METODE DE GESTIONARE A

STOCURILOR

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa :T-041
 Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse
care se acumulează în depozitele de aprovizionare ale
unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită
structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea
asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a
consumului.
Crearea de noi industrii şi dezvoltarea celor existente a
generat multiplicarea punctelor de consum şi de producţie.
Problemele legate de gestiunea stocurilor au pornit de la
practică, iar mai târziu s-au dezvoltat numeroase teorii
ştiinţiice. Astfel, s-a făcut trecerea de la forma involuntară la
forma deliberată, conştientă. Gestiunea stocurilor a devenit un
domeniu larg, incluzând atât probleme de dimensionare, de
optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor
de stocare, cât şi probleme de depozitare, de structura
sortimentală, conservare, redistribuire, mod de utilizare etc.
 Metode de gestionare a stocurilor:

• metoda extrapolării. Dimensionarea stocurilor după

metoda extrapolării sau metoda globală porneşte de
la ideea unei legături directe între fondul de rulment,
ca sursă permanentă de inanţare, şi cifra de afaceri;
• metoda standard sau metoda termenelor de plată
vizează determinarea nevoilor de inanţat ale ciclului
de exploatare exprimate iniţial în zile/cifră de afaceri
şi abia în etapa a doua, în volum valoric;
• metoda KANBAN este dezvoltată în Japonia de firma
Toyota. Ea este denumită, de asemenea, metoda
stocului zero sau metoda de producţie în lux continuu.
Ideea de bază a sistemului constă în aceea că
întreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal, dar
pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la
timp piesele care îi sunt necesare întreprinderii. Acest
sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a
stocurilor. Suma stocurilor este redusă la minimum,
ca şi timpul şi distanța dintre diferitele operaţiuni;
• metoda analitică vizează determinarea necesarului de
active circulante pe iecare element în parte, urmând
ca în final să se însumeze;
 •• metoda ABC de gestiune a stocurilor. În cadrul
preocupărilor de determinare a mărimii optime a
stocurilor, activitatea de planiicare economică şi inanciară
a trebuit să rezolve o altă relaţie contradictorie. Astfel,
urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active
circulante din majoritatea întreprinderilor, s-a observat că
circa 70% din numărul articolelor existente în stocuri
reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora,
în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor
deţin circa 70% din valoarea totală a stocurilor. În această
situaţie, nu se mai justiică, din punct de vedere inanciar,
urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare
mică, dar care deţin o pondere mare ca număr de articole,
folosindu-se, în acest scop, metode globale