FIZIOLOGIA DIGESTIEI

- digestia bucala si gastrica -

CURS 6
 Generalitati
 Digestia reprezinta ansamblul proceselor
mecanice, fizice si chimice prin care
alimentele sunt transformate in compusi
suficient de simpli care sunt absorbiti.
 Absorbtia se realizeaza la nivelul
peretelui tubului digestiv, compusii ajung
la ficat unde sufera alte transformari.
 Prin circulatia sanguina substantele
absorbite sunt puse la dispozitia celulelor,
asigurand nutritia acestora.
 Fenomene mecanice de la nivelul
tubului digestiv
 Motilitatea bucala : masticatia si
deglutitia;
 Motilitatea esofagiana: peristaltismul;
 Motilitatea gastrica: umplerea si
evacuarea gastrica;
 Motilitatea intestinala: peristaltismul si
segmentatia; defecatia.
 MASTICATIA
Reprezinta ansamblul miscarilor
voluntare ale maxilarelor, limbii si dintilor
care antreneaza dilacerarea alimentelor.
Consecinta:
- alimentele sunt macinate; fibrele
colagene si tesuturile vegetale care
contin celuloza (inatacabile pe cale
enzimatica) sunt inmuiate;
- alimentele sunt amestecate cu saliva
(hidratarea bolului alimentar, contact cu
enzimele salivare, previn escoriatiile).
 MASTICATIA
 Muschii masticatori: striati, impartiti in 4
grupe functionale:
- ridicatori si propulsori: maseter si
pterigoidian intern;
- ridicatori si retractori: temporal;
- coboratori si propulsori: pterigoidian intern;
- coboratori si retractori: milohioidian,
geniohioidian, digastric.
 Inervatia: trigemen (geniohioidian –
hipoglos)
 MASTICATIA
 La om, mecanica masticatiei implica o
combinatie a miscarilor de coborare si ridicare
cu cele de rotatie, de retropulsie si de
lateralitate a mandibulei; miscari permise
datorita caracterelor speciale ale articulatiei
temporo-mandibulare.
 Reflexele masticatorii:

