Sunteți pe pagina 1din 12

POLITICA AGRICOLĂ

ÎN ROMÂNIA

RÎPĂ ALIN IONUȚ


PCM 540 B
CUPRINS

 POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ


 ISTORIA AGRICULTURII DIN ROMÂNIA
 POPULAȚIA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA
 DIMENSIUNEA ȘI PRODUCTIVITATEA
FERMELOR ROMÂNEȘTI
 CONCLUZIE
 BIBLIOGRAFIE
POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ
Politica Agricolă Comună este un set de reguli și
mecanisme care reglementează producerea, procesarea și
comercializarea de produse agricole și care definesc
politica agricolă a Uniunii Europene, care a început prin
Tratatul de la Roma din 1957. A suferit modificări de-a
lungul timpului. În prezent bugetul pentru agricultură
reprezintă 48% din totalul bugetului Uniunii Europene.
ISTORIA AGRICULTURII DIN ROMÂNIA
Actualul stat România, ce datează ca înființare din 1859,
are o istorie agricolă mândră și puternică. După
expansiunea statului la actualele frontiere de după
Primul Război Mondial ,din 1919, prin preluarea
Transilvaniei de la Ungaria, România a devenit una
dintre primele țări agricole din Europa. Perioada
interbelică a fost fructuoasă, în special pentru
agricultura românească, datorită reformei agrare care a
dat pământ țăranilor. În această perioadă, România a
fost unul din principalii producători agricoli din
Europa, în special în zona de sud-est, exportând
porumb, grâu și alte culturi.
Toate acestea au luat sfârșit, odată cu venirea celui de-al
Doilea Război Mondial. Războiul a distrus întreaga
infrastructură iar când comunismul a înflorit, viața țăranilor
s-a schimbat complet. Perioada dintre 1947 și 1962 a fost
martoră colectivizării forțate a terenurilor agricole,
concentrându-se pe așa numita modernizare și
industrializare a agriculturii de statul comunist. Țăranii și-au
pierdut dreptul la pământul pe care a trebuit să îl muncească
și o pareparte dintre aceștia au fost mutați la orașe pentru a
lucra în fabrici de stat, devenind parte a sectorului
industrial. Țăranii care lucrau pământul au trebuit să
producă numai pentru stat, primind o cotă parte din
producție. Pentru că țăranii nu au putut păstra producția
pentru a-și hrăni familiile, s-a pierdut o parte din legătura cu
pământul, instalându-se o stare psihică de apatie.
În anii 2000, România a început să aştepte cu nerăbdare
aderarea la Uniunea Europeană. Subvenţiile rămân
mari pentru unităţile agricole mari. Acest lucru se
datorează faptului că 88% din subvenţiile din România
au rămas legate de nivelurile de producţie. Din luna
mai a anului 2003, în România sprijinul total agricol era
de 6% din produsul intern brut (PIB), depăşind de
departe media OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică). Plăţile pe suprafaţă au fost de
doar 4% din plăţile totale la nivel de fermă, aproape toţi
aceşti bani mergând direct la fermele mari, ţărănimea
primind foarte puțin, cu un număr mare de ţărani care
nu au primit nimic.
POPULAȚIA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA

"România are o populaţie agricolă de cinci ori mai mare


decât nivelul mediu UE şi dublă în comparaţie cu ţara
următoare sub linie." La căderea comunismului în 1989,
28,5% din populaţia României era implicată în
agricultură. Acest procent a crescut la 43,5% în 2001, pe
măsură ce populaţia adusă de sistemul comunist în
zonele urbane s-a mutat înapoi la stabilitatea relativă a
mediului rural şi a agriculturii de subzistenţă. Până în
2008, populaţia implicată în agricultură a scăzut din nou
la aproximativ 30%, pe măsură ce populaţia în vârstă a
început să moară şi au apărut noi oportunităţi în zonele
urbane.
DIMENSIUNEA ȘI PRODUCTIVITATEA
FERMELOR ROMÂNEȘTI
În România, dimensiunea medie a fermei familiale este
de numai 2,2 hectare, mult mai mică decât ideea de
"fermă de familie" din Europa de Vest.16 În ceea ce
priveşte dimensiunea economică a fermelor, fermele
familiale românești sunt, de asemenea, destul de mici
comparativ cu cele occidentale. Din cele peste 4 milioane
de ferme familiale, doar 1.24 milioane dintre ele au cel
puţin 1 Unitate de Dezvoltare Europeană (UDE) şi 98%
din toate fermele româneşti au mai puţin de 8 UDE. La
noi în țară, muncitorii din agricultură constituie 32,1%
din forţa de muncă, dar contribuie cu doar 8,5% din PIB.
Capacitatea productivă a terenului este aproximativ 30%
din media productivităţii în UE.
CONCLUZIE

Ţăranii din mediul rural constituie piatra de temelie a


trecutului României şi vor fi și piatra de temelie a viitorului
României. Aceasta este o ţară bogată cu un mare potenţial
pentru agricultură şi cu o politică corectă; poate fi o ţară
prosperă, una dintre pilonii de baza ai Uniunii Europene.
Daca liderii din România vor elabora politici în sprijinul
acestei idei, pot face din țara noastră un loc durabil cu
alimente sigure. Pentru aceasta, ei vor trebui să înceapă prin
a sprijini ţăranii din România în activitatea lor de cultivare a
alimentelor locale sănătoase. Viitorul depinde de acest lucru.
BIBLIOGRAFIE

-Alboiu, Cornelia "Agricultura de subzistenţă în România -


un modus vivendi?” (Engl. Subsistence Agriculture in
Romania – a Modus Vivendi?) 111 EAAE-IAAE Seminar
"Fermele mici: declin sau persistenţa" Universitatea Kent,
Canterbury, UK (26-27 iunie, 2009)
-Alexandri, Cecilia si Luca, Lucian "O evaluare a
impactului scenariilor posibile reformei PAC asupra
agriculturii româneşti" (Engl. An Assessment of the
Impact of Possible CAP Reform Scenarios on Romanian
Agriculture), lucrare pregătită pentru al 12-lea Congres al
Asociaţiei Europene al Economiei Agrare - EAAE (2008)