat, Craiova 2000;
16. Cobzaru Petre,- Materiale Compozite-, Editura Didactica si Pedagogica,Bucureti,
2004.
17. Stefan C. Ispas ,-Materiale compozite - ,Bucuresti : Editura Tehnica, 1987
18. Mihnea Marin , -Materiale compozite : comportamentul mecanic- , Craiova :
Reprografia Univ. din Craiova, 1998
19. C. Dumitras si C. Oprean ,-Prelucrarea materialelor compozite, ceramice si
minerale - , Bucuresti ,Editura Tehnica, 1994
20. Doina Dragulescu si Mihaela Popescu -Tehnici de imbinare a materialelor
compozite metalice - , Bucuresti : Fundatia Soros, 1994.
21. Romeo Cristian Ciobanu si Radu Caliman. -Tehnologia materialelor si sistemelor
compozite - Bacau : Atelierul de multiplicare al Universitatii Bacau, 1994.

117