- reflexul de rontait: stimularea regiunii

incisivilor;
- reflexul masticator vertical: stimularea
mucoasei din dreptul celui de-al doilea molar
(miscari de inchidere-deschidere a gurii);
- reflexul de ruminatie: stimularea molarilor
posteriori (miscari laterale de mestecare).
 MASTICATIA
 Cavitatea bucala este normal inchisa;
stimularea receptorilor orali de catre alimente
provoaca o inhibitie reflexa a muschilor care
asigura inchiderea gurii, rezultand o coborare a
maxilarului.
 Coborarea maxilarului initiaza o intindere a
muschilor masticatori care determina o
contractie reflexa. Aceasta automat ridica
mandibula si determina inchiderea dintilor si
comprimarea bolului alimentar de marginile
obrajilor – fenomen care determina inhibarea
muschilor masticatori – si fenomenul se repeta.
 DEGLUTITIA
 Este un act complex, care succede
masticatiei, pe parcursul careia sunt pusi
in actiune, intr-o secventa
predeterminata, un numar mare de
muschi striati de la nivelul cavitatii
bucale, faringelui, esofagului (exceptie,
muschiul esofagian distal – neted).
 Deglutitia este o functie “ancestrala”; la
fat este declansata la 12 saptamani;
respiratia la 24 saptamani.
 DEGLUTITIA
 Prin deglutitie are loc propulsia alimentelor din
cavitatea bucala, prin faringe si esofag, in
stomac.
 Etapele deglutitiei: timpul bucal, faringian,
esofagian.
 TIMPUL BUCAL: VOLUNTAR
- bolul este depus pe fata dorsala a limbii si
dirijat catre faringe
- partea anterioara a limbii se aplica pe valul
palatin, formand o cale inclinata; bolul coboara
progresiv catre faringe
- muschi implicati: linguali, palatul moale, istm
faringian
 DEGLUTITIA
 TIMPUL FARINGIAN : INVOLUNTAR
- Consta in contractii musculare in amonte de bol
si inhibarea lor in aval, in concordanta cu
fenomenele respiratorii
- Faze ale acestui timp:
a.trecerea prin faringele superior: contractie a
limbii dinainte inapoi care se muleaza pe valul
palatin si faringele posterior; ridicarea valului
palatin si relaxarea pilierilor posteriori insotita
de largirea faringelui si obturarea foselor
nazale;
 DEGLUTITIA
b.trecerea prin faringele mijlociu: bolul
este propulsat de unda de contractie
determinata de constrictorul mijlociu;
diametrul antero-posterior al faringelui
este crescut → deplasarea inainte si in sus a
laringelui, traheei si esofagului; epiglota
basculeaza in spate (pozitie orizontala si
oblica).
c. trecerea prin hipofaringe: relaxarea
constrictorului inferior al faringelui → cresterea
diametrului hipofaringelui, epiglota este
inchisa.
DEGLUTITIA
 DEGLUTITIA
 Mecanisme de securitate a deglutitiei:
- intoarcerea bolului in cavitatea bucala ≠
apropierea pilierilor laterali ai palatului si
ridicarea portiunii posterioare a limbii;
- penetrarea in nas a alimentelor ≠
contractia simultana a pilierilor laterali si
ridicarea palatului moale si a luetei;
- penetrarea in laringe si trahee ≠
ridicarea laringelui, coborarea epiglotei,
contractia corzilor vocale.
 DEGLUTITIA
 TIMPUL ESOFAGIAN : INVOLUNTAR
 Consta in trecerea bolului alimentar prin
esofag.
 Bolul alimentar strabate esofagul in 5-6
secunde; cca 1 sec. in portiunea cervicala
a esofagului (musculatura striata); cca 2
sec. in portiunea toracala superioara a
esofagului (musculatura neteda si
striata); cca 3 sec. in portiunea inferioara
a esofagului (musculatura neteda).
 SECRETIA SALIVARA

 Saliva – grup heterogen de glande:

- glande salivare principale (parotide, sublinguale
si submaxilare)
- glande accesorii
Rolurile salivei:
- Digestiv – prin enzimele care le contine;
- Dizolvarea substantelor sapide, favorizand
contactul acestora cu mugurii gustativi;
- Excretor: metaboliti (uree, acid uric), virusuri
(poliomielitic, rabic), substante toxice (Pb, Hg,
I, Bi), medicamente;
 SECRETIA SALIVARA
Protector:
a. pH-ul salivei neutralizeaza acizii din alimente;
b. bactericid prin Ig A, lizozim, sulfocianat de K,
muramidaza;
c. lubrefiaza si inmoaie alimentele protejand
mucoasa bucala de escoriatii;
- In vorbire: mentine umeda cavitatea bucala,
conditie esentiala in actul vorbirii
- Reparator: prezenta factorilor de crestere
epidermica si factorilor procoagulanti
- In homeostazia hidro-electrolitica: deshidratare
→ sete / stimularea secretiei de ADH
 Compozitia chimica a salivei
 Lichid transparent, filant (mucina), usor
opalescent (celule epiteliale descuamate,
leucocite);
 Densitate 1003-1008 (hipotona fata de
plasma);
 pH 7,4-7,8;

 Cantitate 1000 – 1500 ml/24 ore; debitul

secretor in cursul digestiei bucale creste de 8-
20 ori; in perioadele interdigestive este de 0,5
ml/min.
 Contine: 99,4% apa si 0,6% reziduu uscat
(substante anorganice si organice):
- Substante anorganice: cloruri,bicarbonati,
fosfati de sodiu, potasiu si calciu
 Compozitia chimica a salivei
 Substante organice:
 Enzime:
*ptialina (amilaza salivara) → amidonului
fiert / copt → maltoza, maltotrioza si dextrine.
Continua actiunea si in stomac pana cand bolul
alimentar devine acid
*lipaza salivara (glande Ebner de pe fata
dorsala a limbii) actioneaza in stomac (pH 4)
asupra TG ce contin AG cu lant mediu (lapte)
 Lactoferina – bacteriostatic (fixeaza Fe necesar
metabolismului bacterian)
 Muramidaza – descompune capsula glicozidica
a unor bacterii
 Compozitia chimica a salivei
 Factorul de crestere epidermic – stimuleaza
eruptia dentara; calcifierea precoce a incisivilor;
vindecarea mucoasei bucale dupa escoriatii si
ulceratii
 Aglutinogenii ABO
 Mucus – determina vascozitatea salivei;
participa la formarea bolului alimentar;
protectia mucoasei bucale
 Substante azotate neproteice: uree, acid uric
 Substante neazotate: acid lactic, alcool etilic
 Controlul secretiei salivare
 Secretia salivara este continua;
intensificare secretiei prin mecanisme
nervoase (reflex neconditionat si
conditionat) si umorale

 Mecanismul reflex neconditionat:

declansat de actiunea stimulatoare a
alimentelor asupra receptorilor gustativi
 Receptorii: mugurii gustativi, receptorii
pentru durere si temperatura
 Controlul secretiei salivare
 Calea aferenta: nervul coarda timpanului
(2/3 ant. limbii), corpul neuronal in ggl
geniculat → n. intermediar Wrisberg →
centrul salivator sup. din punte

 Centrii nervosi:
- Centrul salivar superior – punte
- Centrul salivar inferior – bulb

 Caile eferente: fibre simpatice si

parasimpatice
 Controlul secretiei salivare
- eferente simpatice pentru toate glandele
salivare pornesc de la maduva T1 – T2, in
coarnele laterale, parasesc radacinile
anterioare, ajung in ggl cervical sup. unde fac
sinapsa si de unde pornesc fibre postggl. pentru
parenchimul glandular.

- eferente parasimpatice:
a. pentru glanda parotida: de la nucleul salivar
inferior din bulb pleaca fibre eferente pe traseul
nervului IX, la nivelul gaurii jugulare se separa
si patrund in nervul Jacobson, ajung in
ganglionul otic unde fac sinapsa cu fibrele
postganglionare; acestea urmeaza traiectul
nervului auriculo-temporal pana la glanda
parotida
 Controlul secretiei salivare
- eferente parasimpatice:
b. pentru glandele submaxilara si
submandibulara: de la nucleul salivar superior
din punte, pe calea nervului Wrisberg, trec prin
ganglionul geniculat al facialului, coboara pe
traiectul nervului coarda timpanului care, langa
cavitatea bucala se uneste cu nervul lingual
Mecanism reflex conditionat:
Receptori vizuali, tactili, olfactivi, mecanisme
psihice; secretia salivara putand fi intensificata
inainte de patrunderea alimentelor in gura.
 Controlul secretiei salivare
 Alte mecanisme
- Central: exceptional; se produce in asfixie;
centrii salivari sunt excitati de sangele incarcat
cu CO2
- Intercentral: greata insotita cu hipersalivatie,
emotii insotite de uscaciunea gurii
 Reglarea umorala:
- Aldosteronul: reabsorbtia Na+ si eliminarea de
K+ la nivelul ductelor salivare
- ADH: diminua pierderile de apa prin saliva
 PERISTALTISMUL ESOFAGIAN
 Se descriu 3 tipuri de unde de contractie
esofagiene:
 Unde propulsive principale (peristaltism
primar)
- iau nastere sub sfincterul superior al
esofagului cand are loc inghitirea
alimentelor / salivei;
- durata tranzitului variaza in functie de
consistenta alimentelor;
- sunt unde propulsive.
 PERISTALTISMUL ESOFAGIAN
 Unde propulsive secundare (peristaltism
secundar):
-sunt declansate de distensia esofagului ca
urmare a prezentei bolului alimentar;
- persista mult timp cand alimentele stationeaza
in esofag;
- au rol propulsiv si de curatire a esofagului.
 Unde propulsive tertiare (peristaltism tertiar):

- nu sunt unde propulsive;

- reprezinta contractii simultane si spontane ale
muschilor netezi esofagieni
- apar la subiectii in varsta; se opun deglutitiei.
 UMPLEREA GASTRICA
 Functional, se descriu 2 regiuni:
- proximala (fundus si 1/3 din corp)

specializata pentru depozitare; se

relaxeaza la cresterea volumului
continutului – relaxare receptiva –
- distala (restul) specializata pentru
triturare si amestecare – chim gastric –
unde peristaltice care amesteca
continutul cu sucul gastric.
 UMPLEREA GASTRICA
 La baza fenomenelor motorii gastrice
stau complexele contractile propulsoare:
- apar ca un inel contractil la marginea
superioara a portiunii distale;
- sunt grupate in perechi; nu se suprapun;
- este determinat de un potential de
actiune ce apare spontan la marginea
superioara a portiunii distale si se
propaga in sincitiul muscular.
 UMPLEREA GASTRICA
 Prima contractie este asociata cu faza de
depolarizare; este slaba, elimina chim in
duoden si este urmata de inchiderea
pilorului;

 A doua contractie este asociata cu faza

de platou; comprima continutul pe
pilorul inchis (fortele de forfecare
cliveaza particulele pana la dimensiuni ~
0,1 mm, potrivite pentru evacuarea in
duoden)
 Fig cu stomacul
 EVACUAREA GASTRICA
 Depinde de volumul continutului si de
compozitia sa:
- particulele sunt eliminate cu o intarziere
de 15-20 min fata de lichide;
- viteza de evacuare a chimului depinde de
presiunea intragastrica; presiunea
intraduodenala, rezistenta la trecerea
chimului prin regiunea pilorica;
- solidele digestive (carne, ou) parasesc
stomacul in 1 ora de la ingestia lor;
grasimile alimentare lichide (ulei) sau
solide (unt) parasesc greu stomacul;
 EVACUAREA GASTRICA
- solidele nedigerabile (fibrele alimentare)
stau in stomac toata perioada
postprandiala si sunt evacuate tardiv;
- lichidele hipo- si hipertone se elimina
lent
- cresterea aciditatii gastrice ca si
continutul caloric crescut incetinesc
evacuarea gastrica
* este prevenita supraincarcarea
intestinului subtire privind capacitatea sa
de dilutie, neutralizare si digestie.
 SECRETIA GASTRICA
 Sucul gastric este produsul de secretie al
glandelor gastrice (cardiale, fundice si
pilorice)
 Lichid incolor, clar / usor opalescent, acid
(pH 1 -1,5), densitate 1002-1009
 Se secreta 1500 ml/24 ore; debitul
secretor creste in perioadele digestive si
este nul in perioadele interdigestive
Compozitia chimica a sucului gastric
 Contine 99% apa si 1% reziduu uscat (substante
anorganice si organice)
 Substante anorganice: HCl; NaCl, KCl, fosfati,
bicarbonati
 Rolurile acidului clorhidric:
- denaturarea proteinelor;
- transforma Fe+3 in Fe+2 absorbit
- stimuleaza eliberarea de secretina
- efect bactericid
- precipita cazeinogenul din lapte; solva colagenul
- transforma pepsinogenul in pepsina
 Secretat de celulele Mecanismul secretor
oxintice ale glandelor
fundice al
- sursa de H+ din ionizarea
apei/ dehidrogenarea acidului clorhidric
glucozei
- H+ este secretat in
lumenul canalicular
prin mecanisme active
(polul apical al celulelor
parietale = ATP-aza
care transporta activ H+
in lumenul canalicular
retinand K+ in celula)
- Cl- provine din NaCl din
plasma; trece pasiv in
celula parietala cf
gradientului de
concentratie
 Mecanismul
 In RE, H+ si Cl-
formeaza HCl
secretor al
 OH- in celula oxintica acidului clorhidric
este neutralizat de
H+ rezultat din
disocierea H2CO3;
HCO3- va difuza in
plasma unde se
leaga de Na+
formand NaHCO3
care va alcaliniza
sangele (cresterea
pH-ului sanguin
dupa alimentatie)
Compozitia chimica a sucului gastric
 Substante organice: enzime; mucina,
labferment, factor intrinsec Castle
 PEPSINA: secretata inactiva de celulele
principale a glandelor gastrice (pepsinogen);
transformarea in forma activa se face in
prezenta HCl; pepsina intretine procesul
autocatalitic. Hidrolizeaza legaturile peptidice a
proteinelor → polipeptide
 LABFERMENTUL: coagularea laptelui
(transformarea cazeinogenului solubil in
cazeina insolubila in prezenta Ca++) → fractiune
solida (stomac) si lichida (duoden)
Compozitia chimica a sucului gastric
 GELATINAZA scindeaza gelatina
 FACTORUL INTRINSEC CASTLE: glicoproteina

secretata de celulele parietale ale stomacului;

util pentru absorbtia vitaminei B12 → complex
rezistent la digestie cu absorbtia vitaminei in
ileon
 MUCUS: secretat de celulele mucoase ale

epiteliului gastric. Are rol:

- lubrefiant pentru particulele alimentare in
pasajul catre duoden;
- protector, impiedica actiunea pepsinei si HCl
asupra celulelor epiteliale gastrice
 Reglarea secretiei gastrice
 Se realizeaza prin mecanism nervos si
umoral
 Reglarea nervoasa: actiunea directa a
simpaticului asupra celulelor parietale si
indirecta asupra celulelor antrale
stimuland activitatea celulelor G sa
secrete gastrina
 Reglarea umorala: gastrina si histamina
 Legat de ingestia de alimente, reglarea
secretiei gastrice se realizeaza in trei
faze: cefalica; gastrica si intestinala
 Reglarea secretiei gastrice
 Faza cefalica:
- mecanisme neconditionate: stimularea
receptorilor gustativi de catre alimente
determina impulsuri ce ajung pe calea nervului
vag la nucleul gastro-secretor din bulb; pe
calea nervului vag sunt descarcate impulsuri
secretorii pentru glandele gastrice
- mecanisme conditionate: excitatii vizuale,
auditive, olfactive privind alimentele, cronologia
orelor de masa, obiceiuri alimentare
- in cursul acestei faze domina mecanismul
nervos vagal si mai putin cel umoral prin
gastrina
 Reglarea secretiei gastrice
 Faza gastrica:
- incepe cu patrunderea alimentelor in stomac
- mecanismul nervos este declansat de catre
destinderea peretilor gastrici de catre
alimente; distensia antrumului determina
stimularea secretiei gastrice prin reflex vago-
vagal si prin eliberare de gastrina
- mecanismul umoral: gastrina (stimuleaza
secretia gastrica, cresterea fluxului sanguin la
nivelul mucoasei gastrice, stimularea tonusului
si motilitatii gastrice) si histamina (actiune
excitanta asupra celulelor oxintice
 Reglarea secretiei gastrice
 Faza intestinala
- incepe cu patrunderea chimului in duoden;
- mecanismul nervos: distensia duodenului
- mecanismul umoral stimulator: gastrina
eliberata in primele portiuni ale duodenului
- mecanismul umoral inhibitor: enterogastronul
(eliberat de mucoasa duodenala) inhiba secretia
HCl, pepsina si motilitatea gastrica
- alte mecanisme inhibitorii: acidifierea
duodenului, secretina, GIP, VIP, enteroglucagon